Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORICE CONTINENTALE
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă șarpantă inginerească, Grup de
scindabilă în sisteme planare subansambluri de
structură portantă
dispus să susţină
învelitoarea
acoperişului, fiind
o reţea spaţială de
elemente
structurale liniare,
ordonate în
șarpantă istorică,
sisteme planare
scindabilă în sisteme planare
transversale şi
longitudinale sau
concepute în
sisteme (radiale şi
șarpantă istorică, concepută inelare) spaţiale
în sistem spațial propriu-zis propriu zise;
şarpantele se pot clasifica în cele istorice sau inginereşti, fiind realizate din lemn, oţel
sau beton armat.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică – I.
Realizată din lemn fermă principală de
șarpantă cu caracter gotic
după o concepţie de
structură portantă
empirico-intuitivă,
fără suport teoretic fermă principală de
ingineresc, șarpantă cu caracter romanic
caracterizată prin
rezemarea exclusivă
pe subansamblurile
de susţinere (pereţi
portanţi, stâlpi şi
coloane), dispuse de
regulă pe conturul fermă secundară de
șarpantă cu caracter gotic
exterior al clădirilor,
fără să fie sprijinită pe subansambluri portante de planşee sau bolţi (mai mult,
planşeele de pod din lemn sunt nu rareori suspendate de şarpantele istorice începând
cu cele cu caracter gotic, dar mai cu seamă cu cele cu caracter baroc);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică – II. fermă principală de șarpantă
istorică, cu caracter baroc
având caracter romanic, gotic, baroc
sau eclectic, fiecare caracter admite
la rândul său subgrupe marcate de
modalităţi distincte de alcătuire,
fermă secundară de șarpantă
remarcându-se următoarele: (a) istorică, cu caracter baroc
conformarea geometrică şi
mecanică: (1) volumetria acoperişului
susţinut – panta căpriorilor; (2)
sistemele planare transversale
(fermele) principale; (3) sistemele
fermă principală de șarpantă
planare transversale (fermele) istorică, cu caracter eclectic
secundare; (4) sistemele planare
longitudinale de rigidizare; (5)
conlucrarea sistemelor planare –
spaţialitatea şarpantelor (6) preluarea fermă secundară de șarpantă
şi transmiterea acţiunilor la nivel de istorică, cu caracter eclectic
subansamblu; (b) materialele
utilizate; (c) tehnologiile de execuţie.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sisteme planare de şarpantă – I
șarpantă istorică,
Subansamblu planar de cu caracter gotic
structură portantă –
caracteristic pentru câte o
categorie de şarpantă
istorică – compus din
elemente liniare de lemn,
apt de a prelua şi transmite
încărcările exterioare ce
acţionează în planul
propriu; sistemele planare
pot fi transversale sau
longitudinale, verticale,
eventual înclinate;
fermă secundară de
sistem planar longitudinal de șarpantă cu caracter gotic
șarpantă cu caracter gotic
sistem planar
longitudinal de șarpantă
cu caracter gotic – axonometrie
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter baroc
fermă principală de șarpantă cu caracter baroc
(de regulă inclusiv cu rol de pană), bare de agăţare verticale (sau popi înclinaţi)
prezente şi în fermele principale, respectiv contrafişe.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar longitudinal de rigidizare cu caracter eclectic
Tip de fermă principală istorică, dispunând de: căpriori, coardă, traversă (de la caz la
caz, mai ales la ferme având deschideri mai mari), moază, colţari simple sau duble
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter romanic
șarpantă romanică Horoatu-Crasnei – SJ / vedere
Tip de fermă principală istorică, dispunând de: căpriori, coardă, clești (de la caz la caz,
mai cu seamă a ferme având deschideri mari), (eventual) moază, dispozitiv de
tensionare şi suspendare (pentru fermele tip EII ., fiind compus din antretoază,
arbaletrieri şi bare de agăţare), sau numai de suspendare (pentru fermele tip EI . fiind
compus din cleşti, bară de agăţare şi arbaletrieri, iar pentru fermele tip EIII . din popi
înclinaţi, bară de agăţare şi arbaletrieri).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă principală cu caracter eclectic
fermele secundare ale şarpantelor care acoperă spaţii boltite, având cosoroabele
dispuse sub cota cheii bolţilor, nu au corzi şi astfel posedă o rigiditate mult inferioară
chiar şi la acţiuni verticale.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter baroc
Tip de fermă istorică secundară, fermă secundară cu caracter baroc tip BI
caracterizat de auto-echilibrare
fermă secundară cu
în funcţie de modul de
caracter baroc tip BII
alcătuire: fermele secundare
ale şarpantelor de tip BI. sau BII.
