LEGE Nr.

188 din 8 decembrie 1999 *** Republicată

privind Statutul funcĠionarilor publici
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 365 din 29 mai 2007

*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 251/2006 pentru

modificarea úi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcĠionarilor
publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4
iulie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcĠionarilor publici a fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 22 martie
2004 úi ulterior a mai fost modificată prin:
- Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea OrdonanĠei de urgenĠă a
Guvernului nr. 123/2003 privind creúterile salariale ce se vor acorda
personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004;
- Legea nr. 344/2004 pentru modificarea art. 27 din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcĠionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie 2004;
- OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea
drepturilor salariale úi a altor drepturi ale funcĠionarilor publici pentru anul
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23
noiembrie 2004, aprobată cu modificări úi completări prin Legea nr.
76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18
aprilie 2005;
- Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004;
- Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 30
noiembrie 2004;
- OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului nr. 39/2005 pentru modificarea art.
84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcĠionarilor publici, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 20 mai 2005, aprobată
prin Legea nr. 228/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 607 din 13 iulie 2005;
- Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.151 din 19 decembrie 2005;
- Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.150 din 19
decembrie 2005;
 - OrdonanĠa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor
salariale úi a altor drepturi ale funcĠionarilor publici pentru anul 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie
2006, aprobată cu modificări úi completări prin Legea nr. 417/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24
noiembrie 2006;
- Legea nr. 442/2006 pentru modificarea alin. (2) al art. 15 din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcĠionarilor publici, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 4 decembrie 2006.

CAP. 1
DispoziĠii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice
dintre funcĠionarii publici úi stat sau administraĠia publică locală, prin
autorităĠile administrative autonome ori prin autorităĠile úi instituĠiile publice
ale administraĠiei publice centrale úi locale, denumite în continuare raporturi
de serviciu.
(2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu
dispoziĠiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent,
eficient úi imparĠial, în interesul cetăĠenilor, precum úi al autorităĠilor úi
instituĠiilor publice din administraĠia publică centrală úi locală.
ART. 2
(1) FuncĠia publică reprezintă ansamblul atribuĠiilor úi responsabilităĠilor,
stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică
de către administraĠia publică centrală, administraĠia publică locală úi
autorităĠile administrative autonome.
(2) FuncĠionarul public este persoana numită, în condiĠiile legii, într-o
funcĠie publică. Persoana care a fost eliberată din funcĠia publică úi se află în
corpul de rezervă al funcĠionarilor publici îúi păstrează calitatea de
funcĠionar public.
(3) ActivităĠile desfăúurate de funcĠionarii publici, care implică exercitarea
prerogativelor de putere publică, sunt următoarele:
a) punerea în executare a legilor úi a celorlalte acte normative;
b) elaborarea proiectelor de acte normative úi a altor reglementări
specifice autorităĠii sau instituĠiei publice, precum úi asigurarea avizării
acestora;
c) elaborarea proiectelor politicilor úi strategiilor, a programelor, a
studiilor, analizelor úi statisticilor necesare realizării úi implementării
politicilor publice, precum úi a documentaĠiei necesare executării legilor, în
vederea realizării competenĠei autorităĠii sau instituĠiei publice;
d) consilierea, controlul úi auditul public intern;
e) gestionarea resurselor umane úi a resurselor financiare;
f) colectarea creanĠelor bugetare;
g) reprezentarea intereselor autorităĠii sau instituĠiei publice în raporturile
acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din Ġară úi
străinătate, în limita competenĠelor stabilite de conducătorul autorităĠii sau
instituĠiei publice, precum úi reprezentarea în justiĠie a autorităĠii sau
instituĠiei publice în care îúi desfăúoară activitatea;
h) realizarea de activităĠi în conformitate cu strategia de informatizare a
administraĠiei publice.
(4) FuncĠiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege.
(5) În sensul prezentei legi, totalitatea funcĠionarilor publici din cadrul
autorităĠilor administrative autonome úi din cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor
publice din administraĠia publică centrală úi locală constituie corpul
funcĠionarilor publici.
ART. 3
Principiile care stau la baza exercitării funcĠiei publice sunt:
a) legalitate, imparĠialitate úi obiectivitate;
b) transparenĠă;
c) eficienĠă úi eficacitate;
d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
e) orientare către cetăĠean;
f) stabilitate în exercitarea funcĠiei publice;
g) subordonare ierarhică.
ART. 4
(1) Raporturile de serviciu se nasc úi se exercită pe baza actului
administrativ de numire, emis în condiĠiile legii.
(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă
nedeterminată.
(3) Prin excepĠie de la prevederile alin. (2), funcĠiile publice de execuĠie
temporar vacante pe o perioadă de cel puĠin o lună pot fi ocupate pe perioadă
determinată, astfel:
a) prin redistribuirea funcĠionarilor publici din corpul de rezervă care
îndeplinesc condiĠiile specifice pentru ocuparea funcĠiei publice respective;
b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiĠiile legii, în
situaĠia în care în corpul de rezervă nu există funcĠionari publici care să
îndeplinească cerinĠele specifice pentru a fi redistribuiĠi în conformitate cu
dispoziĠiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiĠii dobândeúte
calitatea de funcĠionar public numai pe această perioadă úi nu beneficiază la
încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al
funcĠionarilor publici.
ART. 5
(1) Pot beneficia de statute speciale funcĠionarii publici care îúi desfăúoară
activitatea în cadrul următoarelor servicii publice:
a) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurile de specialitate ale AdministraĠiei PrezidenĠiale;
c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciile diplomatice úi consulare;
e) autoritatea vamală;
f) poliĠia úi alte structuri ale Ministerului Internelor úi Reformei
Administrative;
g) alte servicii publice stabilite prin lege.
(2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
a) drepturi, îndatoriri úi incompatibilităĠi specifice, altele decât cele
prevăzute de prezenta lege;
b) funcĠii publice specifice.
(3) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice úi
consulare, precum úi poliĠiútilor úi altor structuri ale Ministerului Internelor
úi Reformei Administrative, dispoziĠiile speciale pot reglementa prevederi de
natura celor prevăzute la alin. (2), precum úi cu privire la carieră.
ART. 6
Prevederile prezentei legi nu se aplică:
a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităĠilor úi
instituĠiilor publice, care desfăúoară activităĠi de secretariat, administrative,
protocol, gospodărire, întreĠinere-reparaĠii úi de deservire, pază, precum úi
altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică.
Persoanele care ocupă aceste funcĠii nu au calitatea de funcĠionar public úi li
se aplică legislaĠia muncii;
b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul
demnitarului;
c) corpului magistraĠilor;
d) cadrelor didactice;
e) persoanelor numite sau alese în funcĠii de demnitate publică.

CAP. 2
Clasificarea funcĠiilor publice. Categorii de funcĠionari publici

ART. 7
 (1) FuncĠiile publice se clasifică după cum urmează:
a) funcĠii publice generale úi funcĠii publice specifice;
b) funcĠii publice din clasa I, funcĠii publice din clasa a II-a, funcĠii
publice din clasa a III-a;
c) funcĠii publice de stat, funcĠii publice teritoriale úi funcĠii publice
locale.
(2) FuncĠiile publice generale reprezintă ansamblul atribuĠiilor úi
responsabilităĠilor cu caracter general úi comun tuturor autorităĠilor úi
instituĠiilor publice, în vederea realizării competenĠelor lor generale.
(3) FuncĠiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuĠiilor úi
responsabilităĠilor cu caracter specific unor autorităĠi úi instituĠii publice,
stabilite în vederea realizării competenĠelor lor specifice, sau care necesită
competenĠe úi responsabilităĠi specifice.
(4) Echivalarea funcĠiilor publice specifice cu funcĠiile publice generale,
în condiĠiile legii, se face prin statutele speciale prevăzute la art. 5 alin. (1)
sau, la propunerea autorităĠilor úi instituĠiilor publice, de AgenĠia NaĠională a
FuncĠionarilor Publici.
ART. 8
(1) FuncĠiile publice de stat sunt funcĠiile publice stabilite úi avizate,
potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale
administraĠiei publice centrale, precum úi în cadrul autorităĠilor
administrative autonome.
(2) FuncĠiile publice teritoriale sunt funcĠiile publice stabilite úi avizate,
potrivit legii, în cadrul instituĠiei prefectului, serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor úi ale celorlalte organe ale administraĠiei
publice centrale din unităĠile administrativ-teritoriale.
(3) FuncĠiile publice locale sunt funcĠiile publice stabilite úi avizate,
potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităĠilor administraĠiei
publice locale úi al instituĠiilor publice subordonate acestora.
ART. 9
FuncĠiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor
necesare ocupării funcĠiei publice, după cum urmează:
a) clasa I cuprinde funcĠiile publice pentru a căror ocupare se cer studii
universitare de licenĠă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de
lungă durată, absolvite cu diplomă de licenĠă sau echivalentă;
b) clasa a II-a cuprinde funcĠiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;
c) clasa a III-a cuprinde funcĠiile publice pentru a căror ocupare se cer
studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de
bacalaureat.
 ART. 10
(1) După nivelul atribuĠiilor titularului funcĠiei publice, funcĠiile publice
se împart în trei categorii după cum urmează:
a) funcĠii publice corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici;
b) funcĠii publice corespunzătoare categoriei funcĠionarilor publici de
conducere;
c) funcĠii publice corespunzătoare categoriei funcĠionarilor publici de
execuĠie.
(2) FuncĠionarii publici numiĠi în funcĠiile publice din clasele a II-a úi a
III-a pot ocupa numai funcĠii publice de execuĠie.
ART. 11
(1) FuncĠionarii publici sunt debutanĠi sau definitivi.
(2) Pot fi numite funcĠionari publici debutanĠi persoanele care au
promovat concursul pentru ocuparea unei funcĠii publice de grad profesional
debutant.
(3) Pot fi numiĠi funcĠionari publici definitivi:
a) funcĠionarii publici debutanĠi care au efectuat perioada de stagiu
prevăzută de lege úi au obĠinut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcĠionarilor publici prin concurs úi
care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcĠiei publice
de minimum 12 luni, 8 luni úi, respectiv, 6 luni, în funcĠie de nivelul
studiilor absolvite.
ART. 12
Categoria înalĠilor funcĠionari publici cuprinde persoanele care sunt
numite în una dintre următoarele funcĠii publice:
a) secretar general al Guvernului úi secretar general adjunct al Guvernului;
b) secretar general din ministere úi alte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale;
c) prefect;
d) secretar general adjunct din ministere úi alte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale;
e) subprefect;
f) inspector guvernamental.
ART. 13
(1) Categoria funcĠionarilor publici de conducere cuprinde persoanele
numite în una dintre următoarele funcĠii publice:
a) director general úi director general adjunct din aparatul autorităĠilor
administrative autonome, al ministerelor úi al celorlalte organe de
specialitate ale administraĠiei publice centrale, precum úi în funcĠiile publice
specifice asimilate acestora;
 b) director úi director adjunct din aparatul autorităĠilor administrative
autonome, al ministerelor úi al celorlalte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale, precum úi în funcĠiile publice specifice
asimilate acestora;
c) secretar al unităĠii administrativ-teritoriale;
d) director executiv úi director executiv adjunct ai serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor úi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale din unităĠile administrativ-teritoriale, în
cadrul instituĠiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităĠilor
administraĠiei publice locale úi al instituĠiilor publice subordonate acestora,
precum úi în funcĠiile publice specifice asimilate acestora;
e) úef serviciu, precum úi în funcĠiile publice specifice asimilate acesteia;
f) úef birou, precum úi în funcĠiile publice specifice asimilate acesteia.
(2) În cadrul autorităĠilor administrative autonome pot fi stabilite úi
funcĠiile publice prevăzute la alin. (1) lit. e) úi f), precum úi alte funcĠii
publice prevăzute în reglementările specifice.
(3) FuncĠiile publice prevăzute la alin. (1) lit. a) se pot stabili úi în cadrul
autorităĠilor úi instituĠiilor publice din administraĠia publică locală care au un
număr de minimum 150 de posturi.
ART. 14
(1) Sunt funcĠionari publici de execuĠie din clasa I persoanele numite în
următoarele funcĠii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor,
expert, inspector, precum úi în funcĠiile publice specifice asimilate acestora.
(2) Sunt funcĠionari publici de execuĠie din clasa a II-a persoanele numite
în funcĠia publică generală de referent de specialitate, precum úi în funcĠiile
publice specifice asimilate acesteia.
(3) Sunt funcĠionari publici de execuĠie din clasa a III-a persoanele numite
în funcĠia publică generală de referent, precum úi în funcĠiile publice
specifice asimilate acesteia.
ART. 15
FuncĠiile publice de execuĠie sunt structurate pe grade profesionale, după
cum urmează:
a) superior, ca nivel maxim;
b) principal;
c) asistent;
d) debutant.

