Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cum Sa Ne Cream Realitatea Pe Care o Dorim
Cum Sa Ne Cream Realitatea Pe Care o Dorim
dorim
mecanismele subtile ale gandirii pozitive relevate intr-un mic ghid de implinire a viselor
In primul rand, dorinta poate fi total straina de noi si nu isi gaseste loc in fiinta
noastra, in menirea noastra – in general dorintele nenaturale intampina multe
dificultati in a se materializa – acesta fiind un semn fie ca dorinta e gresita fie
modul in care vrem sa o implinim e gresit.
In al doilea rand, dorinta nu este sustinuta si de credinta; cel mai adesea este lipita
de neincredere, de teama sau de o speranta infantila, lipsita de suport si forta
interioara – mai curand mistica, narcotica. Cu alte cuvinte nu este aliniata dorinta
cu credinta si sufletul.
In al treilea rand, o dorinta poate avea la baza un sentiment de respingere sau
negare (cand dorim sa nu ne intalnim cu o persoana antipatica sau de care ne
temem si exact peste ea dam) – aceste dorinte se implinesc greu pentru ca sunt
ancorate intr-un sentiment negativ si nu unul pozitiv care aduce energie; nu putem
avea ceva bun in viata noastra daca ne bazam pe ceva prost de care ne temem sau
care sta la baza dorintei, ar fi pur si simplu contradictie in gandire, atitudine si
conceptie. Si orice contradictie consuma energie, nu furnizeaza energie.
Daca vrem sa obtinem ceva trebuie sa integram acel lucru, sa il facem sa fie viu in viata
noastra, sa isi gaseasca loc in existenta noastra (e valabil si pentru lucururile pe care vrem
sa le evitam: ele trebuie mai intai acceptate si apoi create rute ocolitoare). Asta inseamna
sa traiesti deja sentimentul ca este deja acolo lucrul (situatia) pe care vrei sa il
materializezi. Sa vezi obiectul dorintei perfect legitim si compatibil cu tine. Dorintele
nenaturale creaza greu un astfel de sentiment. Pentru ca sufletul nu poate “simula”
implinirea.
Imagineaza-ti ca iti doresti un Mercedes dar nu crezi ca il meriti sau ca il vei avea sau ca
este corect sa il ai atata timp cat alte nevoi nu sunt satisfacute - cu aceste ganduri
secundare ce slabesc energia dorintei nu ai suficienta forta pentru a materializa. Cand iti
doresti insanatosire pentru ca te temi de boala (a carei cauza nu o intelegi si care te face
sa te simti victima neputicioasa) gandul ce sustine dorinta este frica. Iar frica este cea mai
mare consumatoare de energie. Nu te gandi la frica ce te face sa fugi de ursul din padure.
Cad fugi de urs nu frica te ajuta ci instinctul vanatorului ce isi salveaza viata dovedind o
forta supranaturala; frica n-ar face decat sa te impiedice. La propriu. Cand alergi te
gandesti doar la salvare si nu la frica.
Daca dorim sa evitam ceva, de asemenea acel aspect trebuie integrat in existenta noastra.
Este aici un paradox greu de inteles. Ca sa scapi de ceva trebuie mai intai sa accepti acel
lucru ( nu sa il apropbi), sa il integrezi. Sa te impaci cu faptul ca el exista – ar fi si greu
sa respingi evidenta, observabilul.
- este bazata pe respingere, furie, ura, rusine, regret, ciuda, invidie – intr-un cuvant,
sentimente negative
- daca nu este sustinuta de credinta – este doar un gand frumos, emis de minte dar rupt de
suflet si lipsit de energia necesara materializarii
- daca ea face rau cuiva sau contravine dorintelor altcuiva – adica intampina rezistenta
energetica din partea unei persoane ce isi doreste contrariul
- daca este straina de destinul nostru – adica, nu are un loc in viata noastra, nu are viitor,
nu face parte dintr-un “program” de destin si este doar o inchipuire
- daca nu simtim ca meritam acel lucru si ca este posibil si perfect legitima implinire
acelei dorinte – cu alte cuvinte nu trebuie sa ne simtim exagerati, rusinati, impostori,
pentru dorinta noastra (daca noua ne e jena de ceea ce dorim nu vom furniza energie
pentru materializare)
Va propun un exercitiu – treceti pe o foaie o dorinta (va propun una mai putin importanta)
si apoi, intr-o coloana alaturata motivele care v-ar putea frana in implinirea ei. Urmariti
cate din motivele enumerate sunt personale, tin de voi si cate exterioare, tin de altii sau de
circumstante.
Cand dorinta noastra depinde de altii nu vom reusi sa fim cu adevarat fericiti. Cand totul
depinde de noi avem toate sansele sa o implinim.
