CHNTHREFI ROMIANIE1

www.dacoromanica.ro
N. BEILCESC11
HM,

CANTEIREFI
ROMANIEI
Cu STUD1U INTRODUCTIU
DE

N. I. FIPOSTOLESCU

SUCURESTI
INST1TUTUL DE EDITURA SI
ARTE GRAFICE FLACARA"
STR. GAMPINEANU, 40
1014

www.dacoromanica.ro
 BALCESEll 51 JAMMER ROMAillEl"
CONFER1NTÄ DE
N. I. APOSTOLESCU
Rostità la Societatea Istorid RomAtiA"
in seara de 30 Martie 1911
[Rezumat]

CAnd la 1850 apArit la Paris, in Romdnia Vii-

toare, vestita poemA In prozA, BAlcescu o InfatisA
sub umbra unei taine. Mai tArziu, dupA moartea
marelui scriitor, pe cAi piezise si sfielnice, se ivi
un pretendent la titlul de proprietate al Cântdrit
Romaniei. NiciodatA InsA, acesta nu indrAsni sA o
iscAliasca sau cel putin sd pretindk el, cA
este lucrarea sa..... Dar despre toate fazele afa-
cerii acesteia se va vorbi In partea a doua. Acuff!
la Inceput se va invedera un lucru: BAlcescu
publicA poema alcAtuit'a dup. Chateaubriand,
Byron, Lamennais, Michelet si Biblie Inteo
limbA romaneascA datoritä geniului sAu, Inter)
epocA In care mistifieärite ¡iterare erau de mult
obicinuite In Franta si In literaturile iubite dr
Francezi. Amicul lui Michelet simt-ià nevoia de

www.dacoromanica.ro
 6

se manifestà In acelas fel ca prietenii ori ca pre-

decesorii Romantismului. TrMk BAlcescu, Intr'un
anumit mediu ale cdrui miscAri erau si ale sale.
Astfel se nasal ideea mistificArii din 1850.
Cel mai vestit infAtisdtor de opere gasite, omul
a cdrui faimd a strAbdtut lumea 'literal-a de pre-
tutindeni, vreme indelungatA, fu James Mac-
Pherson. Intre 1758 si 1763 el publicd o serie
de poeme pe cari, spuneh el, se nevoise a le
traduce din limba gaelicd In englezeste. Autorul
lor era Ossian, fiul lui Fingall. Acest 6ard plAnge
nenorocirile neamului ski regesc, moartea fiului
sdu Oscar, ori invazia Irlandei de cdtre Swaran,
regele din Lochin, si cAntà mAntuirea ei multu-
mitd lui Fingall, regele Scotiei.
Oameni invdtati, poeti, suverani ca Napoléon
crezurd In existenta poemejor lui Ossian. CAnd,
mai tArziu, se spuse de cdtre unii necredinciosi
cd Mac-Pherson e adevAratul autor, si cd origi-
nalul gaelic pe care Mac-Pherson II tot pro-
miteh si nu-1 ardth este o poveste, fu o ade-
vdratA 'furtund. ToatA lumea tine& la dreptul de
proprietate al lui Ossian. Oricum, poemele Os-
sianice exercitard o mare influentd asupra lui
Byron si, In genere, asupra scoalei romantice fran-
ceze. In RomAnia, numele celebrului bard scotian
fu venerat 'de elevii romantismului. Lui Gr. Ale-
xandrescu, cAnd vorbeste de Rciseirital amii la
Tismana, i se pare ed. vede
...ossianice palate.
Un alt om care isbi imaginatia scoalei lui Victor
Hugo; fu tot din Anglia, anume Chatterton. Al-

www.dacoromanica.ro
 7

fred de Vigny are astfel intitufata chiar una din

piesele sale.
Nascut la 20 Noemvrie 1752, traind deci cam
in acela§ timp cu Mac-Pherson, dupa cum ob-
serva d. Augustin Thierry, cari se ocupa de ei
pe larg i) inventa pe la 1765 pe T homas Rowley
ale carui scrieri spunea el ca le-a gasit inteun
cuftir al unui domn Canynge, care traise in veacul
al XV-lea. Bietul Chatterton duse un traiu plin
de neajunsuri §i vAzit, Inca fiind in vieata, a
scrierile sale, publicate sub numele altuia, nu erau
rau primite.
Un al treilea inventator de opere literare fu
Fabre d'Olivet, cunoscut nu numai ca trou-
badour" ci §i ca ocultist. Libraria Henrichs,care
va mai public& o lucrare de acela§ fel, da la
lumina in luna lui Germinal, anul X, o carte care
se vedea a fi inspirata din Biblie: Le Troubadour,
Poésies.occitaniques, traduites par Fabre d'O-
livet I). Limba ori dialectul acesta occitanic ar
fi ceva tntre vorbirea provengan §i cea langue-
dociana. Poeziile erau, fire§te, ale lui Fabre d'O-
livet. Totu§i, prin cuno§tintele lui In directie pro-
vengala, d. A. Thierry 11 socoate drept un pre-
cursor al lui Mistral.
La 19 Maiu 1803, libraria Henrichs publica
volumul intitulat : Pastes de Marguerite-Eléonore
Clotilde des Vallon-Chalys, dame de Surville,
Augustin Thierry, le Figaro du 15 Mai 1909 (p. Mac-
Pherson) et du 5 Février 1910 (p. Chatterton): Les grandes
mystifications littéraires.
Idem, le Figaro du 28 Mai 1910.

www.dacoromanica.ro
 8

poète français du quinzième siècle. In 1789, Jo-

seph-Etienne, marquis de Surville, capitan, in-
tdInise la Dtisseldorf pe un oarecare Vanderbourg.
Acesta, mai apoi, dupa ce pierduse din vedere
pe capitanul de Surville, Mat sa lasa la lumina
manuscrisele versurilor, cari, spusese emigrantul
france, erau ale unei strabune. Aceasta dmule"
a Christinei de Pisan zicea Vanderbourg
avea poeme cari nu puteau sa fie date uitärii.
Credinta lh poemele acestea ca fiind ale Clo-
tildei de Surville a fost asa de ihradacinata IncAt
autorul conferintei de fatä isi aduce aminte ca
in 1909, fiind la Paris, a aflat urmatoarea nos-
timadä. Un tânär isi sustinea o.teza despre ver-
sificatia franceza In veacul al XV-lea. D. H. Cha-
telain, ash se numià de nu ma fusel tânarul
invatat, a lasat sa se tipariasca numele poetei
in lucrarea sa, ca un lucru foarte firesc. A tre-
buit interventia unui profesor, ca al hotarasca
a Indrepta cartea chiar asa tiparita cum era.
D. Thierry, care se ocupa cu deamanuntul si
de mistificarea privitoare la Clotilda de Surville,
o atribue marchizului de Brazais, scotand din
cauza pe capitanul marchiz de Surville si. pe
Vanderbourg.
In acelas an 1803, ih Obermann al lui Sé-
nancour, gasim o asa zisa conversatie filosofica
a pesimistului povestitor cu un cugetator Mol-
dave". La sfarsit, inteo nota, vestitul precursor al
Romantismulul francez se da de gol, de oarece
reproduce un fel de cugetari ale Moldoveanului

www.dacoromanica.ro
 9

in chestie. Nestiind insd bine ce inseamnd Mol-

dovean", spune cd le traduce din l'esclavon" O.
In 1815 apdreh la Gide, in Paris, o lucrare fArd
nume de autor: Histoire des Sociétés secrètes de
farm& et des conspirations militaires qui ont eu
pour objet la destruction du gouvernement dc
Bonaparte. Scrierea fAcù mare sgomot si se crezù
multd vreme in existenta asa zisilor Philadephes'
din Besancon. i azi chiar, rom'ancierul Paul Adam
s'a slujit de ideile cuprinse in cartea din 1815,
in l'Enfant d'Austerlitz. In realitate erh o fabri-
catiune a romanticului Charles 1Iddier, lucru
pe care, in urmd, nici nu 1-a mai tAgAduit ').
In 1816, Benjamin Constant publicd un ro-
man care era sd ajungd vestit. El e intitulat :
Adolphe, anecdote trouvée dans les papiers
d'un in conn u et publiée par M. Benjamin de
Constant. Paris, chez Treuttel et Wurtz, rue de
Bourbon, No. 17; Londres, chez Colburn, book-
seller, 50, Conduit Street, New-Bond, 1816". Ti-
tulatura aceasta e pdstratd si mai tdrziu. Autorul,
care se cld drept editor, povesteste o istorie in-
treagd, asa cum erà s'd facd si Aalcescu. Stase,
spune el, cdtáva vreme, Inteun han din Cerenza,
sdtulet din Calabria. IntAlnise acolo pe un om
tdcut. 11 si Ingrijise cdt fusese bolnav. Dupä pie-
carea lor, care s'a intamplat in acelas timp, edi-
torul B. Constant , a primit la Neapoli, o
cutie cu rnai multe scrisori, un portret de lemee
i) Sénancour, Obermann, 2-e ed., A. Ledoux, 1833,
t. II, p. 375 sqq.
3) A. Thierry, le Figaro du 19 Décembre 1908.

www.dacoromanica.ro
 10-

§i manuscrisul unei povestiri viitorul roman

Adolphe. Cutia fusese gasita pe drum de cdtre
hangiu, i, neVind caruia din cei doi s'o trimita, se
hotartse a o da d-lui Constant. 1ntamplarea a
facut a nu mai da de urma strainului. Dupa vre-o
zece ani, fiind In Germania §i vorbind cu ni§te
cunoscuti proaspeti despre toate acestea, unul ti
cerii pentru catva timp manuscrisul. 1-1 tnapoia
In curand, Insotindu-1 de ó scrisoare prin care
Indemna, pe d. IA. Constant, a publica povestirea.
Autorul scrisorii pe care Benjamin Constant o
reproduce cunoscuse pe Adolphe, §i socotia
ca darea la lumina a romanului ar fi de un fo-
los educativ. Fire§te cá toate acestea sunt numai
un fel de praf aruncat In ochii lumii. Eroina,
Ellénore, care fusese In realitate o doamna ir-
landeza, Lindray, §i avusese un traiu neregulat,
cunoscuse In chip foarte intim pe Benjamin Con-
stant, pana la un punct oarecare el Insa§i A-
dolphe. Editorii de astazi spun asta foarte lamurit 1).
Mérimée publica, la Paris, In 1825 intála editie
din le TM-litre de Clara Gazul. Autoarea acestor
piese, spune Mérim6e, era o actritd spaniola.
O biografie Inchipuita, note explicative sfar§iau
prin a face fictiunea lucru real". Mel/a exem-
plare aparutt cu portretul celebrei comediene".
Era Insu§i autorul [Wrimée] dupa un croquis"
de Del6cluze care-ltnfatip In mantila, cu umerii
goi, cu o cruce de aur la gat" 2). Originalul spa-
9 Benjamin Constant, Adolphe. La Renaissance du
livre, Jean Gillequin, Paris.
2) Augustin Filon, Prosper Mérlmée, (les Grands écrivains
français), Hachette, 1898, p. 26.

www.dacoromanica.ro
 11

niol, publicat la Cadix este spune Mérimée-

foarte rar. (Era asa de rar ca nimeni nu-1 vazuse
vre odata).
Peste doi ani, In 1827, Mérimée, care era un
pince-sans-rire neajuns si neintrecut, da la lumina
o nouà lucrare tradusa (?): la Guzla a cantare-
tului morlac Hyacintife Maglanovici..Poemele erau
Insotite de o disertatie asupra vampirismului si
a deochiului. Lucrul merse de astadata asa de
bine In cat un Slav ca Puskin cerii autorizatie
a traduce poemele In limba rusa, spre a le reda unei
limbi Inrudite cu a lui Maglanovici. Invatatul
german Gerhart recunoscii(?) chiar metrul dalmati).
li fusese de ajuns lui Mérimée sa citiasea o
calatorie In Dalmatia, facuta de abatele Fortis, si
o bunä statistica a vechilor provincii illyriene,
facuta de un sef de biurou dela Ministerul afa-
cerilor straine 2). Mai Invatand si cateva cuvinte
slave, putuse da impresia a.' vorbeste sau mai
bine zis scrie foarte serios cand spunea CA tra-
duce din dalmata lui Maglanovici, pe care nici-
°data. nu-1 vazuse, pentru foarte frumosul motiv
ca. acesta nu existase si pentruca niciodata Mé-
rimée nu fusese In partile illyrice.
De altfel In le Globe 'se at-Ma In curand ca titlul
Guzla nu era decat o anagrama din Gazul. D.
Louis Leger a al-Mat ca scrierea e un amestec
al unei legende scotiane si a ceva din Teocrit 8).

