Strategii utilizate pentru facilitarea comunicării:

- acordarea de timp suplimentar pentru procesarea întrebărilor;

- folosirea de cuvinte familiare, în propoziţii scurte;
- repetarea sarcinii de către copil;
- folosirea de semne, imagini, simboluri;
- învăţarea gramaticii prin intermediul jocurilor.

Programe de dezvoltare a limbajului prin activităţi de lexie la copiii cu sindrom

Down

Demersurile terapeutice în tulburările de limbaj şi comunicare în contextul sindromului

Down se vor axa pe optimizarea funcţionării nu doar la nivelul componentei de limbaj, dar şi în
domeniile dezvoltării cognitive, psihomotorii, socio-emoţionale.
Studiul dezvoltării limbajului a identificat caracteristici particulare la nivelul dezvoltării
componentelor, precum aspectele fonologice, morfologice, semantice, sintactice şi pragmatice, la
care se adaugă şi rolul factorilor sociali şi de mediu. Tulburările de limbaj pot fi determinate de
particularităţi ale sistemului fono- articulator, disfuncţii auditive, disfuncţii motorii sau procesări
centrale deficitare la nivel de limbaj şi cogniţie.
Majoritatea copiilor cu sindrom Down prezintă întârzieri moderate spre severe în
dezvoltarea limbajului, mai ales la nivelul limbajului expresiv, raportat la cel receptiv, incluzând
deficite severe în dezvoltarea vocabularului raportat la vârsta cronologică şi vârsta mentală ().
Sunt prezente deficite particulare în dezvoltarea aspectelor gramaticale, fiind înregistrate stagnări
considerabile în dezvoltarea morfologică şi sintactică. Studiile recente au arătat că dezvoltarea
deficitară a memoriei de lucru fonologică este relevantă în înţelegerea dificultăţilor copiilor cu
sindrom Down în învăţarea regulilor gramaticale legate de aspecte morfologice şi de sintaxă.
Studiile arată că aceşti copii vor încerca să pronunţe şi să utilizeze acele cuvinte care conţin
sunete pe care ei deja reuşesc să le pronunţe, astfel încât deprinderile de articulare, procesare
fonologică şi producţie vocală vor fi esenţiale în dezvoltarea vocabularului şi a sintaxei.
La nivelul achiziţiei vorbirii, tulburările articulatorii au consecinţe asupra inteligibilităţii
vorbirii. Principalele dificultăţi fac referire la întârzieri în dezvoltarea limbajului expresiv,
dificultăţi la nivelul memoriei auditive, la nivelul dezvoltării deprinderilor orale senzorio-motorii
cu implicaţii asupra inteligibilităţii vorbirii, ale aspectelor morfo-sintactice cu utilizarea unor
fraze mai scurte şi lipsa acordurilor sau o nerespectare a topicii, menţinerea unor conversaţii
scurte, schimbarea temei conversaţiei cu scopul de a evita răspunsurile sau atenţia acordată unor
interese imediate sau factori distractori. Copiii cu sindrom Down prezintă însă abilităţi dezvoltate
de comunicare nonverbală.
Evaluarea inteligibilităţii este completată cu evaluarea altor aspecte precum
comprehensiunea şi participarea în procesul comunicării. Comprehensiunea face referire şi la
inteligibilitatea contextuală ce implică orice formă de informaţie contextuală care este prezentă şi
susţine mesajul enunţat, forme precum indici semantici, indici sintactici, indici ortografici şi
gesturi. Evaluarea nivelului de comprehensiune la partenerul de comunicare va determina
abilitatea acestuia de a interpreta semnificaţia mesajului fără a ţine cont de acurateţea fonetică şi
lexicală.
Participarea in procesul de comunicare se referă la comunicarea în contexte sociale.
Dezvoltarea comunicării trebuie să se realizeze după următoarele principii:
- stabilirea rutinelor predictibile cu momente de început şi sfârşit clar definite;
- oferirea de oportunităţi privind exprimarea opţiunilor şi luarea deciziilor;
