Sunteți pe pagina 1din 112

ŞARPANTE

ISTORICE CONTINENTALE
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă șarpantă inginerească, Grup de
scindabilă în sisteme planare subansambluri de
structură portantă
dispus să susţină
învelitoarea
acoperişului, fiind
o reţea spaţială de
elemente
structurale liniare,
ordonate în
șarpantă istorică,
sisteme planare
scindabilă în sisteme planare
transversale şi
longitudinale sau
concepute în
sisteme (radiale şi
șarpantă istorică, concepută inelare) spaţiale
în sistem spațial propriu-zis propriu zise;

şarpantele se pot clasifica în cele istorice sau inginereşti, fiind realizate din lemn, oţel
sau beton armat.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică – I.
Realizată din lemn fermă principală de
șarpantă cu caracter gotic
după o concepţie de
structură portantă
empirico-intuitivă,
fără suport teoretic fermă principală de
ingineresc, șarpantă cu caracter romanic
caracterizată prin
rezemarea exclusivă
pe subansamblurile
de susţinere (pereţi
portanţi, stâlpi şi
coloane), dispuse de
regulă pe conturul fermă secundară de
șarpantă cu caracter gotic
exterior al clădirilor,

fără să fie sprijinită pe subansambluri portante de planşee sau bolţi (mai mult,
planşeele de pod din lemn sunt nu rareori suspendate de şarpantele istorice începând
cu cele cu caracter gotic, dar mai cu seamă cu cele cu caracter baroc);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică – II. fermă principală de șarpantă
istorică, cu caracter baroc
având caracter romanic, gotic, baroc
sau eclectic, fiecare caracter admite
la rândul său subgrupe marcate de
modalităţi distincte de alcătuire,
fermă secundară de șarpantă
remarcându-se următoarele: (a) istorică, cu caracter baroc
conformarea geometrică şi
mecanică: (1) volumetria acoperişului
susţinut – panta căpriorilor; (2)
sistemele planare transversale
(fermele) principale; (3) sistemele
fermă principală de șarpantă
planare transversale (fermele) istorică, cu caracter eclectic
secundare; (4) sistemele planare
longitudinale de rigidizare; (5)
conlucrarea sistemelor planare –
spaţialitatea şarpantelor (6) preluarea fermă secundară de șarpantă
şi transmiterea acţiunilor la nivel de istorică, cu caracter eclectic
subansamblu; (b) materialele
utilizate; (c) tehnologiile de execuţie.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sisteme planare de şarpantă – I
șarpantă istorică,
Subansamblu planar de cu caracter gotic
structură portantă –
caracteristic pentru câte o
categorie de şarpantă
istorică – compus din
elemente liniare de lemn,
apt de a prelua şi transmite
încărcările exterioare ce
acţionează în planul
propriu; sistemele planare
pot fi transversale sau
longitudinale, verticale,
eventual înclinate;

elementele liniare componente funcţionează ca grinzi simplu rezemate ori continue,


reazemele fiind de regulă fixe numai teoretic; elasticitatea lor este variabilă şi
proporţională cu solicitările în funcţie de deformata (aferentă solicitărilor) elementului
de rezemare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sisteme planare de şarpantă – II este posibil – legat de
alcătuiri constructive sau
combinaţii de încărcări –
fermă principală de ca unele «reazeme»
șarpantă cu caracter gotic
intermediare să transmită
încărcare în loc să preia;
excentricitatea
solicitărilor este dată de
încărcările considerate
uniform distribuite
(greutatea proprie,
eventual alte acţiuni), sau
de componentele
concentrate ale unor
fermă secundară de
sistem planar longitudinal elemente structurale
șarpantă cu caracter gotic adiacente;
de șarpantă cu caracter gotic

îmbinările influenţează rigiditatea reazemelor; astfel, reazemele marginale sunt


încastrări parţiale şi nu articulaţii, respectiv momentul de inerţie a barelor în dreptul
reazemelor intermediare este mai redus decât în câmp
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare
Sistemele
planare
longitudinale de
rigidizare sunt
alcătuite din tălpi
longitudinale,
montanţi, sistem planar longitudinal
de șarpantă cu caracter baroc
arbaletrieri şi
colţari;
la rândul lor,
caracterizează sistem planar longitudinal
tipul de şarpantă; de șarpantă cu caracter gotic

sunt pe un singur nivel sau pe două, mai rar pe


trei niveluri, fiecare având una, două sau trei tălpi
longitudinale; pot fi dispuse în planuri verticale
sau înclinate, întotdeauna simetrice faţă de axul sistem planar longitudinal
vertical de simetrie al şarpantei. de șarpantă cu caracter eclectic
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter gotic
fermă principală de
șarpantă cu caracter gotic

fermă secundară de
sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter gotic
șarpantă cu caracter gotic

Sistemele planare longitudinale cu caracter gotic sunt întotdeauna verticale şi


simetrice faţă de axa de verticală a fermelor; pe unul, două, mai rar pe trei niveluri,
fiind dispuse între coardă şi traversa de la primul nivel, eventual între traversele de la
primul şi al doilea, respectiv între traversa de la al doilea nivel şi moază; cu asemenea
ocazii – de regulă – tălpile longitudinale se dublează, deci fiecare nivel de rigidizare are
propria pereche de tălpi; caracteristica acestor sisteme sunt barele de agăţare clasice,
verticale, prezente şi în fermele principale, respectiv arbaletrierii cu înclinaţii opuse,
care adeseori se intersectează, mai cu seamă la nivelele inferioare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter gotic
sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter gotic – vedere

sistem planar
longitudinal de șarpantă
cu caracter gotic – axonometrie
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter baroc
fermă principală de șarpantă cu caracter baroc

Amplasat în planurile înclinate


ale căpriorilor pe unul, mai rar pe
două niveluri, admite trei bare de
rigidizare longitudinală (cinci sau
şase, dacă sistemul este dispus
pe două niveluri) sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter baroc

– care de multe ori se numesc impropriu pane de streaşină, de muchie sau


intermediară, deoarece de regulă nu au rol mecanic de pană – şi perechi de
arbaletrieri ascendente şi descendente, amplasate între două ferme principale
adiacente; prin locul de dispunere şi modul de alcătuire, este subansamblul de
structură portantă istorică de maximă eficienţă.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter baroc

sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter baroc


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter eclectic
fermă principală de șarpantă cu caracter eclectic

Sistemele planare longitudinale


cu caracter eclectic – pe unul,
mai rar pe două niveluri – sunt
amplasate de regulă în planurile
verticale simetrice faţă de axa
verticală a fermelor, cu talpă
superioară sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter eclectic