dispun de corzi şi astfel sunt
capabile de auto-preluare a
încărcărilor; cele de tip BIII. sau
BIV., ne având corzi, sunt
susţinute în mai mare măsură
pe fermele principale; fiecare fermă secundară cu
fermă posedă căpriori, moază şi caracter baroc tip BIV
(eventual, în funcţie de
deschidere) traversă respectiv
coardă (tipurile de ferme BI. Sau
BII.), grinzişoare (tipul de fermă
fermă secundară cu
BIII.) sau papuci de pană de
caracter baroc tip BIII
streaşină (tipul de fermă BIV).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter eclectic
Tip de fermă istorică secundară, susţinută de fermele principale prin pane şi lonjeroni;
nu dispune de corzi şi nu este capabilă de auto-preluare a încărcărilor; este realizată
din căpriori, (eventual) moază şi grinzişoare.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Sistem planar transversal / Fermă secundară cu caracter eclectic
Dispozitiv specific şarpantelor având caracter gotic, baroc sau eclectic, menit să preia
încărcarea gravitaţională provenită din greutatea proprie a elementelor orizontale
(corzi, moaze, traverse) şi să transmită prin arbaletrieri către subansamblul de
susţinere care formează reazem şarpantei; (a) dispozitivele de suspendare gotice sunt
deosebit de variate: (1) cele mai simple se leagă de o bară centrală de agăţare, dacă
deschiderea este foarte redusă (6-8 m); (2) de regulă – chiar şi cele cu o singură bară
centrală de agăţare – sunt prevăzute bare de agăţare înclinate.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de suspendare – II (3) barele laterale
de agăţare sunt
prevăzute de
asemenea pentru
deschideri mai
mici, ele nu
reuşesc să asigură
suspendarea
inclusiv a
tavanului; (4)
pentru deschideri
mai mari sunt
utilizate sistemele
combinate: bare
verticale centrale
şi laterale de
agăţare fiind
ajutate de bare
de agăţare
înclinate;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de suspendare – III
(b) dispozitive de suspendare
cu caracter baroc sunt mult
mai simple, fiind dispuse
numai central (pot să şi
lipsească, barele de agăţare
ne fiind montanţi în sistemul
longitudinal de rigidizare –
există deci şi şarpante având
caracter baroc fără dispoziţie
de suspendare!) si se dispun
de regulă dublu; (c)
dispozitive de suspendare cu
caracter eclectic sunt de
asemenea dispuse numai
central (doar barele de
agăţare ale dispozitivului de
tensionare-suspendare sunt
lateral montate).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare – I
Dispozitiv specific
şarpantelor istorice
având caracter baroc,
menit să preia
încărcarea concentrată
a panelor şi să
transmită către
subansamblul de
susţinere care formează
reazem şarpantei. Este
alcătuit dintr-un
element orizontal,
denumit antretoază
(lipită de traversă), care
tensionează cei doi
arbaletrieri – lipiţi de
căpriori –, menită să
transmită reacţiunea
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare – II
panelor către cosoroabe.
Deoarece panele nu sunt
«adevărate», nu
acţionează ca dispozitiv
«adevărat» de
tensionare: existenţa
traverselor reduc
substanţial – practic doar
la deformaţii de ordinul II.