Augustin Thierry, Les Grandes mystifications litté-

raires, le Figaro du 27 Noembrie 1909.
A. Filon, Merimée, p. 27.
A.Thierry, le Figaro du 27 Noembre 1909.

www.dacoromanica.ro
 12

In 1829, Sainte-Beuve publicA, in calitate de

executor testamentar, versurile prietenului
sAu Joseph Delorme, a cArui biografie precedà
volumul. Amdnunte, scrisori dela Delorme, do-
vediau existenta nenorocitului poet. Azi, nu mai
e de loc o taind pentru nimeni cA Joseph De-
lorme cu modificAri celebrul critic si poet
au fost una si acceas persoand.
0 mai Indeltingd enumerare a diferite cazuri
de mistificar este zadarnicA. Acestea sunt mai
mult ca indestulAtoare. BAlcescu trAià atunci in
tard sub influenta citirii operelor francezei). Dus
la Paris, luase ceva din spiritul glumet i inclinat
spre mistificAri al oamenilor cari alcAtuiserA la
Jeunesse dorée sous Louis-Philippe, pe cari ii des-
crie cu atAta vioiciune d. Léon Séché in volumul
1) Cf. intre altele, articolul nostru 0 carte a lui Balcescu,
publicat in Revista pentru Istorie, Archeologie i Filologye,
vol. XI, p. II, 1910, pp. 340-346, 1911.Citind la Paris pArti
din BAlcescu, d. Mario Roques a facut observarea, in cursu-
rile de la Ecole des longues Orientales, cA unele bucAti sunt
lAmurit influentate de spiritul lui Renan din l'Avenir de
la science. De §iducrarea aceasta apArel mult mai tarziu,
in anul 1848 spiritul acelei lucrAri predomina in Paris. D.
Pierre Lasserre (Revue Hebdomadaire, XXIII-e amide, No. 4
24 lanv., 1914) in conferinta sa privitoare la aceastA scriere
a lui Renan zice, intre altele, vorbind de chimera riolitico-
religioasA a mesianismului romantic de atunci: De toutes
parts des voix s'élèvent pour évoquer, pour annoncer
régéneration universelle qui sera comme un équivalent hu-
main du christianisme, méme pour en donner le secret
et la formule". (p. 469). In timpul Asta BAlcescu trAia in
atmosfera Parisului. Acum recititi anumite pasagii din am-
tarea Romania §i vedeti tonul.

www.dacoromanica.ro
 13

Cu acelas nume, aparut acum un an, si in Alfred

de Mussetl). 0 scrisoare Balcescu din
a lui
26 Avril
" 8 Mai 1849" catre doamna Ion Ghica, scri-
soare aflata2) azi la Academia Romana, mss. 802,
ne arata pe Balcescu Inclinat a face farse sau
cel putin aratand ca ar fi gata sd le faca daci i
s'ar prinde. El, care pregatia Ctintarea Romaniei
de vre-o cativa ani, simtia cä se apropie minutul
mistificarii, si en attenaant" se exercità In chip
glumet. .
In L'Influence des Romantiques français sur la
Paste roumaine 9 autorul acestei conferinte a
aratat de ce poema Intitulatä Catarea Romaniei
este anume a lui Balcescu. lata pe scurt cele
cuprinse acolo, cu un foarte mic adaos:
Cu data de 8 August 1850, apare, In Romaniea
Viitoare", la Paris, poema, precedata de o intro-
ducere semnata de Balcescu. El spune ca, 'NW°
manastire pe care n'o numeste din Carpatii
nostri, gdsise cu cinci ani mai 'nainte tntr'un
vráf de hartii, manuscrisul Intitulat Cantarea Ro-
mantel pe care acum il dd la lumina. Cine va
fi autorul nu se stie spune el, In chipul lui
Nodier si al altor mistificatori. Trebue sa fie
vre-un pustnic hranit eu citirea Bibliei. Unele
idei fac pe BdIcescu a vedea un rasunet al ma-
rilor miscdri populare din Europa, cum ar fi cea
Ambele la Mercare de France. M C M X.
PublicatA de noi in Revista pentru Istorie, Archeolo-
gie $i Filologie vol. XII, 1911, pp. 93-94, ap 'cum e In
original : cu toate gre§elile §i scApArile din vedere.
Paris, Honoré Champion, 1909, pp. 170 sqq.

www.dacoromanica.ro
 14

din 1830. Numele,Franciei qi al Poloniei sunt

lAmurit pomenite de modestul prefatier.
Ion Ghica, inteo scrisoare publica adresata
prietenului ski V. Alecsandri, poveste0e felul
cuna s'a citit la generalul Mavru, de !catre Bal-
cescu, poema presupusului pustnic, i cum cei
de fatA au felicitat pe cititor drept autor, cu mult
Inainte de publicarea ei. De altfel Ghica Ii cu-
no0ea existenta de prin 1847.
In 1852 Bdicescu moare, 0, peste trei ani, se
publicA din nou Ca ntarea Romaniei, In Romania
Literard a lui Alecsandri, la la0. De astA data
e lipsità de prefata lui Balcescu, dar ca i In
trecut nu e semnatd de nimeni. Cititorul foarte
atent al revistei lui Alecsandri o va gAsi InsA la
sumarul dela sfArsitul anului, pusA In qirul unor
publicatiuni cari, In deosebire de Cantarea Ro-
maniei fuseserA toate semnate datorite lui A.
Russo, prieten foarte intim al poetului director
al Romaniei Literare. Lucrul era Ins6 flout cu
sfiald §i In a§a fel IncAt putea fi socotit ca o
greseald de tipArire. Dovada cea mai lAmuritA e
cA nimeni n'a bagat de seamA Incercarea asta.
Ceva mai mult, peste-feapte ani dela tncercarea
din Romania Literard, In 1862, Alecsandri scrie
In Revista Romand1) o notitA biograficA a lui
BAlcescu §i vorbe0e cu prilejul acesla, pe lam
despre Russo: 2) Niel o vorbd despre Cantarea
Romaniei. In anul urmator InsA, 1863, In Revista
Romana a lui Odobescu, dupA publicarea unui
I) Vol. II, 1862.
2) Loc. cit., pp. 314-316.

www.dacoromanica.ro
 15

manuscris inedit al lui Russo, directorul revister

reproduce o declaratie a lui Alecsandri, care spune
a va destAinul ceva sensational: Cantarea Ro-
mantel este de Russo. E curios a el uitase sin-
gur tncercarea din 1855.
E foarte adevArat InsA a ea nu prinsese §i
n'a prins multA vreme. Pricina ? Ion Ghica auzise
In- multe rAnduri fragmente din poemA citite de
BAlcescu, Inainte de a sti oricine despre exis-
tenta ei 1).
Bolintineanu pune In versuri Catarea Romd-
niei §i apune lAmurit cA e a lui BAlcescu. Vom
vedeh cA poetul Florilor Bosforului nu numai
cA puteA sA cunoascA §i el taina cea grozavA,
ca toti pribegii de seamA dela 1848, dar cd avea
§i oarecari motive mai lAmurite de a fi amestecat
In afacerile privitoare la poema lui BAlcescu.
Ar. Densu§ianu scrie chiar in 1894: Afirmarea
asta [a lui Alecsandri] a rAmas cu totul nepro-
batA" 2).
Alecsandri se necAjiA spre a dovedl cA pater-
nitatea poemei trebue atribuità prietenului sAu
intim Russo, afirmad cA... asa e lucrul. In 1876,
in urma conferintei neuitatului Tocilescu 3), bardul
dela Mircesti se hotAreste a spune In ce I'm-
prejurAri stie el cA s'a pldnuit alatuirea poemei
acesteia. Ar fi fost vorba ca el, Russo §i BAI-
cescu sA scrie ceva spre a tnflAcArà mintile ti-
i) Scrisorl cdtre V. Alecsandri, Socec, 1887, XXVII,
pp. 682-683.
3) Istorta limbei f i literaturei romane, Iasi, 1894, p. 311.
3) Nicolae BdIcesca. Viata, timpul si operile sale.

www.dacoromanica.ro
 16

nerilor studenti romani dela Paris. Rezultatul ar

fi fost cd Russo a scris poema In frantuzeste si
Bdlcescu a tradus-o In romaneste, Alecsandri de-
sinteresandu-se, In cele din urmA, de hotArlrea
luatd.
LAsand la o parte faptul curios cd mai era
nevoe de a InflAcArà mintile studentilor romani
patrioti de atunci, apoi se pune tdrebarea: De
ce taina aceasta ? Alecsandri nu s'a gandit la
moda mistificArilor si a crezut de bund seamd
cd motivul e cel pus inainte de el. Noi vAzurdm
Insd destule pilde IndemnAtoare la... mistificare.
De ce -,,- intrebare capitald de ce sd publice
BAlcescu o poemd de Russo ? Nici Alecsandri,
nici nimeni nu a putut rdspunde la aceastd In-
trebare. Alecsandri se Incurcd asa de rdu In ex-
plicAri Incat afirmd ea' la Paris spre a des-
teptà simpatiile Francezilor pentru Romani a
trebuit sa se traducd din non in frantuzege textul
roman. Apoi dacd exista un text prim francez,
dece nevoia acestei noud traduced? Sau si lu-
crul e foarte probabil manuscriptul francez al
lui Russo, pe care Alecsandri spunea cd It are si
pe care 11 ddruià unei surori a lui Russo, va fi
fost pur si simplu traducerea textului roman al
lui BdIcescu ? E foarte regretabil cd acest ma-
nuscris, pe care partizanii lui A. Russo 11 soco-.
tiau drept o comoard, s'a pierdut ca un lucru
fArd de pret. Cel putin d. P. V. Hanes, In volumul
In care editeazA Scrierile lui A. Russo, nu ne dd
acest text, ba Inca In treacdt spune cA el a
fost pierdut.
La acestea se mai adaugd faptul urmAtor:
www.dacoromanica.ro
 17