CAP. 3
Categoria înalĠilor funcĠionari publici
 ART. 16
(1) ÎnalĠii funcĠionari publici realizează managementul de nivel superior în
administraĠia publică centrală úi în autorităĠile administrative autonome.
(2) Pentru a ocupa o funcĠie publică corespunzătoare categoriei înalĠilor
funcĠionari publici persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele
condiĠii:
a) cele prevăzute la art. 54;
b) studii universitare de licenĠă absolvite cu diplomă, respectiv studii
superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenĠă sau echivalentă;
c) cel puĠin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării
funcĠiei publice;
d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei
funcĠii publice corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici ori a
exercitat un mandat complet de parlamentar;
e) a promovat concursul naĠional pentru intrarea în categoria înalĠilor
funcĠionari publici.
(3) Pentru ocuparea funcĠiilor publice prevăzute la art. 12 lit. a), b) úi d) se
pot stabili condiĠii specifice sau proceduri specifice, în condiĠiile legii.
ART. 17
Programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcĠii publice
corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici se organizează în
condiĠiile legii.
ART. 18
(1) Intrarea în categoria înalĠilor funcĠionari publici se face prin concurs
naĠional. Recrutarea se face de către o comisie permanentă, independentă,
formată din 7 membri, numiĠi prin decizie a primului-ministru. Membrii
comisiei au mandate fixe de 10 ani úi jumătate úi sunt numiĠi prin rotaĠie.
(2) Persoanele care au promovat concursul naĠional prevăzut la alin. (1)
pot fi numite în funcĠiile publice corespunzătoare categoriei înalĠilor
funcĠionari publici.
(3) Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atribuĠiile úi modul de
organizare úi funcĠionare ale comisiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor
Publici.
ART. 19
(1) Numirea, modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu,
precum úi sancĠionarea disciplinară a înalĠilor funcĠionari publici se fac, în
condiĠiile legii, de către:
a) Guvern, pentru funcĠiile publice prevăzute la art. 12 lit. a), c) úi e);
 b) primul-ministru, pentru funcĠiile publice prevăzute la art. 12 lit. b), d) úi
f).
(2) Numirea într-o funcĠie publică prevăzută la art. 12 lit. a), b) úi d) se
face dintre persoanele care îndeplinesc condiĠiile prevăzute la art. 16 alin. (2)
úi (3).
(3) La eliberarea din funcĠia publică, înalĠii funcĠionari publici au dreptul
la compensaĠii materiale, stabilite potrivit legii privind sistemul unitar de
salarizare a funcĠionarilor publici.
ART. 20
(1) Evaluarea performanĠelor profesionale individuale ale înalĠilor
funcĠionari publici se face anual, în condiĠiile legii.
(2) Evaluarea generală a înalĠilor funcĠionari publici se face o dată la 2
ani, în scopul confirmării cunoútinĠelor profesionale, aptitudinilor úi
abilităĠilor necesare exercitării funcĠiei publice.
(3) ÎnalĠii funcĠionari publici au obligaĠia de a urma anual cursuri de
perfecĠionare profesională, în condiĠiile legii.
(4) Evaluarea anuală prevăzută la alin. (1) úi evaluarea generală prevăzută
la alin. (2) se fac de către o comisie de evaluare, ai cărei membri sunt numiĠi
prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului internelor úi
reformei administrative.

CAP. 4
Managementul funcĠiilor publice úi al funcĠionarilor publici

SECğIUNEA 1
AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici

ART. 21
(1) Pentru crearea úi dezvoltarea unui corp de funcĠionari publici
profesionist, stabil úi imparĠial se înfiinĠează, în subordinea Ministerului
Internelor úi Reformei Administrative, AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor
Publici, organ de specialitate al administraĠiei publice centrale, cu
personalitate juridică.
(2) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici este condusă de un
preúedinte, cu rang de secretar de stat, numit de către primul-ministru, la
propunerea ministrului internelor úi reformei administrative. În exercitarea
atribuĠiilor care îi revin, preúedintele AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor
Publici emite ordine cu caracter normativ úi individual.
(3) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici este finanĠată de la bugetul
de stat.
 ART. 22
(1) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici are următoarele atribuĠii:
a) elaborează politicile úi strategiile privind managementul funcĠiei
publice úi al funcĠionarilor publici;
b) elaborează úi avizează proiecte de acte normative privind funcĠia
publică úi funcĠionarii publici;
c) monitorizează úi controlează modul de aplicare a legislaĠiei privind
funcĠia publică úi funcĠionarii publici în cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor
publice;
d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităĠilor úi
instituĠiilor publice, privind funcĠiile publice, precum úi instrucĠiuni privind
aplicarea unitară a legislaĠiei în domeniul funcĠiei publice úi al funcĠionarilor
publici;
e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de
salarizare pentru funcĠionarii publici;
f) stabileúte criteriile pentru evaluarea activităĠii funcĠionarilor publici;
g) centralizează propunerile de instruire a funcĠionarilor publici, stabilite
ca urmare a evaluării performanĠelor profesionale individuale ale
funcĠionarilor publici;
h) colaborează cu Institutul NaĠional de AdministraĠie la stabilirea
tematicii specifice programelor de formare specializată în administraĠia
publică úi de perfecĠionare a funcĠionarilor publici;
i) întocmeúte úi administrează baza de date cuprinzând evidenĠa funcĠiilor
publice úi a funcĠionarilor publici;
j) aprobă condiĠiile de participare úi procedura de organizare a recrutării úi
promovării pentru funcĠiile publice pentru care organizează concurs,
avizează úi monitorizează recrutarea úi promovarea pentru celelalte funcĠii
publice, în condiĠiile prezentei legi;
k) realizează redistribuirea funcĠionarilor publici cărora le-au încetat
raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;
l) acordă asistenĠă de specialitate úi coordonează metodologic
compartimentele de resurse umane din cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor
administraĠiei publice centrale úi locale;
m) participă la negocierile dintre organizaĠiile sindicale reprezentative ale
funcĠionarilor publici úi Ministerul Internelor úi Reformei Administrative;
n) colaborează cu organisme úi cu organizaĠii internaĠionale din domeniul
său de activitate;
o) elaborează anual, cu consultarea autorităĠilor úi instituĠiilor publice,
Planul de ocupare a funcĠiilor publice, pe care îl supune spre aprobare
Guvernului;
 p) întocmeúte raportul anual cu privire la managementul funcĠiilor publice
úi al funcĠionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului;
q) constată contravenĠii úi aplică sancĠiuni, în condiĠiile legii.
(2) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici îndeplineúte orice alte
atribuĠii stabilite prin lege.
(3) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici are legitimare procesuală
activă úi poate sesiza instanĠa de contencios administrativ competentă cu
privire la:
a) actele prin care autorităĠile sau instituĠiile publice încalcă legislaĠia
referitoare la funcĠia publică úi funcĠionarii publici, constatate ca urmare a
activităĠii proprii de control;
b) refuzul autorităĠilor úi instituĠiilor publice de a aplica prevederile legale
în domeniul funcĠiei publice úi al funcĠionarilor publici.
(4) Actul atacat potrivit alin. (3) este suspendat de drept.
(5) Preúedintele AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici poate sesiza úi
prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităĠile sau instituĠiile
publice locale.
ART. 23
(1) Planul de ocupare a funcĠiilor publice stabileúte:
a) numărul maxim al funcĠiilor publice rezervate promovării
funcĠionarilor publici;
b) numărul maxim al funcĠiilor publice care vor fi rezervate în scopul
promovării rapide;
c) numărul maxim al funcĠiilor publice care vor fi ocupate prin recrutare;
d) numărul maxim al funcĠiilor publice care vor fi înfiinĠate;
e) numărul maxim al funcĠiilor publice care vor fi supuse reorganizării;
f) numărul maxim de funcĠii publice pe fiecare clasă, categorie úi pe grade
profesionale;
g) numărul maxim al funcĠiilor publice de conducere úi al funcĠiilor
publice corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici.
(2) Planul de ocupare a funcĠiilor publice se elaborează anual, cu
consultarea sindicatelor reprezentative ale funcĠionarilor publici, astfel:
a) de către AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici, pe baza
propunerilor ordonatorilor principali de credite, pentru autorităĠile úi
instituĠiile publice din administraĠia publică centrală;
b) de către primar sau, după caz, de către preúedintele consiliului judeĠean,
prin aparatul de specialitate, pentru autorităĠile úi instituĠiile publice din
administraĠia publică locală.
 (3) Planul de ocupare a funcĠiilor publice se întocmeúte centralizat, pe
fiecare ordonator principal de credite úi pe fiecare instituĠie din subordinea
acesteia sau finanĠată prin bugetul său.
(4) În situaĠia prevăzută la alin. (2) lit. a), planul de ocupare a funcĠiilor
publice se aprobă prin hotărâre a Guvernului. În situaĠia prevăzută la alin.
(2) lit. b), planul de ocupare a funcĠiilor publice se aprobă prin hotărâre a
consiliului local, respectiv a consiliului judeĠean.
(5) Pentru autorităĠile úi instituĠiile publice din administraĠia publică
locală, proiectul planului de ocupare a funcĠiilor publice se transmite
AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici cu 45 de zile înainte de data
aprobării. În situaĠia în care AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici
constată neregularităĠi în structura acestuia, autorităĠile sau instituĠiile
publice au obligaĠia de a modifica proiectul planului de ocupare a funcĠiilor
publice, pe baza observaĠiilor AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, în
conformitate cu prevederile legale.
ART. 24
Gestiunea curentă a resurselor umane úi a funcĠiilor publice este
organizată úi realizată, în cadrul fiecărei autorităĠi úi instituĠii publice, de
către un compartiment specializat, care colaborează direct cu AgenĠia
NaĠională a FuncĠionarilor Publici.

SECğIUNEA a 2-a
EvidenĠa funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor publici

ART. 25
(1) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici administrează evidenĠa
naĠională a funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor publici, pe baza datelor
transmise de autorităĠile úi instituĠiile publice.
(2) EvidenĠa funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor publici se Ġine în cadrul
fiecărei autorităĠi sau instituĠii publice, potrivit formatului stabilit de către
AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici. AutorităĠile úi instituĠiile publice
au obligaĠia de a transmite AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici toate
informaĠiile cuprinse în evidenĠa funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor publici
din cadrul acestora.
(3) În scopul asigurării gestionării eficiente a resurselor umane, precum úi
pentru urmărirea carierei funcĠionarului public, autorităĠile úi instituĠiile
publice întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcĠionar public.
(4) Formatul standard al evidenĠei funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor
publici, precum úi conĠinutul dosarului profesional se stabilesc prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
 ART. 26
(1) AutorităĠile úi instituĠiile publice răspund de întocmirea úi actualizarea
dosarelor profesionale ale funcĠionarilor publici úi asigură păstrarea acestora
în condiĠii de siguranĠă.
(2) În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu,
autoritatea sau instituĠia publică păstrează o copie a dosarului profesional úi
înmânează originalul funcĠionarului public, pe bază de semnătură.
(3) AutorităĠile úi instituĠiile publice au obligaĠia de a comunica AgenĠiei
NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice
modificare intervenită în situaĠia funcĠionarilor publici.
(4) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenĠa naĠională a
funcĠiilor publice úi a funcĠionarilor publici, precum úi la dosarul profesional
al funcĠionarului public au obligaĠia de a păstra confidenĠialitatea datelor cu
caracter personal, în condiĠiile legii.
(5) La solicitarea funcĠionarului public, autoritatea sau instituĠia publică
este obligată să elibereze un document care să ateste activitatea desfăúurată
de acesta, vechimea în muncă, în specialitate úi în funcĠia publică.

CAP. 5
Drepturi úi îndatoriri

SECğIUNEA 1
Drepturile funcĠionarilor publici

ART. 27
(1) Dreptul la opinie al funcĠionarilor publici este garantat.
(2) Este interzisă orice discriminare între funcĠionarii publici pe criterii
politice, de apartenenĠă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex,
orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea
natură.
ART. 28
FuncĠionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care
se iau în aplicarea prezentului statut úi care îl vizează în mod direct.
ART. 29
(1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcĠionarilor publici.
(2) FuncĠionarii publici pot, în mod liber, să înfiinĠeze organizaĠii
sindicale, să adere la ele úi să exercite orice mandat în cadrul acestora.
(3) În situaĠia în care înalĠii funcĠionari publici sau funcĠionarii publici de
conducere sunt aleúi în organele de conducere ale organizaĠiilor sindicale,
aceútia au obligaĠia ca în termen de 15 zile de la alegerea în organele de
conducere ale organizaĠiilor sindicale să opteze pentru una dintre cele două
funcĠii. În cazul în care funcĠionarul public optează pentru desfăúurarea
activităĠii în funcĠia de conducere în organizaĠiile sindicale, raporturile de
serviciu ale acestuia se suspendă pe o perioadă egală cu cea a mandatului în
funcĠia de conducere din organizaĠia sindicală.
(4) FuncĠionarii publici se pot asocia în organizaĠii profesionale sau în alte
organizaĠii având ca scop protejarea intereselor profesionale.
ART. 30
(1) FuncĠionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiĠiile
legii.
(2) FuncĠionarii publici care se află în grevă nu beneficiază de salariu úi
alte drepturi salariale pe durata grevei.
ART. 31
(1) Pentru activitatea desfăúurată, funcĠionarii publici au dreptul la un
salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;*)
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.*)
(2) FuncĠionarii publici beneficiază de prime úi alte drepturi salariale, în
condiĠiile legii.
(3) Salarizarea funcĠionarilor publici se face în conformitate cu
prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru
funcĠionarii publici.
------------
*) În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului
úi suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin
OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea
drepturilor salariale úi a altor drepturi ale funcĠionarilor publici pentru anul
2005, aprobată cu modificări úi completări prin Legea nr. 76/2005, úi prin
OrdonanĠa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale
úi a altor drepturi ale funcĠionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu
modificări úi completări prin Legea nr. 417/2006.

