Lipidele, dislipidemiile şi

fiziopatologia procesului
aterosclerotic
Lipidele în organism
 Rolul lipidelor

 Sinteza membranelor
 Menţinerea integrităţii membranelor
 Precursori pentru hormoni
 Sursă de energie
 Molecule semnal
 Valorile normale ale lipidelor
serice
Fracţiunea lipidică mg/100ml Valori medii
Acizi graşi liberi 5-25 15
Trigliceride 50-150 95
Fosfolipide 160-260 210
Colesterol liber 40-50 40
Colesterol esterificat 80-150 120
Colesterol total 120-200 160
Total lipide 600-800 700
 Acizii graşi (AG)

 Pot fi acizi graşi liberi (AGL) sau

esterificaţi. Esterificarea se realizează
cu glicerolul în trigliceride şi fosfolipide
sau cu colesterolul în colesterolul
esterificat.
 Acizii graşi sunt sursă de energie
pentru organism.
 Trigliceridele (TG)

 Esteri ai glicerolului cu trei AG diferiţi

 Reprezintă peste 95% din lipidele
ţesutului adipos
 Au rol de a stoca energia
 Creşterea nivelului de TG duce la
creşterea cantităţii de chilomicroni şi a
nivelului plasmatic de VLDL
 Fosfolipidele

 Au în structură acizi graşi, un alcool

(de obicei glicerolul) şi acid fosforic
 Au rol în formarea membranelor
biologice.
 Colesterolul
 Provine din alimentaţie şi din sinteză
endogenă (hepatică, musculară, digestivă,
renală, cutanată)
 Poate fi liber sau esterificat, esterificarea
realizându-se în principal în ficat, circulaţie
şi intestin
 Are rol în structura membranelor celulare
şi diferitelor organite celulare. Este un
precursor al acizilor biliari şi hormonilor
steroizi.
 Lipidele

 Pentru transportul lipidelor în mediul

apos al sângelui, esterii colesterolului
sau trigliceridele sunt transformate în
lipoproteine.
 Lipoproteina

 In structura unei
lipoproteine intră:
 Membrana lipidică
(colestrol liber,
fosfolipide)
 Miez hidrofob (esteri ai
colesterolului, trigliceride)
 Apolipoproteine
Lipoproteinele

 Diferă funcţie de:

 Mărime
 Densitate
 Compoziţie lipidică
 Loc de origine
 Apolipoproteine
 Tipuri de lipoproteine

 Chilomicroni
 VLDL – lipoproteine cu densitate foarte
mică
 IDL - lipoproteine cu densitate
intermediară
 LDL – lipoproteine cu densitate mică
 HDL – lipoproteine cu densitate mare
Tipuri de lipoproteine
 Clasa de LP TG Cole Apolipop Sinteza Functie de
stero roteine transport
l
Chilomicronii 90 % 3% AI, B48, Intestin Transport TG din
CII+III, E intestin in priferie
Chilomicroni Din Transport lipide
remanenţi chilomicroni din intestin in ficat
VLDL 65% 15% B100, Ficat Transport TG din
CII+III, E ficat în periferie
IDL B100, Din VLDL, Transport lipide la
CIII, E HDL ficat, transport
LDL
LDL 10% 45% B100 Din IDL Transport
colesterol la ficat
şi în periferie
HDL 5% 20% AI, Periferie
III+IV, D
 Chilomicronii

 Se formează în intestin
 Sunt bogaţi în TG (85-90%)
 Apolipoproteinele majore din compoziţie
sunt: B48, AI, E, CI, CII, CIII
 Sub acţiunea lipoproteinlipazei (LPL) se
produce hidroliza TG din structură,
rezultând acizii graşi liberi şi chilomicronii
remanenţi
 Chilomicronii remanenţi

