Anxietatea sociala este preocupare crescuta (teamă, îngrijorare) pentru situatiile sociale în care

propria persoană este sau se presupune a fi evaluata.

Anxietatea socială este hiper-îngrijorarea sau îngrijorarea exagerată pentru persoana noastră în
diverse situații sociale. (Albert Ellis)
Fobia sociala este teama excesivă, supărătoare și adesea incapacitanta de situații sociale în care
persoana este îngrijorată că ar putea să facă ori să spună ceva ce ar cauza stânjeneală, umilinţă
sau respingere.(1)

PSIHOTERAPIA PENTRU PERSOANELE CU TEAMA DE A SE ANGAJA ÎN RELATII APROPIATE CU CEILALTI

Majoritatea oamenilor, cu excepția schizofrenicilor și psihopaților schizoizi, caută apropierea față de alte
persoane; în absența acestora ei se simt niște ființe incomplete și nerealizate. Cu toate acestea, exista
subiecți, care deși doresc să între In relații calde cu ceilalți, nu reușesc acest lucru datorita anxietații
exagerate. o relație apropiata presupune Ințelegerea celuilalt precum și faptul că acesta din urmă ne
Ințelege pe noi, Impartașirea unor sentimente, ganduri, preocupari, cu alte cuvinte o relație cu o puternica
componenta empatica. Fața de o persoana cu care am realizat relații apropiate nu avem nevoie sa ne
ascundem In dosul unor maști, putand sa ne comportam firesc, spontan, sa fim noi înșine.

Relatiile bazate pe o apreciere limitată.

1. Apropiere limitata situațional. Acest tip de relație se bazează pe trăirea unei experiențe
comune. Poate cel mai sugestiv exemplu deastfel de apropiere o constituie relația dintre
camarazii din armată. Relații asemanatoare pot avea loc și Intre colegii de birou, când aceștia
ajung sa-și facă unele confidențe, dar, de regulă, aceste relații și mențin un anumit caracter
periferic.
2. Apropiere limitata In timp. Acest gen de relație apare frecvent între amanți, mai ales cand unul
dintre ei este căsătorit, dar și între prieteni. Timpul petrecut Impreuna cu partenerul este placut
și gratificant, dar relația nu este totuși de importanța majora pentru subiectul în cauză. Același
tip de relație poate sa apară între pacient și terapeut, în anumite tipuri de psihoterapie.
3. Apropierea limitata psihologic. în aceste situații, indivizii interacționează numai cu anumite
partii ale personalitații lor, de pildă, comunică doar pe plan intelectual.
4. Pseudo-apropierea. Exista oameni care cauta apropierea, simt nevoia acesteia, dar datorita
inhibițiilor și anxietații nu pot ajunge la aceasta. Cu toate acestea, acești subiecți se autoînșeală,
considerand ca au ajuns la astfel de relații, deși contactele lor cu ceilalți sunt formale și
superficiale. (2)

Tulburarea de anxietate socială (ASD

Tulburarea de anxietate socială (ASD), cunoscută și sub denumirea de fobie socială, este o
tulburare de anxietate caracterizată de teama persistentă de una sau mai multe situații sociale, de
frica de jena.1 Această frică poate fi declanșată de control sau real) a altor persoane. Este cea mai
frecventă tulburare de anxietate și una dintre cele mai frecvente dintre tulburările psihiatrice.2
Multe dintre cele mai frecvente simptome ale fobiei sociale se regăsesc și în tulburarea de
personalitate a evitării și există posibilitatea ca ambele să fie conceptualizări alternative de aceeași
tulburare.
În cele mai multe cazuri, simptomele fizice ale tulburării sunt: înroșirea feței, transpirații,
tremurături, palpitații și náusea.3 Pe de altă parte, pot exista răspunsurile comportamentale la
situațiile temute, cum ar fi discursul accelerat, și alte strategii de luptă.4 Există și atacuri de
panică.5 Unii consumă alcool și alte droguri pentru a-și reduce temerile și inhibițiile la
evenimentele sociale. Prin urmare, persoanele cu această tulburare pot suferi de alcoolism și de
alte tipuri de abuz sustancias.6 7 scale ca fobia socială Inventar, SPAI-B și Scala Liebowitz
anxietatea socială poate fi utilizată pentru a evalua severitatea anxietății.

