Transportul prin membrane

~ioni si molecule~
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Introducere
Membrana biologica este un exemplu de structura supramoleculara –
numeroase molecule asamblate intr-un nivel de organizare superior – care
are proprietati diferite de moleculele individuale.
Cea mai importanta caracteristica a membranei este accea ca regleaza
transportul, functie esentiala vietii celulei.
Traficul moleculelor si ionilor are loc cu o rata constanta in ambele directii, ele
nu traverseaza bariera nediscriminat, deoarece membranele biologice
poseda permeabilitate selectiva.
Rata de transport a diferitelor substante este diferita.
Transportul prin membrane
(transmembranar) reprezintă
trecerea unidirecţională sau
bidirecţională a moleculelor de pe o
faţă pe cealaltă a unei membrane.
Permeaţia se referă la toate procesele
de transport transmembranar a
moleculelor mici şi ionilor, prin care
este străbătută, în mod direct, bariera
bistratului lipidic.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Introducere
Citoza (endo- si exocitoza) cuprinde transportul în celule sau în afara celulelor a
macromoleculelor sau a unor particule supramoleculare „împachetate” în
vezicule. Veziculele sunt mici compartimente delimitate de o membrană.
Membranele biologice se caracterizează prin permeabilitate selectivă. Acestă
noţiune caracterizează global transportul transmembranar al ionilor şi al
micromoleculelor (permeaţia), indicând că transportul acestora este limitat
şi că anumite specii ionice şi/sau micromoleculare pot fi „preferate”.

Permeabilitatea selectivă este

datorată:
a)  barierei reprezentată de
bistratul lipidic – nu
permite traversarea sa
decât de către molecule
liposolubile;
b) prezenţa în membrane a
proteinelor de transport.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportul prin membrane

În funcţie de modul în care ionii si moleculele traversează bariera bistratului
lipidic membranar diferenţiem două tipuri de transport:
•  Difuzia (difuzia simpla)
•  Transportul cu ajutorul unor proteine de transport
- transportul pasiv (difuzia facilitata)
- transportul activ
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Difuzia
Moleculele poseda un tip de energie numita agitatie termica, rezultatul acesteia este
tendinta moleculelor de a se imprastia si de a ocupa tot spatiul disponibil.
In absenta altor forte, o molecula va difuza de la o concentratie mai mare la o
concentratie mai mica.
Difuzia (lat. diffusus = difuz) reprezintă procesul fizic de pătrundere a moleculelor sau
atomilor unor substanţe în masa altei substanţe.
Difuziunea oricărei micromolecule prin membrană este dependentă de:
•  Gradientul de concentraţie
•  Dimensiunea moleculei
•  Sarcina electrică
•  Liposolubilitate

Difuzie neta Difuzie neta Echilibru

Difuzia unui solut printr-o membrana poroasa

 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Cel mai uşor difuzează moleculele cât mai hidrofobe, mici şi nepolare. Moleculele
nepolare mici, precum O2 şi CO2, se dizolvă uşor în bistratul lipidic şi de aceea îl pot
traversa rapid, prin simpla difuzie. Moleculele polare fără sarcină electrică
(neionizate), cum ar fi ureea şi apa difuzează de asemenea prin bistrat, dar cu o
viteză mai mică. Membranele sunt practic impermeabile pentru moleculele cu
sarcină electrică, indiferent dacă au sau nu dimensiuni mici. Astfel, bistraturile
lipidice artificiale sunt de 109 ori mai permeabile pentru apă decât pentru ionii de
dimensiuni mici, cum ar fi Na+ şi K+ .
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Tipul de substanță Exemple Membrana este…

Gaze CO2, N2, O2 Permeabilă

Molecule polare mici, fără Etanol Permeabilă

sarcină electrică Uree, apă Slab permeabilă

Molecule polare mari, fără Glucoza, fructoza Impermeabilă

sarcină electrică

Ioni Na+, K+, Mg+2 Impermeabilă

Molecule polare cu sarcină Aminoacizi, ATP, Impermeabilă

electrică proteine
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~
Osmoza
Daca in ramurile unui vas in forma de U se afla doua solutii de concentratii
diferite, iar acestea sunt separate de o membrana semipermeabila, apa va
difuza prin porii membranei de la concentratia mica de solut la concentratia
mai mare de solut.