– eficienţa panelor în
transmiterea acţiunilor
gravitaţionale; dispozitivul
baroc de tensionare
poate exista fără
dispozitiv de suspendare,
sau pot să apare ambele
dispozitive, dar lucrând
independent.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Dispozitiv de tensionare-suspendare
Dispozitiv specific
şarpantelor istorice având
caracter eclectic, menit să
preia încărcarea concentrată
a panelor şi să transmită prin
cosoroabe subansamblului
de susţinere care formează
reazem şarpantei. Este
alcătuit dintr-un element
orizontal, denumit
antretoază, care tensionează
cei doi arbaletrieri, dispuşi să
transmită reacţiunea panelor
către cosoroabe şi din două
bare de agăţare, având rolul
suspendării corzii (inclusiv a
grinzilor planşeului podului –
dacă este cazul).
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – I din mişcările seismice (care sunt
considerate acţionând în centrul comun de
Element de structură portantă greutate al şarpantei şi al învelitorii),
aparţinând sistemelor planare
transversale – fermelor–
subansamblurilor de şarpante
istorice având caracter romanic,
gotic, baroc sau eclectic,
dispunând de următoarele
caracteristici: (a) se leagă de
coardă cu un unghi de 30-75
grade; (b) acţiunile provin pe de
o parte din greutatea proprie a
elementului de structurală
portantă (într-o măsură mică),
din greutatea învelitorii (acţiune
verticală permanentă), din
zăpadă, vânt (presupus
perpendicular pe suprafeţele
învelitorii) şi – mai rar –
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – II mai mică la încovoiere, decât a
căpriorului – colţarul nu constituie
iar pe de altă parte din eventualele reazem pentru căprior);
acţiuni concentrate date de
elementele de structură portantă
adiacente (corzi, moaze, traverse,
colţari, bare de agăţare,
aruncători); (c) funcţionează ca
grindă continuă, cu reazemele
marginale asigurate de căpriorul
opus (la partea superioară),
respectiv coarda (la partea
inferioară); reazemele
intermediare (dispuse la cel mult 3
m între ele) sunt asigurate de
moaze, traverse, eventual de colţari
(eventualitatea se pune pe seama
alcătuirii colţarilor: dacă capătul
opus al acestora se sprijină pe bare
cu rigiditate
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Căprior (de şarpantă istorică) – III (g) îmbinările sunt cu cep
sau teşite, fiind solidarizate prin cuie de
la încărcări verticale scurtarea lemn.
moazelor şi / sau traverselor
solicitate la compresiune, la cele
din vânt sau seism rigiditatea la
încovoiere a căpriorului opus
caracterizează elasticitatea
reazemelor; (d) solicitarea
caracteristică este
compresiunea excentrică, foarte
a rareori apare întinderea (din
acţiunile date de vânt sau
seism); (e) se realizează
deopotrivă din lemn de esenţă
tare sau moale; (f) se realizează
de regulă dintr-o bucată,
lungimea poate atinge 20 m,
secţiunea ei transversală rar
depăşind 20/24 cm;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Coardă (de şarpantă istorică) – I (c) se comportă ca grinzi continue cu
reazeme intermediare elastice, cele
Element de structură portantă marginale fiind fixe (cosoroabe);
aparţinând fermelor principale reazemele intermediare sunt barele de
(eventual) secundare ale agăţare, eventual colţari (f) de regulă
subansamblurilor de şarpante este realizat dintr-o bucată, lungimea
istorice având caracter romanic, poate fi de 20 m;
gotic, baroc sau eclectic,
posedând următoarele
caracteristici: (a) este dispusă
orizontal; (b) acţiunile provin
din greutatea proprie a
elementului de structură
portantă (într-o măsură micã),
respectiv din eventualele
acţiuni concentrate date de
elementele de structură
portantă adiacente (colţari,
bare de agăţare, aruncători,
arbaletrieri);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Coardă (de şarpantă istorică) – II valorile de 16 x 20 cm; excepţiile se
leagă de situaţiile în care corzile susţin
(eventualitatea este consecinţa planşee de pod (de exemplu planşee
modului de dispunere a casetate); (g) îmbinările sunt crestate,
rigidizărilor: capătul opus al teşite, sau cu cep, fiind solidarizate prin
acestora poate rezema pe un cuie de lemn.
