1.9.

CABLURI CU FIBRĂ OPTICĂ

1.9.1. CARACTERISTICILE FIZICE ALE FIBREI OPTICE

1.9.1.1. Spectrul electromagnetic

De foarte mulţi ani, undele electromagnetice se utilizează pentru

transmiterea de informaţii, avantajul real reiese din faptul că nu au
nevoie de un conductor metalic pentru a se propaga, din contră, ele
se pot propaga cu viteze ridicate în vid sau în materiale dielectrice.
O prezentare generală a spectrului undelor electromagnetice şi a
utilizării lor este redată în figura 1.55. Lumina vizibilă nu ocupă
decât o plajă restrânsă de la 380 nm (violet) la 780 nm (roşu).
Adiacent, la această plajă se găsesc zonele de radiaţii ultraviolete
pentru lungimi de undă inferioare şi pentru radiaţii infraroşii pentru
lungimi de undă superioare.
Comunicaţiile prin fibră optică utilizează lungimi de undă în
infraroşu apropiate benzii de la 800 până la 1600 nm, cu preferinţă
pentru lungimile de undă de 850, 1300 şi 1550 nm (fig.1.55.).
Undele electromagnetice se propagă în vid cu viteza luminii,
c = 299792,456 Km/s.
Valoarea rotunjită la co=300000 Km/s=3x105 km/s = 3x108m/s
este suficient de exactă pentru a descrie propagarea luminii în aer.
Într-un mediu fără pierderi şi de dimensiune infinită, unda
electromagnetică este, ca şi lumina, o undă transversală. Câmpul
electric şi magnetic al undei transversale oscilează perpendicular pe
direcţia de propagare.
Dacă câmpul electric sau magnetic oscilează pe un plan, atunci
vectorul câmpului de intensitate electrică sau magnetică descrie o
dreaptă. O astfel de undă este numită „unda cu polarizare lineară“.
Dacă proiecţia vectorului pe (xoy) descrie un cerc, sau mai general,
o elipsă, se vorbeşte de o polaritate circulară sau eliptică a luminii.
 Frecvenţă joasă Înaltă frecvenţă Microunde
Curent alternativ tehnic unde unde unde unde dm cm
lungi medii scurte metrice
7 8
10 m 10 m 10Km 10Km 1Km 100m 10m 1m 1m 1cm

10Hz 100Hz 1K 10K 100K 1M 10M 100M 1G 10G

Radioemisie
Teleemisie
Sateliţi

Microunde
mm
1cm 1mm 100 m 10 m 1 m 100nm 10nm 1nm 100pm 10pm 1pm

10G 100G 1T 10T 100T 1015 1016 1017 1018 1019 1020 Hz
infraroşu ultraviolet
raze X
razeY
1,6 m 1,6 1,4 1,3 1,2 1,1 1 900 800 700 600 500 400

spectru utilizat pe fibre optice

lumină vizibilă

Fig.1.55. Spectrul undelor electromagnetice.

Figura 1.56. arată diferite tipuri de polarizare ale unei unde

luminoase care se propagă pe direcţia z.

Fig. 1.56. Tipuri de polarizare.

 1.9.1.2. Termeni tehnici fundamentali în teoria undelor

În general, considerăm o undă ca fiind propagarea unei stări sau

a unei excitaţii într-un mediu, fără ca masa sau materia acestui
mediu să fie transportate. În cazul undei luminoase, starea este
câmpul electromagnetic care se propagă într-un mediu transparent
optic.
O funcţie sinusoidală descrie forma cea mai simplă a propagării
în timp şi spaţiu. Pentru o undă plană, care se propagă în direcţia z,
se poate scrie pentru deviaţia a:
 t z
a = A sin (ωt – kz) = A sin 2π   
T 
unde:
a = deviaţia undei plane,
A = amplitudinea,
ω = frecvenţa unghiulară, în s-1,
t = timpul, în s,
k = numărul de undă, în m-1,
z = lungimea în direcţia z, în nm,
T = perioada de oscilaţie, în s,
λ = lungimea de undă, în m.
Amplitudinea A a undei descrie deviaţia maximă plecând de la
poziţia de repaus.
Valoarea dintre paranteze (ωt-kz) este numită unghiul fazei sau
prescurtat „faza de undă“. Unghiul de fază  este măsurat în radiani
(rad), de exemplu:
3600
1 rad = 2
 57,2950

Pentru a ilustra aceasta, figura 1.57 arată o undă plană în funcţie

de timp la un punct fix, z = z0. Putem vedea că punctele a1 şi a3 sunt
în aceeaşi fază de oscilaţie
Diferenţa lor de fază este de 2 π. Punctul a 2 are aceeaşi deviaţie
precum a1 şi a3 dar se găseşte în altă fază.
Mărimea ω este numită frecvenţă unghiulară. Ea este egală cu
frecvenţa înmulţită cu 2 π; frecvenţa fiind numărul de oscilaţii în
unitatea de timp:
ω = 2 π f, unde f este frecvenţa în Hz.
 A

2
T=


z1   z2 z3 

t
kz 0
ω

Fig. 1.57. Undă armonică plană pentru z = z0.

T reprezintă durata de oscilaţie, deci timpul unei oscilaţii

complete sau perioada de oscilaţie. Frecvenţa f este invers
proporţională cu perioada de oscilaţie T.
k este numărul de undă ce este egal cu modulul vectorului de
undă k care indică direcţia de propagare a undei. Numărul de undă k
indică deplasarea de fază a undei pe unitatea de lungime şi este,
astfel, invers proporţional cu lungimea de undă, constanta de
proporţionalitate fiind 2π:
k=2π/ λ.
Lungimea de undă λ este perioada spaţială de undă, deci,
distanţa străbătută de o suprafaţă de undă în timp de o perioadă.
O relaţie fundamentală există între frecvenţa, lungimea de undă
λ şi viteza de propagare c a unei unde: c = f λ.

1.9.1.3. Reflexia

Dacă lumina cade pe suprafaţa de separaţie dintre două medii,

apare fenomenul de întoarcere (parţială), în mediul din care au venit
a radiaţiilor ondulatorii sau corpusculare.
Cantitatea de lumină reflectată depinde de unghiul α 1 care este
format de raza incidentă cu axa de incidenţă (normala la suprafaţa
de separaţie). Raza luminoasă reflectată formează un unghi α 2 cu
axa incidentă (figura 1.57.).
Raza reflectată:
 - rămâne în planul de incidenţă format de raza incidentă şi axa de
incidenţă;
- este situată pe partea opusă a axei de incidenţă în raport cu raza
incidentă;
- formează cu axa de incidenţă un acelaşi unghi: α1 = α2.
Axa de
Razã incidenþã
incidentã
Razã
reflectatã
1 2
mediul 1 cu
c
mediul1 2 cu
c2

Fig. 1.57. Reflexia luminii.

