Fiziopatologia anemiilor

Definiție
• Anemia = scăderea concentrației de
hemoglobină (Hb) și/sau a numărului de
hematii
– la bărbați : Hb < 14 g/dl și/sau numărului de hematii
< 4,4 milioane / mm3
– la femei : Hb < 12 g/dl și/sau numărul de hematii
< 3,8 milioane / mm3
• 30% din populație este anemică, majoritatea
prin deficit de fier
 Clasificarea anemiilor

• A. Clasificarea morfologică (după aspectul eritrocitelor):

– Anemii microcitare si hipocrome
– Anemii macrocitare si normocrome
– Anemii normocitare si normocrome
• B. Clasificarea etiopatogenică (după cauza și mecanismul
producerii anemiei):
– Anemii datorate unei producţii reduse de eritrocite: Anemii
prin deficit de eritropoieză: anemie feriprivă, anemie
megaloblastică, anemie aplastică
– Anemii datorate unei distrugeri eritrocitare crescute: Anemii
hemolitice (distrugeri periferice)
– Anemii datorate pierderii extravasculare de eritrocite: Anemia
hemoragică
A. Anemiile prin deficit de eritropoieză

• Anemii prin alterarea metabolismului fierului (microcitare si

hipocrome)
– Anemia feriprivă
– Anemia sideroblastică
• Anemii prin alterarea sintezei de ADN
(megaloblastice/macrocitare si normocrome)
– Anemiile prin deficit de vitamina B12
– Anemiile prin deficit de acid folic
• Anemii prin deficit medular al eritropoiezei (normocitare si
normocrome)
– Primar:
• anemia aplastică
– Secundar:
• anemia din bolile cronice inflamatorii
• anemia din bolile renale cronice
 FIERUL ÎN ORGANISM

• Cantitatea de fier din organism este de aproximativ 4 g, ceea

mai mare parte regăsindu-se în hem în combinaţie cu
porfirinele. Hemul la rândul său se combină cu diferite
proteine formând hemoproteine: hemoglobina, mioglobina şi
enzimele heminice. Acestea reprezintă forma funcţional
activă a fierului.
• O altă parte din fier (25%) este depozitată sub formă de
feritină şi hemosiderină şi reprezintă forma de stocare a
fierului. 1% din fier se regăseşte în plasmă şi lichidul
interstiţial legat de o proteină plasmatică numită transferina.
 FIERUL ÎN ORGANISM
• Nevoile de fier ale organismului sunt de 1 mg/zi.
• Acestea sunt asigurate de un aport alimentar
corespunzător, cele mai bogate în fier fiind: carnea,
viscerele, spanacul, urzicile, fructele uscate, vinul.
• Există situaţii în care nevoia de fier este crescută,
printre acestea amintind perioada de creştere şi în
special pubertatea, femeia în perioada în care este
prezentă menstruaţia, sarcina, alăptatul.
 FIERUL ÎN ORGANISM
• Cantitatea de fier din serul sanguin poartă
numele de sideremie.
• Valorile fiziologice ale acestui parametru sunt
la bărbat de 90-160 μg/100 ml, iar la femei de
80-130 μg/100 ml.
• Variaţii patologice in metabolismul fierului
– Deficitul de fier
– Excesul de fier
 Deficitul de fier
• Consecinţa cea mai cunoscută a deficitului de fier
este anemia feriprivă.
• Deficitul de fier nu se manifestă de la început prin
anemie feriprivă, deoarece organismul foloseşte
rezervele sale de fier prioritar pentru formarea de
hemoglobină, pâna la epuizarea acestora.
 Anemia feriprivă
• 1. Anemia feriprivă
• anemie microcitară si hipocromă cu
depozitele de fier epuizate
• deficitul de fier al organismului apare prin:
• Pierderi crescute în:
– hemoragiile digestive cronice (gastrite erozive, ulcere
peptice, tratamentul prelungit cu aspirină și alte anti-
inflamatoare nesteroidiene și neoplasmele digestive,
mai ales de colon) la bărbați și femei postmenopauză
– hemoragiile prelungite din sfera genitală la femei
pre/postmenopauză
 Anemia feriprivă
• Scăderea aportului/cresterea necesarului în:
– dietele deficitare la bătrâni (edentație, status socio-
economic precar) și sugari (alăptare prelungită și lipsa
diversificării)
– perioadele de crestere rapidă la adolescenți asociată
cu alimentație necorespunzătoare
– sarcinile multiple
• Scăderea absorbției:
– Scăderea secreției de acid clorhidric: post-
gastrectomie, gastritele atrofice
– Sindrom de malabsorbție cu diaree cronică
 Simptome și semne
• Cefalee
• Oboseală
• Paloare
• Senzaţie permanentă de frig
• Pierderea părului, unghii fragile
• Sindromul picioarelor neliniștite
• Sindrom pica (apetit pentru substanțe nenutritive)
 Simptome și semne
• Întârzierea creșterii și dezvoltării la nou-
născuți
• Afectarea învățării și anomalii
comportamentale la adolescenți
• Cheiloză
• Koilonichie, linii Mees
• Dispnee de efort, palpitaţii
 Anemia sideroblastică