ART. 32
FuncĠionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaĠi să poarte uniformă în
timpul serviciului o primesc gratuit.
ART. 33
(1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcĠionarii publici este, de
regulă, de 8 ore pe zi úi de 40 de ore pe săptămână.
 (2) Pentru orele lucrate din dispoziĠia conducătorului autorităĠii sau
instituĠiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de
sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcĠionarii publici de
execuĠie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100%
din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate
depăúi 360 într-un an.*)
------------
*) Până la data de 31 decembrie 2005, prevederile referitoare la acordarea
orelor suplimentare au fost suspendate prin OrdonanĠa de urgenĠă a
Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale úi a altor
drepturi ale funcĠionarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări úi
completări prin Legea nr. 76/2005.

ART. 34
(1) FuncĠionarii publici pot fi aleúi sau numiĠi într-o funcĠie de demnitate
publică, în condiĠiile legii.
(2) ÎnalĠii funcĠionari publici úi funcĠionarii publici de conducere pot fi
numiĠi în funcĠii de demnitate publică numai după încetarea, în condiĠiile
legii, a raporturilor de serviciu.
(3) ÎnalĠii funcĠionari publici úi funcĠionarii publici de conducere pot
candida pentru funcĠii de demnitate publică numai după încetarea, în
condiĠiile legii, a raporturilor de serviciu.
ART. 35
(1) FuncĠionarii publici au dreptul, în condiĠiile legii, la concediu de
odihnă, la concedii medicale úi la alte concedii.
(2) FuncĠionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaĠia de concediu, la
o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,
care se impozitează separat.**)
------------
**) Până la data de 31 decembrie 2006, prevederile referitoare la
acordarea primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă au fost
suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, precum úi prin actele
normative anuale de salarizare a funcĠionarilor publici.

ART. 36
În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate úi a celor
pentru creúterea úi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta úi
nu pot fi modificate decât din iniĠiativa funcĠionarului public în cauză.
ART. 37
 AutorităĠile úi instituĠiile publice au obligaĠia să asigure funcĠionarilor
publici condiĠii normale de muncă úi igienă, de natură să le ocrotească
sănătatea úi integritatea fizică úi psihică.
ART. 38
FuncĠionarii publici beneficiază de asistenĠă medicală, proteze úi
medicamente, în condiĠiile legii.
ART. 39
FuncĠionarii publici beneficiază de pensii, precum úi de celelalte drepturi
de asigurări sociale de stat, potrivit legii.
ART. 40
(1) În caz de deces al funcĠionarului public, membrii familiei, care au,
potrivit legii, dreptul la pensie de urmaú, primesc pe o perioadă de 3 luni
echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcĠionarului
public decedat.
(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaú nu a fost emisă din
vina autorităĠii sau a instituĠiei publice în termen de 3 luni de la data
decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1)
până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaú.
ART. 41
(1) FuncĠionarii publici beneficiază în exercitarea atribuĠiilor lor de
protecĠia legii.
(2) Autoritatea sau instituĠia publică este obligată să asigure protecĠia
funcĠionarului public împotriva ameninĠărilor, violenĠelor, faptelor de ultraj
cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcĠiei publice sau în legătură cu
aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituĠia publică va
solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.
(3) Măsurile speciale de protecĠie pentru funcĠionarii publici cu atribuĠii
de control úi inspecĠie, executare silită a creanĠelor bugetare, precum úi
pentru alte categorii de funcĠionari publici care desfăúoară activităĠi cu grad
ridicat de risc profesional se stabilesc prin acte normative, la propunerea
AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici sau de către autorităĠi úi instituĠii
publice, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
ART. 42
Autoritatea sau instituĠia publică este obligată să îl despăgubească pe
funcĠionarul public în situaĠia în care acesta a suferit, din culpa autorităĠii sau
instituĠiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuĠiilor de
serviciu.

SECğIUNEA a 2-a
Îndatoririle funcĠionarilor publici
 ART. 43
(1) FuncĠionarii publici au obligaĠia să îúi îndeplinească cu
profesionalism, imparĠialitate úi în conformitate cu legea îndatoririle de
serviciu úi să se abĠină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii
persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcĠionarilor publici.
(2) FuncĠionarii publici de conducere sunt obligaĠi să sprijine propunerile
úi iniĠiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea
îmbunătăĠirii activităĠii autorităĠii sau instituĠiei publice în care îúi desfăúoară
activitatea, precum úi a calităĠii serviciilor publice oferite cetăĠenilor.
(3) FuncĠionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită
profesională úi civică prevăzute de lege.
ART. 44
(1) FuncĠionarilor publici le este interzis să ocupe funcĠii de conducere în
structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor
politice, definite conform statutului acestora, ale organizaĠiilor cărora le este
aplicabil acelaúi regim juridic ca úi partidelor politice sau ale fundaĠiilor ori
asociaĠiilor care funcĠionează pe lângă partidele politice.
(2) ÎnalĠilor funcĠionari publici le este interzis să facă parte din partide
politice, organizaĠii cărora le este aplicabil acelaúi regim juridic ca úi
partidelor politice sau din fundaĠiile ori asociaĠiile care funcĠionează pe
lângă partidele politice.
(3) FuncĠionarii publici au obligaĠia ca, în exercitarea atribuĠiilor ce le
revin, să se abĠină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor
úi preferinĠelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic sau vreo
organizaĠie căreia îi este aplicabil acelaúi regim juridic ca úi partidelor
politice.
ART. 45
(1) FuncĠionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuĠiilor
ce le revin din funcĠia publică pe care o deĠin, precum úi a atribuĠiilor ce le
sunt delegate.
(2) FuncĠionarul public este obligat să se conformeze dispoziĠiilor primite
de la superiorii ierarhici.
(3) FuncĠionarul public are dreptul să refuze, în scris úi motivat,
îndeplinirea dispoziĠiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră
ilegale. Dacă cel care a emis dispoziĠia o formulează în scris, funcĠionarul
public este obligat să o execute, cu excepĠia cazului în care aceasta este vădit
ilegală. FuncĠionarul public are îndatorirea să aducă la cunoútinĠă
superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziĠia astfel de situaĠii.
ART. 46
 FuncĠionarii publici au obligaĠia să păstreze secretul de stat, secretul de
serviciu, precum úi confidenĠialitatea în legătură cu faptele, informaĠiile sau
documentele de care iau cunoútinĠă în exercitarea funcĠiei publice, în
condiĠiile legii, cu excepĠia informaĠiilor de interes public.
ART. 47
(1) FuncĠionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct
sau indirect, pentru ei sau pentru alĠii, în considerarea funcĠiei lor publice,
daruri sau alte avantaje.
(2) La numirea într-o funcĠie publică, precum úi la încetarea raportului de
serviciu, funcĠionarii publici sunt obligaĠi să prezinte, în condiĠiile legii,
conducătorului autorităĠii sau instituĠiei publice declaraĠia de avere.
DeclaraĠia de avere se actualizează anual, potrivit legii.
ART. 48
(1) FuncĠionarii publici au obligaĠia de a rezolva, în termenele stabilite de
către superiorii ierarhici, lucrările repartizate.
(2) FuncĠionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror
rezolvare intră în competenĠa lor sau să discute direct cu petenĠii, cu excepĠia
celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuĠii, precum úi să intervină pentru
soluĠionarea acestor cereri.
ART. 49
FuncĠionarii publici au obligaĠia să respecte întocmai regimul juridic al
conflictului de interese úi al incompatibilităĠilor, stabilite potrivit legii.

SECğIUNEA a 3-a
PerfecĠionarea profesională a funcĠionarilor publici

ART. 50
FuncĠionarii publici au dreptul úi obligaĠia de a-úi îmbunătăĠi în mod
continuu abilităĠile úi pregătirea profesională.
ART. 51
(1) AutorităĠile úi instituĠiile publice au obligaĠia să prevadă în bugetul
anual propriu sumele necesare pentru acoperirea cheltuielilor de
perfecĠionare profesională a funcĠionarilor publici organizată la iniĠiativa ori
în interesul autorităĠii sau instituĠiei publice.
(2) Pe perioada în care funcĠionarii publici urmează forme de
perfecĠionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în
situaĠia în care acestea sunt:
a) organizate la iniĠiativa ori în interesul autorităĠii sau instituĠiei publice;
b) urmate la iniĠiativa funcĠionarului public, cu acordul conducătorului
autorităĠii sau instituĠiei publice.
 (3) FuncĠionarii publici care urmează forme de perfecĠionare profesională,
a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate
în Ġară sau în străinătate, finanĠate din bugetul de stat sau bugetul local, sunt
obligaĠi să se angajeze în scris că vor lucra în administraĠia publică între 2 úi
5 ani de la terminarea programelor, proporĠional cu numărul zilelor de
perfecĠionare profesională, dacă pentru programul respectiv nu este
prevăzută o altă perioadă.
(4) FuncĠionarii publici care au urmat forme de perfecĠionare profesională,
în condiĠiile alin. (3), ale căror raporturi de serviciu încetează, potrivit
dispoziĠiilor art. 97 lit. b), d) úi e), ale art. 98 alin. (1) lit. f) úi g) sau ale art.
99 alin. (1) lit. d), înainte de împlinirea termenului prevăzut sunt obligaĠi să
restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecĠionare, precum
úi, după caz, drepturile salariale primite pe perioada perfecĠionării, calculate
în condiĠiile legii proporĠional cu perioada rămasă până la împlinirea
termenului.
(5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care funcĠionarul public nu
mai deĠine funcĠia publică din motive neimputabile acestuia.
(6) În cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecĠionare, dar
nu au absolvit-o din vina lor, sunt obligate să restituie instituĠiei sau
autorităĠii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecĠionare,
precum úi drepturile salariale primite în perioada perfecĠionării, calculate în
condiĠiile legii, dacă acestea au fost suportate de autoritatea sau instituĠia
publică.
ART. 52
Nu constituie forme de perfecĠionare profesională úi nu pot fi finanĠate din
bugetul de stat sau din bugetul local studiile universitare sau studiile de
doctorat.
ART. 53
AutorităĠile úi instituĠiile publice au obligaĠia să comunice anual AgenĠiei
NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, în condiĠiile legii, planul de perfecĠionare
profesională a funcĠionarilor publici, precum úi fondurile prevăzute în
bugetul anual propriu pentru acoperirea cheltuielilor de perfecĠionare
profesională a funcĠionarilor publici, organizate la iniĠiativa ori în interesul
autorităĠii sau instituĠiei publice.