1.9.1.4.Refracţia

Dacă o rază luminoasă trece oblic, cu un unghi de incidenţă α,

dintr-un mediu mai puţin dens (exemplu aerul) într-un mediu mai
dens (exemplu sticlă) sau invers, atunci direcţia sa este schimbată în
raport cu axa de incidenţă, formând un unghi β cu această axă.
În cazul materialelor izotrope, materiale având proprietăţi
identice în toate direcţiile, se aplică legea de refracţie a lui Snell:
raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de
refracţie este constant şi egal cu raportul c1/c2; c1 şi c2 sunt vitezele
de propagare a luminii în mediile 1 şi 2.
sin c1 , unde:

sin c2
α = unghiul de incidenţă,
β = unghiul de refracţie,
c1 = viteza luminii în mediul 1,
c2 = viteza luminii în mediul 2.
În cazul a două medii transparente, considerăm mediul cel mai
dens, cel în care viteza de propagare este mai lentă.
 Dacă considerăm trecerea unei raze luminoase din vid , unde
viteza de propagare este c0, într-un mediu unde viteza de propagare
este c, relaţia este :
sin c0
 n
sin c

Razã Axã de
incidentã incidenþ
ã

sin 

Mediu 1 cu
c1
Mediu 2 cu
c2
sin 

Razã refractatã

Fig.1.58. Refracţia luminii.

Acest raport este numit „indice de refracţie n“ şi este constantă

proprie materialelor respective.
Indicele de refacţie al vidului este aproximativ egal cu al aerului
având valoarea 1.
Pentru două medii cu indici de refracţie n1 şi n2 şi viteza de
propagare a luminii c1 şi c2 putem scrie:
c0 c
c1  ; c2  0
n1 n2
Prin deducţie, se ajunge la o formă diferită a legii refracţiei a lui
Snell:
sin n2

sin n1
Raportul dintre sinusul unghiului de incidenţă şi sinusul
unghiului de refracţie este invers proporţional cu raportul indicilor
de refracţie.
Aplicaţie:
Pentru un indice de refracţie n1 = 1,5, o valoare tipică pentru
sticla fibrei optice, viteza de propagare c1 în fibră este egală cu:
 c0 3 105 km/s
c1    200m/s
n 1,5
respectiv 5 s pentru 1 km de fibră optică sau 5ns pentru 1 m de
fibră optică.
Indicele de refracţie n al unui material depinde fundamental de
lungime de undă a luminii; pentru sticla de cuarţ şi în gama de unde
infraroşii, care este importantă pentru comunicaţiile optice, indicele
de refracţie descreşte proporţional cu creşterea lungimii de undă.
Valoarea n este valabilă pentru unde care se propagă cu o
singură lungime de undă şi cu o amplitudine constantă, deci care nu
pot transmite informaţii. Pentru ca informaţia să poată fi transmisă,
aceste unde trebuie modulate. Pentru comunicaţii optice digitale se
utilizează impulsuri de lumină. Aceste impulsuri sunt scurte grupuri
de unde, formate din unde luminoase cu lungimi de undă diferite.
În aceste grupuri undele individuale se propagă cu viteze
diferite. Viteza de propagare a unui astfel de grup de unde este
numită „viteză de grup“. Relaţia între indicele de refracţie de grup
ng şi indicele de refracţie n este:
dn
ng  n  
d
Câteva valori tipice se găsesc în tabelul 1.11.
Indicele de refracţie de grup ng este considerat mai mare decât
indicele de refracţie n pentru toate lungimile de undă.

Tabelul 1.11. Indice de refracţie n şi indice de refracţie de grup ng

100% SiO2.
Lungime de undă în Indicele de refracţie de
Indicele de refracţie n
nm grup ng
1,4580 1,4780 700
1,4553 1,4712 800
1,4533 1,4671 900
1,4518 1,4646 1000
1,4504 1,4630 1100
1,4492 1,4621 1200
1,4481 1,4617 1300
1,4469 1,4616 1400
1,4458 1,4618 1500
1,4446 1,4629 1600
1,4434 1,4629 1700
1,4422 1,4638 1800
 Lungime de undă în Indicele de refracţie de
Indicele de refracţie n
nm grup ng
1,4409 1,4648 1900

Pentru a calcula timpul de propagare al semnalelor optice,

trebuie utilizat doar indicele ng. Este de remarcat faptul că indicele
de refracţie de grup atinge un minim în jurul unei valori de lungime
de undă de 1300 nm. Aşa cum am văzut înainte, această gamă de
unde prezintă un interes deosebit în transmisia pe fibră optică.

1.9.1.5. Reflexia totală

Dacă o rază luminoasă (3) trece sub unghiuri de incidenţă

crescânde dintr-un mediu mai dens (cu un indice de refracţie n1)
dintr-un mediu mai puţin dens (cu un indice de refracţie n2), se poate
ajunge ca pentru un unghi de incidenţă α0, unghiul de refracţie să fie
β0=900 (fig.1.59).

1-reflexia totală a razei incidente; 2- raza refractată sub un

unghi de refracţie β0=900; 3- raza refractată.
Fig. 1.59. Reflexia totală a luminii.
În acest caz, raza luminoasă (2) se propagă în paralel cu
suprafaţa de separare dintre cele două medii. Unghiul de incidenţă
este numit unghi limită.
Pentru unghiul limită α0 are valabilă relaţia următoare:
 n2
sin α0 = n1
Aceasta înseamnă că unghiul limită depinde de raportul indicilor
de refracţie n1 şi n2 ai celor două medii.
Aplicaţie:
Unghiul limită dintre apă ( n1 = 1,333) şi aer ( n0 = 1) este egal
cu:
1
sin 0   0,75 ºi  0  490
1,33
Între sticlă (n1 = 1,5 ) şi aer (n0 = 1) obţinem:
1
sin 0   0,67 ºi  0  420
1,5
Pentru toate razele luminoase având unghiul de incidenţă α mai
mare ca unghiul limită α0, nu mai există raze refractate în mediul
mai puţin dens. La suprafaţa de separare dintre cele două medii
aceste raze luminoase se răsfrâng în mediul mai dens.
Acest fenomen este numit reflexie totală (raza luminoasă 1 din
figura 1.59). Reflexia totală poate avea loc doar în cazul trecerii
unei raze luminoase dintr-un mediu mai dens (de exemplu sticlă cu
n1=1,5) într-un mediu mai puţin dens(de exemplu aer cu n 2=1);
invers nu este posibil.

1.9.1.6. Apertura numerică

Într-o fibră optică se foloseşte fenomenul reflexiei totale pentru a

ghida raza luminoasă. Acest ghidaj se obţine instalând un miez de
sticlă (indice de refracţie n1) înconjurat de un înveliş de sticlă
(indice de refracţie n2), n1 fiind puţin mai mare ca n2 (fig. 1.60).
n2
Analizând expresia sin 0  putem concluziona că toate razele
n1
luminoase care nu deviază mai mult de ( 900 -0) faţă de axa fibrei
vor fi ghidate prin sticla miezului.
 Fig. 1.60. Ghidarea luminii într-o fibră optică.

Injectând din exterior (aer, indice de refracţie n 0=1) o rază

luminoasă în sticla miezului, unghiul de injecţie dintre raza
luminoasă şi axa fibrei poate fi determinat aplicând legea refracţiei:

sin n1

 
sin900   0 n2
, aceasta implicând:
sin  n1 cos 0  n1 1 sin2  0 .

Condiţia pentru unghiul limită (sin0=n2/n1) ne conduce la

expresia:
sin  n12  n22 .
Unghiul de injecţie maximal  max este numit „unghiul de
acceptanţă“ al fibrei optice; el depinde doar de indicii de refracţie n 1
şi n2.
Sinusul unghiului de acceptanţă este numit apertura numerică (1)
a fibrei optice:
A N  sin max
Această valoare este de o importanţă esenţială pentru injecţia
luminii în fibră.