- acordarea timpul necesar explorării şi oferirea de pauze;
- observarea şi identificarea indicilor şi semnalelor;
- imaginarea propiilor jocuri dintre copil şi adult;
- utilizarea greşelilor ca şi oportunităţi de învăţare;
- încurajarea utilizării tuturor informaţiilor senzoriale;
- adaptarea mediului de învăţare;
- monitorizarea nivelului de stimulare;
- încurajarea interacţiunilor dintre copii.
De cele mai multe ori, practicile de intervenţie pornesc de la nivelul prelingvistic, cu
suport acordat funcţionalităţii auditive, iniţierii comunicării, exprimarea solicitării ajutorului şi a
refuzului.
La nivelul demersurilor terepeutice privind dezvoltarea abilităţilor verbale exista două
tipuri de abordări ce pot fi utilizate în contextul sindromului Down.
1. Abordările naturale în dezvoltarea deprinderilor de limbaj şi comunicare
 Deprinderile prelingvistice de solicitare, comentariu asupra şi imitare vocală se realizează
cel mai bine prin utilizarea abordărilor milieu. Limbajul este cel mai bine format şi dezvoltat prin
interacţiuni cu adulţii, în contextul desfăşurării activităţilor, într-un mediu securizant, cu sprijin
din partea adultului.
Principii ale utilizării metodei millieu:
1. stabilirea obiectivelor în dezvoltarea comunicării care se referă fie la formare ca şi
achiziţie, fie la dezvoltare sau consolidare;
2. crearea rutinelor în comunicare pentru ca activităţile repetate să devină familiare şi să
ofere oportunităţi de interacţiune a copiilor cu cei din jur;
3. urmarea copilului în iniţiativele sale;
2. Programe de dezvoltare a abilităţilor verbale prin citit
Studiile evidenţiază o relaţie între dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi cele de citit.
Sue Buckley, autoarea a numeroase demersuri de cercetare privind nevoile de dezvoltare şi cele
educaţionale ale copiilor cu sindrom Down susţine că achiziţia deprinderii de citit se poate
realiza la vârsta de doi- trei ani, sugerând introducerea activităţilor de dezvoltare a lexiei în
momentul în care copilul poate să asocieze imagini, să selecteze imagini pentru a demonstra
capacitatea de comprehensiune şi prezintă un vocabular de 50-100 de cuvinte.
Programe bazate pe dezvoltarea lexiei
1. Programul SEE and LEARN. Principiul de bază al programului constă în utilizarea
activităţilor de lexie pentru dezvoltarea vocabularului şi ale aspectelor gramaticale, începând de
la vârsta de 2-3 ani.
2. Programul Teaching Reading to children with Down Syndrome: A guide for Parents and
Teachers constă dintr-un ghid ce prezintă activităţi şi experienţe de limbaj şi comunicare bazate
pe dezvoltarea depinderii de citit. Programul este bazat pe suportul vizual, cuvintele scrise fiind
prezentate copilului, care trebuie să le potrivească, selecteze şi apoi să le numească (să citească).
3. Programul Love and Learning Reading a fost elaborat de către Joe şi Sue Kotlisnki.
Există şase programe de învaţare, ce progresează gradual de la învăţarea alfabetului până la
deprinderile conversaţionale.
4. Programul EReadingPro se bazează pe învăţarea cuvintelor scrise într-o modalitate clară,
precisă şi repetitivă.vocabularul de bază al acestui program constă din 130 de cuvinte ce fac
referire la obiectele din mediu, iar cuvintele sunt prezentate pe cartonaşe, prezentate separat de
imagini pentru a evita distragerea atunci când copilul învaţă cuvântul scris. Programul cuprinde
şi varianta de EBook. (Kumin, L., 2008).
Abordările şi programele prezentate trebuie selectate în funcţie de rezultatele evaluărilor
realizate pentru fiecare copil, luând în considerare profilul de dezvoltare al copilului, nevoile de
dezvoltare şi de învăţare, experienţele anterioare, nevoile şi interesele familiei.