20

20. CONDUCEREA PROCESULUI DE NORMALIZARE A FONDULUI

DE PRODUCŢIE (II)

19.1 Reglementarea procesului de producţie lemnoasă în unităţile de gospodărire de codru grădinărit

19.1.1 Consideraţii generale
19.1.2 Stabilirea posibilităţii
19.1.2.1 Stabilirea posibilităţii în arborete pluriene şi relativ pluriene
10 Determinarea caracteristicilor fondului de producţie
normal 20 Determinarea caracteristicilor fondului de
producţie real 30 Determinarea creşterii în volum
40 Stabilirea posibilităţii şi rotaţiei
19.1.2.1 Stabilirea posibilităţii în arborete echiene şi relativ echiene
19.1.3 Elaborarea planului de recoltare
19.2 Reglementarea procesului de producţie lemnoasă în unităţile de gospodărire de codru cvasigrădinărit
19.2.1 Stabilirea posibilităţii
19.2.2 Elaborarea planului de recoltare

19.1 Reglementarea procesului de producţie lemnoasă în unităţile

de gospodărire de codru grădinărit

19.1.1 Consideraţii generale

Codrul grădinărit oferă cele mai mari avantaje din punctul de vedere al
asigurării în condiţii optime a funcţiilor de protecţie atribuite arboretelor. Cu toate
acestea, în gospodăria silvică românească, el este aplicat pe scară restrânsă
(mai puţin de 3% din suprafaţa totală a pădurilor), mai ales în unităţi de
gospodărire în care sunt incluse arborete cu rol de protecţie sau de interes social.
Deşi i se recunoaşte utilitatea, aplicabilitatea sa pe scară mai mare este
împiedicată de rezervele silvicultorilor. Aceste rezerve sunt determinate de
percepţia că grădinăritul reprezintă un sistem de cultură pretenţios, care reclamă,
pe de o parte, existenţa unui cadru geomorfologic caracterizat prin energii de
relief reduse, iar pe de alta, o densitate ridicată a reţelei de drumuri forestiere. Din
nefericire, aceste condiţii se întrunesc pe suprafeţe de fond forestier care nu
ocupă ponderi semnificative în fondul forestier din România.
Cu toate acestea, grădinăritul se impune a fi extins în pădurile din România,
ştiut fiind că el asigură, concomitent cu îndeplinirea în mod optim a funcţiilor de
protecţie, şi producţii de lemn superioare sub raport calitativ. Arboretele cu
structură grădinărită asigură o bună protecţie în limite structurale foarte largi ale
fondului de producţie, astfel că se poate stabili oricând un ţel de producţie pentru
care structura fondului de producţie normal să satisfacă pe deplin şi funcţiile de
protecţie atribuite. Îndrumarea fondului de producţie spre caracteristicile normale
şi apoi menţinerea acestora la valorile considerate optime se realizează prin
metoda controlului, metodă de amenajare recomandată, şi de normele româneşti
pentru amenajarea pădurilor, pentru a fi utilizată la reglementarea procesului de
producţie lemnoasă în unităţile de gospodărire de codru grădinărit.