CAP. 6
Cariera funcĠionarilor publici

SECğIUNEA 1
Recrutarea funcĠionarilor publici
 ART. 54
Poate ocupa o funcĠie publică persoana care îndeplineúte următoarele
condiĠii:
a) are cetăĠenia română úi domiciliul în România;
b) cunoaúte limba română, scris úi vorbit;
c) are vârsta de minimum 18 ani împliniĠi;
d) are capacitate deplină de exerciĠiu;
e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcĠiei publice pentru care
candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;
f) îndeplineúte condiĠiile de studii prevăzute de lege pentru funcĠia
publică;
g) îndeplineúte condiĠiile specifice pentru ocuparea funcĠiei publice;
h) nu a fost condamnată pentru săvârúirea unei infracĠiuni contra
umanităĠii, contra statului sau contra autorităĠii, de serviciu sau în legătură cu
serviciul, care împiedică înfăptuirea justiĠiei, de fals ori a unor fapte de
corupĠie sau a unei infracĠiuni săvârúite cu intenĠie, care ar face-o
incompatibilă cu exercitarea funcĠiei publice, cu excepĠia situaĠiei în care a
intervenit reabilitarea;
i) nu a fost destituită dintr-o funcĠie publică sau nu i-a încetat contractul
individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;
j) nu a desfăúurat activitate de poliĠie politică, astfel cum este definită prin
lege.
ART. 55
Ocuparea funcĠiilor publice vacante úi a funcĠiilor publice temporar
vacante se poate face numai în condiĠiile prezentei legi.
ART. 56
Ocuparea funcĠiilor publice se face prin:
a) promovare;
b) transfer;
c) redistribuire;
d) recrutare;
e) alte modalităĠi prevăzute expres de prezenta lege.
ART. 57
(1) Recrutarea în vederea intrării în corpul funcĠionarilor publici se face
prin concurs, în limita funcĠiilor publice vacante rezervate în acest scop prin
planul de ocupare a funcĠiilor publice.
(2) CondiĠiile de participare úi procedura de organizare a concursului se
stabilesc potrivit legii.
 (3) Concursul are la bază principiile competiĠiei deschise, transparenĠei,
meritelor profesionale úi competenĠei, precum úi cel al egalităĠii accesului la
funcĠiile publice pentru fiecare cetăĠean care îndeplineúte condiĠiile legale.
(4) AnunĠul privind concursul se publică în Monitorul Oficial al
României, Partea a III-a, úi într-un cotidian de largă circulaĠie, cu cel puĠin
30 de zile înainte de data desfăúurării concursului. În mod excepĠional,
termenul de 30 de zile poate fi redus, în condiĠiile legii, pentru concursul
organizat în vederea ocupării funcĠiilor publice de execuĠie temporar
vacante.
(5) CondiĠiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare
participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcĠiilor
publice de execuĠie se stabilesc astfel:
a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei publice,
pentru ocuparea funcĠiilor publice de execuĠie de grad profesional asistent
din clasa I, 8 luni pentru ocuparea funcĠiilor publice de execuĠie de grad
profesional asistent din clasa a II-a sau 6 luni pentru ocuparea funcĠiilor
publice de execuĠie de grad profesional asistent din clasa a III-a;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei publice,
pentru ocuparea funcĠiilor publice de execuĠie de grad profesional principal;
c) 9 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei publice,
pentru ocuparea funcĠiilor publice de execuĠie de grad profesional superior.
(6) CondiĠiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare
participării la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea funcĠiilor
publice de conducere se stabilesc astfel:
a) 2 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei publice,
pentru ocuparea funcĠiilor publice de conducere de: úef birou, úef serviciu úi
secretar al comunei, precum úi a funcĠiilor publice specifice asimilate
acestora;
b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei publice,
pentru ocuparea funcĠiilor publice de conducere, altele decât cele prevăzute
la lit. a).
(7) Pentru participarea la concursul de recrutare organizat pentru ocuparea
funcĠiilor publice de conducere, candidaĠii trebuie să fi absolvit studii de
masterat sau postuniversitare în domeniul administraĠiei publice,
management ori în specialitatea studiilor necesare exercitării funcĠiei
publice.
ART. 58
(1) Concursul de recrutare pentru funcĠiile publice vacante din autorităĠile
úi instituĠiile publice centrale este organizat, în condiĠiile legii, astfel:
 a) de către comisia prevăzută la art. 18 alin. (1) pentru înalĠii funcĠionari
publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de AgenĠia NaĠională a
FuncĠionarilor Publici;
b) de către AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici, pentru ocuparea
funcĠiilor publice de conducere generale úi specifice;
c) de către autorităĠi úi instituĠii publice, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici, pentru ocuparea funcĠiilor publice de execuĠie
generale úi specifice.
(2) Concursul de recrutare pentru funcĠiile publice vacante din autorităĠile
úi instituĠiile publice din administraĠia publică locală este organizat, în
condiĠiile legii, astfel:
a) de către AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici, pentru funcĠiile
publice de conducere din următoarele domenii: protecĠia copilului, evidenĠa
informatizată a persoanei, audit public intern, financiar-contabilitate,
urbanism úi arhitectură, resurse umane, integrare europeană, pentru secretarii
unităĠilor administrativ-teritoriale, precum úi pentru funcĠiile publice de
execuĠie din domeniul auditului public intern;
b) de către autorităĠi úi instituĠii publice, pentru ocuparea funcĠiilor publice
vacante, altele decât cele prevăzute la lit. a).
(3) În situaĠia prevăzută la alin. (2) lit. b), autorităĠile úi instituĠiile publice
din administraĠia publică locală au obligaĠia de a informa AgenĠia NaĠională
a FuncĠionarilor Publici înainte cu 10 zile de demararea procedurii de
organizare úi desfăúurare a concursurilor. În situaĠia în care AgenĠia
NaĠională a FuncĠionarilor Publici constată că nu sunt îndeplinite condiĠiile
legale privind organizarea úi desfăúurarea concursurilor dispune amânarea
sau suspendarea organizării úi desfăúurării concursului.
(4) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici poate delega autorităĠilor
sau instituĠiilor publice, în condiĠiile legii, competenĠa de a organiza
concursuri de recrutare pentru ocuparea funcĠiilor publice de conducere
generale úi specifice.
ART. 59
Concursul pentru admiterea la programele organizate în condiĠiile legii
pentru obĠinerea statutului de manager public se organizează úi se
gestionează de instituĠiile abilitate potrivit legii să organizeze astfel de
programe, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.

SECğIUNEA a 2-a
Perioada de stagiu

ART. 60
 (1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale
în îndeplinirea atribuĠiilor úi responsabilităĠilor unei funcĠii publice, formarea
practică a funcĠionarilor publici debutanĠi, precum úi cunoaúterea de către
aceútia a specificului administraĠiei publice úi a exigenĠelor acesteia.
(2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcĠionarii publici
de execuĠie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a úi 6 luni pentru cei
din clasa a III-a.
ART. 61
(1) La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării
realizate, funcĠionarul public debutant va fi:
a) numit funcĠionar public de execuĠie definitiv în clasa corespunzătoare
studiilor absolvite, în funcĠiile publice prevăzute la art. 14, în gradul
profesional asistent;
b) eliberat din funcĠia publică, în cazul în care a obĠinut la evaluarea
activităĠii calificativul "necorespunzător".
(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b) perioada de stagiu nu constituie
vechime necesară pentru ocuparea unei funcĠii publice.

SECğIUNEA a 3-a
Numirea funcĠionarilor publici

ART. 62
(1) Numirea în funcĠiile publice din categoria înalĠilor funcĠionari publici
se face în conformitate cu dispoziĠiile art. 19 alin. (1).
(2) Numirea în funcĠiile publice de conducere pentru care se organizează
concurs în condiĠiile art. 58 alin. (1) lit. b) úi alin. (2) lit. a) se face prin actul
administrativ emis de conducătorii autorităĠilor sau instituĠiilor publice din
administraĠia publică centrală úi locală, la propunerea AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici.
(3) Numirea în funcĠiile publice pentru care se organizează concurs în
condiĠiile art. 58 alin. (1) lit. c) úi alin. (2) lit. b) se face prin actul
administrativ emis de conducătorii autorităĠilor úi instituĠiilor publice din
administraĠia publică centrală úi locală.
(4) Actul administrativ de numire are formă scrisă úi trebuie să conĠină
temeiul legal al numirii, numele funcĠionarului public, denumirea funcĠiei
publice, data de la care urmează să exercite funcĠia publică, drepturile
salariale, precum úi locul de desfăúurare a activităĠii.
(5) Fiúa postului aferentă funcĠiei publice se anexează la actul
administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcĠionarului
public.
 (6) La intrarea în corpul funcĠionarilor publici, funcĠionarul public depune
jurământul de credinĠă în termen de 3 zile de la emiterea actului de numire în
funcĠia publică definitivă. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să
respect ConstituĠia, drepturile úi libertăĠile fundamentale ale omului, să aplic
în mod corect úi fără părtinire legile Ġării, să îndeplinesc conútiincios
îndatoririle ce îmi revin în funcĠia publică în care am fost numit, să păstrez
secretul profesional úi să respect normele de conduită profesională úi civică.
Aúa să-mi ajute Dumnezeu." Formula religioasă de încheiere va respecta
libertatea convingerilor religioase.
(7) Depunerea jurământului prevăzut la alin. (6) se consemnează în scris.
Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris úi atrage revocarea
actului administrativ de numire în funcĠia publică. ObligaĠia de organizare a
depunerii jurământului aparĠine persoanei care are competenĠa legală de
numire.

SECğIUNEA a 4-a
Promovarea funcĠionarilor publici úi evaluarea performanĠelor
profesionale

ART. 63
În carieră, funcĠionarul public poate promova în funcĠia publică úi poate
avansa în treptele de salarizare, în condiĠiile legii. Promovarea în clasă,
promovarea în grade profesionale úi avansarea în trepte de salarizare nu sunt
condiĠionate de existenĠa unui post vacant.
ART. 64
(1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea
unei funcĠii publice superioare.
(2) Promovarea în gradul profesional imediat superior celui deĠinut de
funcĠionarul public se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin
transformarea postului ocupat de funcĠionarul public ca urmare a promovării
concursului sau examenului. Fiúa postului funcĠionarului public care a
promovat în funcĠia publică se completează cu noi atribuĠii úi
responsabilităĠi.
ART. 65
(1) Examenul de promovare în gradul profesional se organizează de
autoritatea sau instituĠia publică, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici, în limita funcĠiilor publice rezervate promovării, cu
încadrarea în fondurile bugetare alocate.
 (2) Pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional
imediat superior celui deĠinut, funcĠionarul public trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiĠii:
a) să aibă cel puĠin 4 ani vechime în gradul profesional al funcĠiei publice
din care promovează;
b) să aibă cel puĠin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care
avansează;
c) să fi obĠinut cel puĠin calificativul "bine" la evaluarea performanĠelor
individuale în ultimii 2 ani;
d) să nu aibă în cazierul administrativ o sancĠiune disciplinară neradiată în
condiĠiile prezentei legi.
(3) FuncĠionarii publici care nu îndeplinesc condiĠiile de vechime
prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui
deĠinut pot participa la concursul organizat, în condiĠiile legii, în vederea
promovării rapide în funcĠia publică.
ART. 66
Pentru a participa la concursul de promovare într-o funcĠie publică de
conducere, funcĠionarii publici trebuie să îndeplinească cumulativ
următoarele condiĠii:
a) să fie absolvenĠi de masterat sau de studii postuniversitare în domeniul
administraĠiei publice, management sau în specialitatea studiilor necesare
exercitării funcĠiei publice;
b) să fie numiĠi într-o funcĠie publică din clasa I;
c) să îndeplinească cerinĠele specifice prevăzute în fiúa postului;
d) să îndeplinească condiĠiile prevăzute la art. 57 alin. (6);
e) să nu aibă în cazierul administrativ o sancĠiune disciplinară neradiată în
condiĠiile prezentei legi.
ART. 67
Avansarea în trepte de salarizare se face în condiĠiile legii privind sistemul
unitar de salarizare a funcĠionarilor publici.
ART. 68
(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în
specialitatea în care îúi desfăúoară activitatea, funcĠionarii publici de
execuĠie au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea
unei funcĠii publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadraĠi, în
condiĠiile legii.
(2) Promovarea în condiĠiile alin. (1) se face prin transformarea postului
ocupat de funcĠionarul public ca urmare a promovării examenului.
ART. 69
 (1) Evaluarea performanĠelor profesionale individuale ale funcĠionarilor
publici se face anual.
(2) În urma evaluării performanĠelor profesionale individuale,
funcĠionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: "foarte
bine", "bine", "satisfăcător", "nesatisfăcător".
(3) Calificativele obĠinute la evaluarea profesională sunt avute în vedere
la:
a) avansarea în treptele de salarizare;
b) promovarea într-o funcĠie publică superioară;
c) eliberarea din funcĠia publică.
(4) În cadrul procesului de evaluare a performanĠelor profesionale ale
funcĠionarilor publici se stabilesc cerinĠele de formare profesională a
funcĠionarilor publici.
(5) Metodologia de evaluare a performanĠelor profesionale individuale ale
funcĠionarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, după consultarea organizaĠiilor
sindicale ale funcĠionarilor publici, reprezentative la nivel naĠional.

SECğIUNEA a 5-a
Sistemul de promovare rapidă în funcĠia publică

ART. 70
(1) Pot beneficia de sistemul de promovare rapidă în funcĠia publică:
a) persoanele care au absolvit programe organizate, în condiĠiile legii,
pentru obĠinerea statutului de manager public;
b) funcĠionarii publici care au promovat concursul prevăzut la art. 65 alin.
(3).
(2) Pot participa la concursul prevăzut la alin. (1) lit. b) funcĠionarii
publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiĠii:
a) au cel puĠin 1 an vechime în gradul profesional al funcĠiei publice din
care promovează;
b) au obĠinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performanĠelor
profesionale individuale din ultimul an;
c) nu au în cazierul administrativ o sancĠiune disciplinară neradiată în
condiĠiile prezentei legi;
d) au urmat cel puĠin o formă de perfecĠionare profesională în ultimul an.
(3) Concursul pentru promovarea rapidă prevăzut la art. 65 alin. (3) se
organizează anual, de către AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici, în
limita numărului de funcĠii publice rezervate promovării rapide.
ART. 71
 (1) Perioada în care o persoană a urmat programe organizate, în condiĠiile
legii, pentru obĠinerea statutului de manager public este asimilată perioadei
de stagiu.
(2) În cazul nepromovării programelor prevăzute la alin. (1), perioada de
stagiu nu constituie vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării
funcĠiilor publice úi nici vechime în funcĠia publică.