De exemplu, daca vreau sa traiesc intr-un cartier civilizat si plin de verdeata trebuie sa
respect regulile de mai jos:
* sa nu ma consider nedemn pentru ea sau dorinta mea pre aambitioasa pentru mine
Daca ce ma franeaza in a avea locuinta visata este salariul mic, cheltuielile prea mari,
ierarhia si nepotismul de la munca, conditiile bancare etc. atunci cu greu voi reusi sa
materializez dorinta. Pentru ca ea isi trage energia din exterior si nu depinde de mine. E
destul de greu sa am in viata mea ceva ce depinde de viata, energia si gandirea altora.
In schimb daca dorita mea depinde de castigul meu, de felul in care imi speculez
abilitatile practice, de buna mea administrare a veniturilor si a sanselor, de increderea si
credinta mea, de convingerea ca merit sa am ce imi doresc, atunci este mai lesne de
crezut in realizare.
Greg Braden explica foarte bine care este mecanismul de materializare a dorintelor
(rugaciunilor). Va recomand excelenta lui carte – Efectul Isaia.
Cand dorintele noastre simple si legitime (de fericire si liniste conjugala, de impacare
familiala, de sustinere parteneriala, de reusita profesionala etc.) nu isi gasesc forta sa se
materializeze este normal sa ne intrebam de ce nu reusim sa ne cream realitatea pe care o
ravnim si o meritam, o realitate ce nu face rau nimanui, dimpotriva. De multe ori oameni
cumsecade sufera ca visul lor de iubire si impacare nu poate fi implinit desi este dorit si
simtit cu toata sinceritatea. Sotii care vor ca lucrurile sa revina la normal in viata
conjugala, parinti care vor sa se impace cu copiii, angajati care doresc sa le fie
recunoscute onest meritele, pacienti care cred in vindecare si doresc insanatosirea dar ea
intarzie etc. De ce acesti oameni nu reusesc sa-si schimbe viata si sa creeze o alta
realitate?
renunta la castigul oferit de esec
Asta inseamna sa eliberam locul ocupat de frica si durere. Nu doar sa plecam fizic din el
si sa ne mutam geografic in alta parte, sa avem o alta relatie sau un alt loc de munca, sau
mai multi bani. Trebuie sa plecam si emotional de acolo. Iar asta nu este usor.
Mentinerea unei legaturi dureroase cu trecutul nu lasa sa intre toata fericirea de
care avem nevoie in viata noastra. Sau obtinem un amestec lesinat, “caldicel” care mai
mult ne mentine in incertitudine. Daca suferinta ne indemna clar spre lumina, situatia
“caldicica” ne mentine in ambiguitate si este prin asta de doua ori mai toxica pentru ca in
timp ne anihileaza dorinta de afirmare, sansa de realizare interioara.
O situatie neplacuta are unele castiguri. Daca in sufletul nostru continua sa ne para
atractive acele castiguri nu ne putem crea realitatea mirifica la care aspiram.
De aceea, daca vrem sa ne implinim visele trebuie sa renuntam la avantajele rezultate din
ratarea lor.
Ganditi-va ce avantaje va aduce o situatie neplacuta din viata voastra, pe care vreti s-o
schimbati. Dar fiti sinceri cu voi. Cu cat situatia dureaza de mai multa vreme cu atat
e mai sigur ca aveti avantaje importante acolo. Nu va lasati pacaliti, cautati-le! Este si
logic. Unei situatii neplacute, pentru a fi suportate , trebuie sa i se gaseasca unele
avantaje, cateva trasaturi placute. Acelea pot ajunge sa ne retina in circumstantele
respective. Ele mentin starea la care vrem sa renuntam. Trebuie sa fim patrunzatori si
foarte atenti la detalii pentru a descoperi care sunt micile noastre castiguri prin care
riscam sa devenim contribuitori la drama.
Incercati sa va imaginati traind pe Luna. Cel mult veti visa la asta. Dar va va fi greu sa
credeti in asta cu toata fiinta, vazandu-va acolo ca in cel mai natural mod. Daca vreau sa
zbor in spatiu si am 70 de ani, e foarte posibil sa nu ajung sa-mi indeplinesc visul.
Dorinta este a mintii. In general dorintele sunt ale mintii. Spiritul nu are nevoie de nimic,
iar sufletul nu-si doreste nici el lucruri pe care sa nu le poata obtine natural. Dar Spiritul
poate inspira mintea sa isi doresca experiente care apropie fiinta de constientizarea
spiritului.