Bolintineanu trebuià sä cunoascg bine taina,

de oarece. el Insusi este traducätorul vestitei carti
a lui Lamennais Paroles d'un croyant, care a
inspirat de aproape multe pärti din Cántarea
Roma niel. BAlcescu citeazA chiar traducerea a-
ceasta In Migarea Románilor din Ardeal in 1848,
färd Insä a mentionä cine este traducätorul. De
fapt Bolintineanu nici n'a semnat-o complet vre-o
datà. Doar Inteuna din editiile posedate de bi-
blioteca Academiei Române' gäsim la sfärsit un
D. B. Felul apoi de a serie, de a stilizà, e lä-
murit al lui Bolintineanu 1).
Acest scriitor, pribeag si el ca i BdIcescu,
tovaräs de suferinte i admirator al acelorasi
mari scriitori francezi ca si autorul Istoriei lui
Mihai Viteazul, cand pune' In versuri Cântarea
spune cà e a lui Bälcescu.
In precuvântarea versurilor lui Bolintineanu,
(publicate In brosurà In 1858), se spune cá datele
privitoare la activitatea lui Bälcescu sunt culese
dupà d. I. Voinescu II, un alt Romän mort In
exil si care asemenea meritä a fi regretat de com-
patriotii Voinescu, dätätor de stiri din viata lui
11811111TM 81181 KpiAcHvoc de A. F. de Lamennais, Tpa-
A8C% AIH zispantSaottig A4TZ A4 A8M1HZ 1111 4HKIH4TL nononSAtil Po-
MN.HAf 8H PONIAll. 1681446p. Tino rodSo AS1 Ioci4s K01141H1
1848. 108 pp. In 4° mic. In biblioteca Academiei Románe.
[A. 4154].
Cineva a scris, de maná, pe coperta acestui exemplar
Archimandritul Dionisie. Acesta probabil n'a cunoscut Insä
doua editie" tip'arità la 1859, in Iasi, la tipografia lui
H. Goldner, si in careta Finitu" apare semratura : D. li...".
Dealtfel, si din aceastä edifie se gäseste un exemplar la
Academie [A. 671] de 163 pp. in 8° mic.
2

www.dacoromanica.ro
 I8

Balcescu, era un mare admirator al lui Lamen-

nais, a0 Mat In scrisoarea din Septembrie 1848
catre I. Bratianu 9 citeaza de trei ori pasagii din
vestitul scriitor francez, care e dese ori imitat In
Ceintarea Romelniei. Ca i Bälcescu, pe care II qtim
vorbind despre nenorocirile Poloniei, Voinescu se
gande§te la tara cea nenorocita §i citeaza pe
Mickiewicz. Intre 13Alcescu i Voinescu era deci
i o comunitate de isvoare de inspirare4 mar-
furia lui e mai mult cleat pretioasa.
In sfar§it, Odobescu, la 1877, and editeaza ope-
rele lui Halcescu, pune tritre ele i aintarea Ro-
mantel, cu toata scrisoarea anterioara a lui Alec-
sandri. El arata chiar cum planul acestei poeme
seamana cu Introducerea la Istoria Romanilor sub
Mihaiu Vodd Viteazul. In l'Influence des Roman-
agues franfais sur la Paste roumaine noi am
al-Mat §i alte asemanari, cum i faptul a in am-
bele lucrar se vac( isvoare identice ori de aceiali
natura. Inspirarea din cronice §i din poezia po-
porana este iaraq un element de care trebue ti-
nut seama In opera lui Balcescu, dupa cum s'a
dovedit tot In acea lucrare despre care pome-
niram 2).
Cu destUla parere de ran trebue sa constatitm
ca. Alecsandri aye& un pronuntat esprit de clo-
cher". AO triteo_scrisoare adresata doamnei Spi-
Anul 1848 In Prittapatele RonUine,t. VI, 1910, 1311 45,
49, 50.
In mss. (Acad.) cu No. 82 (BAlcescu, 6) pe fila 434
recto sunt trei strofe de poezie poporanA. Ele au fost
publicate in Culegeri Literare ale librAriel Socec, 1891,
p. II, p. 86: Cand eram..."

www.dacoromanica.ro
 /9

ro-Paul, sora Iiii Russo, el zice cA poema In che,

stie e de a mare valoare poetich, aussi non bons
frères d'outre Milcov se plaisent-ils A l'attribuer
bénévolement h N. Balcesco" 9. Cazi din non i au-
zind o asemenea afirmare dela un om ca V. Alec-
sandri. Din nenorocire provincialismul" lui Alec-
sandri se vede limpede si dintr'o scrisoare adre-
satA de el amicului sdu td. Grenier. In volumul
dat la lumina de curAnd de d. G. Gazier, se ga-
seste o caracteristicA a Romanilor din Moldova
si a celor din Tara-RomAneascA. Cei dintaiu sunt
plini de calitAti, cei din urmA sunt coplesiti de
tot felul de defecte 2). In asemenea cazuri, se re-
cuzA judecAtorii sau chiar simplii martori. De alt-
fel amicul lui Russo s'a mArginit sd afirme. DacA
erà vorba tiumai de atAt, apoi Ion Ghica fAceh
si el acelas lucru, ba Inca acesta da amAnunte.
Ceva mai mult : Ghica publica cele spuse, ha
Inch adresa scrisoarea publica anume lui Alec-
sandri. Cel din urmA scrih numai scrisori parti-
culare. Nu mai vorbim de "incercarile cari dove-
desc... multe.
AfirmArile lui Alecsandri sunt foarte ciudate
une-ori. Ash el sustine cA s'a nAscut In 1821,
adich In anul redesieptArii nationale. Tot el InsA
ne spune cA nasul sAu a fost Mihail Cozoni, care
murl cu arma Iti mAnA la DrAgAsani In Valahia".
1) Publicatà de d. P. V. Hanes In Literatura fi Arta Ro-
mana, an. Vil, 1903, P. 176.
3) Lettres inédites du pate roumain Basile Alecsandri
a Edouard Grenier, publiées avec une introduction et
des notes par Georges Gazier, Paris, Champion, 1911,
pp. 30-32.

www.dacoromanica.ro
 20

Din nenorocire, daca Alecsandrj era nascut la

21 lulie 1821, cum putea fi botezat de Cozoni,
mort la 7 Iunie 1821, and fu bätalia dela Dra-
gasani ? D-1 Al. T. Dumitrescu 1) a dovedit pe
larg ca V. Alecsandri e nascut in 1819, dupa cum
de altfel o si spusese chiar poetul la Paris, in-
tr'un act oficial.
Alecsandri, care era fearte necajit de nereusita
lui A. Russo la dreptul de proprietate al Cantd-
rii Roma' niei, probabil era de buna credinta. Asa
putem pricepe scrisoarea adresata de el lui 13g1-
cescu in 1851, in care-i spune a s'ar putea face
'Inca cellia in chipul calugarului... Pticti". E adeva-
rat,insa. ca. aceasta scrisoare (Acad., mss. 803) pe
care o citeaza d-nii P. V. Hanes, fratele sau V. V.
Hanes si N. Cartojan, admiratorii lui RU6S0, nu ni
se spune unde a fost gasita, cand, de unde sose0e
0 cum de nu are un raspuns al lui Balcescu. Asa
oricine poate serie cuiva ce-i va träzni prin minte
E tnsa Intrebarea ce a räspuns cel cäruia i se
spuneà atari lucruri, Mt a mai sta la vorba dacä
scrisoarea lui Alecsandri a sosit lui Balcescu. Va-
labil, In asemenea cazuri, nu poate fi decal rAs-
punsul. Din nenorocire, pentru paternitatea do-
rita. lui Russo, nu existä scrisoare confirmaloare
a lui Balcescu.
E dureros ca un om mare ca V. Alecsandri
punea o chestiune de amor propriuafirmarea fa-
cuta odatamai presus de evidenta faptelor.
In sfarsit, poema cu isvoarele ei, faptul ca a
i) Despre Alexandri. Data nasterii si originea sa. Bu-
curesti, 1905.

www.dacoromanica.ro
 21

fost publicata de Balcescu, precum si limba ei

admirabil de romaneasca Russo scrià numai
frantuzeste si apoi i se traduceau lucrarile ne
aratä ele insele pe acest om dezinteresat si
care s'a jertfit pentru tara lui pe cand altii
isi petreceau tineretea in Elvetia ca pe infläca-
r'atul autor al acestei COMM' ri a României. De alt-
fel, ea nu are insemnatate deck prin limba ei, fon-
dul fiind, dupä cum s'a dovedit in l'Influence des
Romantiques français, datorit, In partite frumoase
si esentiale, Bibliei, lui Chateaubriand, lui Lamen-
nais, lui Michelet si altora... i limba asta nu pu-
tea fi cleat a lui Balcescu.
In ce priveste asa zisa taind care de altfel
era foarte stravezie ea se explica in deajtms
prin gustul asa de raspandit al mistificarilor in
Francia si in literaturile inrudite cu a Romantr-
cilor 1).
*
* *
D. Radu) N. Mandrea, stranepot al marelui
scriitor, socoate potrivit O. curme gluma ca
lucrarea lui Balcescu sa. poarte numele altuia.
Publicatorul Cantdrii României, cunoscut drept
autor al ei de ion Ghica, Bolintineanu, I. Voi-
nescu II, de toti contemporanii sai, respectat ca
atare tot timpul vietii sale, si mult timp dupa.
moarte, nu s'ar fi transformat In purtatorul glo-
riei unui alt scriitor, foarte sarac in lucran, care
putea s'a. publice el, fie si in chip de mistifi-

9 Rezumatul acestei conferinte s'a publicat aproape ca

§i aciintb.iu in Rev. p. 1st, Arch. qi Fil., vol. XII, 1911,
pg. 89-98.

www.dacoromanica.ro
 22

care, Catarea Romaniei, daca era opera sa. Nici

Macpherson, nici Benjainin Constant, niel AU-
rimée, nici Sainte-Beuve, niciunul, cand au spus
ca dau la lumina o lucrare gasita, nu au publi-
cat ceva de al vreunui prieten, ci propriile lor
serien.
D. Radu N. Mandrea publicand, cu a sa chel-
tuiala, scrierea lui Nicolae Balcescu, indeplineste
o datorie de respect fata nu numai de o ruda
ilustrk a sa, ci si de un Roman neasemuit, de
un om bogat In scrieri alese, de. intemeietorul
prozei noastre literare moderne.

N. I. A.

www.dacoromanica.ro
 PRECUVANTARE
Arum cinci ani md aflam in caldtorie pe la
mandstirile din mdretii no$tri Carpal?, citutand pe
sub ruine urmele mdrirei strdmomti. Intr'una din
acele mil ndstiri, economul chinoviei, spre rdspuns
la dorinta mea de cercetari $i deseoperiri istorice,
md duse In biblioteca mdndstirei. Sala ce purta
acest nume era o camerd lungd $i tntunecoasa,
murdard $i plind de praf, In care intre o mul-
time de mobile stricate $i calabaldcuri grdmddite
vazui tntr'un iinghiu un morman de call $i Milli.
lncepui a rdscoli cu nerdbdare acele vrafuri, $i
alegand ce mi se pdru mai interesant, alergai de
md inchisei In chilia mea spre a le cerceta. Intre
manuscrisele ce aveam dinaintea mea, una!, 'Intl-
tulat Cantarea Romániei atinti mai ea deosebire
mintea mea dela cele d'intai fete ; urmai cetirea
fdrd tntrerupere pad in sfd r$it $i vdzui cu mi-
rare $i descura fare cd istoria, ce cu atelta trudd
fi cercetdri md nevoiam a descoperi $i a scrie, se
afta scrisd toatd aci In vreo diteva fete, dar ast-
fel cum nimeni nu se ispitise a o serie. Ea 'mi
pdru scoasa, nu din addrtcimea cartilor, ci din
ssufletul natiei, acest isvor bogat, elocuent $i ne-
peritor.
Cu toate imperfectille sale, vdzui tritr'aceastd

www.dacoromanica.ro
 24

scriere un plan hotdrtt de mai 'tzainte ci metodic.