• anemie microcitară si hipocromă cu depozitele de fier

supraîncărcate
• este alterată sintezei hemului
Clasificare:
• Anemii sideroblastice primare (ereditare)
– determinate genetic de deficitul/absența unor enzimele implicate în
sinteza hemului
• Anemii sideroblastice secundare (dobândite)
• determinate de inhibiția enzimelor implicate în sinteza hemului din:
– intoxicația cu plumb (saturnism)
– alcoolism
– stări canceroase sau preleucemice (afecțiuni mieloproliferative)
– inflamații cronice
– medicamente: tuberculostatice (izoniazida)
B. Anemii prin alterarea sintezei de ADN

• sunt anemii megaloblastice/macrocitare si

normocrome produse datorită alterării sintezei de
ADN
• deficitul sintezei de ADN cu încetinirea diviziunii
celulare
• sinteza Hb decurg normal (normocromie)
• Afectată maturarea nucleo-citoplasmatică, cu apariția
celulelor mari (megaloblasti în măduvă,
macrocite/megalocite în sângele periferic)
• afectarea celulelor cu rată mare de multiplicare
(măduva hematogenă si cele ale mucoasei tractului
digestiv)
 Anemii megaloblastice
• 1. Anemiile prin deficit de vitamină B12
Etiologie:
• Scăderea aportului:
– alimentația strict vegetariană
• Scăderea absorbției:
– Lipsa factorului intrinsec al lui Castle
– Afecțiuni intestinale
– Sindroame de malabsorbție
– Rezecții intestinale
• Creșterea necesarului: hipertiroidism, infecții cronice, cancer
generalizat
Anemia pernicioasă Addison – Biermer