Fluidele biologice se comporta

la fel, apa difuzeaza din regiunea cu
concentratie mai mica de solut la
regiunea mai concentrata, pana se
ajunge la echilibru.

Difuzia apei printr-o membrana

selectiv permeabila poarta numele
de osmoza.

Echilibrul hidric si schimburile

de apa dintre celula si mediul extern
ei sunt cruciale pentru organisme.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Cand ne referim la comportamentul unei celule intr-o solutie trebuie sa luam in

considerare atat permeabilitatea membranei cat si concentratia solutului. Ambii
factori sunt inclusi in notiunea de tonicitate a unei solutii, capacitatea unei
solutii de a castiga sau pierde apa.
Tonicitatea depinde in parte de concentratia de soluti care nu pot traversa
membrana. Daca in exterior sunt mai multi soluti ce nu pot penetra bariera
lipidica, apa are tendinta de a iesi din celula, si invers.
In functie de tonicitate de deosebim:
o  Solutii izotone (concentratia de soluti nepenetranti este egala in celula si mediul
extern, schimbul de apa se face cu aceeasi rata in ambele directii).
o  Solutii hipertone (concentratia e mai mare la exterior), celula pierde apa.
o  Solutii hipotone (mai multe particule dizolvate in citosol decat in lichidul
extracelular), apa intra in celula.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Echilibrul hidric la celulele cu pereti celulari difera fata de acelea la care nu exista perete
celular. Daca intr-o celula aflata intr-un mediu hipotonic intra apa peretele acesteia
se va extinde doar pana cand va exercita o presiune asupra celulei, presiune care
impiedica fluxul de apa in celula. In acest moment celula (vegetala, bacteriana etc)
este foarte ferma si se afla in starea de turgescenta.
Daca celulele vegetale se afla intr-un mediu izotonic, celulele devine flacide. Intr-o
solutie hipertonica celulele pierd apa, membrana se va desprinde de peretele celular,
acest fenomen se numeste plasmoliza si plantele se ofilesc. Bacteriile, unele prostiste
si fungii se comporta identic intr-un mediu hipertonic.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Plasmoliza celulelor
de Elodea canadensis
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Celulele care nu au perete celular (unele protiste, celulele animale) nu pot tolera
pierderea/aportul prea mare de apa. Acesta problema dispare automat cand
mediul in care traiesc este unul izotonic. Animalele care traiesc in medii
hipotone sau hipertone au mecanisme de osmoreglare.
Spre exemplu, Paramoecium traieste intr-un mediu hipoton. Chiar daca
membrana sa este mai putin permeabila pentru apa exista un flux continuu de
apa dinspre exterior spre citosol. Parameciul are vacuola contractila, care
elimina excesul de apa, astfel se mentine echilibrul hidric, iar celula nu se
lizeaza.

vacuola contractila se
umple de lichid printr-
un sistem de canale
radiare din citoplasma

cand este plina, vacuola

si canalele se contracta,
iar apa iese din celula
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportul mediat de proteine de transport

Ionii, aminoacizii, monoglucidele, nucleotidele, precum şi alte molecule polare pot
traversa membranele datorită unor proteine de membrană cu funcţie de transport.
Astfel de proteine se găsesc răspândite în toate membranele.
Fiecare proteină efectuează translocarea unui tip particular, specific, de molecule,
aceste proteine având o selectivitate înaltă. Toate proteinele de transport sunt
proteine transmembranare (integrale). Ele formează o fază apoasă continuă,
situată în interiorul proteinei, la nivelul căreia poate avea loc traversarea
membranei, evitându-se contactul direct al substanţei transportate cu miezul
hidrofob lipidic al membranelor.