(de regulă inclusiv cu rol de pană), bare de agăţare verticale (sau popi înclinaţi)
prezente şi în fermele principale, respectiv contrafişe.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter eclectic

sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter eclectic


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal /Fermă Subansamblu principal de
fermă principală cu caracter eclectic structură portantă, parte
de şarpantă istorică, dispus
perpendicular pe direcţia
longitudinală a suprafeţei
de acoperit; este alcătuit
din bare din lemn
(solicitate la întindere sau
compresiune excentrică)
fermă secundară dispuse după contur
cu caracter eclectic triunghiular, asamblate în
noduri dulghereşti,
solidarizate prin cuie din
lemn (constituind reazeme
elastice cu grad variabil de
încastrare); se împarte în
ferme transversale
principale şi secundare,
după rolul în preluarea
șarpantă cu caracter eclectic – plan acţiunilor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal principal /Fermă principală fermă principală
cu caracter baroc
fermă principală
Tip de fermă istorică, cu caracter romanic
dispunând de
elemente componente
(care diferă de la
caracter de fermă la
altul) de rigiditate
maximă (atât la acţiuni
verticale, cât şi la cele
orizontale) faţă de fermă principală
cu caracter gotic
fermele secundare;
are – inclusiv în
calitate de
subansamblu sine
stătător – întotdeauna
exigenţele de
rezistenţă asigurate,
susţinând parţial şi
ferma secundară fermă principală cu caracter eclectic
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter romanic

fermă principală cu caracter


Romanic având colțari simpli

fermă principală cu caracter


romanic având traversă și colțari duble

Tip de fermă principală istorică, dispunând de: căpriori, coardă, traversă (de la caz la
caz, mai ales la ferme având deschideri mai mari), moază, colţari simple sau duble
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter romanic
șarpantă romanică Horoatu-Crasnei – SJ / vedere

șarpantă romanică Horoatu-Crasnei – SJ / axonometrie


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter gotic
fermă principală cu caracter gotic tip GII Tip de fermă
principală
istorică
dispunând de:
căprior, coardă,
traversă (una,
două, de la caz
la caz, în funcţie
de deschiderea
fermă principală cu fermei), moază,
caracter gotic tip GIII arbaletrieri,
colţari, bare de
agăţare
verticale,
eventual
înclinate
(pentru tipul de
fermă principală cu caracter gotic tip GI
fermă GI și GIII ).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter gotic

șarpantă gotică R. Cehă / vedere


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter gotic
șarpantă gotică Daia – HR / axonometrie

șarpantă gotică Sighișoara/ vedere


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter baroc
Tip de fermă principală istorică, fermă principală cu caracter baroc tip BI
dispunând de: căpriori
fermă principală cu
(continue la tipurile de ferme
caracter baroc tip BII
BI , BIII şi BIV., respectiv
întrerupte-frânte la tipul de
fermă BII ), coardă, traversă (de
la caz la caz, mai cu seamă la
ferme având deschideri mai
mari), moază, dispozitiv
caracteristic de tensionare
(compus din antretoază şi
fermă principală cu
arbaletrieri alipiţi traversei
caracter baroc tip BIV
respectiv căpriorilor, rigidizaţi
prin colţari), bară de agăţare
(de la caz la caz, mai cu seamă
la ferme având deschideri mai
fermă principală cu
mari, pentru tip de fermă BI .,
caracter baroc tip BIII
BIII .şi BIV.)
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter baroc

fermă principală cu caracter baroc tip BIII

fermă principală cu caracter baroc tip BIV


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter eclectic

fermă principală cu caracter eclectic tip EI


fermă principală cu caracter eclectic tip EIII

fermă principală cu caracter eclectic tip EII

Tip de fermă principală istorică, dispunând de: căpriori, coardă, clești (de la caz la caz,
mai cu seamă a ferme având deschideri mari), (eventual) moază, dispozitiv de
tensionare şi suspendare (pentru fermele tip EII ., fiind compus din antretoază,
arbaletrieri şi bare de agăţare), sau numai de suspendare (pentru fermele tip EI . fiind
compus din cleşti, bară de agăţare şi arbaletrieri, iar pentru fermele tip EIII . din popi
înclinaţi, bară de agăţare şi arbaletrieri).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter eclectic

fermă principală cu caracter eclectic tip EIII


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal secundar /Fermă secundară fermă secundară cu
caracter baroc cu coardă
Tip de fermă istorică, fermă secundară
având – faţă de cea cu caracter gotic
principală – rigiditate
mai mică, de regulă
incapabilă de auto-
preluare a încărcărilor,
susţinută de ferma
principală; fermele
secundare aparţinând fermă secundară cu
şarpantelor tip gotic sau caracter baroc fără coardă
baroc – care dispun de
corzi – sunt capabile de
auto-preluarea
încărcărilor, deşi
presupun rigiditate
scăzută faţă de cele
fermă secundară
principale, mai cu seamă cu caracter eclectic
la acţiuni orizontale.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter gotic
Tip de fermă secundară care este
fermă secundară cu caracter gotic tip GII de regulă – dispunând de corzi –
capabilă de auto-preluarea
încărcărilor; realizată din
căpriori, coardă, moază, traverse,
colţari şi arbaletrieri;

fermă secundară cu caracter gotic tip GIII

fermă secundară cu caracter gotic tip GI

fermele secundare ale şarpantelor care acoperă spaţii boltite, având cosoroabele
dispuse sub cota cheii bolţilor, nu au corzi şi astfel posedă o rigiditate mult inferioară
chiar şi la acţiuni verticale.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter baroc
Tip de fermă istorică secundară, fermă secundară cu caracter baroc tip BI
caracterizat de auto-echilibrare
fermă secundară cu
în funcţie de modul de
caracter baroc tip BII
alcătuire: fermele secundare
ale şarpantelor de tip BI. sau BII.
dispun de corzi şi astfel sunt
capabile de auto-preluare a
încărcărilor; cele de tip BIII. sau
BIV., ne având corzi, sunt
susţinute în mai mare măsură
pe fermele principale; fiecare fermă secundară cu
fermă posedă căpriori, moază şi caracter baroc tip BIV
(eventual, în funcţie de
deschidere) traversă respectiv
coardă (tipurile de ferme BI. Sau
BII.), grinzişoare (tipul de fermă
fermă secundară cu
BIII.) sau papuci de pană de
caracter baroc tip BIII
streaşină (tipul de fermă BIV).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter eclectic

fermă secundară cu caracter eclectic tip EI

fermă secundară cu caracter eclectic tip EII

fermă secundară cu caracter eclectic tip EIII

Tip de fermă istorică secundară, susţinută de fermele principale prin pane şi lonjeroni;
nu dispune de corzi şi nu este capabilă de auto-preluare a încărcărilor; este realizată
din căpriori, (eventual) moază şi grinzişoare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter eclectic

