Claustrofobia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fobia poate fi definită ca fiind o teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme și
totuși inofensivă. Aceasta poate fi stârnita atât de o anumită situație, cât și de anticiparea ei. De
exemplu, cei care suferă de acroclaustrofobia (teama de inălțime) se pot panica chiar și atunci
când se gândesc că este necesar să urce pe o clădire înaltă.[1]

Cuprins
[ascunde]

 1Simptome
 2Tipuri de claustrofobia
 3Tratamente
 4Psihoterapia
 5Articole conexe
 6Bibliografie
 7Referințe
 8Legături externe

Simptome[modificare | modificare sursă]

 Amețeala, pierderea echilibrului
 Transpirații
 Greață
 Tensiune musculară
 Palpitații și creșterea ritmului cardiac

Tipuri de claustrofobia[modificare | modificare sursă]

 Fobii sociale (teama de diverse situații sociale - teama de a vorbi în public, teama de a
socializa etc.). În Statele Unite, 12% din adulți au fost afectați de acest simptom de-a lungul
vieții.
 Agorafobii (teama de a rămâne blocat într-un loc)
 Fobii specifice – teama de diverse lucruri sau obiecte (teama de gândaci, vânt, cutremur etc)
În această categorie se încadrează patru tipuri majore de fobii și anume:[1]
 Teama de mediul natural – teama de lumină, apă, furtună etc.
 Teama de animale – teama de șerpi, rozătoare, păianjeni etc.
 Teama medicală – teama de a vedea sânge, teama de injecții, de medici etc.
 Teama de diverse situații – teama de a merge pe poduri, de a pleca de acasă, teama de
a conduce etc.

Tratamente[modificare | modificare sursă]

Pentru a face față fobiilor, există un număr mare de tratamente. Eficacitatea acestora depinde
atât de individ, cât și de tipul de afecțiune de care suferă. Una dintre metodele de tratament este
chiar expunerea la claustrofobia: pacientul este pus să-și înfrunte teama pentru ca acesta să își
dea seama că obiectul de care se teme este absolut inofensiv. De asemenea, persoanele care
suferă de fobii sociale sau agoraclaustrofobia pot apela la un tratament medicamentos.
Psihologul este persoana în măsură să stabilească de ce tratament are nevoie bolnavul.[1]

Psihoterapia[modificare | modificare sursă]

În același timp, psihoterapia este o soluție foarte bună în ceea ce privește fobiile. În tratarea lor
se aplică conceptul de “cui pe cui se scoate”, astfel că o persoana care suferă de
ailuroclaustrofobia (teama de pisici) va ajunge, sub îndrumarea terapeutului, să se apropie foarte
mult de pisici. Astfel, pacientul va fi ajutat să înteleagă că motivul fricii lui nu este întemeiat.[1]

Articole conexe[modificare | modificare sursă]

 Lista alfabetică a fobiilor

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 Petru Boișteanu, Ana-Maria Grigorescu, "Fobia socială. Tulburarea de anxietate socială",
ed.Cantes, 2005

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ a b c d Petru Boișteanu, Ana-Maria Grigorescu, "Fobia socială. Tulburarea de anxietate socială",
ed.Cantes, 2005