Pactul Ribbentrop-Molotov, cunoscut și ca Pactul Stalin-Hitler, a fost un tratat de neagresiune

încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la Moscova, la 23 august 1939 de șeful
guvernului[a] și ministrul de externe a URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german
Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin.

La 23 august 1939, Germania nazistă și U.R.S.S. anunță semnarea unui pact de neagresiune. Chiar
dacă Rusia bolșevică întreținuse multă vreme relații privilegiate cu Germania anilor 1920, acest lucru
i-a surprins pe majoritatea observatorilor, căci opoziția ideologică dintre nazism și comunismul
sovietic părea ireductibilă. Alianța dintre cei doi mari dictatori totalitari, Hitler și Stalin, urma să aibă
consecințe nefaste, vizibile și astăzi în sânul Europei reunite.

Relațiile dintre liderii bolșevici și Germania au debutat într-un mod cu totul aparte: în aprilie 1917,
pentru a grăbi destrămarea armatei ruse, serviciile secrete germane au decis să faciliteze întoarcerea
în Rusia a câtorva zeci de revoluționari, printre care un anumit Vladimir Ilici Ulianov, alias Lenin.
Urmarea se cunoaște: venirea la putere a bolșevicilor, la 7 noiembrie 1917, apoi tratatul leonin de la
Brest-Litovsk, din martie 1918, prin care Lenin ceda Germaniei 800.000 km² și un sfert din populația
imperiului țarist, războiul civil și în sfârșit stabilizarea la putere a bolșevicilor.