1.9.1.7. Propagarea luminii în fibra optică

Legile optice permit descrierea reflexiei totale la suprafaţa de

separaţie dintre miez-înveliş a fibrei optice.
Pentru a efectua o analiză mai detaliată a posibilităţilor de
propagare ale luminii în miezul sticlei, trebuie să considerăm
fenomenele opticii ondulatorii; aceasta devine necesar datorită
diametrelor caracteristice miezurilor fibrelor, cuprinse între 10 şi
100 m şi care sunt, în consecinţă, cu puţin mai mari decât
lungimea de undă a luminii transportate, care e în jur de 1m.
Datorită acestui fapt, anumite fenomene de interferenţă care apar
nu pot fi aplicate decât cu ajutorul teoriei optice ondulatorii.
Superpoziţia a două sau mai multe unde şi combinarea lor într-
una singură este, în general, numită interferenţă.
O manifestare tipică a interferenţei a două unde este obţinută
când ele au aceeaşi lungime de undă şi când există un defazaj
constant între ele. Astfel de unde se numesc unde coerente. Dacă
într-un punct din spaţiu, cele două unde diferă în faza lor, printr-un
multiplu par al lungimii de undă , atunci are loc o însumare a
amplitudinilor. Pe de altă parte, în cazul unei defazaj egal cu un
multiplu al jumătăţii de undă (/2) se produce o scădere, iar în cazul
a două unde având aceeaşi amplitudine, are loc o anulare locală a
undelor.
Dacă considerăm două surse luminoase obişnuite (becuri
electrice) şi le suprapunem lumina, nu observăm nici un tip de
interferenţă pentru că lumina lor e incoerentă. Acest fapt e datorat
procesului de emisie a luminii (în exemplu precizat filamentele
fluorescente).
În cazul fenomenelor spontane şi aleatorii, fiecare atom al
filamentelor incandescente emite „ flash-uri “ de lumină care au
serii de unde cu o durată de viaţă în jur de 10-8s. Considerând că
viteza luminii în aer este 3108 m/s, aceste serii de unde au o
lungime de 3 m. Această lungime este numită „lungime de
coerenţă“. Suprapunerea acestor serii de unde este complet
neregulată şi ocazionează doar iluminarea globală a spaţiului
înconjurător.
Pentru transmisia pe fibre optice este necesar să se găsească o
sursă luminoasă cât mai coerentă. Prin urmare, lărgimea spectrală va
trebui să fie cât mai mică. Spre deosebire de diodele
electroluminiscente, dioda laser oferă, graţie unei emisii stimulate, o
diferenţă de fază constantă la o aceeaşi lungime de undă. Prin
urmare, fenomenele de interferenţă apar în ghidul de undă, ceea ce
poate fi constatat din faptul că lumina se propagă doar sub unghiuri
bine determinate în miezul fibrei; prin „determinate“ înţelegându-se
că propagarea are loc în direcţii în care undele luminoase sunt
amplificate prin suprapunerea lor şi prezintă o interferenţă
constructivă. Undele luminoase capabile să se propage într-o fibră
optică sunt numite moduri (unde naturale).
Aceste moduri pot fi determinate matematic, mai precis prin
ecuaţiile lui Maxwell.
Acest sistem de ecuaţii, de obicei utilizat pentru unde
electromagnetice, poate fi simplificat în mod considerabil în ceea ce
priveşte fibrele optice, dacă nu ţinem seama decât de undele slab
ghidate.
Este vorba de unde care se propagă aproape în direcţia axială a
fibrei şi care prezintă o intensitate neglijabilă a câmpului, în lungul
axei. Ele apar dacă indicii de refracţie ai sticlei miezului n 1 şi sticlei
învelişului n2 nu diferă decât foarte puţin.
Măsura acestei diferenţe în refracţie este diferenţa relativă de
indice , definită astfel:
n12  n22 n1  n2
 
2n12 n1
Pentru o fibră optică diferenţa relativă de indice  este foarte
mică în raport cu unitatea şi, datorită acestui fapt, nu are loc decât
un ghidaj slab al undelor luminoase în sticla miezului.
Soluţiile ecuaţiilor simplificate ale lui Maxwell oferă foarte bune
aproximări pentru modurile care se propagă în fibra optică. Figura
1.61. dă ca exemplu distribuţia intensităţii luminoase în secţiunea
transversală a fibrei optice pentru primele 10 moduri. Undele
naturale oscilează pe un singur plan şi ele sunt polarizate liniar.
Denumirea lor este LP νμ cu cei doi indici modali ν şi μ .
Valoarea lui ν este indicele modal azimutal şi indică jumătatea
numărului de puncte luminoase pe inel luminos concentric.
Valorile lui ν pot fi 0,1,2,3,..., şi pentru ν = 0, fiecare inel
luminos există fără subdiviziuni.
Valoarea lui ν este indicele modal radical şi indică numărul de
inele luminoase concentrice ale modului; μ poate lua valorile
1,2,3,...
 Figura 1.61. Primele 10 moduri LPμν ale unei fibrei optice.

Modul fundamental este numit LP01, ordinul superior fiind LP11.

1.9.2. PROFILELE FIBREI OPTICE

Dacă indicele de refracţie n al unei fibre optice este considerat în

funcţie de raza r, atunci vom vorbi despre profilul indicelui de
refracţie al fibrei. Astfel descriem variaţia radială a indicelui de
refracţie, începând pe axa fibrei şi mergând spre exteriorul
învelişului:
n = n(r)
Propagarea modurilor în fibra optică depinde de forma profilului
indicelui de refracţie (fig. 1.62.).
În practică, suntem interesaţi să considerăm profilele de indice
definite prin legi (expresii) exponenţiale. Se studiază profilele de
indice prin refracţie pentru care variaţia radială a indicelui urmează
o lege (expresie) de forma:
  r 
g
n2(r)  n12 1 2   r  a în miezºi
pentru
  a 
n2(r)  n2
2  constant
pentrura în înveliº, unde
:

n1 = indice de refracţie pe axa fibrei (r = 0);

 = diferenţa relativă de indice;
r = distanţa radială de la axa fibrei, în m; r  [0,a];
a = raza miezului fibrei, în m;
g = puterea, numită şi exponentul profilului;
n2 = indice de refracţie al undei învelişului.
 Diferenţa relativă de indice depinde de apertura numerică şi de
indicii de refracţie n1 şi n2.
A 2N n12  n22
 
2n12 2n12
Merită să fie menţionate următoarele cazuri excepţionale
(fig.1.62)
g = 1: profil triunghiular;
g = 2: profil parabolic;
g: profil cu indice în treaptă (caz limită).
Doar în ultimul caz (pentru profilul de indice în treaptă) -
indicele de refracţie n(r)=n1 este constant în miez. Pentru toate
celelalte profile cu indice de refracţie în miez, n(r) creşte
proporţional de la valoarea n2 în înveliş, la valoarea n1 pe axa fibrei.
Din acest motiv, aceste profile sunt denumite „ profile cu indice
gradat“. Această denumire a fost special adoptată pentru profilul
parabolic (cu g = 2), deoarece aceste fibre optice au proprietăţi
tehnice bune în ghidarea luminii.
O altă valoare importantă care descrie fibra optică este
parametrul V, numit frecvenţă normală de tăiere. Ea depinde de raza
a, de apertura numerică AN a sticlei miezului, de lungimea de undă λ
şi de numărul de undă k. Parametrul V este adimensional:
a
V  2 A N  kaAN

unde:
a = raza miezului;
λ = lungimea de undă;
AN = apertura numerică;
k = numărul de undă.
Numărul N de moduri ghidate prin sticla miezului depinde de
acest parametru; pentru un profil de indice la o putere oarecare cu
un exponent de profil g există următoarea relaţie:
V2 g
N
2 g 2
.
 Fig. 1.62. Profilul indicelui de refracţie al unei fibre optice

Pentru profilul cu indice treaptă (g) numărul de moduri

ghidate este aproximativ:
V2
N 2
.
Pentru profilul cu indice gradat, numărul de moduri este
aproximativ:
V2
N
4
.
Aplicaţie:
O fibră optică cu indicele gradat (g = 2), având un diametru al
miezului 2a = 50 μm, o apertură numerică AN = 0,2, are ca frecvenţă
normată V, pentru o lungime de undă λ=1 μm:
50
 31,4.
2m
V  2
1m
Numărul N de moduri ghidate în miezul fibrei este atunci:
V2
N 4
 2,7.