fermă secundară cu caracter eclectic tip EI


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de suspendare – I

Dispozitiv specific şarpantelor având caracter gotic, baroc sau eclectic, menit să preia
încărcarea gravitaţională provenită din greutatea proprie a elementelor orizontale
(corzi, moaze, traverse) şi să transmită prin arbaletrieri către subansamblul de
susţinere care formează reazem şarpantei; (a) dispozitivele de suspendare gotice sunt
deosebit de variate: (1) cele mai simple se leagă de o bară centrală de agăţare, dacă
deschiderea este foarte redusă (6-8 m); (2) de regulă – chiar şi cele cu o singură bară
centrală de agăţare – sunt prevăzute bare de agăţare înclinate.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de suspendare – II (3) barele laterale
de agăţare sunt
prevăzute de
asemenea pentru
deschideri mai
mici, ele nu
reuşesc să asigură
suspendarea
inclusiv a
tavanului; (4)
pentru deschideri
mai mari sunt
utilizate sistemele
combinate: bare
verticale centrale
şi laterale de
agăţare fiind
ajutate de bare
de agăţare
înclinate;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de suspendare – III
(b) dispozitive de suspendare
cu caracter baroc sunt mult
mai simple, fiind dispuse
numai central (pot să şi
lipsească, barele de agăţare
ne fiind montanţi în sistemul
longitudinal de rigidizare –
există deci şi şarpante având
caracter baroc fără dispoziţie
de suspendare!) si se dispun
de regulă dublu; (c)
dispozitive de suspendare cu
caracter eclectic sunt de
asemenea dispuse numai
central (doar barele de
agăţare ale dispozitivului de
tensionare-suspendare sunt
lateral montate).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare – I
Dispozitiv specific
şarpantelor istorice
având caracter baroc,
menit să preia
încărcarea concentrată
a panelor şi să
transmită către
subansamblul de
susţinere care formează
reazem şarpantei. Este
alcătuit dintr-un
element orizontal,
denumit antretoază
(lipită de traversă), care
tensionează cei doi
arbaletrieri – lipiţi de
căpriori –, menită să
transmită reacţiunea
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare – II
panelor către cosoroabe.
Deoarece panele nu sunt
«adevărate», nu
acţionează ca dispozitiv
«adevărat» de
tensionare: existenţa
traverselor reduc
substanţial – practic doar
la deformaţii de ordinul II.
– eficienţa panelor în
transmiterea acţiunilor
gravitaţionale; dispozitivul
baroc de tensionare
poate exista fără
dispozitiv de suspendare,
sau pot să apare ambele
dispozitive, dar lucrând
independent.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare-suspendare
Dispozitiv specific
şarpantelor istorice având
caracter eclectic, menit să
preia încărcarea concentrată
a panelor şi să transmită prin
cosoroabe subansamblului
de susţinere care formează
reazem şarpantei. Este
alcătuit dintr-un element
orizontal, denumit
antretoază, care tensionează
cei doi arbaletrieri, dispuşi să
transmită reacţiunea panelor
către cosoroabe şi din două
bare de agăţare, având rolul
suspendării corzii (inclusiv a
grinzilor planşeului podului –
dacă este cazul).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – I din mişcările seismice (care sunt
considerate acţionând în centrul comun de
Element de structură portantă greutate al şarpantei şi al învelitorii),
aparţinând sistemelor planare
transversale – fermelor–
subansamblurilor de şarpante
istorice având caracter romanic,
gotic, baroc sau eclectic,
dispunând de următoarele
caracteristici: (a) se leagă de
coardă cu un unghi de 30-75
grade; (b) acţiunile provin pe de
o parte din greutatea proprie a
elementului de structurală
portantă (într-o măsură mică),
din greutatea învelitorii (acţiune
verticală permanentă), din
zăpadă, vânt (presupus
perpendicular pe suprafeţele
învelitorii) şi – mai rar –
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – II mai mică la încovoiere, decât a
căpriorului – colţarul nu constituie
iar pe de altă parte din eventualele reazem pentru căprior);
acţiuni concentrate date de
elementele de structură portantă
adiacente (corzi, moaze, traverse,
colţari, bare de agăţare,
aruncători); (c) funcţionează ca
grindă continuă, cu reazemele
marginale asigurate de căpriorul
opus (la partea superioară),
respectiv coarda (la partea
inferioară); reazemele
intermediare (dispuse la cel mult 3
m între ele) sunt asigurate de
moaze, traverse, eventual de colţari
(eventualitatea se pune pe seama
alcătuirii colţarilor: dacă capătul
opus al acestora se sprijină pe bare
cu rigiditate
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – III (g) îmbinările sunt cu cep
sau teşite, fiind solidarizate prin cuie de
la încărcări verticale scurtarea lemn.
moazelor şi / sau traverselor
solicitate la compresiune, la cele
din vânt sau seism rigiditatea la
încovoiere a căpriorului opus
caracterizează elasticitatea
reazemelor; (d) solicitarea
caracteristică este
compresiunea excentrică, foarte
a rareori apare întinderea (din
acţiunile date de vânt sau
seism); (e) se realizează
deopotrivă din lemn de esenţă
tare sau moale; (f) se realizează
de regulă dintr-o bucată,
lungimea poate atinge 20 m,
secţiunea ei transversală rar
depăşind 20/24 cm;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Coardă (de şarpantă istorică) – I (c) se comportă ca grinzi continue cu
reazeme intermediare elastice, cele
Element de structură portantă marginale fiind fixe (cosoroabe);
aparţinând fermelor principale reazemele intermediare sunt barele de
(eventual) secundare ale agăţare, eventual colţari (f) de regulă
subansamblurilor de şarpante este realizat dintr-o bucată, lungimea
istorice având caracter romanic, poate fi de 20 m;
gotic, baroc sau eclectic,
posedând următoarele
caracteristici: (a) este dispusă
orizontal; (b) acţiunile provin
din greutatea proprie a
elementului de structură
portantă (într-o măsură micã),
respectiv din eventualele
acţiuni concentrate date de
elementele de structură
portantă adiacente (colţari,
bare de agăţare, aruncători,
arbaletrieri);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Coardă (de şarpantă istorică) – II valorile de 16 x 20 cm; excepţiile se
leagă de situaţiile în care corzile susţin
(eventualitatea este consecinţa planşee de pod (de exemplu planşee
modului de dispunere a casetate); (g) îmbinările sunt crestate,
rigidizărilor: capătul opus al teşite, sau cu cep, fiind solidarizate prin
acestora poate rezema pe un cuie de lemn.
element de structură portantă,
care are rigiditatea la
încovoiere mai redusă, decât
coarda – rigidizarea în
asemenea situaţii nu este
reazem pentru coardă); (d)
solicitarea caracteristicã este
întinderea excentricã, a rareori
apare compresiunea (din
acţiunea datã de vânt sau
seism); (e) sunt executate din
lemn de esenţă tare sau moale;
în secţiune dimensiunile a
rareori depăşesc
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Colţar (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale sau
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice având
caracter romanic, gotic, baroc
sau eclectic, cu următoarele
caracteristici: (a) se leagă de
diferite elemente de
structură portantă (căprior,
coardă, traversă, bară de
agăţare, arbaletrier) cu unghi
de aproximativ 30-600; (b)
acţiunile provin din
greutatea proprie (într-o
măsură mică),
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Colțar (de şarpantă istorică) – II în secţiune dimensiunile a rareori
depăşesc 10 x 12 cm; (g) îmbinările sunt
sau din eventualele acţiuni crestate, teşite, sau cu cep, solidarizate
concentrate ale elementelor prin cuie de lemn.
de structură portantă
adiacente (căpriori, corzi,
traverse, bare de agăţare,
arbaletrieri); (c) se comportă
ca grinzi pe reazeme
elastice, simplu rezemate
sau continue, reazemele
fiind dispuse la distanţe
maxime de 2 m între ele; (d)
solicitarea caracteristică:
compresiunea sau întinderea
excentrică; (e) sunt
executate din lemn de
esenţă moale sau tare; (f)
realizat dintr-o bucată, are
lungime 1-3 m;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Moază (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, având
următoarele caracteristici:
(a) este dispusă orizontal;
(b) încărcările provin din
greutatea proprie (într-o
măsură mică) şi din
eventualele acţiuni
concentrate ale
elementelor structurale
adiacente (căpriori,
arbaletrieri, tălpi
longitudinale, bare de
agăţare);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Moază (de şarpantă istorică) – II
(c) se comportă ca o grindă
simplu rezemată sau (rar)
continuă pe reazeme elastice,
reazemele marginale sunt
căpriorii, cele intermediare,
arbaletrierii; (d) solicitarea
caracteristică: compresiunea
excentrică, arareori apare
întinderea (din acţiunea
vântului sau a seismelor); (e)
executată din lemn de esenţă
moale sau tare; (f) realizată
dintr-o bucată, cu o lungime de
2-4 m; în secţiune, dimensiunile
depăşesc rar 10 x 12 cm; (g)
îmbinările sunt teşite sau cu
cep, solidarizate prin cuie de
lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Traversă (de şarpantă istorică) – I pe reazeme elastice, reazemele
marginale fiind căpriorii; cele
Element de structură intermediare sunt barele de agăţare,
portantă aparţinând eventual colţarii sau arbaletrierii
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de şarpante
istorice, cu următoarele
caracteristici: (a) este dispusă
orizontal; (b) încărcările
provin din greutatea proprie
(într-o măsură mică) şi din
eventualele acţiuni
concentrate date de
elementele de structură
portantă adiacente (căpriori,
arbaletrieri, colţari, tălpi
longitudinale, bare de
agăţare); (c) se comportă ca o
grindă simplă sau continuă
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Traversă (de şarpantă istorică) – II dimensiunile depăşesc rar 12 x 16 cm; (f)
îmbinările sunt teşite sau cu cep,
(eventualitatea este solidarizate prin cuie de lemn.
consecinţa modului de
dispunere a rigidizărilor:
capătul opus al acestora este
posibil să rezeme pe un
element de structură portantă
cu o rigiditate mai redusă la
încovoiere decât cea a
traversei – în asemenea
situaţii, rigidizarea nu este
reazem pentru traversă); (d)
solicitarea caracteristică:
compresiunea excentrică, rar
apare întinderea (din acţiunea
vântului sau a seismelor); (e)
realizată dintr-o bucată,
lungimea sa poate atinge 15
m; în secţiune,
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Cleşti (de şarpantă istorică) – I