Terapia cognitiv-comportamentale este eficace in tratamentul boală .8 poate fi de asemenea

utilizat pentru medicamente de tratament, cum ar fi antidepresive: inhibitori selectivi ai
recaptării (ISR), inhibitori ai recaptării de serotonină și noradrenalină (IRSN) și inhibitori ai
monoaminooxidazei (MI). Alte medicamente utilizate sunt beta-blocantele și benzodiazepinele.
1 Definiție și caracteristici
1.1 Situații care cauzează anxietate mai frecvent
3 Semne și simptome
3.1 Simptome fizice
3.2 Simptome cognitive și emoționale
3.3 Comportamentul de siguranță
4 Etiologie
5 Abuzul de substanțe
6 Diagnostic
6.1 DSM-5
6.2 DSM IV-TR
7 Prevalența
8 Tratament
8.1 Psihoterapia
8.2 Droguri
8.2.1 Antidepresive
8.2.2 Betablocuri
8.2.3 Anxiolitice
10 Referințe
11 Legături externe
1 Definiție și caracteristici
Ca orice fobie, se concentrează pe o frică intensă, persistentă și cronică (fobie gravă care urmează
să fie luate în considerare), pentru a fi judecat, ridiculizare jenat, umilit sau, ceea ce este evident
în diferite tipuri de situații, printre care sunt:

 Vorbiți în public, cum să interveniți în clasă sau să faceți o expoziție (glossophobia).

 Întâlniri sociale în care va trebui să interacționați (petreceri, evenimente, etc.).
 Întâlniri neașteptate cu cunoscuți, rude, prieteni etc.
Aceste temeri pot fi declanșate prin examinarea acțiunilor altora. Sentimentul de frică este
atât de intens încât, în acest tip de situație, persoana devine nervoasă doar să se gândească la ea
(anxietate anticipată) și încearcă să depună eforturi pentru a controla sau suprima anxietatea.
Aceste situații și o serie de evenimente care suferă cauze se simt nesiguri, stalked, inconfortabil,
cu sentimente intense și neplăcute despre ceea ce ar putea fi vorba, de gândire sau el (unele
paranoia), judecând și simptome evidente de anxietate. În timp ce teama de interacțiune socială
poate fi recunoscută de persoană ca fiind excesivă sau irațională, depășirea ei poate fi destul de
dificilă. Simptome fizice de multe ori insotesc tulburare de anxietate socială includ roșind,
transpirații abundente (hiperhidroza), tremurături, palpitații, greață, balbismul, adesea însoțite
de un discurs accelerat. Atacurile de panică pot apărea din cauza unei frică și a unui disconfort
intens. Diagnosticul precoce poate ajuta la minimizarea simptomelor și la dezvoltarea unor
probleme suplimentare, cum ar fi depresia. Situații de temut pot fi numeroase, iar în acest caz
este subtipul unic generalizat (fobie socială generalizată) (de ex. Pentru a participa la petreceri
sau reuniuni, întâlni oameni noi, să participe la grupuri de lucru mici, face cuceririle amoroase,
etc.) sau și specifice (fobie socială specifică), de subtip discret (de exemplu, dând un discurs,
acționând în fața audienței, mergând la baie atunci când există persoane în camera următoare,
etc.).
Datorită relevanței acestei tulburări, detectarea precoce este crucială. În prezent, sunt
disponibile instrumente de evaluare scurte și simple care pot fi utilizate ca măsuri de screening
sau screening la adolescenți și adulți, cum ar fi Inventarul de Fobie Socială, 10 11 12 13 SPAI- B14
15 16 și scala de anxietate socială Liebowitz (scala de anxietate socială Liebowitz).
De obicei, se dezvoltă în tinerețe, după adolescență. Apariția sa este mult mai comună decât
gândirea populară și nu ar trebui să considerăm această fobie ca fiind ciudată. Acceptarea ei în
mod public în public este cea mai bună cale de a începe să o depășească, pentru a încerca să se
simtă mai bine înțeleasă și, prin urmare, să reducă durerea.
Simptomele pot apărea la începutul adolescenței și pot continua pe tot parcursul vieții, ceea ce
are consecințe grave negative în viața socială, profesională și emoțională. Adesea, persoanele
care sunt apropiate de ele confundă în mod eronat fobia socială cu timiditate, dar o persoană
care suferă de fobie socială nu trebuie neapărat să fie timidă.
În prezent, numărul de lucrări privind inteligența emoțională în diferite domenii ale psihologiei
clinice crește exponențial, iar printre acestea, relația dintre inteligența emoțională și fobia
socială.