Fibra optică care ghidează mai multe moduri este numită fibră
optică multimod.
Dacă vrem să reducem numărul de moduri, adică să reducem
parametrul V, trebuie să micşorăm diametrul miezului 2a, fie să
micşorăm apertura numerică sau să mărim lungimea de undă λ.
Întrucât cantitatea de lumină care poate fi injectată în fibră
depinde, în mod substanţial, de apertura numerică, aceasta trebuie să
rămână atât de mare cât este posibil. Reducerea razei miezului a,
este limitată, deoarece manipularea şi tehnica conexiunilor devin din
ce în ce mai dificile. Pe de altă parte, devine dificilă construcţia
surselor şi detectoarelor pentru lungimi de undă mai mari şi, prin
urmare, o creştere substanţială a lui λ nu este posibilă.
Dacă pentru o fibră optică cu indice în treaptă (g) parametrul
V devine mai mic decât constanta VC = 2,405, atunci un singur
mod, modul fundamental LP01, se poate propaga. Numim o astfel de
fibră optică fibră optică monomod.
Constanta VC reprezintă o valoare limită pentru fibra optică cu
indice de treaptă (g). Indicele c provine din cuvintele englezeşti
cut-off value. Pentru un profil de indice, valoarea limită V c se
calculează cu relaţia:
g 2
g .
Vc  Vc

Pentru o fibră optică cu indice gradat (g = 2), valoarea limită V c

este aproximativ:
Vc  2,405 2  3,4.
Aplicaţie:
O fibră optică cu indice în treaptă cu un diametru al miezului 2a
= 9 μm şi o apertură numerică AN = 0,11 atinge frecvenţa normată
V=Vc pentru o lungime de undă de:
2a gm
 AN   nm.
 0,11 1293
V 2,405
Lungimea de undă  calculată, căreia îi aparţine valoarea limită
Vc este numită „ lungime de undă de tăiere“c.
2a
c   AN.
Vc
Pentru toate lungimile de undă  λc, doar un singur mod este în
stare să se propage în miezul unei fibre considerate. Această fibră
este, deci, o fibră optică monomod pentru toate lungimile de undă
superioare lui λc.
Drept urmare a polarizării luminii, modul fundamental şi toate
modurile de ordin superior sunt constituite din două moduri care
oscilează perpendicular unul în raport cu celălalt. Efectele acestor
moduri polarizate nu sunt importante decât pentru aplicaţiile
speciale ale fibrelor optice care menţin polaritatea (tehnici de
detectare optică, busole cu fibră optică). Efectele datorate separării
în două moduri sunt, în prezent, nesemnificative pentru tehnica
cablurilor optice şi pentru tehnologia comunicaţiilor. Aceasta este
ilustrată de faptul că se vorbeşte despre fibre optice monomod, în
ciuda prezenţei celor două moduri polarizate.

1.9.2.1. Profil cu indice în treaptă

Pentru ca lumina să fie ghidată în sticla miezului unei fibre

optice cu indice în treaptă, trebuie ca la interferenţa miez-înveliş
indicele de refracţie n1 al miezului sticlei să fie uşor superior
indicelui de refracţie al învelişului sticlei n2. Dacă indicele de
refracţie n1 al sticlei miezului este constant pe toată secţiunea
transversală a miezului, vorbim de profil cu indice în treaptă, căci
indicele de refracţie creşte la interfaţa înveliş-miez în forma de
treapta şi rămâne apoi constant. Figura 1.63. arată profilul de
refracţie al unei fibre optice cu indice în treaptă şi traiectoria unei
raze luminoase cu unghiurile corespunzătoare.