 Se formează din chilomicroni

 Conţin 40-60% TG
 Apolipoproteinele caracteristice sunt:
B48, E (apo eliberate sunt preluate de
HDL)
 Revin în ficat cu ajutorul apoE prin
receptorii LDL sau LRP (proteină
asemănătoare cu receptorii LDL)
 VLDL
 Este produs în ficat când ficatul creşte producţia de
TG, ca urmare a unui flux crescut de AGL sau de
sinteza de novo crescută a AGL de către ficat.
 Apolipoproteinele caracteristice sunt: B100, E, CI,
CII, CIII, AII
 Sub acţiunea LPL formează IDL prin hidroliza TG.
Apoproteinele eliberate sunt folosite la formarea
HDL
 IDL este preluat direct de ficat prin receptorii LDL
cu ajutorul apoE
 Transportă TG din ficat spre ţesuturi periferice
 LDL
 Rezultă din catabolismul IDL
 Conţine mai ales colesterol esterificat, TG în
cantităţi mai mici
 Asigură aportul de colesterol ţesuturilor
 Este preluat din circulaţie de receptorii LDL
de la nivelul ficatului prin apo B100, singura
apoproteină de la suprafaţa LDL
 Are durată de viaţă mai mare decât VLDL
sau IDL
 HDL
 Se sintetizează în hepatocite şi celule intestinale
sub forma HDL născând, care se transformă în
HDL matur sub acţiunea LCAT (lecitin colesterol
acil transferaza)
 Conţine mai ales fosfolipide, mai puţin colesterol şi
foarte puţine TG
 Apolipoproteina cea mai importantă este apoAI
 Transportă colesterolul de la ţesuturi extrahepatice
la ficat, unde este transformat în acizi biliari.
Transportă colesterolul şi colesterolul esterificat la
glandele care produc hormoni steroidieni
 Lipoproteinele

 Lipoproteinele pot fi:

 LP care participă la absorbţia şi
eliberarea lipidelor alimentare în muşchi
şi ţesutul adipos: chilomicroni şi
chilomicroni remanenţi
 LP care participă la producerea şi
transportul lor: VLDL, IDL, LDL
 Transportul de lipide
absorbite la nivel intestinal
 În timpul digestiei esterii colesterolului şi TG
hidrolizează, rezultând colesterol şi acizi graşi
liberi
 Sărurile biliare şi fosfolipidele din secreţia biliară
solubilizează aceste lipide formate şi
favorizează absorbţia lor în enterocitele din
duoden şi jejun.
 Aici AG se reesterifică şi formează TG
insolubile, iar colesterolul absorbit se esterifică
şi formează colesterol esterificat
 Transportul de lipide
absorbite la nivel intestinal
 În celulele epiteliale ale intestinului, la nivelul
aparatului Golgi, din TG, colesterol esterificat şi
unele apolipoproteine se formează chilomicronii
ce trec în circulaţie.
 ApoCII din structura lor activează lipoprotein-lipaza
situată în endoteliul capilarelor ţesutului adipos şi
muşchilor, hidrolizează TG din chilomicronii
circulanţi rezultând chilomicroni remananţi, preluaţi
din circulaţie şi duşi în ficat (apoE). Acizii graşi liberi
sunt preluaţi de miocite şi adipocite
Producerea de lipoproteine
endogene

 Hepatocitele iniţiază
Acetil – CoA
sinteza de TG şi
HMG – CoA
colesterol la creşterea
HMG – CoA reductaza fluxului de AG liberi
Mevalonat către ficat. VLDL, IDL,
LDL sunt sintetizaţi de
Colesterol
novo în ficat.
Producerea de lipoproteine
endogene