Autorul, dupd o invocafie cdtre teara sa, atilt de
frumoasd i aldt de nenorocitd, apucd Istoria Ro-
mâniei din vremea Dacilor, tnaintea nd-
valirei feciorilor vulturttlui" pe cand, zice el, pe
o pajige verde Libertatea, copild bdidioard cu
cosite lungi i aurite, se juca cu un arc destins."
Dupd aceia urmeazd din epoca In epoca natia
prin toate miccärile si prefacerile sale istorice.
latd ndvdlirea Romanilor, lnving-erea Dacilor, un
popor nou e$ind din amestecarea rdm4ifelor Da-
cilor cu Romanii.
Autorul îsi exaltd poate cam mult fericirea
epocei romane care, pe langd o mare civilizatie
materiald, avu durerile sale. Dar iata ca cerul
se intunecd i din patru unghiuri ale lumei se vcid
indltadu-se stdlpi de flacdrd, Inväluif i In non i de
fum." Dumnezeu deschide portile norodului îi o
mulfime de popoare necunoscute ndvdlesc, lnde-
Much-se tmpingdndu-se unele peste altele asu-
.pra tntinsei tmpeirdtii romane, tmbdtrdnitd i pu-
trezitd de multe rele.
Faptd providenfiald ! cdci sosise timpul, ca imi-
tatea falsa sub care Roma Impila lumea sa se
sdrobeascd i sii dea loe la organizarea unei alte
unitdti, produsd prin unirea nationalitdfilor libere.
Dar spre a ajunge la aceastd unitate spre a se
preface, lumea e nevoitit sa treacd prin multe cer-
cdri : iatä vârsta de mijloc, feodalitatea§i robia.
Romdnii din Dacia, dupd ce se luptd multe vea-
curi tmpotriva ndvdlirei barbarilor, stint siliti a
se pleca dinaintea acestei vijelii omene#i
peirdsi teara pribegind In partea muntilor i peste

www.dacoromanica.ro
 25

amare ; epoca insemnatd In chronice sub numirea

de cele doud mari pustiiri ale tarei." Rondnii
pribeg-esc, zice cantare/ul nostru, ducand ca sine
numai limba i dorul Aceastd drago ste
a Românilor catre limba lor ne-o marturisesc
storicii vârstei de milloc. Rondnii, zice Bonfinie,
s'au luptat mai mult spre apara limba clec&
vieata".
Dar barbarii mai sldbesc, Romanii pribegi se
imbarbateaza din nou i, stäpa ni'? de dorul tare!,
se 'ntorc In vetrile stranzole,sti. Abia se wzard,
abia furtuna omeneasca se mai potoli i potopul
Asiei feciorii proorocului" se varsä peste lume.
Misia Romeinilor, agzati la portile lumei civili-
zate, atunci, ca mai 'nainte, ca acum, este
lupta spre a stävili barbaria i o luptd necurmatd.
Tu egi streaja lumii ! 1... 0 patria mea, jert-
Mte-te 1" strigä poetul catre teara sa. Misie santa
glorioasd data Roma nilor de Provedinta pen-
tru binele omenirei pe care niciodad ei n'au
trddat-o !
De cate ori o primejdie mare a amenintat Eu-
ropa i civilizatia lumei, România, sentinelä gata
spre jertfa, a jost la postal sau, la datoria sa.
Cea in fata dumanului, ea fu cea
jertfitd. Sub ocrotirea insa a piepturilor g-oale
ale Roma nilor, pe care se ascutiau palople bar-
barilor, Europa apuseand puta In pace cultiva
a ajung-e la aceastä desvoltare mina-
nata a tntelegerei a inimei ce o fericege. As-
ta zi chiar, când din nou barbarii nordului ame-
ninfa civiliza tia $i libertatea lumei, natia romana
nu §.i-a uitat nu-# va uita datoria ei. Ea mai

www.dacoromanica.ro
 26

intai vdzu $i ardta primejdia ce amenintd lumea,

$i dacci strigcitul ei la 1848 ar fi fost ascultat
de aproape, libertatea ar domni azi in Europa!
Dupci triumfurile rdscoalelor vin timpuri nenoro-
cite. Boierii cauta a pcistra pe seamd-le liberta-
tea $i bunurile ca$tigate $i a-$i tntemeia ferici-
rea for pe robirea poporului ; imperecherile din
casd aduc pe duqmanul de afard $i Romanii din
ambele tdri cad sub regimul Fanariofilor. Apoi
vine impilarea strdind,, robirea $i sdrumicarea
natiei sub Turcul pdgan, Neamtul mi$el $i Mus-
calul scilbatic", $i suferinfele poporului pribeag
in coliba pdrinteascci $i strdin in pdmantul sdu
de na$tere."
Cantciretul sfilr$afte aci, aruncand blesteme a-
supra impilcitorilor $i vdrsand ncidejdea in jalma
impilafilor.
Zadarnice furd silinfele mele de a descoperl pe
autorul acestei cántciri fi epoca cand fu scrisd.
De pre forma, titlul $i ideile ei cred cd autorul
trebue sd fi fost un calugdr hrdnit in sin-
gurdtate de citiréa Bibliei $i a Psalmilor lui
David, cdrtile cele mai frumoase $i mai ¡iterare
ale lumei vechi $i noud. El nu se vede inspirat
decal` de acea citire $i mai cu seamd de sufletul
naliel, ce ni se aratd a$a de lcimurit $i frumos in
cantecile $i in poeziile populare. Adesea in schi-
turtle $i pe$terile Carpafilor s'au aflat paring
cari au exprimat tntr'o poezie biblicd suferin tele
poporului $i au cautat a vedea in viitor. Prooro-
ciile piirintelui Spiridon sunt cele mai cunoscute
de cdlugdri $i tarani. Ccilugdrii de rand $1 preolli
romani, ata t cei din Principate cat fi cei din Ar-

www.dacoromanica.ro
 27

deal, nu s'au despartit nici ca traiul niel ca inima

de popor ; d'aci vine influenfa morald a lor asu-
pra poporului, can $tigatel numai prin patriotismul
$i prin ideile lor liberate $i curat evangelice. Ca-
racterul scrisorii $i oarecare cuvinte $i idei din
scriere md fac sci socotesc cd ea fu produsd in
unii din acei ani, cad Europa era cutremurata
de o mare mi$care populani, precum fu cea dela
1830. Sgomotul revolufiei Franfei $i a Poloniei,
sora noastra In nenorocire, mi$cdrile Italiei $1
ale Germaniei strcibdturci pand in singuralfile
Carpafilor $i deschiserd trista $i cdlduroasa inima
a pustnicului. El privi feara sa, o vdzu gemd nd
sub impilarea $i ocuparea Ru$ilor $i strigd : in
$esurile tale du$manii corturile $i-au intins" ; in-
cept, a-$i aduce aminte una elite una zilele ve-
chimei $i oftd dupd mdrimea $i vitejia trecutd a
Românilor ; ascultd sgomotul lumei $i ardtd WU
sale semnele vestitoare de meintuire ce se iviau pe
orizonul politic. Paharul fdra-de-legei, strigd cl,
s'a implut peste md surd $i palaturile lor de strclm-
bdtate se preivalesc, surp ate de blestemele po-
porului I.. Furtuna mdntuirii a 'nceput!" Vai I
Vazurdm intr'o zi soarde strdlucitor al libertdfei
a se'milfa $i ca razele sale ferbankitoare a Mvia
pdmeintul ; $i indatd iard$i a se tntuneca $1 In mij-
loud acelei tntunecimi, viscolul a ne asvd rli de-
parte de patria noastrd sub cortul pribegier ,
ca odinioard pe pdrinfii nogri. Vitzurdm duma-
nul cdkand in voie aceaski feard, sa* Nita' de ne-
norocire $i glorie, fdrd sd avem jericirea a ne
isbd ndi, el:unkind palo$ul nostru tntr'insul $i a
muri Inca/lea bdrbdtege, astfel cum traird pdrinfii
noftri.
www.dacoromanica.ro
 28

$i de atunci, de doi ani, nitacint prin lume ca

mima franzantatti de dorul tdrei depdrtate, raiul
nostru mutt iubit. Cu toate aceste chiral am pil-
strat vie tn mima noastrd credinta ci dragostea
libertdtii i n'am desperat de milntuirea neamului
nostru. $tim ce greu ci anevoie este a redobtindi
libertatea pierdutd, a In trapa o patrie atilt de
sdrumicatd, a realta o natie slcibitd i cukatd
la pdmant de veacuri de tiranie ; dar tim Inca
cum ca din covd rgrea rdului are sd jasa binele ;
tim ca nimic tu lume nu se nage fdrd durere,
credem, ca autorul acestei cântäri, cá ma' ntuirea
ski in noi ci cá vom fi mantuiti dacCi vom fi ca
priveghiere, stdruitild i jertfire, dacii ne vom In-
tdri bratele ci mima vom sta toti pentru until
unul pentru tor
Na trecuse malt dupd pretioasa descoperire a
acestui manuscris fui silit la 1846 a-mi pdrdsi
para. Imprejurdrile, vieata rdtdcitd ce am petre-
cut de atunci In tdri strtfine, vtforoasele evenimente
ale acestor doi ani din urmet m'au fd cut sd uit ca
total manuscrisul ce zdcea In biblioteca mea.
Acum, cdnd privirile Romanilor ca minte îi ca
Mina se 'ndrepteazd ca dragaste cdtre patria lor,
cautánd a crege g a hrdni sufletul Roma niei,
pad sá vind zioa In care s'o poatd crege
tdri In trupul sdu, adusu-mi-am aminte de acel
glas duios al muntilor i md hotarti a publica
cântarea pustnicului spre a mtIngaia tear& mi a-
mdrttä.
Paris, 8 August 1850 N. BALCESCU

www.dacoromanica.ro
 CANTAREA ROMANIEI
Deaca dumanul vostru va cere
legdminte ruginoase deis voi,
atunci mai bine muriti prin
sabia lui, decdt sd privitorI
ImpiWei si ticä1oiej Orel voas-
tre. Domnul pirintilor vostrl
Mad se va indura de lacrimile
slugilor sale si va ridica dintre
vol pe cine-va carele va aseza
iard$1 pre urmasil vo$tri In voi-
nicia $1 puterea de mat namte
Testamentul tut $tefan eel
bun, domnul lark Idoldovet.
I. Domnul Dumnezeul parintilor no§tri indu-
ratu-s'a de lacrimile tale, eara mea ? Nu e§ti
Indestul de smerita, Indestul de chinuita, Indestul
de sfasiatä ? Vaduvä de vitejii tal, tu plangi cu
parul smuls §i despletit pe mormintele lor, pre-
cum femeile se jelesc pe mormantul mut al so-
tilor lor.
H. Neamurile auzira tipatul chinuirii tale ; pa-
mant,u1 se mi§ca. Dumnezeu numai sä nu-1 fi
auzit ?... Rasbunatorul prevestit nu s'a nascut
oare ?
III. Care e mai mándra cleat tine Intre toate
tarile semanate de Domnul pre pamant ? Care
alta se Impodobe§te In zile de sarbAtoare cu
flori mai frumoase, cu grane mai bogate ?