element de structură portantă,
care are rigiditatea la
încovoiere mai redusă, decât
coarda – rigidizarea în
asemenea situaţii nu este
reazem pentru coardă); (d)
solicitarea caracteristicã este
întinderea excentricã, a rareori
apare compresiunea (din
acţiunea datã de vânt sau
seism); (e) sunt executate din
lemn de esenţă tare sau moale;
în secţiune dimensiunile a
rareori depăşesc
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Colţar (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale sau
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice având
caracter romanic, gotic, baroc
sau eclectic, cu următoarele
caracteristici: (a) se leagă de
diferite elemente de
structură portantă (căprior,
coardă, traversă, bară de
agăţare, arbaletrier) cu unghi
de aproximativ 30-600; (b)
acţiunile provin din
greutatea proprie (într-o
măsură mică),
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Colțar (de şarpantă istorică) – II în secţiune dimensiunile a rareori
depăşesc 10 x 12 cm; (g) îmbinările sunt
sau din eventualele acţiuni crestate, teşite, sau cu cep, solidarizate
concentrate ale elementelor prin cuie de lemn.
de structură portantă
adiacente (căpriori, corzi,
traverse, bare de agăţare,
arbaletrieri); (c) se comportă
ca grinzi pe reazeme
elastice, simplu rezemate
sau continue, reazemele
fiind dispuse la distanţe
maxime de 2 m între ele; (d)
solicitarea caracteristică:
compresiunea sau întinderea
excentrică; (e) sunt
executate din lemn de
esenţă moale sau tare; (f)
realizat dintr-o bucată, are
lungime 1-3 m;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Moază (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, având
următoarele caracteristici:
(a) este dispusă orizontal;
(b) încărcările provin din
greutatea proprie (într-o
măsură mică) şi din
eventualele acţiuni
concentrate ale
elementelor structurale
adiacente (căpriori,
arbaletrieri, tălpi
longitudinale, bare de
agăţare);
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Moază (de şarpantă istorică) – II
(c) se comportă ca o grindă
simplu rezemată sau (rar)
continuă pe reazeme elastice,
reazemele marginale sunt
căpriorii, cele intermediare,
arbaletrierii; (d) solicitarea
caracteristică: compresiunea
excentrică, arareori apare
întinderea (din acţiunea
vântului sau a seismelor); (e)
executată din lemn de esenţă
moale sau tare; (f) realizată
dintr-o bucată, cu o lungime de
2-4 m; în secţiune, dimensiunile
depăşesc rar 10 x 12 cm; (g)
îmbinările sunt teşite sau cu
cep, solidarizate prin cuie de
lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Traversă (de şarpantă istorică) – I pe reazeme elastice, reazemele
marginale fiind căpriorii; cele
Element de structură intermediare sunt barele de agăţare,
portantă aparţinând eventual colţarii sau arbaletrierii
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de şarpante
istorice, cu următoarele
caracteristici: (a) este dispusă
orizontal; (b) încărcările
provin din greutatea proprie
(într-o măsură mică) şi din
eventualele acţiuni
concentrate date de
elementele de structură
portantă adiacente (căpriori,
arbaletrieri, colţari, tălpi
longitudinale, bare de
agăţare); (c) se comportă ca o
grindă simplă sau continuă
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Traversă (de şarpantă istorică) – II dimensiunile depăşesc rar 12 x 16 cm; (f)
îmbinările sunt teşite sau cu cep,
(eventualitatea este solidarizate prin cuie de lemn.