Fig.1.63. Fibră optică cu indice în treaptă

Astfel de fibră optică este numită „fibră optică cu indice în

treaptă“. Această fibră poate fi fabricată simplu, dar ea este utilizată
mai rar în prezent. Pentru a descrie mai bine propagarea luminii în
fibra optică, s-a ales exemplul următor (fig. 1.63.).
Dimensiunile tipice ale unei fibre multimod cu indice in treaptă:
- diametrul miezului (2a) 100 m;
- diametrul învelişului (D) 140 m;
- indicele de refracţie al miezului (n1) 1,48;
- indicele de refracţie al învelişului (n2) 1,46.
În exemplul considerat, unghiul limită 0 al reflecţiei totale,
adică unghiul cel mai mic dintre o axă luminoasă şi axa de incidenţă
la care această rază este ghidată de sticla miezului, fără a fi
reflectată în înveliş este:
n2 1,46
sin    0,9865  0  80,60
n1 1,48
Toate razele luminoase care formează un unghi mai mic sau egal
cu (900–0) = 9,40 cu axa fibrei optice, sunt ghidate prin sticla
miezului.
Dacă se injectează în sticla miezului o rază luminoasă din
exterior (aer, n0= 1), trebuie să se ţină seama de legea refracţiei şi în
consecinţă în fibră nu pot pătrunde decât razele cuprinse într-un con
de acceptanţă cu un unghi  determinat. Pentru exemplul nostru,
acest unghi se calculează astfel:
sin  n12  n22  1,482  1,462  0,242,
deci  = 140.
Cum sinusul unghiului de acceptanţă este, prin definiţie, egal cu
apertura numerică, rezultă pentru AN:
AN = sin = 0,242.
Diferenţa relativă de indice  este pentru această fibră optică:
A 2N
  0,0134 1,34%
2 n12
La o lungime de undă  = 850nm, frecvenţa normată V se
calculează pentru o fibră optică cu indice în treaptă, cu un diametru
al miezului 2a = 100 m, după cum urmează:
2a 100m
V AN   0,242 89,4.
 0,85m
Numărul de moduri este atunci aproximativ:
V 2 89,42
N   4000.
2 2
O astfel de fibră optică este numită fibră optică multimod. Un
„flash“ de lumină propagându-se într-o astfel de fibră este format
din numeroase alte „flash-uri“ parţiale, transportate în fiecare din
modurile conductorului. La începutul fibrei optice, fiecare din
aceste moduri este excitat sub un unghi de injecţie diferit şi ghidat
de sticla miezului după traiectoriile respective. Fiecare mod
parcurge fibra pe o traiectorie diferită şi ajunge, astfel, la
extremitatea conductorului în timpi diferiţi. Raportul între timpul de
propagare cel mai lung şi timpul de propagare cel mai scurt este
direct proporţional cu raportul indicilor de refracţie între înveliş şi
miez, adică este de ordinul diferenţei relative de indice  (mai mult
de 1%).
Aplicaţie:
Lumina parcurge aproximativ în 5s o fibră cu indice în treaptă
cu lungimea de 1Km. Timpul de întârziere t este aproximativ:
t = 5 s  0,01 = 50 ns.
Distorsiunea care produce diferenţele de timp în modurile
individuale este numită „dispersie modală“. Ea este cauza apariţiei
unui impuls luminos de scurtă durată pe timpul trecerii printr-o fibră
cu indice în treaptă. Dispersia modală afectează calitatea
comunicaţiilor optice deoarece reduce viteza de transmisie (debitul
binar) sau lărgimea benzii de transmisiune. Acest efect este moderat
pentru că modurile individuale se influenţează unul pe altul şi
schimbă energia în lungul traiectoriilor lor. Acest amestec de moduri
sau cuplaj de moduri se produce cu o intensitate particulară în locuri
cu neregularităţi ale sticlei miezului, la îmbinări şi la curburi ale
fibrei.
Dacă se observă traiectoria modurilor în lungul axei fibrei
optice, se constată că, prin schimb de energie, are loc o transformare
a modurilor de ordin inferior (cu un unghi > 900 între mod şi axa
fibrei) în moduri de ordin superior (cu un unghi ascuţit între mod şi
axă) şi invers. Rezultă, prin urmare, o compensare a vitezelor de
propagare a modurilor.
Prelungirea în timp t a impulsului injectat nu este deci o funcţie
liniară depinzând de lungimea fibrei (t proporţional cu L), ci, în
cazul ideal, este în funcţie de radicalul lungimii (proporţional cu L
).
t  L
Dispersia modală poate fi eliminată complet dacă fibra cu indice
în treaptă este dimensionată astfel încât un singur mod să se poată
propaga, în principiu modul fundamental LP01.
Dar modul fundamental suferă de asemenea o împrăştiere în
timpul când este parcursă fibra optica. Acest fenomen este numit
dispersie cromatică. Fiind o proprietate a materialului, ea se
manifestă, în general, pentru toate fibrele optice. Totuşi, comparată
cu dispersia modală, dispersia cromatică este relativ mică sau chiar
nulă, pentru o gamă de unde cuprinsă între1200 nm şi 1600 nm.
 Termenul „diametrul“ al câmpului de mod „2W0“ a fost introdus
pentru cuantificarea valorii (amplitudinea radială a câmpului)
modului fundamental.
Pentru obţinerea unei fibre optice cu indice în treaptă şi cu
pierderi mici, care ghidează doar modul fundamental în zona
superioară lui 1200 nm, trebuie să se reducă diametrul câmpului de
mod 2W0 până la aproximativ 10 m. O astfel de fibră optică cu
indice în treaptă este numită fibră optică monomod.
Dimensiuni tipice pentru fibre optice monomod:
- diametrul câmpului de mod (2W0) = 10 m;
- diametrul învelişului (D) = 125 m;
- indicele de refracţie maxim (n1) 1,46;
- diferenţa relativă de indice  = 3%.
Profilul indicelui de refracţie şi traiectoria unei raze luminoase
pentru o fibră optică monomod sunt prezentate în figura 1.64.

Fig. 1.64. Fibră optică monomod.

 Apertura numerică AN a unei fibre optice monomod este dată de:
A N  n1 2  1,46 2  0,003
cu unghi de acceptanţă  de:
 = AN  0,113,
 = 6,50.
Trebuie notat că într-o fibră monomod, nu numai diametrul
miezului dar şi apertura numerică şi deci unghiul de acceptanţă, sunt
mult mai mici, comparate cu o fibră optică multimod. Din acest
motiv injecţia de lumină devine relativ dificilă.
Pentru o fibră optică monomod tipică (având o frecventă
normată V = Vc = 2,405), lungimea de undă de tăiere c (de la
valoarea sa in sus se propagă numai modul fundamental) este
definită de:
2a 8,5m
c   AN    0,113 1255
nm.
Vc 2,405
Pentru această lungime de undă c, modul următor LP11 (fig. 1.65
şi 1.66) nu se mai poate propaga în fibră dar modul fundamental
LP01 se mai propagă la lungimi de undă mai mari şi câmpul său de
mod se extinde în sticla învelişului (fig. 1.65).

Fig. 1.65. Distribuţia radială a câmpului modului fundamental LP01.

Fig. 1.66. Distribuţia radială a câmpului la modurile LP11 şi LP02.

Aplicaţie:
 O fibră monomod cu indice în treaptă cu un diametru al
câmpului de mod 1W0 = 10 m şi o lungime de undă de tăiere c =
1255 nm.
(Vc = 2,405) are pentru diametrul miezului 2a şi lungimi de undă de
1300 şi 1550 nm, următoarele valori:
Vc c
2a  2W0 ,
2,6
pentru  = 1300 nm:
2,405 1255nm
2a   10m  8,9m,
2,6  1300
nm
pentru  = 1550 nm:
2,405 1255nm
2a   10m  7,5m.
2,6  1550
nm
Dimensiunile câmpului de mod reprezintă un factor important în
ceea ce priveşte atenuarea fibrelor monomod curbate sau sudate.
Astfel, un câmp de mod mai puternic provoacă un ghidaj mai slab al
undelor luminoase la curburi, dar pierderi mai mici la suduri şi la
conexiuni.

1.9.2.2. Profil cu indice gradat

Într-o fibră optică cu indice în treaptă multimod, modurile se

propagă pe traiectorii mai mult sau mai puţin lungi şi ajung la
capătul fibrei în timpi diferiţi. Această dispersie modală nedorită
poate fi serios redusă, variind indicele de refracţie în lungul razei
miezului fibrei conform unei legi parabolice. Valoarea maximă n 1 a
indicelui de refracţie se găseşte pe axa fibrei şi este redusă gradat,
pentru a atinge valoarea n2 în sticla învelişului.
Un astfel de profil cu indice gradat sau profil cu indice variind
după o lege exponenţială cu un exponent de profil g = 2 este definit
de:
2
 r
n2 (r) = n12  A 2N  
 a
pentru r < a la miez;
şi n2 (r) = n22 pentru r  a în înveliş.
Un ghid de undă cu acest profil cu indice gradat este de
asemenea numit fibră optică cu indice gradat.
Dimensiuni tipice pentru o fibră cu indice gradat:
- diametrul miezului (2a) = 50 m;
- diametrul învelişului (D) = 125 m;
 - indice de refracţie maxim (n1) = 1,46;
- diferenţa relativă de indice ()  0,010.
Figura 1.67 arată traiectoriile undelor luminoase de ordin diferit şi
profilul de refracţie al unei fibre cu indice gradat.