www.dacoromanica.ro
 30

Verzi sunt dealurile tale ; frumoase sunt

pAdurile si dumbravile spanzurate pe co4tele
tale ; limpede si dulce e cerul tau ; muntii Mi
se 'naltà trufasi In vasduh ; raurile, ca un brau
pestritat, ocolesc campurile ; noptile tale Manta'
auzul... Pentruce zâmbetul tau e asa de trist,
mandra mea tearA ?
Mufte si frumoase turme pasc vAile ; soarele
milostiv inrodeste brazda ; mana Domnului te-a
Impodobit ca p' o mireasa ; livezile tale cele
'ntinse sunt smaltuite cu flori felurite si belsu-
garea varsa avutiile sale peste campii... O bogata
mea teara pentru ce gemi ?
Dunärea batrána, biruitO de parintii tai, IV
spala poalele si-ti aduce avutii din tinuturile de
unde soarele rasare si de unde soarele apune;
vulturul din väsduh cata la tine cu dragoste ca
la pämantul s'al de nastere; raurile cele frumoase
si spumegoase, pâraele cele rapezi i salbatice
cantà neIncetat slava ta... O, teara jalma pentruce
tata ti-e ImbroboditA ?...
Nu esti frumoasA, nu esti bogata ? N'ai
copii multi 'la numar, Mi te iubesc ? N'ai cartea
de vitejie a trecutului si viitorul tnaintea ta ?...
Pentru ce curg lacrimile tale ?...
Pentru ce tresari ? Trupul tau se topete
de slAbiciune, si inima-ti se frAmanta cu iuteala...
Citit-ai oare In' cartea ursitei ?... Aerul se misa
turburat... valtul dogoreste... Ingerul peirii ti s'au

www.dacoromanica.ro
 31

aratat oare ?... Noptile tale sunt red, visurile

turburate ca marea batuta de furtunä... Ce-ti pre-
vestesc ?
Priveste de la miaza-zi la miaza-noapte po-
poarele ridicandu-si capul.... Gandirea ivindu-se
luminoasa lie d'asupra Intunerecului.... gandirea
ce zideste si credinta ce da vieatd... Lumea veche
se pravaleste si p'ale ei daramaturi Libertatea
se Malta L.. Desteapta-te L.
Mucenicii sangelui tau n'au zis oare : Si
Domnul va scula pe unul dintre voi, care va a-
seza pe urmasii vostrii iarasi In libertatea si pu-
terea lor ?..." Uitat-ai sangele ce cura prin vineie
copiilor tal ?... Mult erai mandra odinioara cand
cu securea In mana, co adula turcaneascA pe
crestet, tu strigai Lira I In batalii L. Peptul tau
era tare ca de otel ; palosul se tocia pe dansul...
Soarele se Intuneca de norii de pulbere ce ri-
dicau rasboinicii Mi.
Poporul tau era Indrazdet ca vulturul, ras-
boinic si trufas ca taurul salbatic.... Ramasu-ti-a
oare numai umbra puterei si aducerea aminte a
vitejiei tale ?
Cum a slabit peptul tau de otel I Mana
ta cea tare cade de oboseala.... si molesirea a
intrat In locasul voinicilor I..
In vremea veche. cerul era limpede....
soarele stralucia ea un flacAu tallar. Campiile
www.dacoromanica.ro
 32

frumoase, imprejurate de munti verzi, se intindeau

mai mult decat poate prinde ochiul.... pdduri ti-
nere urnbriau dealurile... Turmele s'auziau mugind
de departe.... si armdsarii nechezau jucdndu-se
prin rdristi.... Pe o pajiste verde, Libertatea, co-
pild baldioard cu cosite lungi si aurite, se juca
Cu un arc destins. Ferice de oamenii din cdmpie,
ferice de cei dela munte !... Era vremea atunci
cdnd tot omul trdia Mil stdpAn si umbla mdn-
dru Mil sd-si plece capul la alt om, când umbra
väilor, pdmdntul ca si aerul cerului era davalma
pentru toll Vieata atunci se petrecea in cea mai
deplind fericire si, cdnd ajungeau pe om nevoile
bdtrânetelor si -moartea, el se ducea zicAnd :
Mi-am trdit zilele" si era sigur cà vieata lui se
va prelungi si dupd moarte si c.d. pe cealaltd
lume va intampina o fericire si mai mare.
Dar iatd cd aerul se turbuil... cerul cel !im-
pede 'se imbracd cu non i intunecosi... tin nor de
pral invdluie-cdmpia si ascunde muntii... se aud
vaiete... dobitoacele fug speriate ca de goana
trechiei, sau ca in noptile vijelioase cAnd lupii
ies din paduri.... caii nechiazd Italnic... Mul-
time de glasuri se aud strigdnd si vAdesc, cánd
primejdie când nAdejde, isbanda, cdnd perdere,
turbare, desnddajduire... Norul se imprastie putin...
Doamne ! Se vede amestecul unei bdtAlii 1... Cei
ce au nävälit sunt imbrAcati cu fer... sdgeata a-
lunecd pe pavdzA, si palosiil cu cloud ascutise
taie in carne vie...k Le stau Impotrivd... se luptd cu
furie... se pleacd sdbiei lor... inimile sldbesc... fug...
Perit'a Dacia 11 Stati cu inimd... arcul se intinde
din nou... luptdtorii se amestecd si se isbesc...

www.dacoromanica.ro
 33

pepturile goale cu pavezele... capetele descope-

rite cu coifurile... Departe In cämpie se vdd ar-
curi sdrobite, fäsii de steaguri, apoi un cosciug
mare, mare se ridicä si o pail grozavä de fóc in-
fläcä'reazd cerul... invinsi -si invinatori cad in ge-
nuchi si la lumina flacärii TO dau dreapta si
se iau In brate ! Fii cu inimd Dacia meal... Tli
fusesi altarul' rudirii a crivdtului at' pustia, a
bärbAtiei cu mintea, a libertAtii cu puterea.... Din
aceastä rudire, pecetluitä cu 'sânge si lämurità
prin foc, se näscu un popor nou.
Astfel povestesc bätränii.
XIV. Orasele se intemeiazd si se Infrumuseteazd
din nou... oamenii cresc in indestulare si se inmul-
tesc ca nisipul märii... pdmântul se copere Cu
holde aurite... Libertatea domneste ca mai inainte,
dar nu acea libertate pruncA, floare plapAndA a
pustietätii, ci Libertatea cea bärbatA si luminoask
sad puternic si cu rAclAcind teapdnd si adânc in-
fiptä In pAmArit... Sabia acum nefolositoare a räs-
boinicului std spänzuratä in coliba sa... femeile
zämbesc dulce la copiii lor... chipul sbarcit al
bAtranilor se intinde de bucurie... Pacea aduce
legea care chezAsueste, iar nu asupreste... legea
rod al libertatii... leiea care apärd pe ceklab de
nedreptate si nu apasA pe sArmanul in folosul bo-
gatului... Si multä vreme erau numai oameni fe-
riciti, de si se aflau bogati si mai sAraci... cAci
nelegiuirea nu era cunoscutA, si cei bogati si cei
mai tari nu fAceau ei singuri legea de pe cum
le vine lor mai bine si nu puteau cAlcA dreptul
altuia. Si junii ziceau, inchinändu-se cAtre 13A-
5

www.dacoromanica.ro
 34

trâni : Cinste fie pdrintilor nostri, care s'au lup-

tat vitejeste si ne-au ldsat de mostenire patrie si
libertate".
Cel ce nu cunoaste nevoia legii nu cu-
noaste ce e libertatea, cdci nu poate fi libertate
WA lege, si acel ce nu se tine de duhul legii
se leapAdA de libertate.
Libertatea e indoitä : cea din läuntru si
cea din gall... ele sunt surori, si una fail alta
nu poate ti-Al. Libertatea din afarA este neatArnarea
tArii In care nastem si dela care avem dreptul
de om de sub biruirea oricArei alte tAri si impA-
rAtii. Libertatea din läuntru este legea, icoana
dreptAtii dumnezeesti, fAcutä prin invoirea tutulor,
si la care toti deopotrivA suntem supusi. Acolo
unde nu e lege, nu e nici libertate, si acolo unde
legea e numai pentru unii si ceialalti sunt scutiti
de sub ascultarea ei, libértatea a pierit... CAci
atunci asuprirea, nevoile, necazurile si sArAcia
izvoräsc In lume ; atunci lumea se imparte in sA-
raci si bogati, In stApAni si robi, flAmanzi si im-
buibati... atunci lumea stA In cumpdnA de peire ;
cAci areptatea Domnului e vecinica si el blestemA
pe omjal ce alunecA in calea nedreptAtii... StrA-
bunii nostrii au fost blestemati de Domnul pentru
strAmbAtAtile lor, si blestemul a trecut din neam
In neam pAnA in zilele noastre. Priveghiati asu-
prA-vA ca candela ce arde, ca nu copiii vostri si
copiii copiilor vostri sA zicA de voi : Blestem asu-
pra pArintilor, care au fAcut strambätate!..." Stram-
bAtatea izvoreste din siluire, din pismä, din je-

www.dacoromanica.ro
 35

faire si din nestiintd... Legea dreptAtii e frdtia.

ce trape poate fi 'futre un uliu si jertfa lui, 'futre
strdmbdtate i dreptate ? Parid cdnd mai puteti,
voi, cei ce ati cAlcat dreptatea, grAbiti a intrA In
calea Domnufui, cdci va sosi zioa izbAndirii, cdnd
vrabia se va luptA cu uliul si-I va birui, si in-
tradevär zic voud, acea zi s'a apropiat.
Tot lucru lasd sdmdnta sa, prin care din
nou se naste, si din tulpina 6Atrand si putredd
a copaciului Incoltesc vldstare tine-re si epene
asa si din robie se naste libertatea, din neordn-
duiald iese Jugul aduce mdntuirea pre-
cum furtuna linistea.
Furtuna mdntuirii strasnicA are sd fie.,.
Aveti grijd de ziva aceea si grAbiti-vd a vd In-
drepta din vreme. Tdrziu va fi atunci a pldnge
si a se cdi ; cdci suferinta Indelungatd Impetreste
inima omului si ,ucide mila Cei mari
puternici au toate zilele spre a se ingrAsa din
asuprirea crestinilor. poporul are numai un ceas
In care îsi isbandeste, i cu acest ceas rdscum-
para veaCuri de chinuire... Blestemele vdduvelor
sdrace, sudoarea oamenilor cheltuitä In folosul al-
tora, hrana särmanilor mistuitd, mostenirea co-
piilor hrdpitd,- toate adunate la un loc cresc fur-
tuna omeneascd si rdsplata cumplirá a dreprátii
Domtului. Cei ce prin siluire fac asemenea ne-
legiuiri, prin siluire per... si sabia Domnului e
bratul poporului... si sabia atunei mAnancd carne
si nu crup pe nimeni, dela sugAtoriu parid la cel
desdvdrsit bdtrân. i sdngele curge ca un izvor,

www.dacoromanica.ro
 36

cAci sangele imbatä mintea ca spirtul i ca vinul

cel tare... Si In acea zi se vor auzi mai multe
vaiete de cum s'auzirà de când cu lumea... si sän-
gele värsat va cAdeà peste capul celor ce zic
acum: Nu e dreptate dumnezeeascä !"... cari pre-
cupetesc dreptul vaduvei i vänd cugetul lor si
sängele fratilor lor.
Lumea Intreagà are tot o poveste... strâm-
bätatea care läcomeste la bunul altuia si sär-
manul care sfäramd lantul ce-1 stränge. Grea e
strâmbatatea... dar si rAsplata ei cumplitä este !...
Si era viata dulce si pacinia. !... Sub acope-
remäntul aripelor libertätii legea infloria... toti fiii
tärii trälau In fericire, caci unirea i dragostea aom-
niau In mijlocul lor ; bogatul ajuta pe serman ;
sArmanul nu pismuia pe bogat, ci-1 ocrotia...
fiecare om avea dreptul säu si era mostean In
teara sa... -Legea era dreaptä si tare ; ea nimicia
In läuntru pe cei cu inima vicleanä, si era
zid de apArare de catre dusmanii din áfarä...
Fruntea ta, o patria mea, nu se pleca atunci ru-
sinos dinaintea sträinilor, si când graiai glasul
täu se auzia de departe ;... numele strdinilor nu
te ingrozia si de si ziceau ei Intre sine : Hai sä
punem In feare pe feciorii vulturilor i s'a dom-
nim asupra lor... cAci noi suntem mai tari si mai
multi la numAr... si turmele lor vor fi ale noas-
tre ;... vom necinsti femeile i fetele lor.., si vom
batjocori perii . cärunti ai bätränilor lor..." Dar
tu radeai de aceste läudäri ale sälbaticilor,
and atai la dansii, ei periau, precum Pere un

www.dacoromanica.ro
 37

nor de grauri cdnd vulturul pluteste prin VAzduh...