consecinţa modului de
dispunere a rigidizărilor:
capătul opus al acestora este
posibil să rezeme pe un
element de structură portantă
cu o rigiditate mai redusă la
încovoiere decât cea a
traversei – în asemenea
situaţii, rigidizarea nu este
reazem pentru traversă); (d)
solicitarea caracteristică:
compresiunea excentrică, rar
apare întinderea (din acţiunea
vântului sau a seismelor); (e)
realizată dintr-o bucată,
lungimea sa poate atinge 15
m; în secţiune,
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Cleşti (de şarpantă istorică) – I
Element de
structură portantă
aparţinând
dispozitivelor de
suspendare ale
subansamblurilor
de şarpante
istorice având
caracter eclectic,
având
următoarele
caracteristici:
(a) dispuşi orizontal, se leagă de diferite elemente structurale (căpriori, bară de
agăţare, arbaletrier, pane); (b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură
mică), respectiv din acţiuni concentrate ale panelor intermediare (dacă sunt) care
transmit încărcările fermelor secundare către cele principale prin forfecare sau
(eventual) ale barelor de agăţare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Cleşti (de şarpantă istorică) – II (c) se comportă ca grinzi pe
reazeme elastice simplu
rezemate (cleşti sub pane de
coamă) sau continue (în
dreptul panelor intermediare),
reazemele marginale fiind
căpriorii, iar cele intermediare
sunt asigurate de arbaletrieri,
eventual bare de agăţare
(eventualitatea rezultă din
modul de alcătuire a
dispozitivului de suspendare,
care poate fi susţinut de cleşti,
nu şi invers);
(d) solicitarea caracteristică: întinderea excentrică, foarte rar apare compresiunea (din
acţiunea dată de vânt sau seism); (e) executată din lemn de esenţă tare sau moale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară de agățare (de şarpantă istorică) – IV (f) realizată
dintr-o
bucată, cu o
lungime de 3–
8 m; în
secţiune,
dimensiunile
sunt arareori
de peste 12 x
14 cm;
(g) îmbinările
sunt teşite
sau cu cep,
fiind
solidarizate
prin cuie de
lemn, şi
influenţează
rigiditatea
reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – I
Element de
structură
portantă
aparţinând
dispozitivelor
de
suspendare
ale sub-
ansamblurilor
de
şarpante
istorice cu
caracter gotic,
posedând
următoarele
caracteristici:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Bară înclinată de agățare (de şarpantă istorică) – II
(b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură mică), respectiv din acţiunile
concentrate date de elementele structurale adiacente (mai ales grinzişoarele); (c) se
comportă ca o grindă simplu rezemată, cu reazeme elastice; (d) solicitarea
caracteristică: încovoierea;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Longeron (de şarpantă istorică) – III
(e) executat
de regulă din
lemn de
esenţă moale;
(f) realizat
dintr-o
bucată,
lungimea sa
fiind egală cu
distanţa
dintre două
ferme
principale
adiacente; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar (g) îmbinările sunt cu cep , solidarizate prin cuie de lemn, şi pot
16 x 24 cm; influenţa rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă având rigiditate
la încovoiere, realizat din
lemn de esenţă tare sau
moale, cu rolul de a
prelua şi transmite
solicitările de la căpriorii
sistemelor planare
transversale secundare
către sistemele planare
transversale principale
ale şarpantelor istorice;
de regulă – legate prin
colţari de montanţii
sistemelor planare
transversale principale–
sunt incluse în sistemele
planare longitudinale,
având şi rolul de rigidizare
pe direcţia longitudinală.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană intermediară (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a)
dispusă orizontal, pe
direcţia longitudinală;
(b) acţiunile provin din greutatea proprie (într-o măsură mică), şi din acţiunile
concentrate ale elementelor structurale adiacente (mai ales căpriorii); (c) se comportă
ca o grindă continuă cu reazeme elastice, reazemele fiind fermele principale; (d)
solicitarea caracteristică: încovoierea (la acţiuni gravitaţionale), sau efortul axial cu
încovoiere (la acţiuni longitudinale); (e) executată din lemn de esenţă moale sau tare;
(f) realizată din mai multe bucăţi, lungimea sa fiind egală cu dimensiunea longitudinală
a şarpantei; în secţiune, dimensiunile depăşesc rar 16 x 24 cm; (g) îmbinările sunt
teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de coamă (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu rol
de montaj pentru
sistemele planare
transversale, menit să
asigure coliniaritatea
punctelor de intersecţie
ale căpriorilor (a coamei)
– lucrând ca pană cel mult
cu ocazia egalării
deformaţiilor de ordinul II
ale căpriorilor. Are un rol
constructiv pronunţat,
fiind prezentă mai ales în
şarpantele cu caracter
eclectic.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de muchie (de şarpantă istorică) Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de
rigidizare ale
subansamblurilor de
şarpante istorice, cu rol
de montaj pentru
sistemele planare
transversale, menit să
asigure coliniaritatea
punctelor de intersecţie
ale căpriorilor (realizaţi
din bucăţi) – are rol de
pană cel mult cu ocazia
egalării deformaţiilor de
ordinul II ale căpriorilor.
