Epoca Luminilor a constituit o cotitura importanta in dezvoltarea spirituala

a omenirii, o victorie semnificativa a ratiunii asupra conceptiilor mistico-religioase

din Evul mediu. Luind nastere in diverse tari, in diferite perioade de timp, aceasta
miscare totdeauna a fost produsul unui mediu socio-istoric bine determinat.

În a doua jumătate sec. 18, în franța, datorită lui Diderot și lui Luis-Sebastien Mercier este lansată o nuoă
teorie a teatrului care sistruge vechile randuieli ale teatrului și instalează bazele unei noi estetici
moderne.

Între anii 1680-1715 în frața are lor o criză de gândire ceea ce duce la crearea unor premise pentru o
revoluție.

Aparea condamnarea ideilor genuri. Tragedia și comedia nu mai place.

Tragedia este condamnată este considerată imorală și plictisitoare. Personajele nu sunt reale li se
atribuie. Seincearcă excluderea pasiunilor din scenă Voltair prin Oedip. (1718) dispare pasiunea
amoroasă.

Abatele Dubos de a aduce pe scenă situații cotidiene banale, mai impresionante decat evenimentele
grandioase din tragdie. Caracterul neobisnuit al eroului il plictiseste.

Marivaux ii denunta neverosimilul.

Incorsetată de reguli stricte tragedia a murit

Tragedia este considerata un gen artificial. Unde sevorbeste prea mult șilipseste actiunea pe scenile
franceze. Omul luminiii nu se recunoaste.

Personajele tragice zei semizei nui mai impresionează pe spectatori. Subiectele tragice din antichiatet nu
satisfac aspiratiile prerevolutionare.

Mercier doreste un teatru modern care să vb spectatorului de situatia lui actuală.

Comedia amenintata si ea, va trebuie să se transforme pentru că eroul ei nu este verosimil. In realitate
nu mai erau asa oameni ca comici vechii comedii. Trasaturile venite de la mii de indiviz in capul unuia.
Proportiile sunt exagerate.

Acuzatii la adresa lui Molier, precum ca ar fi creat o scoală a viciilor.

Dacă tagedia moare, drama se schimbă și e xperimentează primele forme ale dramei. După cateva
exemple de comedii modificate

Voltaire definește un pic mai devreme obiectivele dramei. Amestecul de tonuri după modelul din viata,
dar incaă pastrand unele elemente patetice.

Drama una din marile realizăr ale acestui secol. Unealtă se slefuiasca moravurile. Voltaire insistă pe idea
de misiune educativă a teatrului. teatru civic educativ

Omul virtuos este prezentat spectatorului, care să il influenteze să il faca mai mult. Diderot il aduce in
scenă în opera sa Fiul nelegitim

DIDEROT si Mercier vor să folosească simplitatea teatrului grec care aduna oameni, care să orienteze
corpul social spre un scop comun. Modalitatea de aeduca poporul.

Infrastructura teatrului se dezvoltă. Diderot vrea să modifice sălile de teatru ca spectatorii să nu fie
închiși, să fie liberi

Toate aceste idei despre teatru a iluministilor sunt în cotradictie cu teoriile lui JJ, rouseau, care crede ca
artele au denaturat moravurile. Teatrul este mai periculos decât toate celelalte arte din cauza puterii de
iluzionare. Neagă teatrul ENCICLOPEDISTILOR,un personaj virtuos nu are cum să placă publicului. Pentru
el fericirea este la origini. SA dispară granita aceasta a scenei să fie precum jocurile sportive ale greciei
antice. Fericirea in aer liberi, sarbatori in aer liber.

Cand tragedia si comedia isi pierde credibilitatea ia nastere drama. Drama cuprinde genurile
precedente. Diderot is confera dramei un rol median intre comedie și tragedie, Fiul nelegitim și Tatăl de
familie sunt anunta nasterea dramei. Amestecarea tonurilor pentru a crea realism.

Mercier il elogiază pe Terențiu numindul părintele genului serios, apreciază zugrăvirea realității a
acestuia.

Cidul stramosul dramei, este considerat de Mercier.

Obiectivele dramei sunt opusul clasicismului. Pentru ca spectatorul să se recunoască trebuie ca subiectul
operei să fie adevarat mai degraba decat verosimil, cotidianul mai degraba decat exceptionalul,
particularul mai mult decat universalul. Personajul trebuie cuprins in viata banala, nobilii sunt alungati
de pe scena de oamenii simpli. Mercier vrea să sensibilizese publicul.

Teatrul se transformă intro actiune care repreodce realul.

Are loc amesticarea de genuri dar nu pentru din grija pentru realism dar nu pentru a se intoarce la
tragicomedia, pe vcare Mercier o consideră un gem artificial bazat pe contraste mari. „Este un gen
Prost” în eseu pentru arta dramatică.
Mercier are de gând să mute acțiune in spitale sau inchisoare, teoriticienii dramei doresc ca personajele
să să adopte limbajul de viață și să se exprime după mediul social pe car eil reprezintă.

O atentie asupra gesturilor mai mult deacatb a cuvibtelor.

Lesssing un emul a lui diderot este fondatorul teatrului german Dramaturgia de la Hamburg ffind prima
poetică a genului in germania. Pagina 91

denis Diderot (n. 5 octombrie 1713, Langres (Champagne-Ardenne); d. 31 iulie 1784, Paris) a
fost un filosof si scriitor francez.

Nascut la Langres, Diderot a fost o figura complexa a iluminismului francez, avand o influenta
majora asupra spiritului rationalist al secolului al XVIII-lea. Diderot a primit o educatie
iezuita si a renuntat la o cariera in drept, dedicandu-se studiului si scrisului. In 1745, impreuna
cu D'Alembert, Diderot a inceput sa editeze Encyclopédie, un proiect celebru, care i-a inclus
aproape toti scriitorii francezi iluministi importanti.

Actorul in centru atentiei. Jocul dramatic se transformă tinzand spre naturalete si regăseste o
dimensiune emotional pierdută.