 Colesterolul, TG fuzionează în ficat cu

apolipoproteinele, rezultând VLDL.
 VLDL sub acţiunea lipoproteinlipazei
formează IDL care trece în ficat (apoE)
sau este procesat la LDL
 LDL este preluat de ficat (apoB100,
receptori LDL) sau merge la ţesuturi.
 Valorile lipidelor plasmatice
Colesterol total
<200 mg/dl Optim
200-239 mg /dl Limita superioară
≥240 mg/dl Crescut
HDL colesterol
<40 mg/dl Scăzut
>60 mg/dl Crescut
LDL colesterol
<70 mg/dl Optim pentru risc mare
<100 mg/dl Optim
100-129 mg/dl Aproape optim
130-159 mg/dl Limita superioară
160-189 mg/dl Crescut
≥ 190 mg/dl Foarte crescut
Trigliceride
<150 mg/dl Normal
150-199 mg/dl Limita superioară
200-499 mg/dl Crescut
≥500 mg/dl Foarte crescut
Dislipidemiile
 Dislipidemiile
 Dislipidemia este o alterare calitativă şi/ sau
cantitativă a metabolismului lipoproteinelor,
manifestându-se prin creşterea/ descreşterea
concentraţiei sanguine a colesterolului total, a
colesterolului LDL şi a trigliceridelor şi/sau
descreşterea concentraţiei HDL-colesterolului.
Tipuri de dislipidemii
 Tipuri de dislipidemii
 Hipercolesterolemia (colesterolul total,  LDL, TG normale)
 Hipercolesterolemia familială (IIa)
 Defect familial de apoB100
 Hipercolesterolemia poligenică
 Hipertrigliceridemia (TG 200-500 mg/dl)
 Hipertrigliceridemia familială (IV)
 Deficit familial de lipoproteinlipază (I)
 Deficitul de apoCII (I,V)
 Hiperlipidemia mixtă ( colesterolul total,  LDL,  TG, ↓HDL)
 Hiperlipidemia familială combinată (IIb)
 Disbetalipoproteinemia familială (III)
 Afecţiuni ale metabolismului HDL (deficit familial de apoAI,
deficit de LCAT, etc)
 Hipercolesterolemia familială
(hiperlipoproteinemie IIa)

 Afecţiune autozomală dominantă

 Mutaţii la nivelul genei care produce
receptorii LDL ai colesterolului
 Colesterolul plasmatic atinge 275-500
mg/dl
 Manifestări: xantom la nivelul
tendonului, cornee arcuită
 Deficit familial de apoB100

 Afecţiune autozomală dominantă

 Mutaţii la nivelul apo B100, ce duc
la scăderea afinităţii LDL pentru
receptorul LDL
Hipercolesterolemia poligenică

 Prevalenţă familială
 Statusul supraponderal si alimentaţia
joacă un rol important
 Factor de risc pentru ateroscleroză şi
boală coronariană
Hipertrigliceridemia familială
 Boală autozomală dominantă
 Cresc TG,VLDL, HDL scade
 Cauze:
 producerea excesivă de TG, creşte nivelul de
TG în VLDL, creşterea producerii de VLDL
 lipoliză scăzută a chilomicronilor şi VLDL de
către lipoproteinlipază
 Consecinţe: predispoziţie pentru
pancreatite, xantoame, creşte riscul de
ateroscleroză
 Deficit familial de lipoproteinlipază

 Afecţiune autozomală recesivă

 Cresc TG (nivel crescut de
chilomicroni în copilărie şi o
îndepărtare necorespunzătoare a
VLDL mai târziu)
 Manifestări: pancreatite, xantoame,
hepatomegalie şi splenomegalie
 Deficit de apoCII

 Boală autozomală dominantă rară

 Afectată catabolizarea Lp cu conţinut
ridicat de TG : chilomicroni şi VLDL
 Manifestări: pancreatite, xantoame,
hepatomegalie şi splenomegalie
 Transfuzia de apoCII scade nivelul de
TG (apoCII este cofactorul LPL)
 Hiperlipidemia familială
combinată