Moduri de ordin inferior Moduri de ordin superior

n2
D=125m

Asrn0=1 Sticla învelişului, n2 p

2a=50m

Sticla miezului nr>n2

Sticla învelişului, n2 p n2

Figura 1.67. Fibră optică cu indice gradat

Razele luminoase urmăresc traiectorii curbilinii de formă

ondulată sau elicoidală, invers de ceea ce se întâmplă în profilele cu
indice în treaptă unde ele se propagă în zig-zag. Ca urmare a
schimbării continue a indicelui de refracţie n(r) în sticla miezului,
razele sunt in permanenţă refractate şi direcţia lor de propagare se
schimbă, deci ele se propagă pe traiectorii ondulatorii.
Razele care oscilează în jurul axei fibrei au totdeauna de parcurs
traiectorii mai lungi decât raza care se propagă în jurul axei dar, ca
urmare a diminuării indicelui de refracţie dincolo de axă ele se
propagă cu viteze mai ridicate şi există, în acest fel, compensare. De
fapt, timpii de întârziere dispar aproape complet. Dacă forma
parabolică a profilului este fabricată cu suficientă precizie, nu se
mai observă, pe o distanţă de 1 Km şi deci pentru un timp de
propagare al luminii de 5 s, decât timpii de întârziere în jur de 0,1
ns.
Acest timp de întârziere, minim pentru fibrele cu indice gradat,
este datorat nu numai dispersiei materialului ci şi dispersiei
profilului. Aceasta îşi găseşte explicaţie în faptul că indicii de
refracţie între miez şi înveliş variază în diferite feluri în funcţie de
lungimea de undă şi, prin urmare, atât diferenţa relativă de indice 
cât şi exponentul de profil g, sunt funcţie de lungimea de undă.
Exponentul de profil optim g pentru un profil cu indice gradat
parabolic, poate fi calculat în mod teoretic cu expresia:
g = 2 – 2P – (2–P).
 Parametrul P < 1 şi diferenţa relativă de indice , depind de
lungimea de undă, deci, exponentul de profil g depinde şi el de
această lungime de undă.
Trebuie notat că pentru un profil cu indice gradat cu g = 2, timpii
de propagare ai modurilor nu pot fi aproape identici decât într-o
plajă de lungimi de undă redusă.
Pentru că indicele de refracţie n(r) al unei fibre optice cu indice
gradat depind de distanţa radială r de la axa fibrei, unghiul de
acceptanţă , care este important pentru injecţia luminii este, de
asemenea, o funcţie de r:
2
 r
sin r  n12 r  n22 (r)  A N 1    A N
 a
Unghiul de acceptanţă îşi atinge maximul pe axa fibrei (r=0) şi
este egal cu apertura numerică AN. La suprafaţa de separare miez-
înveliş (r=a) acest unghi este egal cu zero.
Apertura numerică a unei fibre optice cu indice gradat este:
A N  n1 2  1,46 2 0,01 0,206
şi unghiul de acceptanţă maxim max pe axa fibrei este egal cu:
sinmax = AN  0,206
iar  = 11,90.
Aşa cum s-a dovedit, coordonatele sin2 şi r2 sunt cele mai
favorabile pentru reprezentarea unghiului de acceptanţă  în funcţie
de distanţa r de la axa fibrei. Un astfel de sistem de coordonate este
numit diagrama fază-spaţiu. Figurile 1.68 şi 1.69 compară diagra-
mele unei fibre optice cu indice gradat şi ale unei fibre cu indice în
treaptă.
 sin2
sin2
-max
CN2

-(r)

r2
0 a 2 r2 0 a2

Fig. 1.68. Diagrama fază - spaţiu Fig. 1.69. Diagrama fază - spaţiu
a unei fibre optice cu indice gradat a unei fibre optice cu
indice în treaptă

Suprafaţa limitată de curba unghiului de acceptanţă maxim max

este proporţională cu puterea optică pe care o putem injecta în
miezul fibrei. Puterea optică injectabilă într-o fibră cu indice în
treaptă face cât dublul puterii injectabile într-o fibră cu indice
gradat, cu condiţia ca apertura numerică AN şi raza miezului a, să fie
identice pentru cele două fibre. Numărul N de moduri ghidate de
miez este, astfel, proporţional cu această suprafaţă. Modurile
individuale pot fi localizate în interiorul acestei arii.
Astfel modurile LP de ordin inferior cu indici modulari v =
0,1,2, şi =1,2 şi care se propagă aproape paralel în raport cu axa
fibrei, se găsesc în apropierea originii. În schimb, modurile LP  de
ordin superior (cu  > 1) sunt foarte îndepărtate de origine.
Modurile care se găsesc în afara acestei suprafeţe nu sunt ghidate,
adică sunt foarte slabe. Modurile situate cu foarte puţin în afara
curbei limită sunt încă capabile să se propage restrictiv, ele prezintă
totuşi o atenuare ridicată. Astfel de moduri sunt numite „moduri de
fugă“ fiind parţial ghidate şi parţial degajate.
 1.9.2.3. Profil segmentat (multitreaptă)

Dispersia într-o fibră monomod este o combinaţie a două tipuri

de dispersie. Primul tip este dispersia materialului care rezultă dintr-o
dependenţă a indicelui de refracţie de lungime de undă n=n()şi
astfel de viteza luminii c=c(). Un al doilea tip de dispersie este
dispersia ghidului de undă, care rezultă din dependenţa repartiţiei
luminii modului fundamental LP01 pe sticla miezului şi învelişului
(fig.1.65) rezultând diferenţa relativă de indice = (). Suma
acestor două dispersii se numeşte dispersie cromatică.
În plaja lungimilor de undă superioare lui 1300 nm, cele două
tipuri de dispersie în sticla de cuarţ au semne opuse. Dispersia
materialului nu poate fi modificată decât în limite restrânse, variind
dopajul sticlei de cuarţ. Din contră, dispersia ghidului de undă poate
fi considerabil influenţată variind structura profilului indicelui de
refracţie.
Profilul indicelui de refracţie al unei fibre monomod obişnuită
este un profil cu indice în treaptă cu o diferenţă relativă de indice .
Pentru acest profil simplu, suma dintre dispersia materialului şi
dispersia ghidului de undă este egală cu zero pentru o lungime de
undă în jur de 1300 nm.
Dacă vrem să deplasăm acest punct de zero al dispersiei către
alte valori ale lungimilor de undă, trebuie schimbată dispersia
ghidului de undă şi, în consecinţă, schimbată structura profilului.
Trebuie realizate profile segmentate sau cu multiple trepte de indice.
Cu ajutorul acestor profiluri, este posibil să se producă fibre optice
în care dispersia nulă să fie decalată spre 1550 nm (fibre optice cu
dispersie decalată) sau care au valorile de dispersie foarte slabe în
gama de unde de 1300 şi 1550 nm ( numite fibre optice cu dispersie
compensată sau aplatizată).
În figura 1.70 dispersia cromatică M () este reprezentată în
funcţie de lungimea de undă  pentru o fibră monomod fără decalaj
al dispersie (1), cu decalaj al dispersiei (2) şi cu dispersie
compensată (3).
 Fig. 1.70. Dispersia cromatică în funcţie de lungimea de undă.

1. Fără decalaj al dispersiei.

2. Cu decalaj al dispersiei
3. Cu aplatizare a dispersiei

Aceste fibre optice monomod pot fi realizate cu structuri de

profil diferite. În cele ce urmează se prezintă o alegere a diverselor
profil.
a)Tip 1 fără decalaj de dispersie
Profil cu indice în treaptă simplă (simple step-index sau
matched-cladding), figura 1.71.a.
Profil cu indice de refracţie redus în înveliş (depressed cladding),
figura 1.71.b.
a b

Fig. 1.71. Structuri de profil de fibre optice fără decalaj al dispersie

b)Tipul 2 cu decalaj al dispersiei

Profil segmentat cu miez triunghiular (segmentat core), figura
1.72.a.
 Profil triunghiular (triunghiular profile), figura 1.72.b.
Profil segmentat cu indice în treaptă dublă în înveliş (double
clad), figura 1.72.c.

a b c

Fig.1.72. Structuri de profil de fibre optice cu decalaj de dispersie.

c) Tipul 3 cu dispersie condensată

Profil segmentat cu indice în treaptă cuadruplă în înveliş,
(quadruple clad), figura 1.73 a. Profil în formă de W (double clad),
figura 1.73.b.