Există două tipuri de proteine de

transport:

A)  transportori proteici

(cărăuşi, permeaze)

B) canale proteice
(proteine canal)
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Proteinele de membrană pot efectua transport activ sau transport pasiv.

În cadrul noţiunii de transport pasiv sunt grupate toate procesele de transport
transmembranar care au loc fără consum de energie (ATP sau altă formă) şi care
decurg în sensul gradientului de concentraţie (chimic) sau în sensul gradientului
electrochimic (cazul ionilor care traversează membrane polarizate electric).
Transportul pasiv mediat de proteinele de transport poartă numele de difuziune
facilitată

Transport pasiv Transport activ

 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Noţiunea de transport activ se referă la procesele de transport membranar care au

loc împotriva gradienţilor chimici sau electrochimici. Este posibil datorită unui
consum de energie, sursa de energie fiind ATP-ul, lumina, electronii sau un
gradient ionic preexistent.

Transportul activ este

efectuat de către o
clasă specială de
transportori denumiţi
pompe (proteine
pompă ori pompe
proteice).

Transportorii pot
efectua atât un
transport pasiv cât şi
un transport activ,
spre deosebire de
proteinele canal care
efectuează întotdeauna
un transport pasiv.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

A. Transportorii proteici
Leagă în mod specific molecula sau ionul ce urmează să fie transportat şi apoi suferă o
serie de modificări de conformaţie în urma cărora molecula sau ionul ajunge pe
cealaltă faţă a membranei.
Transportorii pot exista în două stări conformaţionale: în prima stare situsurile de legare
a moleculei transportate sunt expuse pe o faţă a bistratului lipidic, iar in a doua stare
acestea sunt expuse pe cealaltă faţă.
Tranziţia dintre cele două stări poate să apară întâmplător şi este complet reversibilă.
Direcţia transportului este determinată de gradientul chimic de concentraţie. Dacă se
transportă o specie ionică, determinant este gradientul electrochimic. Mecanismul
este cunoscut şi sub denumirea de „ping-pong”.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Cărăuşii mediază trei tipuri de transport:

Sistemul uniport (transportorul se numeşte uniporter): transportă un singur tip de
moleculă sau ion, întodeauna în aceeaşi direcţie. Este acţionat de gradientul chimic de
concentraţie sau de cel electrochimic.
Sisteme cotransport : transportă 2 specii moleculare sau ionice, transportul unei specii este
dependent de transportul unei alte specii. Una din specii este transportata în sensul
gradientului de concentraţie, iar cea de-a doua este transportată împotriva gradientului
său de concentraţie.
Sisteme cotransport:

Simport: cele două

specii sunt
transportate în
aceeaşi direcţie

Antiport: două
specii moleculare
sunt transportate în
direcţiii opuse.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Sistemul uniport: GLUT1 –

transportul glucozei

GLUT1 este un tranportor pentru glucoză

situat în membrana plasmatică a
eritrocitelor umane.
În conformaţia T1 deschiderea este spre
faţa externă a membranei. Schimbarea
conformaţiei este declanşată de
legarea glucozei la nivelul situsurilor
specifice. Direcţia transportului este
determinată de gradientul de
concentraţie.
Conformaţia T2 are deschiderea spre faţa
internă a membranei, după ce molecula
de glucoză e eliberată se revine la
conformaţia T1.
Transportul este pasiv.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Simportul glucozei şi Na+

Transportorul oscilează între două

stări. În starea A proteina este
deschisă spre spaţiul
extracelular, iar în starea B
spre citosol.
Legarea sodiului şi a glucozei este
cooperativă astfel că legarea
oricăruia dintre cei doi liganzi
creşte afinitatea proteinei
pentru celălalt ligand.
Deoarece concentraţia Na+ este
mai mare în spaţiul
extracelular decât în citosol,
glucoza va fi legată mai uşor de
transportor în starea A. Ca
urmare, atât Na cât şi glucoza
vor pătrunde în celulă
(schimbarea de conformaţie).