19.1.2 Stabilirea posibilităţii

O particularitate a metodei controlului este faptul că posibilitatea se
stabileşte pe arborete, iar suma posibilităţilor obţinute la nivelul tuturor
arboretelor reprezintă posibilitatea unităţii de gospodărire.
Echivalentul posibilităţii la nivelul unui arboret se recoltează printr-o
intervenţie în decursul unei rotaţii (R) (numărul de ani dintre două intervenţii
succesive efectuate într-un arboret). La nivelul unităţii de gospodărire,
posibilitatea se recoltează în fiecare an dintr-un număr limitat de arborete,
reprezentând, de regulă, 1/R din suprafaţa ei totală. Arboretele destinate a fi
parcurse într-un an cu tăieri formează un cupon. Evident, în cuprinsul unei unităţi
de gospodărire se formează un număr de cupoane egal cu numărul de ani ai
rotaţiei.
Ideea de bază a metodei controlului constă în optimizarea fondului de
producţie prin ameliorarea lui în funcţie de variaţia creşterii în volum. Urmărindu-
se influenţa modificărilor mărimii fondului de producţie asupra creşterii se deduce
sensul în care acesta trebuie modificat.
Într-o unitate de gospodărire în care metoda controlului este aplicată de
multă vreme, sensul modificării mărimii fondului de producţie şi implicit mărimea
posibilităţii se stabilesc prin compararea datelor obţinute din inventarieri în
perioadele precedente.
Într-o unitate de gospodărire în care metoda controlului de-abia urmează să
fie aplicată, sensul modificărilor se stabileşte luându-se în considerare mărimea
fondului normal de producţie stabilită, în mod provizoriu, pe baza distribuţiilor –
tip, urmând ca după 2 – 3 rotaţii să se folosească informaţiile rezultate din
inventarieri.
La nivelul fiecărui arboret inclus într-o unitate de gospodărire, în scopul
stabilirii posibilităţii este necesar să se determine:
▪ mărimea şi structura fondului de producţie normal;
▪ mărimea şi structura fondului de producţie real;
▪ creşterea arboretului.
În România, codrul grădinărit este recomandat atât în arboretele cu structuri
pluriene şi relativ pluriene, cât şi în cele cu structuri echiene şi relativ echiene. În
aceste condiţii, posibilitatea se stabileşte în mod diferenţiat, impunându-se astfel
o prezentare distinctă a procedurilor specifice.

2
 19.1.2.1 Arborete pluriene şi relativ pluriene
0
1 Determinarea caracteristicilor fondului de producţie normal

Fondul de producţie normal se exprimă prin distribuţia pe specii a volumului

la hectar şi prin repartiţia numărului de arbori şi a volumului acestora pe categorii
de diametre. În arboretele în care structura grădinărită este realizată,
caracteristicile fondului de producţie normal se pot stabili prin măsurători
efectuate în porţiuni de arborete cu aspecte tipice, în care arborii sunt bine
conformaţi, au creştere bună, un volum la hectar destul de mare, iar cantitatea de
lumină ce pătrunde la sol este suficientă pentru a asigura condiţii de dezvoltare a
seminţişului (Rucăreanu, 1953). Distribuţia de echilibru se poate determina prin
procedee grafice sau prin procedeul Liocourt. Timpul de trecere din categoria
iniţială (T) se determină prin măsurători cu ajutorul burghiului, producţia se
consideră egală cu creşterea, iar categoria de diametre maximă (limită) a
distribuţiei este reprezentată de un arbore la hectar (Leahu, 2001). Pe baza
acestor elemente se determină volumul şi suprafaţa de bază la hectar. În situaţia
în care diametrul maxim la exploatabilitate, fixat ca ţel de gospodărire, nu
corespunde cu diametrul limită, distribuţia se recalculează prin procedeul descris
anterior.
În practica amenajării pădurilor din România, diametrele limită orientative şi
volumul fondului de producţie normal pe specii şi clase de producţie sunt stabilite
şi recomandate prin normele tehnice (Tabelul nr. 19.1, Tabelul nr. 19.2).

Tabelul nr. 19.1

Diametre limită recomandate pentru arboretele de tip grădinărit
Grupa şi Clasa de bonitate
subgrupa Specia I II III IV V
funcţională Diametre – limită (cm)
I-1 Br(Mo) 76 72 64 60 56
Fa 68 64 60 56 52
I – 2, 3 Br(Mo) 68 64 60 56 52
Fa 64 60 56 52 48
I – 4, 5 Br(Mo) 100 90 80 70 60
Fa 92 94 76 68 60
II Br(Mo) 92 84 76 68 60
Fa 84 76 68 60 52

O modalitate simplificată de stabilire a mărimii fondului de producţie are la

bază echivalarea acesteia cu mărimea volumului unui hectar de pădure normal
structurat pe 6 – 7 clase de vârstă de aceiaşi specie şi clasă de producţie,
utilizând informaţiile din tabelele de producţie româneşti (Giurgiu et al., 1972).
Valorile obţinute pot reprezenta limita inferioară a mărimii fondului de producţie
normal.
3
 Tabelul nr. 19.1
Valori orientative ale fondului normal de producţie pentru arboretele grădinărite
(valori maxime, în m3/ha)