Ingdmfarea lor Ii ucidea... Fiecare om era atunci
liber si plAtia cAt o sutd de oameni, cAci se
lupta pentru libertate... Libertatea Insuteste pu-
terea. Numai cei misei si cei räi tin cu strdinii
si Cu apAsAtorii !...
Vantul de la miazd-noapte bate cu furie...
cerul se IntunecA... pdmantul se cutremurA... In
patru unghiuri ale lumii se vdd IndltAndu-se
stAlpi de flacArd InvAluiti In non i de fum... Se
aud armAsari nechezAnd, lurmele mugind, sgo-
mote de carà si o larmd Ingrozitoare de glasuri
de tot felul ; limbile se amestecd si oamenii nu
se mai pot Intelege. Popoarele se grAmAdesc si
se indeasd unele peste altele... d'abia urma un ora
de pre pdmAnt s'a sters, si altele au nAvdlit In locul
lor.., pare cä zioa cea de apoi a lumii ar fi sosit...
scdrsniri de dinti, gemete si tipete de moarte
se mai aud... noroadele dau nAvald peste no-
roade si oamenii peste oameni... pustiirea pd-
seste Inainte... si In urma lor... dreptatea std. In
jaf... legea In vdrful sAbiei... Noaptea cu besnele
sale a cotropit omenirea... sdngele curge pdrae...
focul mistueste ce scapd de sabie, si moartea
secerA pAmAntul... intunecimea se indeasd si mai
rnult..1 tot neamul omenesc se frAmAntd si se
sdruncineazd... Urgia Domnului, dreptatea dum-
nezeeascd trece pre pAtnAnt pustiind !...
Viscolul siluirii se Intinde si mai mult
si jaful se Intocmeste... Cei mai voinici dintre
voinici vor sA supund puterii lor pe cei mai

www.dacoromanica.ro
 38

slabi... sOngele curge mereu... sabia domneste In

acea vreme... setea de a stapdni coprinde pe
oameni... Domnii si boerii neamurilor se ridica
ca niste uriasi si cauta a sdruncina popoarele...
O lupa mare si Indelungatä se incepe filtre om
si om, popor si popor, si Intre popoare Cu cape-
teniile lor cele hrapitoare... Oamenii sOngiurilor
se unesc toti din toate partile Intre sine.., liber-
tatea se Invinge... pustiirea se intinde preste tot
locul... Dar räbdarea si viitorul Minan popoa-
relor.
Din aceastd framântare se nascu o
fiara... robia.
Tarie, sufletelor barbee! Temeiurile
dreptului si ale liberatii nu per In veci ; In
once inimA rdmdne un loc ascuns unde samOnta
lor Incolleste... popoarele isi perd svaturile si
ratAcesc din calea dreaptA, sau adorm, dar nu
per In zilele veacurilor.
Lumea rAvasita se intocmeste iarasi, dar cu
Incetul si cu durere mare ; neamurile trec prin
ispite si cercar.' pána sd intre stiinta IntrInsele
si sa Inteleaga ; asa si ferul numai prin foc se
mladie, se netezeste si se face stralucitor.
S'a zis odata ca Dorrinul pre cei färä-
de-lege, cand voieste a-i perde, ti orbeste si le
Insufla cugete nebune si neIntelepte. Domnii si
boerii neamurilor zisera intre dOnsii : Sä nu
lasam popoarele noastre In odihna, caci repao-
sul desteapta gOndirea si gOndirea aduce fapta...

www.dacoromanica.ro
 39

Sä ridicdm stavili, sd semAndm zavistia si ura si

sä insufläm lAcomia coprinderilor si a prAzilor, si
sd Impingem neamurile unele asupra altora, ca
astfel sä Intindem domnirea si puterea n-oastrd...."
Si neamurile se dusmdnird si se pismuird Intre
hnsele, luptdndu-se mereu ca sd sldbiascd pe
cele mai tari, ca sd InghitA pe cele mai slabe,
nu spre folosul lor, ci spre folosul asupritorilor
si tiranilor pArndntului... Astfel popoarele se fd-
cura' pArtase la nelegiuirile si nedumnezeirea
cApeteniilor lor, sleird sdngele si topird carnea
de pe oasele lor In luptd, pand cdnd, Milite de
moarte si ddndu-si sufletul, cunoscurd in sfd.rsit
rdtdcirea lor, cum-cd toate limbile pdmdtitufui
sunt surori si fiice iubite ale Domnului... ; si
vremea neIntelegerii trecii l

XXVI. In mijlocul viscolului ce fAceai tu, pa-

tria mea ? Pdmdntul ce acoperia cenusa strd-
mosilor täi era frArridntat de lava... vdrtejul fur-
tunos InvAluia cdmpia... talazurile acelui ocean
de neamuri, prAvAlindu-se din toate pdrtile lu--
mii, spintecau cu durere coasteie tale... Munid
fdrd copii, feciorii tdi, rAtAciti In vijelia ome-
neascd, pribegiau In toate pdrtile, ducand cu
ddnsii numai limba si dorul tAu...! Patria e cel
mai'dintdiu si cel mi de apoi cuvant al omu-
lui ; IntrInsa se coprind toate bucuriile lui ; sim-
tirea ei se naste de ()datà cu noi si e nemärgi-
nitd si vecinicd ca si Dumnezeu... Patria e adu-
cerea aminte de zilele copi/driei, coliba pdrin-
teascd cu copaciul cel mare din pragul usei,
desmerddrile drägdstoase ale maicei noastre, plds-

www.dacoromanica.ro
 40

muirile nevinovate ale inimii noastre, locul unde

mai intaiu am iubit si am fost iubiti, cânele care
se juca cu noi, sun'etul clopotului dela biserica
satului, ce ne vestia zilele frumoase de särbä-
toare, sbieretul vitelor cAnd se Intorceau in mur-
gul serei de la pasune, fumul vetrii ce ,ne-a In-
calzit In leagän Inaltändu-se In aer, barza de
pe strasinä ce catd duios pe câmpie, si aerul
care nicairi nu e mai dulce !...
Si sub cortul pribegiei, batra-nii ziceau copiilor:
Colo, In vale, departe, prea departe, unde soa-
rele se -vede asa de frumos, unde campiile sunt
smaltuite si pâraele räcoroase, unde cerul e
dulce, junicele albe si pamäntul roditor,... eopii,...
acolo e reara!!"... Si la aceste cuvinte, voinicii
prindeau armele, primcii tresäriau In leagäne,
femeile cantau patria depärtata si durerea pri-
begiei... cei slabi se Imbärbätau. Si tu erai mândrà
atunci, teara mea... feciorii täi era un neam bär-
bat ; numele täu era vestit noroadelor ; räzboi-
nicii tai erau vitejii vitejilor ; dragostea libertä-
tii Intaria ca o zea de otel latele lor pepturi si
bratele tor erau tepene... 'Cali cäutau la tine te
pismuiau si dusmanii täi Insisi te prosläviau, si
cand, din nari sforäind si din ochi scânteind
taurul cldtina coarnele sale, groaza se raspan-
dia In toate partile.
XX)C.V11. Lupta Intäreste pe cel slab si primej-
dia mareste pe cel tare: Tot lucrul are nevoile
sale, asa si lihertatea multi vrajmasi are, pentru
ea ea este partea cea mai' frumoasä din moste-
nirea stramoseasca... Ca sä pdstram aceastä mo-

www.dacoromanica.ro
 41

stenire, sau ca s'o luäm Inapoi când ni s'a hrd-

pit, trebue o mare staruintd si priveghere, jertfe
nectImate si o unire stränsd Intre oamenii de
acelasi sange, astfel ca toti sd stea pentru unui
si trnul pentru toti.
Mai odihneste-te pämänte al luptelor!...
precum luptätorul ostenit std de räsuflä. Fruntea
ta e plinä de sudoare si de pulberea bätdliei...
mai resufld putin... cdci ai dusmani multi la nu-
mar... si soarta ta e o luptä necurmatd...
Fost-ai multe veacuri volnicd ca pasdrea väs-
duhului, pänd cdnd o semintie iubitoare de co-
prinderi ravni dupd patria lecioard a libertatii.
Vulturul legioanelor sdrobise lumea in ghiarele
sale ;... ca sä te poatd lua in brate, fu silit a te
lua de sotie ! Semintia pustiei cu semintia ce nd-
välise peste dânsa s'au amestecat... Acum liber-
tatea mai barbad, are arc si sabie spre aparare...
Ascute-ti sabia ca fulgerul si incoardd-ti arcul, o
teara mea,... dusmanul se Oeste si tu esti streaja
lumii !... Lumea te-a pAräsit si s'a sculat asu-
prd-ti ; noroadele s'au legat filtre ele spre a te
batjocori si a stinge dintre oameni pomenirea ta...
O patria mea jertfeste-te...
GrAbeste a mai pri-nde putere... iatä cd
se mai apropie o Jurtund... D'abia vijelia ome-
neascd se mai potoli si o intunerecime cá`t un
grAunte se zareste despre rdsdrit... De ce merge
mai creste si ca un nor se Indeasd si se Intinde...
Cerul se intunecd ; viscolul sbucneste ; norul se
varsd pre pdmânt ca un räu intAritat si ca un
3

www.dacoromanica.ro
 42

ocean Inghite tot ce-i ese inainte... Spaima a co-

prins toate neamurile... libertatea si legea popoa-
relor se sdrumicA... potop de sange este... pd-
rnântul se umple cu ddrAmAturi... rAzboinicii o iau
la fugA;... voinicii sunt prinsi de fricA... Semiluna
strAluceste In tdrie.
Pentru ce salti, Dundre bAtrand ?... Un
biruitor IndrAznet venit-a oare, ca In zilele strd-
mosilor nostri s'a calce cu amandoud ale lui pi-
cioare pe amândoud ale tale maluri ? Legioanele
Inviat-au si vin sd Intemeieze de a doua oard pa-
tria?... Apele tale se umflA, sar In sus si válie
Ingrozite... Nu... nu... un turban se vede pe mal...
armdsarii dela Anadol nechiazA sArind In dottá
picioare de nerdbdare... pala pustieste tdrmul din
dreapta ;.... popoarele dela miazA-zi la miazd-
noapte, dela rdsdrit la apus, pleacA capul lor sd-
biei si se leapddd de legea pArintilor lor ca sd
creazA Coranului... Mahomet-la local lui Christos...
sabia si Coranul duc robia dupd dAnsele...
Pe rAuri plutesc dAramdturile palatelor
si bisericilor... Cu s'angele se scurge rAmdsita ne-
atarnArii a doudzeci de popoare... Valurile isbesc
spumegAnd valurilé si spuma lor e sAngeratd...
Pe talazul ce merge si se Intoarce un iatagan
scAnteiazA... se afundA... ese iardsi pe d'asupra...
si valul Infiorat asvarld pe tArmurile noastre pe
feciorii spurcatului prooroc.:. Alah ! strigA ei...,
asta e pAmAritul fAgáduit celor credinciosi..."