Semne și simptome
Cei care suferă de fobie socială se confruntă cu o teamă exagerată de a fi supuși judecăților
negative de către alții. Din acest motiv, ei evită în mod constant un număr mare de activități
sociale, deoarece atunci când sunt expuși la acestea suferă o mare tensiune și simptome
anxioase, cum ar fi:
Simptome fizice

 Înroșiri
 Profuse de transpirație, în special în mâini (hiperhidroză).
 Tremur în mâini sau picioare.
 Palpitații, tahicardii; durere sau o presiune toracică.
 Dificultăți de respirație.
 Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, senzație de gol în stomac (epigastru),
dispepsie, descompunere intestinală.
 Stuttering sau "tremur" în voce.
 Convulsii și tensiune musculară.
 Dorința urgentă de a urina.
 Senzație de strângere în cap sau dureri de cap, amețeli, greață, senzație de oboseală, gură
uscată.
 Senzația de frig (frisoane) sau de căldură.
 Confuzie.
 Insomnia.

Simptome cognitive și emoționale

 Teama de blocare mentală, stuttering (tremor in voce), sete, tuse etc.
 Teama de evaluare negativă, persoana crede că este judecat sau criticat de alții.
 Gânduri negative (de exemplu, "mă voi face nebun de la mine", "eu voi fi blocat și nu voi
ști ce să spun", "sunt sigur că nu sunteți interesat de părerea mea" etc.).
 Sensul nerealității (derealizare sau depersonalizare).
 Sensul că toată lumea urmărește și judecă.
 Teama și credința să fie văzută ca nerăbdătoare, slabă, ciudată, nebună sau proastă.
 Frica extremă de a întâlni oameni noi.
 Teama și credința că nu știe cum să se comporte într-un mod adecvat sau competent.
 Evaziunea totală a unui eveniment social (izolare).
 anxietate intensă în fața unui grup de oameni.
 Teama de a manifesta simptome de anxietate

Comportamente de securitate
Din punct de vedere comportamental, unii oameni să anticipeze și să evite situațiile sociale
temut, în timp ce altele față, dar recurg la „comportamente de siguranță“, adică comportamente
care încearcă să se protejeze într-un fel sau altul pentru a reduce sau a elimina anxietatea
Comportamentele de siguranță reduc anxietatea pe termen scurt, dar o întăresc pe termen
mediu și lung.
Unele dintre comportamentele de siguranță pot fi:

 Utilizați alte persoane pentru a le face pentru ele

 Evitați să priviți în ochi sau să vă uitați.
 Uită-te dacă crezi că cineva te va întreba ceva.
 Sprijine-ți mâinile undeva în caz că tremură.
 Pune-ți mâinile în buzunare.
 Trecerea brațelor.
 Evitați anumite persoane, locuri sau medii.
 Evitați să discutați cu ceilalți; vorbeste puțin sau nimic; vorbi fără întrerupere pentru a
evita tăcerea; vorbesc foarte repede sau foarte încet; vorbi doar despre un subiect care
este stăpânit.
 Nu spuneți salut; ignorați pe ceilalți; nu participa
 Scăpați și luați refugiu în baie; Umezi-ți fața în baie.
 Spală-ți mâinile
 Puneți mâna în fața dumneavoastră.
 Strângeți puternic mușchii, pentru a nu tremura.
 Strângeți ochelari și tacâmuri când le luați.
 Nu mâncați anumite alimente din teama de a vă face un prost.
 Bea multa apa
 Nu mai scrii când cineva se apropie.
 Ascundeți manual semnătura documentelor.
 Plătiți în numerar pentru a evita plata cu carduri.
 Pregătește scuze pentru a justifica comportamentele.
 Beți alcool, anxiolitici.
 Situați strategic în întâlniri (de exemplu, ședința la sfârșitul clasei, în limite extreme sau
laterale).
 Repetați cu atenție ce se va spune în același timp în care vorbiți.
 Revizuirea și evaluarea propriului discurs.
 Încercați să vă imaginați că "rămâneți" înainte de cealaltă.
 Dezamăgiți-vă sau distrageți-vă să vă gândiți la alte lucruri.
 Tan sau alcătuiți-vă, astfel încât să nu observați fardul.
 Purtați haine largi și proaspete, astfel încât sudoarea nu este vizibilă.
 Mersul îndoit sau înclinarea capului.
 Strângeți-vă mâinile, jucați cu ei, țineți-i, puneți-i împreună.
 Ascunde-ți mâinile în spatele tău.
 Manipulați un obiect cu mâna pentru a ușura anxietatea (de exemplu, stiloul cu pix).
 Ticuri și obiceiuri nervoase variate: mișcarea unui picior, frecarea ochilor și a feței,
tragerea părului, traversarea picioarelor, ciupirea, mușcarea unghiilor etc.
 Deplasați-vă prin auto-observare și controlând fiecare pas care are loc.
 Răspundeți la toate, evitați să argumentați.
 Evitați să zâmbiți; Rămâneți grav sau îndepărtat.
 Fiți primul sau ultimul care ajunge la un anumit loc (de exemplu, o clasă)
Etiologie
Fobia socială ca orice altă fobie este un mecanism dezvoltat pentru a evita situațiile potențial
periculoase de supraviețuire, dar în societatea modernă acest mecanism este o problemă mai
mare decât pericolul însuși, deoarece îi face pe omul în stare să facă o viață așa cum dorește.
Expunându-se în fața situației temute poate provoca un atac de anxietate, iar teama de a suferi
acel atac este motivul principal pentru care persoana este greu să se confrunte cu temerile lor.
De asemenea, anxietatea este de obicei un companion regulat al celor care suferă de fobie
socială. Sa constatat, de asemenea, o relație între stilurile părintești (critica, supraprotecția
emoțională, ostilitatea, adică construcția "emoția exprimată") și dezvoltarea și / sau întreținerea
fobiei sociale.
Substanța abuzivă
39,6% dintre persoanele cu fobie sociala au abuzul de substanțe. [Necesită citare] Vă rugăm să
rețineți importanța acestui fapt este, din moment ce o mare parte din suferinzi sunt tineri,
prezentând astfel un grad ridicat de vulnerabilitate să dezvolte o dependență. Anxietatea și
suferința intensă în situațiile de dezvoltare socială este deosebit de deranjantă în rândul tinerilor,
deoarece pentru ei este de importanță capitală apartenența la un grup sau începutul relațiilor de
muncă și de cuplu. Acest abuz sau dependență de substanțe sau alcool, ca formă de auto-
medicație, scade nivelul de anxietate al pacienților datorită dezinhibării pe care o produce
alcoolul. Într-o încercare de a atenua simptomele lor, descoperit și folosit de peste si peste din
nou, efectul disinhibitor de alcool ( „Voi lua ceva puternic pentru a-mi da curaj“), anxiolitice și
alte toxice.