Element de
structură portantă
aparţinând
dispozitivelor de
suspendare ale
subansamblurilor
de şarpante
istorice având
caracter eclectic,
având
următoarele
caracteristici:
(a) dispuşi orizontal, se leagă de diferite elemente structurale (căpriori, bară de
agăţare, arbaletrier, pane); (b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură
mică), respectiv din acţiuni concentrate ale panelor intermediare (dacă sunt) care
transmit încărcările fermelor secundare către cele principale prin forfecare sau
(eventual) ale barelor de agăţare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Cleşti (de şarpantă istorică) – II (c) se comportă ca grinzi pe
reazeme elastice simplu
rezemate (cleşti sub pane de
coamă) sau continue (în
dreptul panelor intermediare),
reazemele marginale fiind
căpriorii, iar cele intermediare
sunt asigurate de arbaletrieri,
eventual bare de agăţare
(eventualitatea rezultă din
modul de alcătuire a
dispozitivului de suspendare,
care poate fi susţinut de cleşti,
nu şi invers);

(d) solicitarea caracteristică este compresiunea excentrică, a rareori apare întinderea


(din acţiunea dată de vânt sau seism); (e) sunt executate de regulă din lemn de esenţă
moale;(f) realizaţi în pereche, dintr-o bucată, lungimea poate fi până la 8 m; în
secţiune dimensiunile rar depăşesc 2 x 7 x 15 cm; (g) îmbinările sunt prin buloane din
oţel, lucrând la forfecare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Antretoază (de şarpantă istorică) – I (pane, arbaletrieri, bare de agăţare);
(c) se comportă ca un pendul,
Element de structură reazemele – elastice – fiind asigurate
portantă aparţinând de bare de agăţare;
dispozitivelor de
tensionare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice cu
caracter eclectic,
presupunând
următoarele
caracteristici: (a) este
dispusă orizontal; (b)
încărcările provin din
greutatea proprie (într-o
măsură mică) şi din
acţiuni concentrate date
e elementele de
structură portantă
adiacente
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Antretoază (de şarpantă istorică) – II
(d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea
excentrică, rar
apare întindere
(din acţiunea dată
de vânt sau
seism); (e) sunt
executate de
regulă din lemn de
esenţă moale; (f)
realizat dintr-o
bucată, lungimea
poate fi 10-15 m;
în secţiune
dimensiunile (g) îmbinările sunt teşite sau cu cep, fiind solidarizate prin cuie
rareori depăşesc de lemn, şi influenţează rigiditatea reazemelor; astfel, reazemele
12 x 16 cm; marginale sunt încastrări parţiale şi nu articulaţii.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Arbaletrier (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă aparţinând
dispozitivelor de
suspendare, de
tensionare sau sistemelor
planare longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice cu
caracter gotic, baroc sau
eclectic, cu următoarele
caracteristici: (a) montat
în ferme, este paralel cu
căpriorii şi se leagă de
elementele de structură
portantă orizontale
(coardă, traversă, moază
la un unghi de 400-750;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Arbaletrier (de şarpantă istorică) – II (b) acţiunile
provin din
greutatea
proprie
(într-o
măsură
mică)
şi din
eventualele
acţiuni
concentrate
date de
elementele
de structură
portantă
adiacente
(elemente
orizontale,
colţari, bare
de agăţare);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Arbaletrier (de şarpantă istorică) – III
(c) de regulă este o grindă
continuă cu reazeme elastice;
reazemele marginale sunt
elemente portante orizontale
sau verticale, cele intermediare
fiind asigurate de colţari,
eventual bare de agăţare
(eventualitatea este consecinţa
modului de dispunere a barelor
de agăţare: capătul opus al
acestora poate rezema pe un
element cu rigiditatea la
încovoiere mai redusă decât cea
a arbaletrierului – bara de
agăţare ne fiind în acest caz
reazem pentru arbaletrier);
distanţa dintre două reazeme
este de cel mult 3 m;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Arbaletrier (de şarpantă istorică) – IV
(d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea excentrică,
întinderea apare mai cu
seamă la arbaletrierii
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare; (e) se execută
din lemn de esenţă tare
sau moale; (f) realizat
dintr-o bucată, cu o
lungime de 3–10 m;
dimensiunile – în secţiune
– rar depăşesc 12 x 14
cm; (g) îmbinările sunt
teşite sau cu cep, fiind
solidarizate prin cuie de
lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară de agățare (de şarpantă istorică) – I