www.dacoromanica.ro
 43

Pustiirea se Intinde In cAmpii... codrii

clocotesc d'o fdviere duioasd... pe coastele dea-
lurilor se vad numai sate arse vi turme de femei
rdacind cu pruncii loP la tata... 0 teara mea!
unde sunt acum voinicii dim cei cu inima vi-
teazd vi cu bratul tare ?... N'aud ei rdcnetul pri-
mejdiei tale... vaetele femeilor... pldnsorile copii-
lor... rugele fecioarelor ?... Leii rácutu-s'au miei?...
Palovele crunte ruginitu-s'au In mAnele rdzboi-
nicilor MI ? vi femeile ziceau : Val noud, vai !
bdrbatii vi-au pierdut inima... movtenirea copiilor
novtri o sd cadd In prada vrdjmavilor... vi copiii
vor ajunge robii lor, vi ei se vor purta Cu an-
sii ca stdpAnul cel rdu cu cdnele sdu... vi vom
ii de rdsul si de batjocura neamurilor"... i mu-
mele ziceau' la feciorii lor : Cel ce fuge dinain-
tea duvmanului este mivel... si miveii nu sunt din
sAngele nostru... Duceti-vd de muriti mai bine li-
beri decdt sd trditi in robie vi ocard !"
VAjie crivdtul... se cleatind pdmAntul...
oamenii se isbesc cu oameni... zalele cu ferul...
pepturile cu otelul... vitejii cad morti In tdrand...
sangele desfun'dd pdmAntuI... lesurilé pluiesc pe
rAuri... fumul parjolului se InvArtelevte In toate pdr-
tile ; strigdrile luptatorilor vi cldngditul palovelor
IntrucivAndu-se rdsund cu huiete... Ce te-ai fdcut,
mare vizir ?... Unde-ti sunt voinicii, pavo cu trei
tuiuri ? Vániul Impotrivirii sfaramd zdbalile ar-
mdsarilor W... N'Avala se trase Inapoi, spdimAn-
tatd de pepturile goale ale \ritejilor !...
Cine fuge colo In vale, cu brAul tdrAndu-se
dupd dAnsul, cu turbanul desfdcut... cu pala de

www.dacoromanica.ro
 44

Taban plind de s'auge... Sultanul cel mdret... ce!

groaznic !.. Fugi acum, sultane... si erai impäratul
impäratilor... numele tdu ingrozia mai mult de-
cat o ostire... pasii tremurau cand te vedeau tre-
cand... Unde sunt cetele tale asa de numeroase
ca si tärile tale, ostasii tai mai multi la numdr
decat grduntii nAsipului mdrilor ?... Trdsnetul pica
din mänele tale... nutriele tau de nebiruit peri...
Fugi,.. si in goana fugii tale, cäpitanii täi nu mai
pot cunoaste pe rdsboinicul voinic ce incura ar-
mdsarul inaintea bdtäliei... Catd inapoi, Sultane !..
Vezi comorile Asiei prädate... haremul tau pan-
gärit... caii nechezand in campie de pe stApanii
lor... Cate mume te vor blestema, o, sultane ful-
gere I O sutd de mii musulmanii zac ne ingro-
pati pe cámpuri
Esti frumoasd, esti bogará... o teara mea...
ai copii multi la numdr cari te iubesc... ai cartea
de vitejie a trecutului i viitorul inaintea ta...
Pentru ce curg lacrim ele tale ?
Tresari ca cum ai vedea un duh ne-
vdzut... inima ti se främantä cu iuteald... Citit-ai
in cartea ursitei, ori cd ingerul peirei ti s'a a-
rdtat ?...

Pentruce stai Inmdrmuritd, a teard ro-

mana ?... Nu'ti mai aduci aminte de zilele tale cele
vechi ? TrdsnetuL se sdrobia In manile celor
nebiruiti... turbanul se rostogolia in tdránd... strd-
inul fugia ca de moarte cand vedea amerintd-
torul täu steag, ce era simbol de dreptate, pu-
www.dacoromanica.ro
 45

tere si libertate... Turcul, coprins de spaima, a-

lerga s'A se ascundä filtre cadane In harem... si
tätarul lua In treapatul cel mare al calului, ca-
lea pustiei !
XXXVII. In poalele unui munte se Inlindea o cam-
pie mare si un soare stralucitor o lumina... Doi insi
se preumblau Incetisor printrinsa... sta adesea In
loe si apoi se porniau mai departe... Precum
spicurile In vremea coasei zac unele peste altele,
asa si oase peste oase de morti gramadite aco-
periau pamantul... niste petice de steaguri sfasiate
si acatate Inca de prajina lor plecata, 4 abia se
mai miscau de vantul ce dogoria... un nuor de
corbi falfaia pe d'asupra croncanind, valtura si
se Invartejia In toate pärtile si apoi de °data' se
azvarlia cu iutealä peste oase... Nici o locuinta
nu se zaria in acea vale a mortii... ici colo mo-
vile,. semänate fära rand, Incretiau numai ca niste
valuri luciul campiei... si pe fiecare din ac-ele mo-
vile era cate un semn deosebit... pe una o cruce
rosie plecatam pe alta un turban sangerat cu se-
miluna Infipta pe dansul... mai departe o lance
tatareasca sfaramatam §i acolo stau, mormane
grämädite de pe semintie si lege, oasele neamu-
rilor care se Intampinard pe acest camp de ba-
taje... fiecare la un loe cu un semn de isbanda...
La marginea campiei era o padure, din fundul ca-
ria se auzia esind o fasiire neInteleasam o plan-
gere ce semana cu vaietele sufletelor chinuite...
Copacii erau Impestritati de frunze felurite, pline
de o rolla rosie... O In val-fui unui stejar bätran
un vultur alb' falfaia din aripi... i la fiecare din

www.dacoromanica.ro
 46

acele mormane cei doi oameni ingenuchiau

ziceau impreunA : Slavä tie, teara noastrA I,. fe-
ciorii Hunilor s'au incumentat ca s'O te supund...
§i tu ai fost mormantul lor... Potopul Asiei a
vrut sA inghitd lumea... si tu i-ai pus stavild... Un
neam de rAsboinici a ravnit !a turmele tale si la
granele aurite ale holdelor tale... si tu ai legat
pe räsboinici cate doi doi... i ai arat cu
tearina... si ai semänat cu sangele si cu sudoarea
lor dumbrava ro*, pAdurea sangelui !"
XXXVI,II. Ctim te-ai vestejit, floare a libertatii?
Inteo zi vrusesi sd te odihnesti ca omul obosit
de muncA... si feciorii tAi cei vicleni fAcurd svat
räu intre cugetul nedreptAtii si al dom-
niei inträ in iufletul lor.., si ravniid la armele si
la avutia fratilor lor... Zavistia semAnä sdmanfa
acevelor si a impArechierilor din casa... feciorii
tal te muscarA de tata, o teara mea, si-ti %cura
rand mare... Sträinul puse piciorul ski pe peptul fati
ca sä te nAbuseascd... si dete in manile voini-
cilor täi furca in locul palosului... si tu te läsasi
de bunä voie in manele celor ce nu putuserA a
te birui !...
In sesurile tale dusmanii corturile
intins... Mandria numelui täu a cAzut, precum
cade de 'pe deal stejarul cel bAtran, si nu-ti 1A-
sarA de a rAsuflA numai atat aer precat se in-
durará ei... Domnii i boerii täi IngenuchiarA
dinaintea lor !...
Eral un trup cu vieatA si ai ajuns umbra
mortii... rAsboinici täi s'au tdcut muieri,
www.dacoromanica.ro
 47

täi robi ai dusmanilor si steagul tau peri din-

tre steagurile neamurilor!
Pentru ce te mai framânti oare ? Ti-e- dor de
vremea vechie? Vre o raza din slava trecuta ve-
nit-a sa lumineze fruntea ta ?.. Nu... ci de durere !...
Mandrá si viteaza erai In batälii, o teara
Romana... cu greu i cu anevoie era a te bfrui...
Ca sa-ti sugä sangele, feciorii tal cei blestemati
te detera In prada dusmanului. Neamurile ce pis-
muiau puterea ta si numele tau cel falnic se le-
gara Intre ele si zisera: Hai sa sdrobim acest
cuib de libertate !..." Ele te orbira de ura si de
zavistie: puterea ta se toci, pinta de trupui tau
Insusi... i trei uriasi, Turcul pagan, Neamtul
miel siMuscalul sälbatic, se aruncara asupra tru-
pului tau si-1 talara In bucati si Impártira intre
sine ca pe niste turme pe feciorii tai...
Mult mai tnainte paganul zisese : Ca sa.
sdrobesc acest trup ce tnä 'ngrozeste si m'a' ame-
sä dau drumul asupra-i nemernicilor mei..."
Si 'multime de greci calici, lepadati de Domnul,
Ca un inor de lacuste trecurä mal-He si se as-
vârlirä peSte tine, o teara mea, si supsera sangele
tau Ei aruncara pe copiii tài In kesnele intu-
nerecului... si numele ion perl cu tine!... Erai
si te pusera In lanturi... Erai bogata.... si se Im-
buibara de carnea ta, ca niste lupi
erai viteaza... si Infipsera miselia In inima ta...
Exai vrednica si laudatä... si ajunsesi defaimata...
Erai curata, si te pangarira cu talharie si ne-
dumnezeire !

www.dacoromanica.ro
 48

Sangele feciorilor tai s'a stricat si inima

lor a putrezit... Cand eral tare, erau si ei mandri
de tine.., dar de cand s'au antestecat cu cei misei
si cu cei vicleni s'au facut si ei vicleni si misei....
Tu esti ca corabia fara carma batuta
de furtuna... si vaslasli cei 1'4 cari si-au Insusit
dreptul de a fi armad, te duc dinteo nevoie
Intealta si mai mare, si din fara-de-lege In -Vara-
de-lege...3 barba se usuc'd pe unde calca ei... Inte-
lepciunea lor e minciuna... isteciunea lor jefuirea...
faptele lor, faptele iadului... El au supus sub jugul
clacii pe poporul tau si au ofilit fruntea ta....
Stins-au candela cu s'uflarea lor imputita de
rara de lege... Ce vei zice, o, patria mea, cand
vei gräi?..., Ce vei face, cand va veni zioa dre-
tatii ?...

Jalnic e cántecul tau, Romanca copilital..