CAP. 7
Acorduri colective. Comisii paritare

ART. 72
(1) AutorităĠile úi instituĠiile publice pot încheia anual, în condiĠiile legii,
acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcĠionarilor publici sau cu
reprezentanĠii funcĠionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri
referitoare la:
a) constituirea úi folosirea fondurilor destinate îmbunătăĠirii condiĠiilor la
locul de muncă;
b) sănătatea úi securitatea în muncă;
c) programul zilnic de lucru;
d) perfecĠionarea profesională;
e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecĠia celor
aleúi în organele de conducere ale organizaĠiilor sindicale.
(2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcĠionarii publici
nu sunt organizaĠi în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanĠii
funcĠionarilor publici din respectiva autoritate sau instituĠie publică,
desemnaĠi în condiĠiile legii.
(3) Autoritatea sau instituĠia publică va furniza sindicatelor reprezentative
sau reprezentanĠilor funcĠionarilor publici informaĠiile necesare pentru
încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în condiĠiile legii.
ART. 73
(1) În cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor publice se constituie comisii
paritare.
(2) În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanĠi
desemnaĠi de conducătorul autorităĠii sau instituĠiei publice úi de sindicatul
reprezentativ al funcĠionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este
reprezentativ sau funcĠionarii publici nu sunt organizaĠi în sindicat,
reprezentanĠii lor vor fi desemnaĠi prin votul majorităĠii funcĠionarilor
publici din respectiva autoritate sau instituĠie publică.
(3) Modul de constituire, organizare úi funcĠionare a comisiilor paritare,
precum úi componenĠa, atribuĠiile úi procedura de lucru ale acestora se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici.
ART. 74
(1) Comisiile paritare sunt consultate în următoarele situaĠii:
a) la stabilirea măsurilor de îmbunătăĠire a activităĠii autorităĠilor úi
instituĠiilor publice pentru care sunt constituite;
b) la stabilirea oricăror măsuri privind pregătirea profesională a
funcĠionarilor publici, dacă costurile acestora sunt suportate din fonduri
bugetare;
c) la stabilirea programului de lucru de către conducătorul autorităĠii sau
instituĠiei publice;
d) alte situaĠii prevăzute de lege.
(2) În exercitarea atribuĠiilor, comisiile paritare emit avize consultative.
(3) Comisiile paritare urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite
între sindicatele reprezentative sau reprezentanĠii funcĠionarilor publici cu
autorităĠile sau instituĠiile publice.
(4) Comisia paritară întocmeúte rapoarte trimestriale cu privire la
respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiĠiile legii, pe care le
comunică conducerii autorităĠii sau instituĠiei publice, precum úi conducerii
sindicatelor reprezentative ale funcĠionarilor publici.

CAP. 8
SancĠiunile disciplinare úi răspunderea funcĠionarilor publici

ART. 75
Încălcarea de către funcĠionarii publici, cu vinovăĠie, a îndatoririlor de
serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenĠională, civilă sau penală,
după caz.
ART. 76
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-
un interes legitim se poate adresa instanĠei judecătoreúti, în condiĠiile legii,
împotriva autorităĠii sau instituĠiei publice care a emis actul sau care a
refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes
legitim.
(2) În cazul în care acĠiunea se admite úi se constată vinovăĠia
funcĠionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor,
solidar cu autoritatea sau instituĠia publică.
(3) Răspunderea juridică a funcĠionarului public nu se poate angaja dacă
acesta a respectat prevederile legale úi procedurile administrative aplicabile
autorităĠii sau instituĠiei publice în care îúi desfăúoară activitatea.
 ART. 77
(1) Încălcarea cu vinovăĠie de către funcĠionarii publici a îndatoririlor
corespunzătoare funcĠiei publice pe care o deĠin úi a normelor de conduită
profesională úi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară úi
atrage răspunderea disciplinară a acestora.
(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
b) neglijenĠa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenĠe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
e) intervenĠiile sau stăruinĠele pentru soluĠionarea unor cereri în afara
cadrului legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenĠialităĠii lucrărilor cu
acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităĠii sau instituĠiei
publice în care îúi desfăúoară activitatea;
h) desfăúurarea în timpul programului de lucru a unor activităĠi cu caracter
politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuĠiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităĠi,
conflicte de interese úi interdicĠii stabilite prin lege pentru funcĠionarii
publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din
domeniul funcĠiei publice úi funcĠionarilor publici.
(3) SancĠiunile disciplinare sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3
luni;
c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după
caz, de promovare în funcĠia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
d) retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcĠia
publică pe o perioadă de până la un an;
e) destituirea din funcĠia publică.
(4) La individualizarea sancĠiunii disciplinare se va Ġine seama de cauzele
úi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost
săvârúită, gradul de vinovăĠie úi consecinĠele abaterii, comportarea generală
în timpul serviciului a funcĠionarului public, precum úi de existenĠa în
antecedentele acestuia a altor sancĠiuni disciplinare care nu au fost radiate în
condiĠiile prezentei legi.
 (5) SancĠiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data
sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârúirea abaterii disciplinare,
dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârúirii abaterii disciplinare.
(6) În cazul în care fapta funcĠionarului public a fost sesizată ca abatere
disciplinară úi ca infracĠiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se
suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub
urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care instanĠa
judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal.
(7) Pe perioada cercetării administrative, în situaĠia în care funcĠionarul
public care a săvârúit o abatere disciplinară poate influenĠa cercetarea
administrativă, conducătorul autorităĠii sau instituĠiei publice are obligaĠia de
a interzice accesul acestuia la documentele care pot influenĠa cercetarea sau,
după caz, de a dispune mutarea temporară a funcĠionarului public în cadrul
altui compartiment sau altei structuri a autorităĠii ori instituĠiei publice.
ART. 78
(1) SancĠiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) se poate
aplica direct de către persoana care are competenĠa legală de numire în
funcĠia publică.
(2) SancĠiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - e) se
aplică de persoana care are competenĠa legală de numire în funcĠia publică,
la propunerea comisiei de disciplină.
(3) SancĠiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea
prealabilă a faptei săvârúite úi după audierea funcĠionarului public. Audierea
funcĠionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancĠiunea nulităĠii.
Refuzul funcĠionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o
declaraĠie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează
într-un proces-verbal.
ART. 79
(1) Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare úi propunerea
sancĠiunii disciplinare aplicabile funcĠionarilor publici din autorităĠile sau
instituĠiile publice se constituie comisii de disciplină.
(2) Din comisia de disciplină face parte úi un reprezentant al organizaĠiei
sindicale reprezentative sau, după caz, un reprezentant desemnat prin votul
majorităĠii funcĠionarilor publici pentru care este organizată comisia de
disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcĠionarii
publici nu sunt organizaĠi în sindicat.
(3) Comisia de disciplină poate desemna unul sau mai mulĠi membri úi,
după caz, poate solicita compartimentelor de control din cadrul autorităĠilor
sau instituĠiilor publice să cerceteze faptele sesizate úi să prezinte rezultatele
activităĠii de cercetare.
 (4) Comisia de disciplină pentru înalĠii funcĠionari publici este compusă
din 5 înalĠi funcĠionari publici, numiĠi prin decizia primului-ministru, la
propunerea ministrului internelor úi reformei administrative.
(5) Modul de constituire, organizare úi funcĠionare a comisiilor de
disciplină, precum úi componenĠa, atribuĠiile, modul de sesizare úi procedura
de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
ART. 80
FuncĠionarul public nemulĠumit de sancĠiunea aplicată se poate adresa
instanĠei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea,
după caz, a ordinului sau dispoziĠiei de sancĠionare.
ART. 81
(1) Pentru evidenĠierea situaĠiei disciplinare a funcĠionarului public,
AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici va elibera un cazier
administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.
(2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancĠiunile
disciplinare aplicate funcĠionarului public úi care nu au fost radiate în
condiĠiile legii.
(3) Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri:
a) desemnarea unui funcĠionar public ca membru în comisia de concurs
pentru recrutarea funcĠionarilor publici;
b) desemnarea unui funcĠionar public în calitate de preúedinte úi membru
în comisia de disciplină;
c) desemnarea unui funcĠionar public ca membru în comisia paritară;
d) ocuparea unei funcĠii publice corespunzătoare categoriei înalĠilor
funcĠionari publici sau categoriei funcĠionarilor publici de conducere;
e) în orice alte situaĠii prevăzute de lege.
(4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:
a) funcĠionarului public interesat;
b) conducătorului autorităĠii sau instituĠiei publice în care îúi desfăúoară
activitatea;
c) preúedintelui comisiei de disciplină;
d) altor persoane prevăzute de lege.
ART. 82
(1) SancĠiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează:
a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancĠiunea disciplinară prevăzută la
art. 77 alin. (3) lit. a);
b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost
aplicate, sancĠiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) - d);
 c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancĠiunea prevăzută la art. 77 alin.
(3) lit. e).
(2) Radierea sancĠiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) úi b) se
constată prin act administrativ al conducătorului autorităĠii sau instituĠiei
publice.
ART. 83
(1) Răspunderea contravenĠională a funcĠionarilor publici se angajează în
cazul în care aceútia au săvârúit o contravenĠie în timpul úi în legătură cu
sarcinile de serviciu.
(2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenĠiei úi de aplicare
a sancĠiunii funcĠionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în
a cărei circumscripĠie îúi are sediul autoritatea sau instituĠia publică în care
este numit funcĠionarul public sancĠionat.
ART. 84
Răspunderea civilă a funcĠionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăĠie patrimoniului autorităĠii sau
instituĠiei publice în care funcĠionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat
necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituĠia publică, în calitate de
comitent, unor terĠe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreúti
definitive úi irevocabile.
ART. 85
(1) Repararea pagubelor aduse autorităĠii sau instituĠiei publice în
situaĠiile prevăzute la art. 84 lit. a) úi b) se dispune prin emiterea de către
conducătorul autorităĠii sau instituĠiei publice a unui ordin sau a unei
dispoziĠii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau,
după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaĠia prevăzută la
lit. c) a aceluiaúi articol, pe baza hotărârii judecătoreúti definitive úi
irevocabile.
(2) Împotriva ordinului sau dispoziĠiei de imputare funcĠionarul public în
cauză se poate adresa instanĠei de contencios administrativ.
(3) Dreptul conducătorului autorităĠii sau instituĠiei publice de a emite
ordinul sau dispoziĠia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data
producerii pagubei.
ART. 86
(1) Răspunderea funcĠionarului public pentru infracĠiunile săvârúite în
timpul serviciului sau în legătură cu atribuĠiile funcĠiei publice pe care o
ocupă se angajează potrivit legii penale.
 (2) În cazul în care funcĠionarul public este trimis în judecată pentru
săvârúirea unei infracĠiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h),
persoana care are competenĠa legală de numire în funcĠia publică va dispune
suspendarea funcĠionarului public din funcĠia publică pe care o deĠine.
(3) Dacă instanĠa judecătorească dispune achitarea sau încetarea
procesului penal, suspendarea din funcĠia publică încetează, iar funcĠionarul
public respectiv îúi va relua activitatea în funcĠia publică deĠinută anterior úi
îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
(4) În situaĠia în care nu sunt întrunite condiĠiile pentru angajarea
răspunderii penale, iar fapta funcĠionarului public poate fi considerată
abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.
(5) De la momentul începerii urmăririi penale, în situaĠia în care
funcĠionarul public poate influenĠa cercetarea, persoana care are competenĠa
numirii în funcĠia publică are obligaĠia să dispună mutarea temporară a
funcĠionarului public în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără
personalitate juridică a autorităĠii ori instituĠiei publice.