a b

Fig.1.73. Structuri de profil în fibre optice cu aplatizarea dispersiei

1.9.3. PARAMETRII FIBREI OPTICE

Calitatea unui cablu cu fibră optică se verifică cu metode de

măsură diferite. În acest scop, o standardizare devine indispensabilă
pentru parametrii fibrei optice de măsură şi pentru metodele de
măsură respective. La nivel internaţional, standardizarea este
încredinţată Comitetului Tehnic 86 al Comisiei Electrotehnice
Internaţionale (CEI).
 1.9.3.1. Atenuarea fibrei optice

Lumină care se propagă într-o fibră optică, suferă o atenuare,

adică are loc o pierdere de energie. Aceste pierderi trebuie să
rămână mici, pentru a putea parcurge distanţe mari, fără regeneratori
intermediari. Atenuarea fibrei optice este un parametru important
pentru efectuarea proiectării instalării cablurilor optice. Ea se
datorează, în principal, fenomenelor fizice de absorbţie şi difuzie.
Importanţa acestor pierderi luminoase depinde, între altele, de
lungimea de undă a luminii injectate. Din această cauză este, în
general, util să se măsoare atenuarea fibrei optice în funcţie de undă
(măsura spectrală). Putem, astfel, determina gamele de undă cu
pierderi mici, deosebit de interesante pentru transmisia optică.
În timp ce fenomenul absorbţiei nu se produce decât la lungimi
de undă precise, numite benzi de absorbţie (de exemplu 1390 nm:
absorbţia OH), pierderile luminoase prin difuzie există pentru toate
lungimile de undă. Pentru că difuzia rezultă din fluctuaţiile
densităţii (lipsa de omogenitate) în fibra optică şi cum aceasta are
dimensiuni adesea mai mici decât lungimea de undă a luminii,
putem apela la legea de difuzie a lui Rayleigh care se enunţă astfel:
dacă lungimea de undă  creşte, pierderile prin difuzie  scad cu
puterea a 4-a a lui , (figura 1.74) ,  = 1/4.
Dacă se compară, de exemplu, pierderile prin difuzie în
lungimile de undă cele mai utile pentru comunicaţii optice 850,
1300 şi 1550 nm – putem observa că la 1300 nm pierderile nu ating
decât 18% din valoarea pe care o aveau la 850 nm (deci ele au în
jurul lui 9% pentru 1550 nm). In concluzie, este avantajos să se
utilizeze cablurile cu fibră optică la aceste lungimi de undă.
Dacă se observă propagarea luminii într-o fibră optică în stare de
echilibru, se poate constata că puterea luminii P descreşte
exponenţial cu lungimea L a fibrei optice:
P (L) = P(o)  10-L/10
unde P(o) este egală cu puterea luminii injectate în fibra optică,
P(L) este puterea luminii care se calculează la lungimea L iar  este
coeficientul de atenuare, care este o măsură pentru atenuarea pe
unitatea de lungime. Atenuarea unei fibre optice de lungime L şi cu
un coeficient de atenuare  este:
 P(0)
L  10log
P(L )
unde: = coeficientul de atenuare, în dB/Km.

Fig. 1.74. Curba de atenuare a lui Rayleigh.

1. Atenuarea lui Rayleigh;

2. Atenuarea tipică a fibrei optice;
3. Absorbţia OH.

Aplicaţie:
O atenuare de 10 dB înseamnă că puterea luminoasă P(L)
măsurată într-o fibră optică după lungimea L (în Km), nu valorează
mai mult de 10% din puterea luminoasă P(o) de intrare; pentru 3 dB
se ating cifre de ordinul a 50% şi pentru 1 dB în jur de 80%.
Fibrele monomod au, la o lungime de undă 1550 nm, atenuări de
0,2 dB/Km, adică doar 4,5% din puterea luminii se pierde pe
kilometru. Curbele spectrale ale coeficientului de atenuare al unei
fibre monomod şi multimod tipice sunt prezentate în figura 1.75.
Pentru a determina coeficientul de atenuare al unei fibre optice,
puterea luminii trebuie măsurată în două puncte distincte ale fibrei
optice şi cu condiţia să existe o stare de echilibru. Injecţia luminii
trebuie, deci, să se efectueze în aşa fel încât, pentru fibrele
monomod să nu mai fie moduri de înveliş iar pentru fibrele
multimod să existe o stare de echilibru a modurilor între cele două
puncte de măsură. Din aceste motive se utilizează în general
excitarea redusă la 70% pentru măsurarea atenuării.
 Fig.1.75. Curbele spectrale ale coeficientului de atenuare ale unei fibre
optice mono şi multimod:
1 fibră optică multimod; 2 fibră optică monomod.

1.9.3.2. Banda de trecere

Cei doi parametri mai importanţi pentru definirea proprietăţilor

de transmisie ale unei fibre optice sunt atenuarea a şi banda de
trecere (bandwidth) B, de fapt în practică, produsul dintre lărgimea
benzii şi lungimea caracteristică egală cu b1. În timp ce atenuarea
descrie pierderile optice de linie ale fibrei optice, banda de trecere
reprezintă o măsură a fenomenului de dispersie.
Un impuls care se propagă în lungul unei fibre optice se
împrăştie în timp din cauza dispersiei. Din punct de vedere al
frecvenţei, acest efect implică faptul că fibra optică se comportă ca
un filtru trece jos (low pass).
Aceasta înseamnă că odată cu creşterea frecvenţei de modulaţie
fm, se diminuează amplitudinea undei luminoase în fibră până la
dispariţia totală. Fibra optică lasă, deci, să treacă semnale de
frecvenţe mici şi le atenuează pe cele cu frecvenţe înalte. Dacă se
măsoară, pentru fiecare frecvenţă de modulaţie fm, amplitudinile
puterii optice la intrarea în P1(fm) şi la ieşirea P2(fm) a fibrei optice
şi dacă facem raportul lor, obţinem modulul frecvenţei de transfer
(transfer function) H(fm):
P2 (fm)
H(fm) = P1(fm)
 H(fm) este o funcţie de frecvenţă de modulaţie fm. Obişnuit, se
normează modulul funcţiei de transfer împărţindu-l cu H(0), H(0)
fiind funcţia de transfer pentru o frecvenţă de modulaţie fm = 0,
adică fără modulaţie. Figura.1.76 descrie o curbă tipică:

Fig.1.76. Funcţia de transfer a unei fibre optice

Caracteristica acestei curbe corespunde cu cea a unui filtru trece

jos gaussian (gaussian low pass). Frecvenţa de modulaţie pentru
care valoarea normată a modului funcţiei de transfer este egală cu
0,5 este numită banda de trecere B a fibrei optice. Ea corespunde
pentru:

H fm  B
 0,5
H 0
Banda de trecere este, deci, egală cu intervalul de frecvenţă în
care amplitudinea (puterii optice) comparată cu valoarea sa la
frecvenţa zero a scăzut cu 50%, adică 3 dB.