Rezultatul global este un transport net în citosol atât de sodiu cât şi de glucoză.
Transportorul suferă schimbarea conformaţională numai dacă ambii liganzi sunt legaţi la
situsurile specifice ale proteinei. Dacă unul din liganzi nu este prezent sau nu poate fi legat,
nu are loc transportul.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportori activi
Transportorii pot efectua un transport activ al moleculelor - consumă energie.
Deosebim transportori activi primari (pompele proteice) – aceştia utilizează
energia chimică (ATP, pirofosfat) sau electromagentică (lumina) pentru a
realiza transportul împotriva gradienţilor de concentraţie transmembranari.
Transportorii activi secundari sunt sisteme de transport cuplat care utilizează
gradienţii ionici creaţi prin activitatea pompelor pentru a transporta ioni sau
micromolecule împotriva gradienţilor chimici sau electrochimici.

Gradient
electrochimic

Transportor Pompa actionata de Pompa actionata

cuplat ATP de lumina
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportorii activi primari

Clasificarea pompelor acţionate prin ATP
•  P-ATPaze
•  F-ATPaze
•  V-ATPaze
•  Transportori ABC

P-ATPaze
-  transportă activ cationi de: Na+, K+,
Ca+2, H+, în funcţie de specificul pompei
- sunt situate în membrana plasmatică la
procariote şi eucariote şi în sistemul de
endomembrane al celulelor eucariote
-  mecanismul de transport presupune
fosforilarea
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~
F-ATPaze şi V-ATPaze
- sunt întodeauna pompe proteice de transport protonic
- funcţionează fără intermediar fosforilat
- sunt alcătuite dintr-un număr mare de lanţuri
polipeptidice
F-ATPazele sunt ATP sintetaze. În
condiţii normale aceste proteine
folosesc gradientul de protoni de pe
feţele membranelor organitelor
energetice şi membranei plasmatice
procariote pentru a sintetiza ATP.
Doar în cazul în care gradientul de
protoni este disipat aceste proteine
pot funcţiona ca pompe adevărate,
adică pot hidroliza ATP celular
pentru a pompa protoni şi a reface
în acest mod un gardient protonic
transmembranar.
V-ATPazele sunt similare
structural cu F-ATPazele, dar
funcţionează doar ca pompe
protonice. Sunt situate în
membranele unor compartimente
cum sunt lizosomii, vacuolele
vegetale, veziculele de secreţie,
veziculele sinaptice, dar şi în
membrana plasmatica.
Prin activitatea acestor pompe se
acidifiaza continutul lizosomilor.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportori ABC (pompe ABC), se numesc ABC deoarece toate au domenii de legare a
moleculei de ATP („ATP Binding Cassette”). Transportă mono şi diglucide, peptide, anioni,
aminoacizi, vitamine, pigmenţi etc.
Selectivitatea pentru un anumit substrat este variabilă, strictă sau laxă, în funcţie de specificul
pompei. O pompă ABC constă din 4 domenii: 2 domenii hidrofobe cu câte 6 segmente
transmembranare şi două domenii catalitice, de legare a ATP.
Transportorii MDR („multidrug resistance proteins”) au capacitatea de a pompa în afara celulei
medicamentele hidrofobe. Aceste proteine induc rezistenţa celulelor tumorale la
medicamentele citotoxice utilizate în chimioterapie. Tratamentul poate avea ca rezultat o
selecţie a celulelor tumorale capabile de o supraexprimare a genelor ce codifică pompele
MDR.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

ATPaza (pompa) Na+/K+

Situată în plasmalema
celulelor animale.
Operează ca antiporter
pompând sodiul în afara
celulei împotriva
g r a d i e n t u l u i
electrochimic, precum si
potasiu în citosol.