• Un tip de anemie megaloblastică prin deficit

de vitamină B12 întâlnită la vârstnici
• scăderea absorbției vitaminei B12 datorită
lipsei factorului intrinsec, secundar alterării
mucoasei gastrice de către un proces de
gastrită cronică atrofică indusă prin mecanism
autoimun
 Anemii megaloblastice
• Manifestări al anemiei megaloblastice prin
deficit de B12
– Tulburări hematologice
– Tulburări digestive
• atrofia mucoasei linguale (glosita atrofică) și a celei gastrice
• scăderea volumului secreției gastrice cu aclorhidrie
• incidență crescută a cancerului gastric
– Tulburări nervoase
• demielinizarea cordoanelor medulare dorsale si laterale
• leziunile nervilor periferici cu demielinizare si
degenerescență axonală
 Anemii megaloblastice
• 2. Anemiile prin deficit de acid folic
• Definiție: anemii megaloblastice/macrocitare, normocrome, dar
cu absența tulburărilor nervoase
Etiologie:
• Scăderea aportului:
– alcoolismul cronic
– malnutriția
• Cresterea necesarului:
– în sarcină (absolut necesară pentru prevenirea defectelor de tub
neural la făt)
• Alterarea utilizării (interferarea metabolismului folatului):
– antagoniștii acidului folic (metotrexat - inhibă dihidrofolat
reductaza, enzimă necesară regenerării THF)
 C. Anemiile prin deficit medular al
eritropoiezei
Anemiile prin deficit medular PRIMAR
• 1. Anemia APLASTICĂ
• deficit medular primar caracterizat prin hipoplazie
medulară severă, cronică cu afectarea tuturor
liniilor sanguine (anemie, leucopenie și
trombocitopenie) în sângele periferic.
 C. Anemiile prin deficit medular al
eritropoiezei
Anemiile prin deficit medular SECUNDAR
• 1. Anemia din bolile cronice inflamatorii
Etiologie:
• Infecții microbiene
• Bolile autoimune asociate cu inflamație
cronică: lupus eritematos sistemic, poliartrita
reumatoidă, boala Crohn
• Neoplasme
 C. Anemiile prin deficit medular al
eritropoiezei
• 2. Anemia din bolile cronice renale
Patogeneză:
• scăderea secreției de eritropoietină prin afectarea
parenchimului renal
• acumularea în ser a toxinelor uremice care determină:
– o inhibiția directă a eritropoiezei (efect toxic medular)
– o interferare a hemostazei ⇒ purpură, hemoragii
gastrointestinale
– o hemoliză precoce (durata de viață a eritrocitelor =
60 - 90 zile)
 Anemiile hemolitice

• Sunt anemii caracterizate prin:

– distrucția prematură a eritrocitelor cu scurtarea duratei de
viață sub 120 zile,
– stimularea compensatorie a eritropoiezei cu hiperplazie
medulară pe seria roșie și reticulocitoză periferică.
• Hemoliza are loc:
• extravascular, la nivelul macrofagelor splenice, hepatice și
medulare (prematur/accelerat),
– conduce la: anemie, icter prin hiperbilirubinemie neconjugată, iar în
formele cronice, la splenomegalie, hemosideroză și litiază biliară cu
calculi de bilirubină.
– tratament: splenectomia
• intravascular, rar, conducând la: anemie, hemoglobinemie,
hemoglobinurie, icter (splenomegalia este absentă).
 Anemiile hemolitice
• Clasificare:
I. Prin defecte intracorpusculare:
• A. Anemii hemolitice prin defecte ale membranei
eritrocitare
• B. Anemii hemolitice prin defecte enzimatice
• C. Anemii hemolitice prin defecte ale Hb
(hemoglobinopatii/hemoglobinoze)
II. Prin defecte extracorpusculare:
– Anemii hemolitice imune
– Anemii hemolitice mecanice traumatice
 Excesul (acumularea) de fier

• O creştere a fierului la nivelul macrofagelor,

fără leziuni ale celulelor duce la
hemosideroză.
– Aceasta apare în cazul persoanelor politransfuzate
sau în infecţii cronice.
• O creştere a fierului însoţită de depunerea sa
în organele parenchimatoase (ficat, pancreas,
glande endocrine) duce la hemocromatoză.
– Hemocromatoza poate fi primară şi secundară.
 Excesul (acumularea) de fier

• Hemocromatoza primară este o afecţiune ereditară

transmisă recesiv datorată creşterii excesive a
absorbţiei de fier.
• Fierul se acumulează în mai multe ţesuturi, iar
manifestările caracteristice sunt:
– Melanodermie
– Hepatomegalie ce evoluează la ciroză
– Diabet bronzat
– Tulburări cardiace până la insuficienţă cardiacă
– Aspecte de infantilism
– Manifestări osteo-articulare
 Excesul (acumularea) de fier

• Hemocromatoza secundară este consecinţa

altor afecţiuni cum ar fi:
– Boli hepatice, mai ales ciroză hepatică etilică
– Talasemii, etc.
• Pentru tratamentul hemocromatozelor se
folosesc chelatori de fier de tip deferoxamină.