Element de structură portantă aparţinând dispozitivelor de suspendare şi sistemelor


planare longitudinale de rigidizare ale subansamblurilor de şarpante cu caracter gotic,
baroc sau eclectic, presupunând următoarele caracteristici:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară de agățare (de şarpantă istorică) – II (a) este dispusă vertical
şi se leagă de
elementele orizontale
de structură portantă
(coardă, moază,
antretoază), respectiv
de căpriori;
(b) acţiunile provin din
greutatea proprie (într-
o măsură foarte mică),
din eventualele acţiuni
concentrate date de
elementele structurale
adiacente (căpriori,
elemente orizontale,
colţari, arbaletrieri);

(c) se comportă ca o grindă simplu rezemată sau continuă cu reazeme elastice;


reazemele marginale sunt realizate prin elementele orizontale, sau prin căpriori, cele
intermediare fiind asigurate de arbaletrieri sau de colţari;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară de agățare (de şarpantă istorică) – III

(d) solicitarea caracteristică: întinderea excentrică, foarte rar apare compresiunea (din
acţiunea dată de vânt sau seism); (e) executată din lemn de esenţă tare sau moale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară de agățare (de şarpantă istorică) – IV (f) realizată
dintr-o
bucată, cu o
lungime de 3–
8 m; în
secţiune,
dimensiunile
sunt arareori
de peste 12 x
14 cm;
(g) îmbinările
sunt teşite
sau cu cep,
fiind
solidarizate
prin cuie de
lemn, şi
influenţează
rigiditatea
reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – I

Element de
structură
portantă
aparţinând
dispozitivelor
de
suspendare
ale sub-
ansamblurilor
de
şarpante
istorice cu
caracter gotic,
posedând
următoarele
caracteristici:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – II

(a) este legat de elementele orizontale structurale (traversă, moază), respectiv de


căpriori sau de bare verticale de agăţare la un unghi de 30-600; (b) acţiunile provin din
greutatea proprie (într-o măsură mică) şi din eventualele acţiuni concentrate date de
elemente structurale adiacente (căpriori, corzi, traverse, colţari, arbaletrieri);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – III (c) se
comportă ca
o grindă
simplu
rezemată sau
continuă cu
reazeme
elastice,
reazemele
marginale
fiind realizate
de
elementele
orizontale
portante sau
de căpriori,

iar cele intermediare de arbaletrieri sau de colţari; (d) solicitarea caracteristică:


întinderea excentrică, foarte rar apare compresiunea (din acţiunea dată de vânt sau
seism); (e) executată de regulă din lemn de esenţă tare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – IV

(f) se realizează dintr-o bucată, cu o lungime de 3-5 m; în secţiune, dimensiunile sunt


rareori de peste 12 x 14 cm; (g) îmbinările sunt teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie
de lemn, şi influenţează rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Grinzişor (de şarpantă istorică) – I
Element de
structură
portantă
aparţinând
sistemelor
planare
transversale
secundare ale
subansamblurilor
de şarpante
istorice
cu caracter
baroc sau
eclectic, cu
următoarele
caracteristici:
(a) este dispusă
orizontal;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Grinzişor (de şarpantă istorică) – II
(b) acţiunile
provin din
greutatea proprie
(în mică măsură),
respectiv din
eventualele
acţiuni
concentrate ale
elementelor de
structură portantă
adiacente
(căpriori,
aruncătoare,
longeroane); (c) se
comportă ca o
grindă simplu
rezemată cu
reazeme elastice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Grinzişor (de şarpantă istorică) – III
(d) solicitarea
caracteristică:
întinderea excentrică,
foarte rar apare
compresiunea (din
acţiunea vântului sau a
seismelor);
(e) executată de regulă
din lemn de esenţă
moale; (f) realizată
dintr-o bucată; în
secţiune, dimensiunile
depăşesc arareori 12 x
16 cm; (g) îmbinările
sunt cu cep, solidarizate
prin cuie de lemn, şi
influenţează rigiditatea
reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Longeron (de şarpantă istorică) – I
Element
de structură
portantă
aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor
de şarpante
istorice cu
caracter baroc sau
eclectic, cu
următoarele
caracteristici:
(a) dispus
orizontal, pe
direcţia
longitudinală;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Longeron (de şarpantă istorică) – II

(b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură mică), respectiv din acţiunile
concentrate date de elementele structurale adiacente (mai ales grinzişoarele); (c) se
comportă ca o grindă simplu rezemată, cu reazeme elastice; (d) solicitarea
caracteristică: încovoierea;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Longeron (de şarpantă istorică) – III
(e) executat
de regulă din
lemn de
esenţă moale;
(f) realizat
dintr-o
bucată,
lungimea sa
fiind egală cu
distanţa
dintre două
ferme
principale
adiacente; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar (g) îmbinările sunt cu cep , solidarizate prin cuie de lemn, şi pot
16 x 24 cm; influenţa rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă având rigiditate
la încovoiere, realizat din
lemn de esenţă tare sau
moale, cu rolul de a
prelua şi transmite
solicitările de la căpriorii
sistemelor planare
transversale secundare
către sistemele planare
transversale principale
ale şarpantelor istorice;
de regulă – legate prin
colţari de montanţii
sistemelor planare
transversale principale–
sunt incluse în sistemele
planare longitudinale,
având şi rolul de rigidizare
pe direcţia longitudinală.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană intermediară (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a)
dispusă orizontal, pe
direcţia longitudinală;