Este o P-ATPaza, hidroliza

unei molecule de ATP
asigură expulzarea a 3
Na+ şi introducerea a 2
K+, acestă pompă
generează potenţial
electric de membrană.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Transportorii activi secundari: absorbţia glucozei

Transportul glucozei şi aminoacizilor în celulele animale se efectuează împotriva gradienţilor de
concentraţie, prin cuplarea cu transportul simultan al ionilor de Na+ în sensul gradientului
electrochimic.
Gradientul electrocimic al Na+ este creat prin activitatea pompei de Na+/K+ . Cu alte cuvinte
transportul glucozei nu se datorează în mod direct unui consum energetic obţinut prin
hidroliza ATP, ci cuplării sale la fluxul ionului de sodiu determinat de gradient.
Glucoza (şi aminoacizii) este transportată din lumen prin celulele epiteliului intestinal, în
sângele capilar. Acest transport bistadial implică existenţa a două seturi de proteine de
transport specifice: unul în microvilii celulelor intestinale şi un altul în membrana bazo-
laterală a aceleiaşi celule. Polaritatea celulelor epiteliale este, aşadar o condiţie a acestui
transport cuplat.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Pătrunderea glucozei din

lumenul intestinal în celulă
are loc la nivelul
membranei apicale, unde
este localizat simporterul
pentru glucoză- Na+. Na+ -
K+ ATPaza este localizată
exclusiv la nivelul
membranei bazolaterale.
Prin activitatea ei se
generează gradientul de
sodiu care determină
sensul de operare a
proteinei simport. Glucoza
pătrunsă în celula
intestinală străbate
memebrana bazolaterală
prin intermediul unui
sistem uniport. Rezultatul
net al mişcărilor
substanţelor prin
membrane este un flux de
ioni de sodiu şi de glucoză
din lumenul intestinal,
prin epiteliu, în sânge.
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

B. Proteine canal
Proteinele canal formează canale apoase care traversează membrana. Când
aceste canale (pori apoşi) sunt deschise, anumite molecule sau anumiţi ioni
(specifici, în funcţie de tipul proteinei canal) pot difuza prin faza apoasă a
canalelor traversând, astfel membrana. Deoarece, în esenţă, canalele
facilitează difuzia, transportul prin canale este mai rapid decât cel care are
loc la nivelul transportorilor (cărăuşilor).
Majoritatea proteinelor canal din membranele plasmatice ale animalelor şi
plantelor formează canale (pori) înguste, cu selectivitate înaltă care au două
stări funcţionale (canal închis şi canal deschis). Ele transportă ioni, motiv
pentru care au fost denumite canale ionice.
 Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

Viteza este foarte mare, transportul nu este dependent de resurse energetice şi se desfăşoară în
sensul gradientului chimic sau electrochimic.
Selectivitate ionica: permite trecerea prin canalul apos doar a unui anumit ion şi nu a altor ioni.
Pe baza stimulilor specifici care determină tranziţia închis – deschis se deosebesc mai multe
tipuri de canale ionice:

a)  canale dependente

de voltaj

b) canale dependente de
liganzi extracelulari (ex.
neurotransmiţătorii) sau
intracelulari

c) canale dependente de
stimuli mecanici
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

1.  Doua molecule care pot traversa membrana

sunt oxigenul si dioxidul de carbon. De ce?

2.  Daca un parameci inoata dintr-un mediu

hipotonic intr-unul izotonic, ce se va intampla
cu activitatea vacuolei contractile?
Transportul prin membrane ~ioni si molecule~

1.  Atat oxigenul cat si dioxidul de

carbon sunt molecule mici,
neincarcate electric si pot traversa
usor miezul hidrofob al bistratului
lipidic.

2.  Activitatea vacuolei contractile a

parameciului ar scadea. Vacuola
pompeaza apa aflata in exces doar
cand celula se afla intr-un mediu
hipotonic.