CAP. 9
Modificarea, suspendarea úi încetarea raportului de serviciu

SECğIUNEA 1
Modificarea raportului de serviciu

ART. 87
(1) Mobilitatea în cadrul corpului funcĠionarilor publici se realizează prin
modificarea raporturilor de serviciu, astfel:
a) pentru eficientizarea activităĠii autorităĠilor úi instituĠiilor publice;
b) în interes public;
c) în interesul funcĠionarului public, pentru dezvoltarea carierei în funcĠia
publică.
(2) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcĠionarilor publici de
execuĠie úi funcĠionarilor publici de conducere are loc prin:
a) delegare;
b) detaúare;
c) transfer;
d) mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără
personalitate juridică a autorităĠii sau instituĠiei publice;
e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcĠii publice de conducere.
(3) Dacă mobilitatea funcĠionarilor publici de execuĠie úi a funcĠionarilor
publici de conducere se dispune în interes public, în condiĠiile legii,
funcĠionarii publici nu pot refuza aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (2)
lit. b) úi d), cu excepĠia cazurilor prevăzute la art. 89 alin. (3), sub sancĠiunea
eliberării din funcĠia publică. În aceste cazuri, modificarea raportului de
serviciu se dispune de către persoana care are competenĠa de numire în
funcĠia publică, cu avizul sau la solicitarea AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici.
ART. 88
(1) Delegarea se dispune în interesul autorităĠii sau instituĠiei publice în
care este încadrat funcĠionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile
calendaristice într-un an.
(2) FuncĠionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre
următoarele situaĠii:
a) graviditate;
b) îúi creúte singur copilul minor;
c) starea sănătăĠii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată
delegarea.
(3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în
cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al
funcĠionarului public.
(4) Pe timpul delegării funcĠionarul public îúi păstrează funcĠia publică úi
salariul, iar autoritatea sau instituĠia publică care îl deleagă este obligată să
suporte costul integral al transportului, cazării úi al indemnizaĠiei de
delegare.
ART. 89
(1) Detaúarea se dispune în interesul autorităĠii sau instituĠiei publice în
care urmează să îúi desfăúoare activitatea funcĠionarul public, pentru o
perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcĠionar
public poate fi detaúat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris.
(2) Detaúarea se poate dispune dacă pregătirea profesională a
funcĠionarului public corespunde atribuĠiilor úi responsabilităĠilor funcĠiei
publice, cu respectarea categoriei, clasei úi gradului profesional al
funcĠionarului public. Detaúarea se poate dispune úi pe o funcĠie publică de
conducere, cu aplicarea dispoziĠiilor art. 92 alin. (2), dacă funcĠionarul
public îndeplineúte condiĠiile de studii úi vechime în specialitatea studiilor úi
dacă nu există în cadrul autorităĠii sau instituĠiei publice funcĠionari publici
care să exercite cu caracter temporar funcĠia publică. FuncĠionarul public
poate fi detaúat pe o funcĠie publică inferioară, numai cu acordul său scris.
(3) FuncĠionarul public poate refuza detaúarea dacă se află în una dintre
următoarele situaĠii:
a) graviditate;
 b) îúi creúte singur copilul minor;
c) starea sănătăĠii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată
detaúarea;
d) detaúarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiĠii
corespunzătoare de cazare;
e) este singurul întreĠinător de familie;
f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaúării.
(4) Pe perioada detaúării funcĠionarul public îúi păstrează funcĠia publică
úi salariul. Dacă salariul corespunzător funcĠiei publice pe care este detaúat
este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaúării în altă
localitate autoritatea sau instituĠia publică beneficiară este obligată să-i
suporte costul integral al transportului, dus úi întors, cel puĠin o dată pe lună,
al cazării úi al indemnizaĠiei de detaúare.
ART. 90
(1) Transferul poate avea loc după cum urmează:
a) în interesul serviciului;
b) la cererea funcĠionarului public.
(2) Transferul se poate face într-o funcĠie publică pentru care sunt
îndeplinite condiĠiile specifice prevăzute în fiúa postului.
(3) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris
al funcĠionarului public transferat. În cazul transferului în interesul
serviciului în altă localitate, funcĠionarul public transferat are dreptul la o
indemnizaĠie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna
anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de
transport úi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă
de autoritatea sau instituĠia publică la care se face transferul, în termen de cel
mult 15 zile de la data aprobării transferului.
(4) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcĠie publică de
aceeaúi categorie, clasă úi grad profesional cu funcĠia publică deĠinută de
funcĠionarul public sau într-o funcĠie publică de nivel inferior.
(5) Transferul la cerere se face într-o funcĠie publică de aceeaúi categorie,
clasă úi grad profesional sau într-o funcĠie publică de nivel inferior, în urma
aprobării cererii de transfer a funcĠionarului public de către conducătorul
autorităĠii sau instituĠiei publice la care se solicită transferul. În acest caz,
transferul poate avea loc numai între autorităĠi sau instituĠii publice din
administraĠia publică centrală, între autorităĠi administrative autonome ori,
după caz, între autorităĠi sau instituĠii publice din administraĠia publică
locală.
(6) În cazul funcĠionarilor publici de conducere transferul se poate realiza
pe funcĠii publice de conducere ale căror atribuĠii sunt similare cu atribuĠiile
funcĠiei publice de pe care se efectuează transferul, cu respectarea
prevederilor alin. (2), (4) úi (5).
(7) AutorităĠile sau instituĠiile publice au obligaĠia de a asigura
publicitatea funcĠiilor publice vacante care pot fi ocupate prin transfer la
cerere. În situaĠia în care doi sau mai mulĠi funcĠionari publici solicită
ocuparea unei funcĠii publice vacante prin transfer la cerere, selecĠia se face
pe bază de interviu.
ART. 91
(1) Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităĠii sau instituĠiei
publice poate fi definitivă sau temporară.
(2) Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în
următoarele situaĠii:
a) când se dispune de către conducătorul autorităĠii sau instituĠiei publice
în care îúi desfăúoară activitatea funcĠionarul public, pe o funcĠie publică
vacantă de aceeaúi categorie, clasă úi grad profesional sau cu repartizarea
postului corespunzător funcĠiei publice deĠinute, cu respectarea pregătirii
profesionale a funcĠionarului public úi a salariului acestuia. În acest caz este
necesar acordul scris al funcĠionarului public;
b) la solicitarea justificată a funcĠionarului public, cu aprobarea
conducătorului autorităĠii sau instituĠiei publice, pe o funcĠie publică de
aceeaúi categorie, clasă úi grad profesional, cu respectarea pregătirii
profesionale a funcĠionarului public;
c) în alte situaĠii prevăzute de dispoziĠiile legale.
(3) Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în
interesul autorităĠii sau instituĠiei publice, de către conducătorul autorităĠii
sau instituĠiei publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu
respectarea pregătirii profesionale úi a salariului pe care îl are funcĠionarul
public.
(4) Mutarea temporară sau definitivă în cadrul altui compartiment poate fi
solicitată de funcĠionarul public în cazul în care starea sănătăĠii, dovedită cu
certificat medical, nu îi mai permite desfăúurarea activităĠii în acel
compartiment. Mutarea se poate face pe o funcĠie publică corespunzătoare,
dacă funcĠionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească noile
atribuĠii care îi revin.
(5) Dacă mutarea se dispune în altă localitate, funcĠionarul public
beneficiază de drepturile prevăzute la art. 90 alin. (3).
(6) FuncĠionarul public poate refuza mutarea în cadrul altei structuri a
autorităĠii sau instituĠiei publice în altă localitate, dacă se află în una dintre
situaĠiile prevăzute la art. 89 alin. (3).
ART. 92
 (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcĠii publice de conducere se
realizează prin promovarea temporară a unui funcĠionar public care
îndeplineúte condiĠiile specifice pentru ocuparea acestei funcĠii publice úi
care nu are în cazierul administrativ sancĠiuni disciplinare neradiate în
condiĠiile prezentei legi.
(2) Dacă funcĠia publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se
dispune de către persoana care are competenĠa numirii în funcĠia publică, pe
o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, astfel:
a) cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, pentru funcĠiile
din cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor publice din administraĠia publică
centrală;
b) cu obligaĠia înútiinĠării înainte cu cel puĠin 10 zile a AgenĠiei NaĠionale
a FuncĠionarilor Publici, pentru funcĠiile publice din cadrul autorităĠilor úi
instituĠiilor publice din administraĠia publică locală. În situaĠia în care
AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici constată că nu sunt îndeplinite
condiĠiile legale privind exercitarea cu caracter temporar a unei funcĠii
publice de conducere, dispune neefectuarea măsurii sau, după caz, încetarea
acesteia.
(3) În mod excepĠional, perioada prevăzută la alin. (2) poate fi prelungită
cu maximum 3 luni, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici,
dacă autoritatea sau instituĠia publică a organizat concurs de recrutare sau
promovare úi funcĠia publică nu a fost ocupată, în condiĠiile legii.
(4) Dacă funcĠia publică este temporar vacantă, măsura prevăzută la alin.
(1) se dispune de către persoana care are competenĠa numirii în funcĠia
publică, până la data încetării suspendării din funcĠia publică, a detaúării
titularului funcĠiei publice sau, după caz, a radierii din cazierul administrativ
al titularului funcĠiei publice a sancĠiunii disciplinare prevăzute la art. 77
alin. (3) lit. d).
(5) Dacă salariul corespunzător funcĠiei publice pe care o exercită cu
caracter temporar este mai mare, funcĠionarul public are dreptul la acest
salariu.
ART. 93
(1) ÎnalĠii funcĠionari publici sunt supuúi mobilităĠii în funcĠie úi prezintă
disponibilitate la numirile în funcĠiile publice prevăzute la art. 12, cu
respectarea prevederilor art. 16 alin. (3).
(2) Refuzul neîntemeiat al numirilor prevăzute la alin. (1) atrage
eliberarea din funcĠia publică.
(3) AutorităĠile úi instituĠiile publice au obligaĠia de a asigura decontarea
cheltuielilor ocazionate de mobilitate, precum úi locuinĠe de serviciu, în
condiĠiile legii.
 SECğIUNEA a 2-a
Suspendarea raportului de serviciu

ART. 94
(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcĠionarul
public se află în una dintre următoarele situaĠii:
a) este numit sau ales într-o funcĠie de demnitate publică, pentru perioada
respectivă, cu excepĠiile prevăzute la art. 34;
b) este încadrat la cabinetul unui demnitar;
c) este desemnat de către autoritatea sau instituĠia publică să desfăúoare
activităĠi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor
organisme sau instituĠii internaĠionale, pentru perioada respectivă;
d) desfăúoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea în
condiĠiile legii;
e) efectuează stagiul militar*), serviciul militar alternativ, este concentrat
sau mobilizat;
f) este arestat preventiv;
g) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcĠionarul public nu
se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum
úi pentru însoĠirea soĠului sau, după caz, a soĠiei ori a unei rude până la
gradul I inclusiv, în condiĠiile legii;
h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o
perioadă mai mare de o lună, în condiĠiile legii;
i) carantină, în condiĠiile legii;
j) concediu de maternitate, în condiĠiile legii;
k) este dispărut, iar dispariĠia a fost constatată prin hotărâre judecătorească
irevocabilă;
l) forĠa majoră;
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârúirea unei
infracĠiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);
n) pe perioada cercetării administrative, în situaĠia în care funcĠionarul
public care a săvârúit o abatere disciplinară poate influenĠa cercetarea
administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină;
o) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
(2) În termen de 15 zile calendaristice înainte de data încetării motivului
de suspendare de drept, dar nu mai târziu de data luării la cunoútinĠă de
motivul încetării suspendării de drept, funcĠionarul public este obligat să
informeze în scris persoana care are competenĠa legală de numire în funcĠia
publică despre acest fapt. Neinformarea persoanei care are competenĠa
legală de numire în funcĠia publică atrage încetarea de drept a raportului de
serviciu al funcĠionarului public, cu excepĠia cazurilor prevăzute la alin. (1)
lit. f), h), i), k) úi l).
(3) Persoana care are competenĠa legală de numire în funcĠia publică are
obligaĠia să asigure, în termen de 5 zile de la expirarea termenului prevăzut
la alin. (2), condiĠiile necesare reluării activităĠii de către funcĠionarul public.
------------
*) A se vedea Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaĠiei pentru
apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12
decembrie 2006, lege care a abrogat Legea nr. 46/1996 privind pregătirea
populaĠiei pentru apărare.

ART. 95
(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniĠiativa funcĠionarului public în
următoarele situaĠii:
a) concediu pentru creúterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în
cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiĠiile
legii;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani
sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecĠiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani;
c) desfăúurarea unei activităĠi în cadrul unor organisme sau instituĠii
internaĠionale, în alte situaĠii decât cele prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. c);
d) pentru participare la campania electorală;
e) pentru participarea la grevă, în condiĠiile legii.
(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a
funcĠionarului public, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât
cele prevăzute la alin. (1) úi la art. 94 alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o
lună úi 3 ani.
(3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris, cu cel
puĠin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea, cu
excepĠia situaĠiei prevăzute la alin. (1) lit. e), când cererea de suspendare se
face cu 48 de ore înainte de declanúarea grevei.
(4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile prevăzute la
alin. (1) úi la art. 94 alin. (1), precum úi în alte cazuri reglementate prin legi
speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2), prin act
administrativ al persoanei care are competenĠa numirii în funcĠia publică.
(5) DispoziĠiile art. 94 alin. (2) se aplică în mod corespunzător úi pentru
cazurile prevăzute la alin. (1) úi (2).
ART. 96
 (1) Reluarea activităĠii se dispune prin act administrativ al persoanei care
are competenĠa legală de numire în funcĠia publică.
(2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă
suspendarea raportului de serviciu, precum úi cel prin care se dispune
reluarea activităĠii de către funcĠionarul public se comunică AgenĠiei
NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data
emiterii.
(3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităĠile úi instituĠiile
publice au obligaĠia să rezerve postul aferent funcĠiei publice. Ocuparea
acestuia se face, pe o perioadă determinată, în condiĠiile legii. Pe perioada
suspendării, raporturile de serviciu ale funcĠionarilor publici nu pot înceta úi
nu pot fi modificate decât din iniĠiativa sau cu acordul funcĠionarului public
în cauză.
(4) Perioada suspendării raporturilor de serviciu în condiĠiile art. 94 alin.
(1) lit. c) úi art. 95 alin. (1) lit. c) se consideră vechime în funcĠia publică.