Specia Clasa de producţie

I II III IV V
Molid 847 697 548 405 268
Brad 729 609 494 385 284
Fag 598 478 372 279 197
Gorun 531 418 321 231 156

Valorile recomandate au caracter orientativ şi se referă la arborete pure. În

cazul arboretelor amestecate, acestea se recalculează, reducându-se în funcţie
de proporţia de participare a speciilor în compoziţie. Prin cercetări de durată se
pot stabili distribuţii – tip pentru arborete amestecate sau pentru tipuri de
ecosisteme.
0
2 Determinarea caracteristicilor fondului de producţie real

Caracteristicile fondului de producţie real se determină prin inventariere.

Mărimea categoriei de diametre recomandată de literatura de specialitate este de
4 cm, valoare ce consideră că asigură o precizie suficientă pentru nevoile metodei
controlului. Categoria de diametre iniţială este în mod uzual de 16 cm şi doar în
situaţii deosebite se poate lua în considerare şi valoarea de 12 cm. Diametrul
arborilor se măsoară întotdeauna în acelaşi loc, marcat corespunzător pe
trunchiul fiecărui arbore inventariat. Cubajul arborilor se face prin tarife de cubaj
sau prin procedee moderne recomandate pentru arborete pluriene de molid, brad
şi fag (Giurgiu et al., 2001).

30 Determinarea creşterii în volum

Posibilitatea rezultă din compararea fondului de producţie real cu cel normal

ţinând cont de creştere.
La prima inventariere, creşterea curentă în volum se stabileşte pe baza
creşterii în diametru pe ultimii 10 ani, prin sondaj, la un număr de 20 – 30 arbori
reprezentativi, aleşi din categoria diametrului central pentru fiecare specie
identificată în compoziţia arboretului. Creşterea curentă periodică în volum pentru
fiecare specie se determină prin procedeul înălţimilor medii reduse şi al tabelelor
biometrice corespunzătoare.
O altă modalitate de determinare a creşterii în volum, este cea bazată pe
procentul creşterii în volum, calculat pentru fiecare categorie de diametre (Leahu,
2001). Relaţia de calcul utilizată are în vedere diferenţa de volume dintre arborii
din două categorii de diametre consecutive:
4
 V − v 200
p= ⋅ (19.1)
V+v n

unde: V reprezintă volumul unui arbore din categoria pentru care se

calculează;
- v – volumul unui arbore din categoria imediat inferioare; ambele
volume se calculează prin intermediul tarifelor de cubaj;
- n – timpul de trecere exprimat în anii necesar, în medie, a unui
arbore să treacă de la o categorie la alta, stabilit prin sondaje efectuate cu
ajutorul burghiului.
Procentul creşterii în volum se poate obţine şi direct din tabele, în funcţie de
diametru şi mărimea creşterii radiale (Giurgiu et al., 1972).
Pe baza procentelor creşterii în volum, pentru fiecare categorie de diametre
se calculează creşterea în volum (iv) cu ajutorul relaţiei:

i =V⋅p (19.2)
v 100

unde: V reprezintă volumul categoriei.

Prin însumarea creşterilor tuturor categoriilor de diametre se obţine

creşterea totală.
La a doua inventariere, creşterea se determină prin diferenţa de volume,
calculată prin procedeele specifice metodei controlului.
0
4 Stabilirea posibilităţii şi rotaţiei

Posibilitatea se calculează pentru fiecare arboret cu ajutorul relaţiei:

P = Cv ± Q (19.3)
unde: Cv reprezintă creşterea în volum a arboretului pe o perioadă egală cu
rotaţia (R);
- Q – o cantitate determinată în funcţie de diferenţa dintre fondul real
şi fondul normal.
Creşterea în volum (Cv) se determină ca bilanţ al diferenţelor dintre
volumele la începutul şi sfârşitul rotaţiei, ţinând cont şi de volumul extras în
această perioadă:

Cv = V2 + Vr – V1 (19.4)

5
 unde: V1, V2 şi Vr reprezintă volumul arboretului la începutul, sfârşitul
rotaţiei şi respectiv volumul recoltat în această perioadă.
Cota de corecţie a creşterii (Q) se determină în funcţie de raportul dintre F r
şi Fn şi de intensitatea maxim admisibilă a tăierilor:

Fr − Fn
Q= (19.5)
T

unde: T reprezintă intervalul de timp, exprimat ca multiplu de rotaţii, necesar

pentru normalizarea mărimii fondului de producţie; valoarea T se stabileşte în
funcţie de diferenţa exprimată procentual dintre fondul de producţie real şi cel
normal.

Tabelul nr. 19.3

Timpul necesar normalizării fondului de producţie după Normele tehnice pentru

amenajarea pădurilor (2000)

Fr − Fn ⋅100 1 – 25 26 – 50 51 – 75 76 – 100 > 100

Fn
T (ani) 2R 3R 4R 5R 6 – 7R

În ceea ce priveşte influenţa intensităţii maxim admisibile a tăierilor asupra

lui Q, se recomandă ca volumul extracţiilor să nu depăşească, la o tăiere, 1/6 din
volumul arboretului. Rezultă pe această bază o valoare maximă a mărimii
posibilităţii egală cu 1/6 din volum.
Din cele prezentate rezultă că, în fiecare arboret, între posibilitate, rotaţie şi
intensitatea tăierilor există o relaţie de interdependenţă:
▪ mărimea posibilităţii depinde de rotaţie, ea variind direct proporţional cu
mărimea rotaţiei;
▪ mărimea posibilităţii determină intensitatea tăierilor;
▪ valoarea maximă a posibilităţii este limitată de intensitatea maxim
admisibilă a tăierilor;
▪ rotaţia este în acelaşi timp şi o consecinţă a posibilităţii.
Cunoscând că intensitatea tăierilor (i) este dată de relaţia i = P/F r şi ţinând
cont că într -un fond normal P = Iv · R (Iv – creşterea curentă în volum a
arboretului), rezultă expresia:

Iv ⋅ R
i= (19.6)
F
r
6
 i⋅F
r
de unde: R= (19.7)

Iv

Ştiind că intensitatea maxim admisibilă nu poate depăşi valoarea 1/6, se

deduce că mărimea R nu poate fi mai mare decât cea rezultată din relaţia:
F
r

R=
6Iv (19.8)
În practică, mărimea rotaţiei, deşi poate diferi de la arboret la arboret, ea se
adoptă la nivelul unităţii de gospodărire.

19.1.2.2 Stabilirea posibilităţii în arborete echiene şi relativ echiene

Deseori în unităţile de gospodărire de codru grădinărit sunt incluse şi

arborete cu structură echienă şi relativ echienă. Preocuparea de bază, în cazul
acestor arborete, este dată de transformarea structurii lor într-o structură plurienă.
Tăierile de transformare încep să se execute în arborete cu vârste mai mari de 80
de ani. Până la atingerea acestei vârste, în arborete se execută lucrările de
îngrijire şi conducere prevăzute în normele tehnice specifice.
În arboretele cu vârste mai mari de 80 de ani, tăierile de transformare a
structurii echiene în structuri relativ pluriene şi apoi pluriene se desfăşoară pe o
perioadă de timp îndelungată. Posibilitatea se stabileşte pentru fiecare arboret
în parte după criterii silviculturale, prin aplicarea procentelor de recoltare
adecvate intensităţii intervenţiilor preconizate. după criterii Criteriile
silviculturale au în vedere calitatea fondului de producţie şi cerinţele
ecologice ale procesului de regenerare naturală a arboretului:

P = k · Vr (19.9)
unde: Vr reprezintă volumul arboretului rezultat din inventariere;
- k – indicele de recoltare ce exprimă intensitatea tăierilor, stabilit în
funcţie de calitatea arborilor, vârsta şi de etapa de transformare; valorile indicelui
de recoltare recomandate de normele tehnice pentru amenajarea pădurilor (Ed.
2000) sunt prezentate în Tabelul nr. 19.4).