(b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură mică), şi din acţiunile
concentrate ale elementelor structurale adiacente (mai ales căpriorii); (c) se comportă
ca o grindă continuă cu reazeme elastice, reazemele fiind fermele principale; (d)
solicitarea caracteristică: încovoierea (la acţiuni gravitaţionale), sau efortul axial cu
încovoiere (la acţiuni longitudinale); (e) executată din lemn de esenţă moale sau tare;
(f) realizată din mai multe bucăţi, lungimea sa fiind egală cu dimensiunea longitudinală
a şarpantei; în secţiune, dimensiunile depăşesc rar 16 x 24 cm; (g) îmbinările sunt
teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de coamă (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu rol
de montaj pentru
sistemele planare
transversale, menit să
asigure coliniaritatea
punctelor de intersecţie
ale căpriorilor (a coamei)
– lucrând ca pană cel mult
cu ocazia egalării
deformaţiilor de ordinul II
ale căpriorilor. Are un rol
constructiv pronunţat,
fiind prezentă mai ales în
şarpantele cu caracter
eclectic.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de muchie (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, cu rol
de montaj pentru
sistemele planare
transversale, menit să
asigure coliniaritatea
punctelor de intersecţie
ale căpriorilor (realizaţi
din bucăţi) – are rol de
pană cel mult cu ocazia
egalării deformaţiilor de
ordinul II ale căpriorilor.

Are un rol constructiv pronunţat, fiind prezentă mai ales în şarpantele cu caracter
baroc sau eclectic.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – I
Element de structură portantă)
aparţinând sistemelor planare
longitudinale de rigidizare ale
subansamblurilor de şarpante cu
caracter baroc sau eclectic, cu rol de
montaj pentru sistemele planare
transversale, menit să asigure
coliniaritatea punctelor de intersecţie
ale căpriorilor cu corzile – cu rol de
pană cel mult cu ocazia egalării
deformaţiilor de ordinul II ale
căpriorilor(dacă sistemele transversale
secundare dispun de corzi), respectiv
de element de structură portantă, dacă
se leagă – în lipsă de corzi – de căpriorii
sistemelor planare transversale
secundare prin „papuci”; în acest din
urmă caz:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – II
(a) este dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală;
(b) acţiunile provin din
greutatea proprie
(într-o măsură mică),
respectiv din acţiunile
concentrate ale
elementelor
structurale adiacente
(căpriorii fermelor
secundare);
(c) se comportă ca o
grindă pe reazeme
elastice simplu
rezemată, cu o
deschidere redusă prin
colţari;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – III (d) solicitarea
caracteristică:
încovoierea;
(e) executată de
regulă din lemn de
esenţă moale; (f)
întreruptă în dreptul
fermelor principale,
lungimea sa este
egală cu dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 16 x 24
cm; (g)
îmbinările sunt teşite
sau cu cep,
solidarizate prin cuie
de lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa inferioară (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă) aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a) dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală; (b) acţiunile
provin din greutatea
proprie (într-o măsură
foarte mică), respectiv din
eventualele acţiuni (c) element structural continuu, reazemele marginale
concentrate ale fiind fermele principale laterale; reazemele intermediare
elementelor structurale sunt barele de agăţare, colţarii sau arbaletrierii; distanţa
adiacente (arbaletrieri, maximă între reazeme este egală cu distanţa între două
colţari, bare de agăţare); ferme adiacente; reazemele sunt elastice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa inferioară (de şarpantă istorică) – II (d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea
sau întinderea
excentrică;
(e) realizată din
mai multe
bucăţi,
lungimea sa
este egală cu
dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 12
x 14 cm;

(f) îmbinările sunt teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn, şi influenţează
rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa superioară (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă) aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a) dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală; (b) acţiunile
provin din greutatea
proprie (într-o măsură
foarte mică), respectiv din
eventualele acţiuni (c) element structural continuu, reazemele marginale
concentrate ale fiind fermele principale laterale; reazemele intermediare
elementelor structurale sunt barele de agăţare, colţarii sau arbaletrierii; distanţa
adiacente (arbaletrieri, maximă între reazeme este egală cu distanţa între două
colţari, bare de agăţare); ferme adiacente; reazemele sunt elastice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa superioară (de şarpantă istorică) – II (d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea
sau întinderea
excentrică; (e)
realizată din
mai multe
bucăţi,
lungimea sa
este egală cu
dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 12
x 14 cm;

(f) îmbinările sunt teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn, şi influenţează
rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Aruncător (de şarpantă istorică) – I Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de şarpante
istorice cu caracter gotic,
baroc sau eclectic, cu
caracteristici: (a) se leagă de
coardă cu un unghi de 300-
450; (b) acţiunile provin din
greutatea proprie (într-o
măsură foarte mică), din
încărcările transmise de
învelitoare (greutatea
proprie, acţiuni climaterice,
seisme, procesul de
exploatare), respectiv din
eventualele acţiuni
concentrate ale elementelor
structurale adiacente;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Aruncător (de şarpantă istorică) – II

(c) de regulă se comportă ca o grindă simplu rezemată, reazemele elastice sunt


căpriorii şi corzile; (d) solicitarea caracteristică: compresiunea sau întinderea
excentrică; (e) executat de regulă din lemn de esenţă moale; (f) realizat dintr-o bucată,
cu o lungime de 1-2 m; în secţiune, dimensiunile depăşesc rar 8 x 10 cm; (g) îmbinările
sunt crestate, mai rar teşite, solidarizate prin cuie de lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Cosoroabă (de şarpantă istorică)

Element de structură portantă, dispus constructiv menit să asigure transmiterea


încărcărilor şarpantei acoperişului către subansamblul de structură portantă de
susţinere; are şi rol de centură, majorând rezistenţele zidăriei adiacente la întindere
sau la forfecare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter romanic – I

Alcătuită numai din ferme


principale, fiecare dispune de
o coardă, moază, (eventual)
traversă; executată în România
până în secolul XVIII;
criteriul major de clasificare se
leagă de modul de realizare a
contravântuirilor; astfel există:
şarpante de tip RI, doar cu
colţari, de tip RII, inclusiv cu
contrafişe:

(a) conformarea geometrică şi mecanică a elementelor şi sistemelor planare are în


vedere următoarele: (1) volumetria acoperişurilor, caracterizată de panta căpriorilor, de
regulă nu depăşeşte 450 ;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter romanic – II (2) realizată exclusiv din
ferme principale, care la
rândul lor posedă căpriori,
corzi, traverse, moaze,
colţari şi contrafişe; (3) nu
există ferme longitudinale
de rigidizare, rigidizarea
longitudinală se asigura cu
elemente de susţinere a
învelitorii; (4) acţiunile sunt
transmise la terenul de
fundare preponderent prin
cosoroabe – de regulă
duble sau triple – aşezate
pe diafragmele
longitudinale;
acţiunile longitudinale se pot transmite parţial frontoanelor, respectiv diafragmelor
transversale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter romanic – III