SECğIUNEA a 3-a
Încetarea raportului de serviciu

ART. 97
Încetarea raporturilor de serviciu ale funcĠionarilor publici se face prin act
administrativ al persoanei care are competenĠa legală de numire în funcĠia
publică úi are loc în următoarele condiĠii:
a) de drept;
b) prin acordul părĠilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din funcĠia publică;
d) prin destituire din funcĠia publică;
e) prin demisie.
ART. 98
(1) Raportul de serviciu încetează de drept:
a) la data decesului funcĠionarului public;
b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreúti de declarare a
morĠii funcĠionarului public;
c) dacă funcĠionarul public nu mai îndeplineúte una dintre condiĠiile
prevăzute la art. 54 lit. a), d) úi f);
d) la data îndeplinirii cumulative a condiĠiilor de vârstă standard úi a
stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data
comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare
anticipată, pensionare anticipată parĠială ori invaliditate a funcĠionarului
public, potrivit legii;
 e) ca urmare a constatării nulităĠii absolute a actului administrativ de
numire în funcĠia publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin
hotărâre judecătorească definitivă úi irevocabilă;
f) când funcĠionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre
judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) sau prin
care s-a dispus aplicarea unei sancĠiuni privative de libertate, la data
rămânerii definitive úi irevocabile a hotărârii de condamnare;
g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau funcĠiei, ca măsură de
siguranĠă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreúti prin care s-a dispus interdicĠia;
h) la data expirării termenului în care a fost ocupată pe perioadă
determinată funcĠia publică.
(2) Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se
face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act
administrativ al persoanei care are competenĠa legală de numire în funcĠia
publică. Actul administrativ prin care s-a constatat încetarea de drept a
raporturilor de serviciu se comunică AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor
Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui.
ART. 99
(1) Persoana care are competenĠa legală de numire în funcĠia publică va
dispune eliberarea din funcĠia publică prin act administrativ, care se
comunică funcĠionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere,
în următoarele cazuri:
a) autoritatea sau instituĠia publică úi-a încetat activitatea ori a fost mutată
într-o altă localitate, iar funcĠionarul public nu este de acord să o urmeze;
b) autoritatea sau instituĠia publică îúi reduce personalul ca urmare a
reorganizării activităĠii, prin reducerea postului ocupat de funcĠionarul
public;
c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcĠia publică ocupată
de către funcĠionarul public a unui funcĠionar public eliberat sau destituit
nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive úi
irevocabile a hotărârii judecătoreúti prin care s-a dispus reintegrarea;
d) pentru incompetenĠa profesională, în cazul obĠinerii calificativului
"nesatisfăcător" la evaluarea performanĠelor profesionale individuale;
e) funcĠionarul public nu mai îndeplineúte condiĠia prevăzută la art. 54 lit.
g);
f) starea sănătăĠii fizice sau/úi psihice a funcĠionarului public, constatată
prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite
acestuia să îúi îndeplinească atribuĠiile corespunzătoare funcĠiei publice
deĠinute;
 g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcĠionar public de
acceptare a numirii în condiĠiile art. 93.
(2) SituaĠiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) úi e) - g) reprezintă motive
neimputabile funcĠionarilor publici.
(3) În cazul eliberării din funcĠia publică, autoritatea sau instituĠia publică
este obligată să acorde funcĠionarilor publici un preaviz de 30 de zile
calendaristice.
(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenĠa legală de numire
în funcĠia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de
lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.
(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), úi e), în perioada de preaviz,
dacă în cadrul autorităĠii sau instituĠiei publice există funcĠii publice vacante
corespunzătoare, aceasta are obligaĠia de a le pune la dispoziĠie
funcĠionarilor publici.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) úi e), dacă nu există funcĠii
publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităĠii sau instituĠiei publice,
autoritatea ori instituĠia publică are obligaĠia de a solicita AgenĠiei NaĠionale
a FuncĠionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcĠiilor publice
vacante. În cazul în care există o funcĠie publică vacantă corespunzătoare,
identificată în perioada de preaviz, funcĠionarul public va fi transferat în
interesul serviciului sau la cerere.
(7) FuncĠionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei
funcĠii publice vacante la nivel inferior.
ART. 100
(1) În caz de reorganizare a autorităĠii sau instituĠiei publice, funcĠionarii
publici vor fi numiĠi în noile funcĠii publice sau, după caz, în noile
compartimente în următoarele cazuri:
a) se modifică atribuĠiile aferente unei funcĠii publice mai puĠin de 50%;
b) sunt reduse atribuĠiile unui compartiment;
c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporĠie de peste 50% a
atribuĠiilor aferente funcĠiei publice;
d) este schimbată structura compartimentului.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) se face cu respectarea următoarelor
criterii:
a) categoria, clasa úi, după caz, gradul profesional ale funcĠionarului
public;
b) îndeplinirea criteriilor specifice stabilite pentru funcĠia publică;
c) pregătirea profesională;
d) să fi desfăúurat activităĠi similare.
 (3) În cazul în care există mai mulĠi funcĠionari publici, se organizează
examen de către autoritatea sau instituĠia publică.
(4) Reducerea unui post este justificată dacă atribuĠiile aferente acestuia se
modifică în proporĠie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiĠiile
specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.
(5) În cazul reorganizării activităĠii prin reducerea posturilor, autoritatea
sau instituĠia publică nu poate înfiinĠa posturi similare celor desfiinĠate
pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
ART. 101
(1) Destituirea din funcĠia publică se dispune, în condiĠiile art. 78, prin act
administrativ al persoanei care are competenĠa legală de numire în funcĠia
publică, ca sancĠiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile
funcĠionarului public, în următoarele cazuri:
a) pentru săvârúirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri
disciplinare care a avut consecinĠe grave;
b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcĠionarul public
nu acĠionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile
calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.
(2) Actul administrativ prevăzut la alin. (1) se comunică funcĠionarului
public în termen de 5 zile lucrătoare de la date emiterii. Comunicarea actului
administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcĠia publică.
ART. 102
FuncĠionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu
prin demisie, notificată în scris persoanei care are competenĠa legală de
numire în funcĠia publică. Demisia nu trebuie motivată úi produce efecte
după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
ART. 103
(1) La modificarea, la suspendarea úi la încetarea raportului de serviciu
funcĠionarul public are îndatorirea să predea lucrările úi bunurile care i-au
fost încredinĠate în vederea exercitării atribuĠiilor de serviciu.
(2) La încetarea raportului de serviciu funcĠionarul public îúi păstrează
drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepĠia cazului în care raportul de
serviciu a încetat din motive imputabile acestuia.
(3) FuncĠionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor
pentru úomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în
condiĠiile prevăzute la:
a) art. 98 alin. (1) lit. c), cu excepĠia cazului în care funcĠionarul public nu
mai îndeplineúte condiĠia prevăzută la art. 54 lit. a);
b) art. 98 alin. (1) lit. e) úi h);
c) art. 99 alin. (1).
 ART. 104
(1) Redistribuirea funcĠionarilor publici se face de către AgenĠia NaĠională
a FuncĠionarilor Publici, astfel:
a) în cadrul autorităĠilor sau instituĠiilor publice din aceeaúi localitate sau
dintr-o localitate aflată la o distanĠă de până la 50 km de localitatea de
domiciliu;
b) în cadrul autorităĠilor sau instituĠiilor publice din alt judeĠ sau aflate la o
distanĠă mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea
funcĠionarului public.
(2) Redistribuirea funcĠionarilor publici se face într-o funcĠie publică de
aceeaúi categorie, clasă úi acelaúi grad profesional cu funcĠia publică deĠinută
de funcĠionarul public.
(3) Redistribuirea se poate face úi într-o funcĠie publică inferioară vacantă,
cu acordul scris al funcĠionarului public.
(4) Redistribuirea într-o funcĠie publică de conducere se face cu
respectarea alin. (2) sau, după caz, a alin. (3) numai dacă funcĠionarul public
a îndeplinit atribuĠii similare cu atribuĠiile funcĠiei publice de pe care se
efectuează redistribuirea.
(5) AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici va asigura redistribuirea pe
funcĠii publice temporar vacante, ca urmare a suspendării titularului pe o
perioadă de cel puĠin o lună, a funcĠionarilor publici din corpul de rezervă
care îndeplinesc condiĠiile specifice pentru ocuparea funcĠiei publice
respective. În cazul în care există mai mulĠi funcĠionari publici care
îndeplinesc condiĠiile specifice pentru ocuparea funcĠiei publice respective,
AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici organizează, în colaborare cu
autoritatea sau instituĠia publică în cadrul căreia se află funcĠia publică
vacantă, o testare profesională pentru selectarea funcĠionarului public care
urmează să fie redistribuit.
(6) Redistribuirea funcĠionarilor publici din corpul de rezervă se dispune
prin ordin al preúedintelui AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
(7) Conducătorii autorităĠilor úi instituĠiilor publice au obligaĠia de a numi
funcĠionarii publici redistribuiĠi cu caracter permanent sau temporar.
(8) În cazul în care conducătorii autorităĠilor úi instituĠiilor publice refuză
încadrarea funcĠionarilor publici în condiĠiile alin. (7), funcĠionarul public se
poate adresa instanĠei de contencios administrativ competente.
ART. 105
(1) Corpul de rezervă este format din funcĠionarii publici care au fost
eliberaĠi din funcĠia publică în condiĠiile art. 99 alin. (1) lit. a) - c), e) úi g) úi
este gestionat de AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici.
 (2) FuncĠionarii publici părăsesc corpul de rezervă úi pierd calitatea de
funcĠionar public în următoarele situaĠii:
a) după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de
rezervă;
b) în cazul în care AgenĠia NaĠională a FuncĠionarilor Publici îl
redistribuie într-o funcĠie publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite
úi pregătirii profesionale, iar funcĠionarul public o refuză;
c) angajarea în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12
luni;
d) la cererea funcĠionarului public.
ART. 106
(1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care
funcĠionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere
instanĠei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care
s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiĠiile úi
termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările ulterioare, precum úi plata de către autoritatea sau instituĠia
publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile
indexate, majorate úi recalculate, úi cu celelalte drepturi de care ar fi
beneficiat funcĠionarul public.
(2) La solicitarea funcĠionarului public, instanĠa care a constatat nulitatea
actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcĠia publică
deĠinută.

CAP. 10
DispoziĠii finale úi tranzitorii

ART. 107
FuncĠiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate úi instituĠie publică,
în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeĠean sau,
după caz, a consiliului local, pe baza activităĠilor prevăzute la art. 2 alin. (1)
úi (3) úi cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
ART. 108
În unităĠile administrativ-teritoriale în care persoanele aparĠinând unei
minorităĠi naĠionale deĠin o pondere de peste 20% unii funcĠionari publici
din serviciile care au contacte direct cu cetăĠenii vor cunoaúte úi limba
minorităĠii naĠionale respective.
ART. 109
 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcĠionarului public sunt
de competenĠa instanĠelor de contencios administrativ, cu excepĠia situaĠiilor
pentru care este stabilită expres prin lege competenĠa altor instanĠe.
ART. 110
AutorităĠile úi instituĠiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) au obligaĠia
de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentei legi, cu consultarea
úi avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
ART. 111
(1) AutorităĠile úi instituĠiile publice care au prevăzute în statele de funcĠii
posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuĠii dintre
cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaĠia de a stabili funcĠii publice în
condiĠiile art. 107.
(2) FuncĠiile publice vacante, funcĠiile publice de conducere, precum úi
funcĠiile publice corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici,
stabilite potrivit alin. (1), se ocupă în condiĠiile prezentei legi.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă
nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite úi
avizate ca funcĠii publice vor fi numite în funcĠii publice de execuĠie dacă
îndeplinesc condiĠiile prevăzute la art. 54 úi condiĠiile de vechime în
specialitatea studiilor corespunzătoare clasei úi gradului profesional ale
funcĠiei publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcĠii publice în
condiĠiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcĠiilor publice în care au
fost numite.
ART. 112
(1) Numărul total al funcĠiilor publice de conducere din cadrul fiecărei
autorităĠi sau instituĠii publice, cu excepĠia funcĠiilor publice de secretar al
unităĠii administrativ-teritoriale úi de úef al oficiului prefectural, este de
maximum 12% din numărul total al funcĠiilor publice.
(2) Prin excepĠie, în cadrul aparatului propriu al ministerelor, al celorlalte
organe de specialitate ale administraĠiei publice centrale úi al instituĠiilor
publice subordonate acestora, ponderea funcĠiilor publice de conducere se
poate stabili, pe baza justificării autorităĠii sau instituĠiei publice, la
maximum 15% din numărul total al funcĠiilor publice.
(3) Se exceptează de la prevederile alin. (2) al art. XVI din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenĠei în exercitarea
demnităĠilor publice, a funcĠiilor publice úi în mediul de afaceri, prevenirea
úi sancĠionarea corupĠiei, cu modificările úi completările ulterioare, aparatul
propriu al ministerelor, al celorlalte organe de specialitate ale administraĠiei
publice centrale úi al instituĠiilor publice subordonate acestora.
 ART. 113
Programele organizate pentru obĠinerea statutului de manager public
potrivit art. 70 alin. (1) lit. a) sunt programele prevăzute de OrdonanĠa de
urgenĠă a Guvernului nr. 56/2004 privind crearea statutului special al
funcĠionarului public denumit manager public, aprobată cu modificări úi
completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările úi completările
ulterioare, precum úi de Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei
speciale "Guvernul României" pentru formarea managerilor din sectorul
public, cu modificările ulterioare.
ART. 114
DispoziĠiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător úi autorităĠilor
administrative autonome.
ART. 115
Prin excepĠie de la prevederile art. 18 alin. (1), comisia de recrutare se
constituie în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, astfel:
a) un membru numit pe o perioadă de un an úi jumătate;
b) un membru numit pe o perioadă de 3 ani;
c) un membru numit pe o perioadă de 4 ani úi jumătate;
d) un membru numit pe o perioadă de 6 ani;
e) un membru numit pe o perioadă de 7 ani úi jumătate;
f) un membru numit pe o perioadă de 9 ani;
g) un membru numit pe o perioadă de 10 ani úi jumătate.
ART. 116
Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părĠi are
calitatea de funcĠionar public, aflate pe rolul instanĠelor judecătoreúti la data
intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece potrivit legii
aplicabile în momentul sesizării instanĠei.
ART. 117
DispoziĠiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaĠiei
muncii, precum úi cu reglementările de drept comun civile, administrative
sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaĠiei specifice
funcĠiei publice.
ART. 118
La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziĠii contrare se
abrogă.