Mintea, insa, forteaza mereu imposibilul si, culmea, irationalul. Dorinta poate fi creata de
minte dar este greu sustinuta chiar de rationalul acelei minti (v-ati prins, mintea poate
face mult mai mult decat sa genereze ganduri sau compozitii mentale si in general n-are
nici o problema in a se sustine sau contesta pe ea insasi, permitandu-si cele mai mari
contradictii si paradoxuri pana atinge nivelul sau mai elevat in care, sub controlul
spiritului, devine profunda, linistita si constructiva).
O dorinta fortata nu isi gaseste loc nici in mintea si nici in inima noastra. Noi putem sa
ne tinem de ea, sa insistam pe ea, dar ea ramane mereu exterioara. Si daca ne
incapatanam sa o pastram, viata noastra va aluneca de pe traseul ei normal urmand iluzia,
o fata morgana.
Asa insistam sa salvam mariaje care nu mai merg, sperand ca lucrurile se vor indreapta,
ca oamenii de langa noi se vor schimba radical si ca vor face alte gesturi si alte alegeri.
Sperand. Visand. Dorind.
Asa urmam profesii care nu ni se potrivesc, mentinem conduite care credem ca sunt
corecte, asa mentinem prietenii sperand ca ele ne vor implini. Asa visam la realizari care
nu se materializeaza niciodata, la solutii care nu ne salveaza niciodata, la un viitor care nu
este atins niciodata.
Realitatile la care visam, viitorul pe care ni-l imaginam, nu par sa fie atinse vreodata, cu
oricata cantitate de gandire pozitiva le-am imbuiba. Pentru ca gandirea pozitiva n-are
nici o legatura cu narcotizarea, auto-iluzionarea ca totul va fi bine. Universul nu
raspunde prezent doar pentru ca spunem mantre, rugaciuni sau ne inducem o dorinta
nestavilita intr-un mai bine viitor. Orice lucru pe care il vrem in viata noastra risca sa
ramana in afara noastra daca doar ajungem sa-l dorim, sa-l aspiram, sa il visam. A-l
vizualiza e una, a-l visa e alta. A te imagina ca il ai, a te simti ca si cand il ai e una, a-l
tanji si a spera mereu sa fie al tau acel lucru, e altceva. Diferenta o face starea
interioara. Cand simti ca e al tau ai trecut de stadiul tanjiri. Practic traiesti ca si
cand deja este. Vibratia ta este deja setata pe prezenta acelui lucru in viata ta.
Materializarea este doar o chestiune de timp. De scurt timp. Si daca nu lasi indoiala
sa roada simtirea lucrului deja implinit atunci materializarea poate fi uluitor de rapida.
Sunt acele sincronicitati cand dimineata iti doresti ceva si ziua iti aduce exact acea
experienta. Ca si cand cineva din univers te-a auzit si te-a onorat.
Daca tot visam si avem puterea de a crea realitati, macar s-o facem
cum trebuie. Cu convingere si putere.
Traind viata fara scop sau propunandu-ne scopuri straine de noi riscam sa fim atrasi in
vartejul dorintelor altora, sa facem parte mai mult din viata lor decat din a noastra, captivi
in realitatea celor din jur. Dar nu in a noastra.
Aceasta drama i s-a intamplat umanitatii cand milioane de oameni au fost atrasi de
ideologii ce le-au creat realitatea, inducandu-li-se convingeri straine de ei – nazismul,
comunismul, rasismul, diverse scoli ezoterice.
O drama asemanatoare o traiesc cei care se lasa atrasi in iubiri straine de ei, la care nu
participa cu tot sufletul. Acele mariaje in care unul are intiativa si celelalalt accepta fara
sa fie o prezenta activa, inainte de a stii clar in inima sa daca doreste cu adevarat acea
relatie sau acel rol in relatie. Uneori in viata „ni se intampla lucruri”. Acele momente ne
gasesc absenti in viata noastra, distrasi, adormiti. Acele momente prezinta cele mai
mari riscuri de a fi absorbiti in visele altora sau de a fi „ocupati” de energiile altora.
De aceea, daca vrem ceva pentru noi trebuie sa vrem cu putere, hotarare, credinta si
bucurie. Pentru a crea un vortex benefic prin care informam universul cine suntem si ce
vrem. Daca unii se prind in hora noastra, se vor prinde pentru ca rezoneaza si vor sa
participe la realizarea noastra ce devine o creatie comuna.
Cand ne dorim lucrul cu adevarat potrivit pentru noi nu putem gresi si nu putem atrage
decat oamenii care au in menirea lor intalnirea cu noi. Cand dorintele noastre sunt
distructive dar emise puternic, ele pot, pentru o vreme, sa creeze furtuni energetice care
atrag alte furtuni energetice si gandurile celor indecisi, confuzi, lipsiti de tarie. Trebuie sa
fim pregatiti sa intampinam consecintele propriilor tensiuni plus adaosurile, prin
rezonanta, ale zgurei mentale ale semenilor. Si, de asemenea, sa fim pregatiti sa fim
folositi in visele altora daca nu ne ingrijim de ale noastre.