Are un rol constructiv pronunţat, fiind prezentă mai ales în şarpantele cu caracter
baroc sau eclectic.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – I
Element de structură portantă)
aparţinând sistemelor planare
longitudinale de rigidizare ale
subansamblurilor de şarpante cu
caracter baroc sau eclectic, cu rol de
montaj pentru sistemele planare
transversale, menit să asigure
coliniaritatea punctelor de intersecţie
ale căpriorilor cu corzile – cu rol de
pană cel mult cu ocazia egalării
deformaţiilor de ordinul II ale
căpriorilor(dacă sistemele transversale
secundare dispun de corzi), respectiv
de element de structură portantă, dacă
se leagă – în lipsă de corzi – de căpriorii
sistemelor planare transversale
secundare prin „papuci”; în acest din
urmă caz:
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – II
(a) este dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală;
(b) acţiunile provin din
greutatea proprie
(într-o măsură mică),
respectiv din acţiunile
concentrate ale
elementelor
structurale adiacente
(căpriorii fermelor
secundare);
(c) se comportă ca o
grindă pe reazeme
elastice simplu
rezemată, cu o
deschidere redusă prin
colţari;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Pană de streaşină (de şarpantă istorică) – III (d) solicitarea
caracteristică:
încovoierea;
(e) executată de
regulă din lemn de
esenţă moale; (f)
întreruptă în dreptul
fermelor principale,
lungimea sa este
egală cu dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 16 x 24
cm; (g)
îmbinările sunt teşite
sau cu cep,
solidarizate prin cuie
de lemn.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa inferioară (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă) aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a) dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală; (b) acţiunile
provin din greutatea
proprie (într-o măsură
foarte mică), respectiv din
eventualele acţiuni (c) element structural continuu, reazemele marginale
concentrate ale fiind fermele principale laterale; reazemele intermediare
elementelor structurale sunt barele de agăţare, colţarii sau arbaletrierii; distanţa
adiacente (arbaletrieri, maximă între reazeme este egală cu distanţa între două
colţari, bare de agăţare); ferme adiacente; reazemele sunt elastice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa inferioară (de şarpantă istorică) – II (d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea
sau întinderea
excentrică;
(e) realizată din
mai multe
bucăţi,
lungimea sa
este egală cu
dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 12
x 14 cm;
(f) îmbinările sunt teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn, şi influenţează
rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa superioară (de şarpantă istorică) – I
Element de structură
portantă) aparţinând
sistemelor planare
longitudinale de rigidizare
ale subansamblurilor de
şarpante istorice, cu
următoarele
caracteristici: (a) dispusă
orizontal, pe direcţia
longitudinală; (b) acţiunile
provin din greutatea
proprie (într-o măsură
foarte mică), respectiv din
eventualele acţiuni (c) element structural continuu, reazemele marginale
concentrate ale fiind fermele principale laterale; reazemele intermediare
elementelor structurale sunt barele de agăţare, colţarii sau arbaletrierii; distanţa
adiacente (arbaletrieri, maximă între reazeme este egală cu distanţa între două
colţari, bare de agăţare); ferme adiacente; reazemele sunt elastice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Talpa superioară (de şarpantă istorică) – II (d) solicitarea
caracteristică:
compresiunea
sau întinderea
excentrică; (e)
realizată din
mai multe
bucăţi,
lungimea sa
este egală cu
dimensiunea
longitudinală a
şarpantei; în
secţiune,
dimensiunile
depăşesc rar 12
x 14 cm;
(f) îmbinările sunt teşite sau cu cep, solidarizate prin cuie de lemn, şi influenţează
rigiditatea reazemelor.
