L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Cel cu ochii de faianţă? Se strecoară pe furiş. E un câine zdrenţuros Pune laba, ia cu botul De flocos, dar e frumos. Şi-nghite oul cu totul. Parcă-i strâns din petice, Ca să-l tot împiedice, - "Unde-i oul? a-ntrebat Ferfeniţele-i atârnă Gospodina. - "L-a mâncat!" Şi pe ochi, pe nara cârnă, "Stai niţel, că te dezvăţ Şi se-ncurcă şi descurcă, Fără mătură şi băţ. Parcă-i scos din calţi pe furcă. Te învaţă mama minte." Are însă o ureche Şi i-a dat un ou fierbinte. De pungaş fără pareche. Dar decum l-a îmbucat, Dă târcoale la coteţ, Zdreanţă l-a şi lepădat Ciufulit şi-aşa lăieţ, Şi-a-njurat cu un lătrat. Aşteptând un ceas şi două O găină să se ouă, Când se uita la găină, Care cântă cotcodace, Cu culcuşul lui, vecină, Proaspăt oul când şi-l face. Zice Zdreanţă-n gândul lui De când e-n gospodărie "S-a făcut a dracului!" Multe a-nvăţat şi ştie,