Uneori realitatea pe care ne-o dorim este sa facem ca visul cuiva sa creasca. Este perfect
atata timp cat aceasta alegere ne apartine si este facuta cu constiinta libera si impacata.
Da, realitatea noastra poate fi servirea, sustinerea cuiva. Si asta ne implineste si da sens
vietii noastre. Dar este alegerea noastra! Nu suntem captivii dorintelor altcuiva.
Prima conditie a materializarii este ca dorinta sa fie “pro”, sa vizeze crearea unei
conditii mai bune si nu evitarea conditiei prezente. Cu alte cuvinte, se implinesc mai
usor dorintele de realizare a ceva decat cele de evitare a ceva, prin care vrem sa scapam
dintr-o situatie neplacuta. A schimba serviciul din dorinta de a avea ceva mai bun are mai
mari sanse sa se implineasca si sa ne aduca fericire decat dorinta de a schimba serviciul
pentru ca nu mai suportam conditiile locului de munca.
Aceasta diferenta creaza realitati diferite, viitoruri diferite, destine diferite. Motivatia de
la baza dorintei ne conduce pe drumuri diferite. De aceea, cei care divorteaza pentru a
scapa de soti/sotii nu reusesc sa fie fericiti. Dar cei care divorteaza pentru ca vor sa-si
traiasca altfel viata si sa se respecte pe ei insisi mai mult, sunt mai convingatori si pozitivi
in fata vietii, mai determinati si au mai multa energie sa duca initiativa pana la capat. Cei
care doresc sa castige mai mult pentru ca ei considera ca munca lor merita rasplatita
reusesc mai bine decat cei care doresc sa castige pentru a scapa de saracie.
Gandirea “pro” este bazata pe orintarea noastra spre ceva ce vrem sa fim sau sa
facem si nu pe ce vrem sa evitam, sa respingem ori sa distrugem.
Asa functioneaza si universul – el nu crede in distrugere, el crede in transformare. Nu
este nevoie sa respingem sau sa distrugem ceva pentru a ne crea o alta realitate. Pur si
simplu credem ca e bine sa ne indreptam pe o alta cale si credem ca ni se potriveste acea
cale, ca face parte din viata noastra.
Am mai mari sanse la fericire daca nu imi bazez alegerea fericirii pe nefericirea din
trecut (de care vreau sa scap, pe care o resping, o “omor”), pe regret, rusine sau furie.
Reusesc mai lesne sa fiu fericit daca vreau sa fiu fericit, si nu doar sa scap de
nefericirea trecuta. Energetic si spiritual vorbind, vibratia dorintei este mai inalta daca
nu are la baza sentimente si ganduri negative, inspirate de teama.
Vorbeam zilele trecute cu o femeie care imi spunea ca a inteles ca divortul, de fapt, nu o
separa de sot, aceasta este doar o consecinta. Divortul este primul pas din viata pe care
vrea sa si-o construiasca, plina de fericire, de impacare cu ea insasi, de putere si bucurie
de a trai.
Automat asta inseamna sa alegi in viata ta doar elementele (oamenii, situatiile) care iti
dau bucuruie si satisfactie. Nu este necesar sa faci lista cu negativitati pe care le respingi
sau le urasti. E mult mai constructiv sa faci o lista cu ceea ce iti doresti sa ai in viata ta.
Si asta nu este doar un truc psihologic. A gandi si crede astfel creaza o alta realitate. In
corpul tau, in vata ta. Celulele corpului tau sunt mai sanatoase daca tu traiesti o stare de
implinire, seninatate si bucurie. Imunitatea este mai ridicata. Varsta nu isi mai pune
amprenta, tonusul e mult mai bun. Incearca!
Pentru ca gandul este vibratie. Si pentru ca vibratia ordoneaza si informeaza materia,
“canta-ti” un cantec de fericire, o fericire compatibila cu tine in cea mai glorioasa
varianta a ta si lumea ta se va schimba. Nu iti imagina doar acea lumea. Nu o simti doar.
Creaz-o, fa-i loc in viata ta, increde-te in ea.
…………..
Suntem fiinte ce avem dreptul la fericire. Poate si pentru simplul motiv ca o putem
concepe. Deci, o putem crea. Nici o secunda de suferinta nu se justifica. Asta nu
inseamna ca in viata totul este doar lapte si miere. Momentele tensionate ne stimuelaza,
ne ajuta sa fim creativi si profunzi. Dar de aici pana la drame e un pas lung si inutil. Pe
care omenirea il face de multe ori din reflex.