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Aruncător (de şarpantă istorică) – I Element de structură
portantă aparţinând
sistemelor planare
transversale ale
subansamblurilor de şarpante
istorice cu caracter gotic,
baroc sau eclectic, cu
caracteristici: (a) se leagă de
coardă cu un unghi de 300-
450; (b) acţiunile provin din
greutatea proprie (într-o
măsură foarte mică), din
încărcările transmise de
învelitoare (greutatea
proprie, acţiuni climaterice,
seisme, procesul de
exploatare), respectiv din
eventualele acţiuni
concentrate ale elementelor
structurale adiacente;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Aruncător (de şarpantă istorică) – II
(4) sistemele planare longitudinale de rigidizare sunt bine delimitate, fiind dispuse,
în funcţie de deschiderea şarpantei, în axul de simetrie vertical, sau – simetric faţă
de acest ax – în perechi de planuri întotdeauna verticale, pe unul sau mai multe
nivele;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – V
posedă tălpi, având între tălpile inferioare şi superioare popi împănaţi, rigidizaţi prin
colţari sau contrafişe, care câteodată se intersectează; tălpile inferioare şi superioare
ale sistemelor planare longitudinale sunt aşezate pe corzi sau traverse (moaze) fără
îmbinare sau legate prin chertare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – VI (5) distribuţia fermelor
principale şi secundare este
variabilă, caracteristică fiind
situaţia în care şirul de
ferme (început şi terminat
cu ferme principale (P))
admite fiecare a doua fermă
secundară (S), astfel: P–S–
P–S–P; interdependenţa
sistemelor planare
transversale şi longitudinale
este materializată prin popi
comuni; mai rare sunt
situaţiile în care există
numai ferme principale:
P–P–P–P–P, respectiv cazuri în care între două ferme principale consecutive se află
două ferme secundare: P–S–S–P–S–S–P;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter gotic – VII
Realizată în România în
secolul XVIII şi la începutul
secolului XIX, caracterizată
prin sisteme longitudinale de
rigidizare dispuse în planul
căpriorilor, respectiv prin
sistemul specific de
descărcare din fermele
principale, presupune patru
tipuri în funcţie de trei
calităţi: (i) cu căpriori
continui sau întrerupţi,
(ii) după modalitatea preluării împingerilor orizontale ale căpriorilor din fermele
secundare, respectiv (iii) cu corzi dispuse în fiecare fermă sau numai în fermele
principale;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – II
numai fermele
principale posedă corzi,
iar împingerile
orizontale ale
căpriorilor din fermele
secundare sunt preluate
de pane de streaşină:
(a) conformare
geometrică respectiv
mecanică a
elementelor şi
sistemelor planare:
(1) panta căpriorilor are cel mult 45o (excepţie fac şarpantele de tip mansardă, cu
panta căpriorilor inferiori între 60° şi 75°); (2) calitatea de fermă principală se
manifestă deopotrivă la toate tipurile de acţiuni;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – III
(b) materialul
preponderent utilizat
este de esenţă moale
(brad de pădure,
molid etc. – cu o
durabilitate de 200-
500 ani în interiorul
clădirii, în mediu
uscat), adecvat
confec-ţionării
elementelor mai
robuste; întinderea
din popi se transmite
de obicei la coardă
prin platbenzi
metalice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter baroc – VII
Executată în România în
secolul XIX (inclusiv până
în Primul Război Mondial)
cu dispozitive de
suspendare şi (regulat) de
tensionare, utilizând pane
în susţinerea fermelor
secundare, presupune
sisteme longitudinale de
rigidizare dispuse în
planuri verticale sau
înclinate; numai fermele
principale posedă corzi;
împingerile orizontale de la fermele secundare sunt preluate (într-o măsură mai mică sau
mai mare, şi în strictă concordanţă cu rigiditatea longeroanelor ori cu modul de alcătuire a
nodurilor de la capetele grinzişoarelor) de corzile din fermele principale prin longeroane şi
grinzişoare;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
(b) materialul preponderent utilizat este de esenţă moale (brad de pădure, molid etc.
– cu o durabilitate de 200-500 ani în interiorul clădirii, în mediu uscat), adecvat
confecţionării elementelor mai robuste; întinderea din popi se transmite de obicei la
coardă prin platbenzi metalice;
ŞARPANTE ISTORICE CONTINENTALE
Şarpantă istorică cu caracter eclectic – VII