1.9.3.3. Dispersia cromatică

Impulsurile luminoase se propagă în fibre optică cu o viteză de

grup de:
c
cg = ng
ng fiind indicele de refracţie de grup al sticlei miezului, care depinde
de lungimea L, într-un timp de grup:
L L
tg =  ng .
cg c
 Deci, timpul de grup, depinde şi de lungimea de undă. Fiecare
sursă luminoasă pentru fibră optică, emite lumina sa nu numai pe o
lungime de undă  unică, ci şi într-un spectru (lărgimea spectrală 
distribuit în jurul acestei lungimi de undă. Datorită acestui lucru,
cantităţile luminoase în  se propagă cu viteze diferite şi aceasta
implică diferiţi timpi de întârziere. Dispersia materialului M 0 este o
măsură a variaţiei indicelui de grup ng pe diferite lungimi de undă.
Ea este egală cu derivata indicelui de grup în raport cu lungimea de
undă:
1 dn    1 dt   
M0     g   g .
c  L d
În ceea ce priveşte unităţile de măsură ale dispersiei se ia de
obicei ps/nm  Km.
Deoarece indicele de refracţie de grup ng al sticlei de cuarţ atinge
un minim la o lungime de undă de circa 1300 nm, derivata se
anulează în acest punct şi dispersia materialului M 0 () este infinit
de mică la această lungime de undă. Valoarea dispersiei materialului
depinde de materialul utilizat. Se poate, dopând in anumite condiţii
miezul, să influenţeze limitele dispersiei şi astfel, punctul zero.
Această dispersie se produce în toate fibrele optice, fie că ele sunt
monomod sau multimod. În aceasta din urmă, în apropierea
punctului zero, dispersia modală întrece cu mult dispersia
materialului. Există şi un alt efect de dispersie: dispersia ghidului de
undă, cu o importanţă deosebită pentru fibrele optice monomod. Ea
se datorează faptului că distribuţia luminii modului fundamental pe
sticla miezului şi a învelişului este o funcţie de lungime de undă.
În consecinţă, această dispersie este datorată diferenţei relative
de indice care depinde, de asemenea, de lungime de undă  = ().
Cu lungimi de undă  crescătoare, modul fundamental LP01 se
extinde din materialul miezului in materialul învelişului (fig.1.77).
Aceasta implică, că o cantitate crescătoare de lumină a modului
fundamental este ghidată în învelişul care are indice de refracţie mai
scăzut decât cel al miezului şi, astfel, în plaja lărgimii spectrale ,
există diferenţe în timpii de întârziere. Viteza de propagare a undei
luminoase este uniformă în miez şi înveliş, adică se formează o
valoare medie ponderată a vitezelor în cele două medii.

r r
 1 2 1

Fig. 1.77. Distribuţia energiei modului fundamental

în funcţie de două lungimi de undă diferite

Suma celor două tipuri de dispersie (dispersia materialului şi

dispersia ghidului de undă) este numită dispersia cromatică M ():
M () = M0 () + M1().
Lungimea de undă 0 la care dispersia cromatică dispare, este
numită lungime de undă la dispersia nulă.
Figura 1.78. arată curbe de diferite dispersii ale unei fibre optice
cu dispersie decalată şi care se anulează la 1550 nm.
Amplitudinea radială
normalizată a câmpului

1.00

0.75 V=1.5
V=2.0
0.50 V=3.0
1/e
0.25

r/a
0 0.50 1.00 1.50 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00
Fig.1.78. Curbe de dispersie ale unei fibre optice monomod
Un impuls luminos injectat într-o fibră optică monomod, de o
sursă de lărgime spectrală  (lărgime la jumătatea înălţimii
maximului) care corespunde unei lărgimi spectrale efective ef ce
variază în timp datorită dispersiei cromatice M().
 Lungimea impulsului este proporţională cu lungimea L a fibrei
optice şi cu lărgimea spectrală  a sursei.
Valori tipice pentru dioda laser (DL) sunt =3-5 nm iar pentru
dioda electroluminiscentă =40-70 nm (la 850 nm).
Această formulă este valabilă pentru impulsuri şi spectre
gaussiene, cu condiţia ca lungimea de undă medie m a sursei să nu
fie în apropierea lungimii de undă 0 unde dispersia cromatică M()
este nulă.
Banda de trecere B a unei fibre monomod se poate calcula în
funcţie de lungimea de undă  pentru un spectru de emisie gaussian
şi o lungime efectivă a impulsurilor Tef:
ln4 1 ln4 1 0,375 0,441
B= 

Tef
 
 T

Tef

T
.
Figura 1.79. arată curbele benzii de trecere pentru o fibră optică
monomod tipică, în funcţie de diferitele lărgimi spectrale .

Produsul lărgimii de bandă

Lungime caracteristică
10000
GHzKm

1000
=2nm
=5nm
=10nm
100

10

1
0.1

1000 1100 1200 1300 1400 1500 nm 1600


Fig. 1.79. Produsul lărgime de bandă – lungime caracteristică a unei fibre
optice monomod, în funcţie de lărgimea spectrală  a sursei.

1.9.3.4. Lungimea de undă de tăiere

 Într-o fibră optică se propagă unul sau mai multe moduri potrivit
cu lungimea de undă. Este important pentru buna funcţionare să se
determine lungimea de undă corespunzătoare astfel încât fibra
optică respectivă să ghideze doar modul fundamental LP 01.
Lungimea de undă de tăiere (cutt-off-wavelength) a unei fibre
desemnează cea mai joasă lungime de undă de funcţionare de la care
se propagă doar modul fundamental. Deasupra acestei lungimi de
undă de tăiere c, modul următor adică LP11 dispare.
Pentru valori ale lungimii de undă mai mici decât lungimea de
undă de tăiere se obţin diferite moduri. Fibra optică este, deci,
multimodală pentru lungimi de undă inferioare lui c şi
monomodală pentru lungimi de undă superioare lui c.

1.9.3.5. Diametrul câmpului de mod

Distribuţia luminoasă a modului fundamental într-o fibră

monomod joacă un rol important în evaluarea pierderilor de injecţie,
de curbură sau datorate îmbinărilor. Raza câmpului de mod W0 sau
diametrul câmpului de mod 2W0 au fost definite pentru a descrie
această distribuţie (fig. 1.80).

Fig. 1.80. Dependenţa radială a amplitudinii câmpului de modul

fundamental.

Raza câmpului de mod W0 este egală cu raza pentru care

amplitudinea radială a câmpului s-a micşorat la 1/e (~37 %) din
maxima lângă axa fibrei (r = 0).
 Diametrul câmpului de mod 2W0 depinde de lungimea de undă,
el se măreşte la lungimi de undă crescătoare. Raza câmpului de mod
W0 raportata la raza miezului (fig.1.80.) nu este decât o funcţie de
frecvenţă normalizată, care depinde de lungimea de undă  şi de
deschiderea numerică AN:
a
V = 2  AN
Pentru fibra monomod, având o frecvenţă normalizată
1,6 < V > 2,6 există o formulă care descrie, cu o destul de bună
aproximare, relaţia dintre raza câmpului W0 , raza miezului a şi
frecvenţa normalizată V:
2,6
W0 = V a
Gama de frecvenţe normalizate citată mai sus corespunde unei
game de unde de la 1150 nm la 1875 nm şi acoperă astfel, lungimile
de undă de funcţionare de 1300 nm şi 1550 nm.

1.9.3.6. Câmp apropiat şi dimensiuni geometrice

Câmpul apropiat al unei fibre optice (near field distribution)

corespunde repartiţiei de densitate a puterii optice pe suprafaţa
secţiunii transversale la capătul acestei fibre.

1.9.3.7. Câmp îndepărtat

Câmpul îndepărtat al unei fibre optice (far field distribution)

corespunde repartiţiei puterii optice If () radiată la capătul fibrei, în
funcţie de unghiul ,  fiind unghiul format de raza luminoasă şi axa
optică a fibrei.