Sunt necesare cercetări de durată care să fundamenteze, sub raport

auxologic, ecologic şi silvicultural, indici de recoltare diferenţiaţi pe tipuri de
ecosisteme şi ţeluri de gospodărire.

7
 Tabelul nr. 19.4

Valorile indicelui de recoltare recomandate în transformarea arboretelor echiene

Indicele de Vârsta Numărul intervenţiei

recoltare arboretului 1 2 3 4–5
-ani-
k ≤ 110 1/10 1/8 1/7 1/6
>110 1/8 1/7 1/6 1/6

După primele 3 – 5 tăieri de transformare, când structura obţinută se

deosebeşte semnificativ de structura regulată iniţială a arboretului, posibilitatea se
va putea calcula prin intermediul relaţiei:

Vr − Vn
P=I + (19.10)
v a
unde: Vn reprezintă mărimea volumului (fondului) normal, stabilit pe cale
experimentală în procesul de aplicare a tăierilor de transformare;
- a – perioada de timp (ani) considerată ca necesară pentru realizarea
mărimii fondului normal.

La recoltarea posibilităţii se are în vedere extragerea cu precădere a

arborilor de calitate inferioară şi cu o stare de sănătate precară. În acelaşi
timp se urmăreşte provocarea procesului de regenerare naturală, astfel încât să
existe în permanenţă seminţiş şi tineret care să alimenteze continuu celelalte
stadii de dezvoltare ale unui arboret de codru, creându-se condiţiile trecerii
ulterioare la o structură grădinărită.

19.1.3 Elaborarea planului de recoltare

Planul de recoltare în codru grădinărit urmăreşte să asigure intervenţia la
timpul cel mai potrivit pentru fiecare arboret şi o repartiţie echilibrată a recoltelor
pe anii rotaţiei.
La stabilirea posibilităţii la nivelul fiecărui arboret, se elaborează câte o fişă
în care se includ informaţii referitoare la structura şi mărimea fondului de
producţie real şi normal, la calculul creşterii, mărimea posibilităţii adoptate precum
şi la unele recomandări în legătură cu modul de executare a tăierilor.
Planul de recoltare se elaborează la nivelul unităţii de gospodărire
pentru o perioadă egală cu rotaţia. Rotaţia este cuprinsă între 5 – 10 ani; în
practica amenajării pădurilor din România aceasta este egală cu perioada de
valabilitate a amenajamentului (10 ani). Planul de recoltare se structurează pe
cupoane, în ordinea cronologică a parcurgerii lor cu tăieri. Numărul de cupoane
este egal cu cel al anilor din rotaţie, iar fiecare cupon grupează arboretele ce
urmează a se parcurge cu tăieri în acelaşi an.
 La constituirea cupoanelor se are în vedere respectarea următoarelor
recomandări:
▪ mărimea cupoanelor să fie aproximativ egală şi să fie formate din
subparcele întregi;
▪ mărimea optimă a cupoanelor se stabileşte în funcţie de mărimea
unităţii de gospodărire, de numărul unităţilor amenajistice
▪ cupoanele să fie formate, pe cât posibil, din arborete alăturate astfel
încât dispersia tăierilor efectuate într-un an în cuprinsul unităţii de gospodărire să
nu fie prea mare;
▪ constituirea cupoanelor să aibă, în măsura posibilului, caracter permanent,
astfel încât mărimea rotaţiei la nivelul arboretelor să fie o constantă.
Având în vedere că majoritatea informaţiilor se regăsesc în fişa arboretului,
planul de recoltare are o formă mai simplă decât cea descrisă în cazul unităţilor
de gospodărire de codru regulat.