(b) materialul preponderent


utilizat este de esenţă tare (stejar,
gorun etc.), adecvat
confecţionării elementelor
zvelte;
(c) tehnologia de execuţie
presupune prelucrare prin
cioplire şi formarea nodurilor cu
îmbinări caracteristice realizate
prin teşire pe jumătatea secţiunii
în formă de coadă de rândunică,
solidarizate prin cuie cilindrice
din lemn fibros de stejar;

cuiele sunt capabile de preluarea eforturilor la forfecare, împiedicând deplasările


relative ale barelor în noduri.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – I Executată în România până în
secolul XVIII; fiecare fermă
dispune de o coardă (fiind
astfel autoportantă), moază,
traverse (în loc de pane, în
vederea preluării acţiunilor
gravitaţionale) şi colţari;
fermele principale admit
dispozitiv(e) de agăţare
(realizate din bare de agăţare
verticale (eventual inclusiv
înclinate – dispuse în perechi –
şi arbaletrieri), iar sistemele
planare longitudinale de
rigidizare sunt (numai)
verticale;
criteriul major de clasificare este după felul de alcătuire a dispozitivului de agăţare),
remarcându-se inclusiv eventualele “sisteme de contravântuire
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – II

(realizate din două contrafişe


montate în cruce, rigidizând
suplimentar căpriorii între
care sunt plasate); astfel există:
şarpante de tip GI, cu bare de
agăţare (şi înclinate) dispuse
inclusiv în axul de simetrie al
fermei, de tip GII, cu bare de
agăţare numai în perechi de
planuri simetrice, respectiv de
tip GIII, cu “sisteme de
contravântuire”; tipul GI
admite variante fără bare
înclinate de agăţare, respectiv
cu bare înclinate de agăţare
asimetrice:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – III

(a) conformarea geometrică şi


mecanică a elementelor şi
sistemelor planare: (1) panta
căpriorilor variază între 50° şi 75°;
(2) calitatea de fermă principală se
manifestă preponderent la acţiuni
negravitaţionale, existând o
diferenţă de rigiditate între cele
două sisteme planare transversale;
ferma principală are: căpriori,
coardă, traverse (pe unul sau două
nivele), moază, colţari (rigidizând
nodurile formate de căpriori–
corzi, sau căpriori–traverse), bare
de agăţare, şi eventual contrafişe;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – IV (3) fermele secundare
au o serie de
caracteristici comune
cu cele principale,
(ambele sunt
autoportante; posedă
căpriori, coardă,
traverse, moază, colţari
şi eventual contra-fişe),
rezemând pe fermele
principale mai cu
seamă la acţiuni
negravitaţionale;

(4) sistemele planare longitudinale de rigidizare sunt bine delimitate, fiind dispuse,
în funcţie de deschiderea şarpantei, în axul de simetrie vertical, sau – simetric faţă
de acest ax – în perechi de planuri întotdeauna verticale, pe unul sau mai multe
nivele;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – V

posedă tălpi, având între tălpile inferioare şi superioare popi împănaţi, rigidizaţi prin
colţari sau contrafişe, care câteodată se intersectează; tălpile inferioare şi superioare
ale sistemelor planare longitudinale sunt aşezate pe corzi sau traverse (moaze) fără
îmbinare sau legate prin chertare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – VI (5) distribuţia fermelor
principale şi secundare este
variabilă, caracteristică fiind
situaţia în care şirul de
ferme (început şi terminat
cu ferme principale (P))
admite fiecare a doua fermă
secundară (S), astfel: P–S–
P–S–P; interdependenţa
sistemelor planare
transversale şi longitudinale
este materializată prin popi
comuni; mai rare sunt
situaţiile în care există
numai ferme principale:

P–P–P–P–P, respectiv cazuri în care între două ferme principale consecutive se află
două ferme secundare: P–S–S–P–S–S–P;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – VII

(6) acţiunile sunt transmise


la terenul de fundare de
obicei după direcţia
transversală, preponderent
prin cosoroabe – de regulă
duble sau triple – aşezate
pe diafragmele
longitudinale; acţiunile
longitudinale se pot
transmite parţial
frontoanelor, respectiv
diafragmelor transversale;

(b )materialul preponderent utilizat este de esenţă tare (stejar, gorun etc. – cu o


durabilitate de 500-1000 ani în interiorul clădirii, în mediu uscat), adecvat
confecţionării elementelor zvelte;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – VIII

(c) tehnologia de execuţie


presupune prelucrare prin
cioplire şi formarea nodurilor cu
îmbinări caracteristice prin teşire
pe jumătatea secţiunii în formă
de coadă de rândunică,
solidarizate prin cuie cilindrice
din lemn fibros de stejar; cuiele
sunt capabile de preluarea
eforturilor la forfecare,
împiedicând deplasările relative
ale barelor în noduri; îmbinările
prin teşire în coadă de rândunică
facilitează preluarea solicitărilor
axiale şi la încovoiere, realizând
un grad avansat de încastrare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – IX SIGHIŞOARA - Biserica din deal
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – X SASCHIZ - Biserica evanghelică
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – I

Realizată în România în
secolul XVIII şi la începutul
secolului XIX, caracterizată
prin sisteme longitudinale de
rigidizare dispuse în planul
căpriorilor, respectiv prin
sistemul specific de
descărcare din fermele
principale, presupune patru
tipuri în funcţie de trei
calităţi: (i) cu căpriori
continui sau întrerupţi,

(ii) după modalitatea preluării împingerilor orizontale ale căpriorilor din fermele
secundare, respectiv (iii) cu corzi dispuse în fiecare fermă sau numai în fermele
principale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – II

astfel există patru subgrupe: (BI)


şarpantele din prima subgrupă au
căpriori continui şi coardă în
fiecare fermă; (BII) şarpantele din
subgrupa a doua (de tip mansardă)
dispun de căpriori întrerupţi şi de
coardă în fiecare fermă; (BIII)
şarpantele din subgrupa a treia se
execută cu căpriori continui, dar
numai fermele principale posedă
corzi, iar împingerile orizontale ale
căpriorilor din fermele secundare
sunt preluate de longeroane şi
grinzişoare, respectiv (BIV)
şarpantele din subgrupa a patra se
execută cu căpriori continui,
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – III

numai fermele
principale posedă corzi,
iar împingerile
orizontale ale
căpriorilor din fermele
secundare sunt preluate
de pane de streaşină:
(a) conformare
geometrică respectiv
mecanică a
elementelor şi
sistemelor planare:

(1) panta căpriorilor are cel mult 45o (excepţie fac şarpantele de tip mansardă, cu
panta căpriorilor inferiori între 60° şi 75°); (2) calitatea de fermă principală se
manifestă deopotrivă la toate tipurile de acţiuni;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – III