ANEXA 1

LISTA
 cuprinzând funcĠiile publice

I. FuncĠii publice generale

A. FuncĠii publice corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici

1. secretar general al Guvernului;
2. secretar general adjunct al Guvernului;
3. secretar general din ministere úi alte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale;
4. secretar general adjunct din ministere úi alte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale;
5. prefect;
6. subprefect;
7. inspector guvernamental.

B. FuncĠii publice de conducere

1. director general din cadrul autorităĠilor administrative autonome, al
ministerelor úi al celorlalte organe de specialitate ale administraĠiei publice
centrale;
2. director general adjunct din cadrul autorităĠilor administrative
autonome, din aparatul ministerelor úi al celorlalte organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale;
3. secretar al judeĠului úi al municipiului Bucureúti;
4. director din cadrul autorităĠilor administrative autonome, din aparatul
ministerelor úi al celorlalte organe de specialitate ale administraĠiei publice
centrale, director executiv în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale
ministerelor úi ale altor organe de specialitate ale administraĠiei publice
centrale, precum úi în cadrul autorităĠilor administraĠiei publice locale úi al
instituĠiilor publice subordonate acestora;
5. director adjunct din cadrul autorităĠilor administrative autonome, din
aparatul ministerelor úi al celorlalte organe de specialitate ale administraĠiei
publice centrale, director executiv adjunct în cadrul serviciilor publice
deconcentrate ale ministerelor úi ale altor organe de specialitate ale
administraĠiei publice centrale, precum úi în cadrul autorităĠilor
administraĠiei publice locale úi al instituĠiilor publice subordonate acestora;
6. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureúti, al
oraúului úi comunei;
7. úef serviciu;
8. úef birou.
 C. FuncĠii publice de execuĠie
1. consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;
2. referent de specialitate;
3. referent.

NOTĂ:
1. FuncĠiile publice generale, altele decât cele prevăzute la pct. I, se
stabilesc cu avizul AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici.
2. FuncĠiile publice prevăzute la lit. B pct. 1 úi 2 se pot stabili úi în cadrul
autorităĠilor úi instituĠiilor publice din administraĠia publică locală care au un
număr de minimum 150 de posturi.
3. FuncĠiile publice de conducere prevăzute la lit. B pct. 7 úi 8, precum úi
funcĠiile publice de execuĠie prevăzute la lit. C pot fi funcĠii publice de stat,
teritoriale sau locale.

II. FuncĠii publice specifice

A. FuncĠii publice de conducere

1. arhitect-úef.

B. FuncĠii publice de execuĠie

1. inspector de concurenĠă;
2. inspector vamal;
3. inspector de muncă;
4. controlor delegat;
5. expert în tehnologia informaĠiilor úi a telecomunicaĠiilor;
6. comisar.

C. Alte funcĠii publice specifice

1. manager public.

NOTĂ:
FuncĠiile publice specifice, altele decât cele prevăzute la pct. II, se pot
stabili de autorităĠile úi instituĠiile publice, cu avizul AgenĠiei NaĠionale a
FuncĠionarilor Publici.

NOTĂ:
Reproducem mai jos art. IV - XIV din Legea nr. 251/2006 pentru
modificarea úi completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcĠionarilor
publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4
iulie 2006, care nu au fost cuprinse în forma republicată a Legii nr. 188/1999
úi care se aplică, în continuare, ca dispoziĠii proprii ale Legii nr. 251/2006*):
"ART. 4
(1) Prin excepĠie de la dispoziĠiile prezentei legi, în cursul anului 2006,
pot participa la concursul organizat pentru intrarea în categoria înalĠilor
funcĠionari publici persoanele care îndeplinesc condiĠiile prevăzute la art. 15
alin. (2) lit. a) - c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcĠionarilor
publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum úi cu modificările úi
completările aduse prin prezenta lege.**)
(2) Până la adoptarea hotărârii Guvernului prevăzute la art. 17 alin. (3) din
Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum úi cu
modificările úi completările aduse prin prezenta lege***), concursul
organizat pentru intrarea în categoria înalĠilor funcĠionari publici este
gestionat de comisia de recrutare a înalĠilor funcĠionari publici numită prin
Decizia Primului-Ministru nr. 38/2006 privind numirea Comisiei de concurs
úi a Comisiei de soluĠionare a contestaĠiilor pentru recrutarea înalĠilor
funcĠionari publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
314 din 7 aprilie 2006.
(3) Prin excepĠie de la dispoziĠiile prezentei legi, pot ocupa o funcĠie
publică din categoria înalĠilor funcĠionari publici persoanele care au
promovat examenul de atestare, precum úi persoanele care au intrat în
categoria înalĠilor funcĠionari publici în condiĠiile alin. (1).
(4) FuncĠionarii publici care ocupă o funcĠie publică din categoria înalĠilor
funcĠionari publici în condiĠiile alin. (3) úi funcĠionarii publici care ocupă o
funcĠie publică corespunzătoare categoriei înalĠilor funcĠionari publici care
la data intrării în vigoare a prezentei legi nu îndeplinesc condiĠia prevăzută
la art. 15 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările
ulterioare, precum úi cu modificările úi completările aduse prin prezenta
lege****), au obligaĠia de a îndeplini această condiĠie în termen de 2 ani de
la data intrării în vigoare a prezentei legi, sub sancĠiunea eliberării din
funcĠia publică.
(5) CondiĠia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum úi cu modificările úi
completările aduse prin prezenta lege*****), nu este obligatorie, pentru
recrutarea funcĠionarilor publici de conducere, în cazul exercitării cu
caracter temporar a unei funcĠii publice de conducere, precum úi pentru
funcĠionarii publici care ocupă o funcĠie publică de conducere, pe o perioadă
de 4 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
 (6) FuncĠionarii publici prevăzuĠi la alin. (5) sunt obligaĠi să îndeplinească
condiĠia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată,
cu modificările ulterioare, precum úi cu modificările úi completările aduse
prin prezenta lege*****), în termenul prevăzut, sub sancĠiunea eliberării din
funcĠia publică.
ART. 5
(1) Secretarii de comune care, la data intrării în vigoare a prezentei legi,
nu au studii superioare juridice sau administrative îúi pot păstra funcĠia
publică, cu obligaĠia ca în termen de 3 ani să absolve o formă de învăĠământ
superior de lungă durată în specialitate juridică sau administraĠie publică,
sub sancĠiunea eliberării din funcĠie.
(2) În cazul în care la concursurile organizate pentru ocuparea funcĠiei
publice de secretar al comunei nu se prezintă persoane care îndeplinesc
condiĠiile de studii prevăzute la alin. (1) úi/sau condiĠiile de vechime în
specialitatea studiilor juridice ori administrative, pot candida úi persoane
care nu îndeplinesc aceste condiĠii. În această situaĠie, ocuparea funcĠiei
publice de secretar se face pe perioadă determinată, cu obligaĠia organizării
anuale a concursului pentru ocuparea acesteia.
ART. 6
CondiĠia prevăzută la art. 51^1 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,
republicată, cu modificările ulterioare, precum úi cu modificările úi
completările aduse prin prezenta lege*****), se consideră îndeplinită pentru
funcĠionarii publici care au absolvit, până la data intrării în vigoare a
prezentei legi, programe de formare úi perfecĠionare în administraĠia publică,
organizate de Institutul NaĠional de AdministraĠie, centrele regionale de
formare continuă pentru administraĠia publică locală, precum úi de alte
instituĠii specializate, din Ġară sau din străinătate, cu durata de minimum un
an, sau care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, urmează una dintre
formele de învăĠământ menĠionate, cu condiĠia absolvirii acestor studii în
termenul prevăzut.
ART. 7
(1) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la
propunerea AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, prin hotărâre a
Guvernului, se aprobă:
a) normele privind organizarea úi dezvoltarea carierei funcĠionarilor
publici;
b) normele privind organizarea úi funcĠionarea comisiilor de disciplină;
c) normele privind organizarea úi funcĠionarea comisiilor paritare úi
încheierea acordurilor colective;
d) normele privind mobilitatea înalĠilor funcĠionari publici.
 (2) În termen de 10 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la
propunerea AgenĠiei NaĠionale a FuncĠionarilor Publici, prin hotărâre a
Guvernului, se aprobă:
a) norme privind formarea profesională a funcĠionarilor publici;
b) regulamentul de organizare úi desfăúurare a programelor de formarea
specializată prevăzute de prezenta lege.
(3) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) lit. a) -
c) se aplică în mod corespunzător dispoziĠiile Hotărârii Guvernului nr.
1.209/2003 privind organizarea úi dezvoltarea carierei funcĠionarilor publici,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29
octombrie 2003, cu modificările ulterioare, úi ale Hotărârii Guvernului nr.
1.210/2003 privind organizarea úi funcĠionarea comisiilor de disciplină úi a
comisiilor paritare din cadrul autorităĠilor úi instituĠiilor publice, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 29 octombrie 2003.
ART. 8
Procedura de organizare úi desfăúurare a concursurilor, procedura de
numire a funcĠionarilor publici úi procedura disciplinară, aflate în derulare la
data intrării în vigoare a prezentei legi, se finalizează conform dispoziĠiilor
în vigoare la data iniĠierii acestor proceduri.
ART. 9
Calificativele <<excepĠional>> úi <<foarte bun>> obĠinute de funcĠionarii
publici la evaluarea performanĠelor profesionale individuale până la data
intrării în vigoare a prezentei legi se asimilează cu calificativul <<foarte
bine>>, iar calificativul <<bun>> se echivalează cu calificativul <<bine>>.
ART. 10
Prevederile art. 49^3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcĠionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum úi cu
modificările úi completările aduse prin prezenta lege******), nu se aplică
pentru cheltuielile deja angajate la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 11
CondiĠiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcĠionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare,
precum úi cu modificările úi completările aduse prin prezenta lege*******),
nu se aplică în cazul funcĠionarilor publici care au îndeplinit condiĠiile
prevăzute de lege la data numirii în funcĠia publică.
ART. 12
(1) În anul 2006, promovarea într-o funcĠie publică superioară vacantă se
face prin concurs sau examen.
 (2) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcĠie
publică de execuĠie din gradul profesional principal, funcĠionarii publici
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii minime:
a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcĠiile publice de execuĠie din
gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite;
b) să fi obĠinut, la evaluarea performanĠelor profesionale individuale din
ultimii 2 ani, cel puĠin calificativul <<foarte bun>>;
c) să îndeplinească cerinĠele specifice prevăzute în fiúa postului.
(3) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcĠie
publică de execuĠie din gradul profesional superior, funcĠionarii publici
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii minime:
a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcĠiile publice de execuĠie din
gradul profesional principal sau 4 ani în funcĠiile publice de execuĠie din
gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite;
b) să fi obĠinut, la evaluarea performanĠelor profesionale individuale din
ultimii 2 ani, cel puĠin calificativul <<foarte bun>>;
c) să îndeplinească cerinĠele specifice prevăzute în fiúa postului.
ART. 13
Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, cu excepĠia prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 úi
ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu
modificările ulterioare, precum úi cu modificările úi completările aduse prin
prezenta lege********), care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
ART. 14
La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziĠiile art. XV alin. (2) úi
(3), art. XVI alin. (4) - (6), precum úi ale art. XX din Legea nr. 161/2003
privind unele măsuri pentru asigurarea transparenĠei în exercitarea
demnităĠilor publice, a funcĠiilor publice úi în mediul de afaceri, prevenirea
úi sancĠionarea corupĠiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările úi completările ulterioare,
precum úi orice alte dispoziĠii contrare se abrogă."
------------
*) A se vedea úi prevederile art. XV alin. (1), art. XVI alin. (1) - (3), art.
XVII - XIX, art. XXI úi art. XXII ale Legii nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenĠei în exercitarea demnităĠilor publice, a
funcĠiilor publice úi în mediul de afaceri, prevenirea úi sancĠionarea
corupĠiei, cuprinse în Nota finală din prima formă republicată a Legii nr.
188/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din
22 martie 2004.
 **) Art. 15 alin. (2) lit. a) - c) a devenit, în urma renumerotării, art. 16
alin. (2) lit. a) - c).
***) Art. 17 alin. (3) a devenit, în urma renumerotării, art. 18 alin. (3).
****) Art. 15 alin. (2) lit. d) a devenit, în urma renumerotării, art. 16 alin.
(2) lit. d).
*****) Art. 51^1 alin. (7) a devenit, în urma renumerotării, art. 57 alin.
(7).
******) Art. 49^3 a devenit, în urma renumerotării, art. 52.
*******) Art. 57 a devenit, în urma renumerotării, art. 65.
********) Art. 29 a devenit, în urma renumerotării, art. 31; art. 56 a
devenit, în urma renumerotării, art. 64; art. 57 a devenit, în urma
renumerotării, art. 65; art. 58^1 a devenit, în urma renumerotării, art. 67, iar
art. 60^1 alin. (1) lit. b) a devenit, în urma renumerotării, art. 70 alin. (1) lit.
b).

---------------