19.2 Reglementarea procesului de producţie lemnoasă în unităţile de

gospodărire de codru cvasigrădinărit

19.2.1 Stabilirea posibilităţii

Codrul cvasigrădinărit se caracterizează prin realizarea de arborete cu

structuri intermediare situate între cea grădinărită şi structura codrului
regulat. Aceste structuri sunt rezultatul aplicării tratamentului omonim,
caracterizat prin tăieri repetate într-o perioadă mai lungă de timp (40 – 60 ani).
Prin aplicarea acestui tratament se urmăreşte menţinerea permanentă a unui sol
acoperit cu vegetaţie forestieră, asigurând, în acelaşi timp, exercitarea continuă,
în mod corespunzător, a funcţiilor de protecţie şi producţie atribuite arboretelor.
De regulă se aplică în arboretele de brad, fag sau în amestecurile de răşinoase
cu fag. Normele tehnice privind alegerea tratamentelor indică în mod excepţional
aplicarea acestui tratament şi în amestecurile de cvercinee cu alte specii,
recomandare care trebuie privită cu rezerve, având în vedere lipsa rezultatelor
definitive în experimentele întreprinse în pădurile din România.
Posibilitatea se stabileşte prin intermediul procedeului suprafeţei
periodice revocabile, iar valoarea obţinută se confruntă cu cea a creşterii
indicatoare(Carcea, Dissescu, 1984).
În cadrul acestui procedeu, în funcţie de ciclu şi perioada de regenerare
adoptată (40 – 60 ani), se constituie prima suprafaţă periodică (suprafaţa
periodică în rând). Se urmăreşte ca mărimea acesteia să nu depăşească
mărimea suprafeţei periodice normale (Sn = S · n · r-1; unde: n reprezintă numărul
de ani ai perioadei de regenerare adoptate, r – ciclul, iar S – suprafaţa unităţii de
gospodărire).

9
 Mărimea posibilităţii anuale este o rezultantă a analizei a 2 indicatori
calculaţi prin modalităţi distincte:
▪ prin intermediul relaţiei:

m V
P= ∑ i (19.11)

n
i=1 i
unde: Vi reprezintă volumul arboretului „i” inclus în suprafaţa periodică în
rând, volum majorat cu creşterea pe un număr de ani egal cu jumătate din
perioada de regenerare rămasă; i = 1 ... m;
- m – numărul de arborete incluse în suprafaţa periodică în rând;
- ni – numărul de ani în care urmează să se recolteze volumul de lemn
existent în arboret, adică numărul de ani rămaşi din perioada de regenerare
corespunzătoare arboretului „i”; evident ni verifică condiţia 10 ≤ ni ≤ nr (nr –
numărul de ani corespunzători perioadei de regenerare normală).
▪ prin însumarea volumelor de extras, stabilite în baza indicilor (procentuali)
de recoltare pentru fiecare arboret în parte. Indicii de recoltare se stabilesc, în
teren, ţinând cont de mărimea perioadei de regenerare specifică arboretului, de
periodicitatea şi numărul intervenţiilor şi de necesitatea diversificării vârstelor.
Indicatorul de posibilitate aferent procedeului suprafeţei periodice revocabile
se definitivează pe baza analizei atente a valorilor obţinute prin cele două
modalităţi de calcul.
Posibilitatea anuală se adoptă, după compararea creşterii indicatoare,
respectându-se următoarele condiţii:
▪ să nu depăşească, decât în cazuri temeinic justificate, volumul obţinut prin
intermediul relaţiei (19.11);
▪ să fie cel puţin egală cu a zecea parte din volumul arboretelor care,
potrivit stării şi urgenţelor de regenerare, trebuie să fie exploatată integral în
primul deceniu;
▪ în situaţia unităţilor de gospodărire cu structură echilibrată sub raportul
vârstelor sau a celor cu excedent de arborete exploatabile, să fie egală sau
apropiată cu valoarea creşterii indicatoare.

19.2.2 Elaborarea planului de recoltare

Se elaborează pentru o perioadă de 10 ani în acelaşi mod cu cel pentru

unităţile de codru regulat. Având în vedere perioada lungă în care se execută
tăieri de regenerare într-un arboret, în cadrul acestui plan se va indica întreaga
gamă a lucrărilor necesare (de la îngrijirea seminţişurilor şi tinereturilor, până la
recoltarea arborilor maturi).

10