(3) fermele secundare


reazemă pe fermele
principale deopotrivă
la toate tipurile de
acţiuni, mai ales cele
de tip BIII sau BIV, care
nu dispun de corzi şi
astfel nu sunt
autoportante; (4)
sistemele planare
longitudinale de
rigidizare sunt realizate
întotdeauna în
planurile înclinate ale
căpriorilor, de regulă
pe un singur nivel;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – IV

(5) între două ferme principale


consecutive sunt dispuse 2-3
(mai rar) 4 ferme secundare;
interdependenţa sistemelor
planare transversale şi
longitudinale este materializată
prin popi comuni (la toate
tipurile de fermă), prin elemente
care asigură rezemarea fermelor
secundare pe cele principale:
longeroane şi grinzişoare (la
tipul de fermă BIII) şi

pane de streaşină – cu secţiune caracteristică pentagonală – cu rol dublu, preluând


solicitările provenite din acţiunile longitudinale, respectiv din cele transversale
transmise de la fermele secundare către cele principale (la tipul de fermă BIV);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – V

(6) acţiunile sunt


transmise la terenul
de fundare de obicei
pe direcţia
transversală,
preponderent prin
cosoroabe – de regulă
simple sau duble –
aşezate pe diafragmele
longitudinale;
acţiunile longitudinale
se pot transmite parţial
către frontoane,
respectiv spre
diafragmele
transversale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – VI

(b) materialul
preponderent utilizat
este de esenţă moale
(brad de pădure,
molid etc. – cu o
durabilitate de 200-
500 ani în interiorul
clădirii, în mediu
uscat), adecvat
confec-ţionării
elementelor mai
robuste; întinderea
din popi se transmite
de obicei la coardă
prin platbenzi
metalice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – VII

(c) tehnologia de execuţie


presupune prelucrare prin cioplire
şi formarea nodurilor cu îmbinări
teşite pe jumătatea secţiunii,
chertări, cepuiri sau crestări,
solidarizate prin cuie din lemn de
esenţă moale; cuiele sunt capabile
de preluarea eforturilor de
forfecare, împiedicând inclusiv
deplasările axiale ale elementelor
componente; îmbinările (faţă de
varianta gotică) preiau în mai mică
măsură solicitările la încovoiere;
piesele metalice forjate indică cu
suficientă exactitate vârsta
structurii portante.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – VIII REPUBLICA CEHĂ
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – IX SUEDIA – FaluKristine

Foto: Carl Thelin


ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – I

Executată în România în
secolul XIX (inclusiv până
în Primul Război Mondial)
cu dispozitive de
suspendare şi (regulat) de
tensionare, utilizând pane
în susţinerea fermelor
secundare, presupune
sisteme longitudinale de
rigidizare dispuse în
planuri verticale sau
înclinate; numai fermele
principale posedă corzi;

împingerile orizontale de la fermele secundare sunt preluate (într-o măsură mai mică sau
mai mare, şi în strictă concordanţă cu rigiditatea longeroanelor ori cu modul de alcătuire a
nodurilor de la capetele grinzişoarelor) de corzile din fermele principale prin longeroane şi
grinzişoare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE

Şarpantă istorică cu caracter eclectic – II

după modalitatea transmiterii de


către fermele principale a acţiunii
de la pane către cosoroabe (cu
consecinţe inclusiv asupra
modului de dispunere a sistemelor
planare longitudinale de
rigidizare), se clasifică în trei
subgrupe: (EI) şarpantele din
prima subgrupă deţin dispozitive
de tensionare-suspendare,
acţiunile transmiţându-se prin
compresiunea antretoazei şi a
arbaletrierilor; (EII) şarpantele din
subgrupa a doua transmit acţiunile
prin perechi de cleşti forfecaţi şi
perechi de arbaletrieri comprimaţi;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – III

(EIII) şarpantele din subgrupa a treia


au popi înclinaţi comprimaţi, bară de
agăţare întinsă, corzi forfecate şi
arbaletrieri comprimaţi în vederea
transmiterii acţiunilor de la pane: (a)
conformarea geometrică şi
mecanică a elementelor şi sistemelor
planare: (1) panta căpriorilor variază
între 30° şi 45°; (2) calitatea de fermă
principală se manifestă deopotrivă la
toate tipurile de acţiuni; fermele
principale deţin: căpriori, coardă,
moază, bară(e) de agăţare, arbaletrieri
şi antretoază (tipul de fermă EI),
cleşti (tipul de fermă EII), respectiv
popi înclinaţi (tipul de fermă EIII);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – IV

(3) fermele secundare posedă


căpriori, moază şi grinzişoare; nefiind
autoportante, reazemă obligatoriu pe
fermele principale deopotrivă la toate
tipurile de acţiuni; (4) sistemele
planare longitudinale de rigidizare
sunt realizate, în funcţie de alcătui-rea
şarpantei, în axul de simetrie vertical,
sau – simetric faţă de acest ax – în
perechi de planuri verticale sau
înclinate, de regulă pe un singur nivel;
posedă o talpă superioară (de obicei
inclusiv cu rol de pană de coamă sau
/şi intermediară) şi – între talpa
superioară şi corzi – popi împănaţi;
rigidizate prin colţari;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – V

(5) între două ferme


principale consecutive sunt
dispuse 2–4 (mai rar) 5 ferme
secundare; interdependenţa
sistemelor planare
transversale şi longitudinale
se materializează prin popi
comuni, panele, cu rol dublu,
preluând solicitările provenite
din acţiunile longitudinale
respectiv transversale
transmise de la fermele
secundare către cele
principale, iar grinzişoarele
sunt legate de fermele
principale prin longeroane;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – VI

(6) acţiunile sunt transmise


la terenul de fundare de
obicei după direcţia
transversală, preponderent
prin cosoroabe – simple
sau duble – aşezate pe
diafragmele longitudinale;
acţiunile longitudinale
sunt transmise parţial
frontoanelor sau
diafragmelor transversale;

(b) materialul preponderent utilizat este de esenţă moale (brad de pădure, molid etc.
– cu o durabilitate de 200-500 ani în interiorul clădirii, în mediu uscat), adecvat
confecţionării elementelor mai robuste; întinderea din popi se transmite de obicei la
coardă prin platbenzi metalice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – VII

(c) tehnologia de execuţie


presupune prelucrare prin
cioplire şi formarea nodurilor
cu îmbinări teşite pe jumătatea
secţiunii, chertări, cepuiri sau
crestări, solidarizate prin cuie
din lemn de esenţă moale;
cuiele sunt capabile de
preluarea eforturilor de
forfecare, împiedicând inclusiv
deplasările axiale ale
elementelor componente;

îmbinările (faţă de varianta gotică) preiau în mai mică măsură solicitările la


încovoiere; piesele metalice forjate indică cu suficientă exactitate vârsta structurii
portante.