 Creşteri ale TG, LDL şi colesterolului

total, HDL redus
 Cauza:
 Supraproducţie de apoB
 Creşterea sintezei de VLDL şi a
concentraşţiei de LDL
 Deficitul receptorilor LDL
 Nivele reduse de lipoproteinlipaza
 Disbetalipoproteinemia
 Creşterea chilomicronilor remanenţi bogaţi
în colesterol, creşterea IDL
 Hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie
 Mutaţii ale apoE, chilomicronii remanenţi şi
IDL au afinitate redusă pentru receptorii
hepatici ai lipoproteinelor (afectată captarea
hepatică a acestora)
 Simptomele apar la aprox. 30 ani la bărbaţi
şi după menopauză la femei: xantoame
palmo-plantare, ateroscleroză precoce
 Hiperlipidemia secundară

Hipercolesterolemie
 Hipotiroidism, sindrom nefrotic,
anorexie nervoasă, colestază, afecţiuni
hepatice obstructive, corticoterapia,
etc
 Hiperlipidemia secundară

Hipertrigliceridemie
 Cauze: diabet, IR cronică, hipotiroidism,
stress, sepsis, exces de alcool, sarcină,
lipodistrofii, terapie de substituţie cu
estrogeni orali, glucocorticoizi, unele
antihipertensive, hepatită acută, lupus
eritematos sistemic
Ateroscleroza
 Ateroscleroza
 Afecţiune a arterelor mari şi medii
 Este caracterizată prin îngroşarea fibroasă a
peretelui arterial, asociată cu plăci lipidice care se
pot eventual calcifia
 Plăcile vechi pot să se rupă sau să se fisureze cu
formare unor trombi ce blochează fluxul sanguin.
 Duce la apariţia unor afecţiuni vasculare grave în
diferite teritorii (inimă, creier, membre, rinichi)
 Este cauza a apox. 50% din decese în SUA
Ateroscleroza
 Factori de risc
 Bărbaţii (şi femeile după menopauză)
 Istoric familial de cardiopatie ischemică şi AVC
 Hiperlipidemie primară sau secundară
 Fumatul
 Hipertensiune
 Diabet tip 1 şi 2
 Obezitate, mai ales cea abdominală
 Sindrom nefrotic
 Hipotiroidism
 Nivel plasmatic crescut de homocisteină
 Fiziopatologie

 Iniţial se produce o infiltrare a LDL

subendotelial
 LDL este oxidat sau alterat pe alte căi, fiind
apoi preluat de macrofage, care exprimă o
familie de receptori cu rolul de a prelua
acest LDL.
 Macrofagele se transformă în celule
spumoase. Acestea formează nişte benzi
de grăsime.
 Fiziopatologie

 Celulele musculare netede din

vecinătatea celulelor spumoase sunt
stimulate, se mută din media în intima
unde proliferează şi contribuie la
dezvoltarea leziunii.
 Celulele musculare netede preiau şi
ele LDL oxidat şi devin celule
spumoase
 Fiziopatologie
 Pe măsură ce leziunea se maturizează sunt
atrase aici limfocitele T şi macrofagele,
leziunea având multe din caracteristicile
unei infecţii uşoare ( în plus în placă s-a
observat prezenţa unor specii bacteriene –
Chlamydia pneumoniae)
 Când placa se maturizează, se formează o
capsulă fibroasă în jurul ei. Plăcile cu
defect sau ruptură a capsulei sunt
susceptibile la rupere.
 Acumularea lipidelor în celulele
spumoase este cheia progresiei leziunilor
aterosclerotice
 Manifestări clinice ale
aterosclerozei

 Ateroscleroza poate afecta orice organ

 Este asimptomatică până apare o
complicaţie:
 La nivel coronar: angina pectorală şi infarctul
 La nivel cerebral: AVC trombotic
 La nivelul aortei abdominale: anevrism, rupere
 La nivel renal: hipertensiune reno-vasculară
 La nivelul membrelor: claudicaţie intermitentă,
ulcere, gangrenă