Ce zice ? lanicerii spurcati trecut-au Dunaréa ?
Tatarul cel fieros Imprastie oare spaima In tot
locul ? Leahul venit-a isbandiasca de ras-
boaiele perdute, i Ungurul sa-si adune oasele
rasipite ale ostasilor Logodnicul tau luat-a
din cuiu palosul parintesc ? Cantä-ti* cantecul...
Doina si iar doina Cantarea mea e
viersul de moarie al poporului... pämantul fi e
de lipsa... si aerul II Ineaca... Väzut-am
scuturandu-si pletele... fruntea lor a se Increti
inainte de vreme... florile de pe capul copilelor
a se vesteji... i poporul a cauta In betie uitarea
necazurilor... Trist e cantecul In serbatorile, sa-
tului : Biru-i grea, podvada-i grea !..." Batranii
www.dacoromanica.ro
 49

Isi ascund ochii plini de lacrimi... barbatii stau

obiditi... cantecul se sfarseste afurisind si copiii
blestema nasterea Ion.. Poporul e stalpul 'päman-
tului ; fiecare particica de pamant e vapsita cu
sangele lui... Si 'ntr'o zi ni se zise : Munceste de
dimineara panä in searä... si rodul muncii nu
va fi al tau... Tatal tau ti-a lasat de mostenire
o tearind... tu nu te vei bucura de dansa... ea va
fi a ciocoiului, si tu vei trai robind vecinic lui...
trupul si sufletul tau vor fi ale lui... vei pläti
aerul ce rasufli... vei pläti locul unde soarele te
poate incalzi si un loe de ingropaciune In mor-
mantul unde zace mica-tam vei pläti dreptul ca
sa-ti cresti vaca ce hräneste pe copiii tai si boul
care te slujeste... Trupul tau se va garbovi de
greutatea muncii si de batae... in loe de somn
vei priveghia muncind si partea ta de libertate
va fi ocara"... Niste venetici de sange strain zisu-
ne-au in limba lor : ,,Al nostru e painantul si
acei ce locuesc pe dansul... ale noastre campurile'...
ale noastre dealurile... ale noastre catunele, satele,
si targurile, colibele si palaturile... Tu ai fost pu-
ternic si viteaz in luptä... dar puterea ta s'a tocit
de saracie si de stricäciune... si noi am cules
rodul vitejiei tale... Iti tot zic ca esti un poporl...
Traiul tau e chinuirea si dreptuf tau ba.taia....
platesti si muncesti si munca ta inrodeste pä-
mântill Ce ti s'a 'rapit... Toti isi bat joc de sa-
facia ta... sr slugile slugilor calca peste trupul tau...
Cei ce zic c.A sunt alesii Val cresc in bogatie si
in boierie si tie ti e frig si copiilor täi foame!..
Ei fac legi, dar nu pentru dansii, ci numai
in potriva tal..." Doina si iar doinä ! Sun-
tem pribegi in coliba parinteasca... si straini In
5

www.dacoromanica.ro
 50

pamäntul nostru de nastere L. Dar in câmpie

creste, si pe deal iarasi creste o floare pentru
popoarefe chinuite... Nädejdea!
XLVII. Era odinioara un neam de frati nascuti
tot dintr'o mumä si dinteun tata... si fratii se iu-
biau Intre sine si cresteau in avutie si in fericire...
Turmele lor nenumarate, ca stefele de pe cer,
pasteau In campiile ittinse... vecinii pismuiau
unirea, puterea si bogatia lor, dar le era teama
de dansii, caci bärbatiá lor ti itgrozia. Si astfel
acesti frati train fericiti, ei si copiii lar, In moste-
nirea cea mare ramasa dela parintii lor... Cand veo
nevoie venia tnteo parte, ei alergau cu totii it-
teacolo... cadeau cu totii Impreunä and vijelia
mare Ii dobora, dar se ridicau iarasi cu totii I'm-
preuna si isbandiau... astfel se pleaca si se ridicti
In timp de viscol värfurile codrilor.... Dupa ce
trairä itteacest chip vreme multa, nepotii lar zi-
sera Inteo zi Intre dansii : Pentru ce sa mai
traim amestecati unii cu altii; hai, mal bine, sa ne
impartim mostenirea parinteasca si fie-care sa ja
o parte"... Atunci trasera ca funja si isi Impar-
lira mosia In mai multe WO, una la meaza-zi,
alta la apus si alta la meaza-noapte.... sapara
santuri si pusera räurile si muntii hotare... si de
atunci fratii nu se mai puteau vedea Intre sine...
si vecinii 'se umplura de bucurie... Nu trecii mult
si fiecare, sezand Inchis in mosia sa, ajunse ca
copiii din aceiasi pärinti uitara de tot unii de
altii si, de si vorbiau tot o limba, dar nu se mal
ittelegeau... si cand una din ramurile acelui neam
cu vreme se stinse tnnecata In vecini, ceialalti frati
nu simtira nici o durere... c6ci acum erau sträini
www.dacoromanica.ro
 51

li dusmani Intre dansii. Si aceste neamuri cari

Incà se numesc Intre siné Romani, In ochii celor-
alalte popoare erau numai niste semintii rdtdcite,
al cAror isvor s'a stins din tinerea de minte a
oamenilor L.

-Domnul Dumnezeul pdrintilor nostri

Induratu-s'a de lacrimile tale, teara ' mea ? Nu
esti Indestul de smeritd, Indestul de chinuitd, In-
destul de sfasiatd? VAduvA de vitejii tdi, tu plangi
cu pdrul smuls si despletit pe mormintele lor,
precum femeile se jelesc pe mormantul mut al so-
tilor lorl..
Neamurile auzird tipAtul chinuirii tale ;
pAmantul se miscd. Dumnezeu numai sd nu-1
fi auzit ?..: Rdsbundtorul preursit nu s'a ndscut
o are ?
Care e mai mandrd deaf tine, intre toate
Wile semdnate de Domnul pre pdmant ? Care
alta se Impodobeste In zile de sArbAtoare cu
flori mai frumoase, cu grane mai bogate ?
Desteantd-te, patria mea ! Birue-ti dure-
rea.:.. E vremea ca sd esi din amortire, semintie
a domnilor lumii I Astepti ,oare, spre a invia, ca
strAmosii tdi sd se scoale din mormant ? Intr'ade-
vdr, Inteadevdr, ei s'au sculat si tu nu i-ai vdzut...
ei au grAit si tu nu i-ai auzit... Cinge-ti coapsa
ta, catd si ascultd L.. zioa dreptdtii se apropie...
toate popoarele se miscd... cAci furtuna mantuirii
a Inceput... Vezi cd cu cat mai mult Iti pleci
capul, cu atat cei spurcati Isi bat joc de tine
www.dacoromanica.ro 4
 52

si sug sdngele täu... Din dreapta si din stdnga

piticii si uriasii rdvnesc la tine, ortcdt de slabä
_
si sdrumicatà esti.
LII: Starsitul ispitelor se apropie.... cäci vremea
trece iute... si semne s'au ardtat pe cer... si bles-
temul a covarsit mäsura... Oamenii sdngiurilor
ti-au mistuit rärunchii... Ei tnältarä trufia lor pe
tdlhärie... avutia lor pe foametea ta... boeria lor
pe sdrentele 'tale... puterea si strälucirea lor pe
sângele ce tu vArsasi Intr'o sufä de bätälii, unde
pArintii lor nu erau !... Tine minte numele lor, o
teara mea, si numele sträinului ce te impileazà, ca
sä le afurisesti !...
LIII. AuricA copilä, cdritä-mi frunza verde,-an-
tä-mi floarea cdmpului, anta-mi floarea muntelui,
antA-mi nädejdea... Nädejdea e glasul Domnului I
Popoarele trebue sä se ispäsiascd si sä se curete
de päcatele lor, cAci prin ispitele suferintei numai
se curätä popoarele... Cele ce am fAcut In vre-
mea trecutà nu sunt ispite... aci rodul luptei
erau libertatea si dreptul nostru... Ispitele sunt
strdmbatatea juZlecAtorilor... despuierea väduvei
si a särmanului, desfrdnarea si miselia, minciuna
si lAcomia, sgdrcenia si trnpilarea domnilor si a
a boierilor.... cumpäna nepotrivitä a dreptätii....
uciderea proslävitä.., robirea pentru unii si des-
frdul pentru altii... toate acele fapte gtozave,
pentru care s'au cotropit Sodoma si Gomora,
orase urgisite de Domnul pentru blestemAtiile
lor! Si toate aceste ispite le cercasi teara mea...
si le 'suferi-incä si acum... Paharul färä-de-legei
s'a implut peste masurä si palaturile lor de
www.dacoromanica.ro
 53

strâmbätate se prevdlesc surpate de blesternele

poporului !... Fdptuitorii talhdriilor se spdiman-
teazd Insisi de faptele lor... Domnul si-a Ittors
cu scdrb'd fata dela dânsii si Ingerii s'au depär-
tat cu groazd de ei. Esti searbädä si sldbäno-
gitd... ai suferit toate, teara mea 1... RidicA-ti
putin capul strivit si catd de vezi... semne s'au
ivil pe cer... Furtuna mântuirii a inceput 1...
Sá nu ne Intiistám de vremea trecutd când
bdtrânii ne povestesc bdtäliile cele uriase si ne
aratd därdmaturile Vreunei cetdti, cdnd ne zugrd-
vesc lupta, sgomotul, sdngele si cdmpia mortii,
ciuma si vdpaia focului, foametea si räsboiul, si in
cdmpiiie pdrjolite, cetele tdtdresti tdrand in fuga
mare, legati de coadele cailor lor, pe femei,
copii si bätrani I... Erà atunci vremea luptei...
erd vieatd, bdrbätie si putere, vitejie si jertfire
atre patrie... Cei ce fdceau acele fapte mari aveau
o patrie... si erau umärul drept al terii si teara
noastrA era zidul cel tare al credintei 1_
Orasele s'au Intemeiat din nou, ddrdmä-
turile turnurilor si ale palaturilor de cari santu-
rile erau pline nu se mai vdd... si alte pala-
t'id si turnuri s'au innältat In locul lor... Co-
piii robiti Intorsu-s'au din teara tätdreascd... Dar
oamecii sdngiurilor nu-ti ' deterd tnapoi liber-
tatea, pdmant al durerilor...'si copiilor täi le-a rAmas
numai robia I... Pe câmpurile de bdtae vdd oameni
cu bratele goale, cu pepturile desvelite cari se
prdvAlesc peste ascutisul paloselor... si In locul
oricärui om ce cade, in locul oricdrui pept ce
se despicd, alt pept si alt om se pune Indatd...
www.dacoromanica.ro
 54

carnea ascute ferul... bAtrAnii robiti cAntd... fe-

meile blestemd pe cei misei... i'n orasele tale
cele noud, teara mea, se afld numai oameni fail
initnd ; In palaturile tale nu se mai aude de vi-
tejie... ci de Idcomie si nedreptate!... Pe cdmpiile
tale si pe drumuri trec ni0e fete serbede i vq-
tede fluerdnd doina duioasd.
Viscolul pustiirii a suflat pe acest pd-
mAnt... sdngele pdrintilor in vinele stramte ale
strAnepotilor a se-car!
Viforoase erau vremile cele vechi... dar
oamenii se ndsteau tari ;... pArnAntul era acoperit
de ddrAmdturi si de trupuri moarte... dar din
acele cdmpii ce fumegau de pArjol si de mace',
se tnAltau strigAri de biruintd si de libertate I
TicAlosie si moarte sunt sr acum... dar unde e
libertatea si biruinta?... Ce ar fi ajuns patria astäzi,
dacd strAmosii noOri ar fi dormitat si ei ?...
Desteaptd-te, patria mea! Birue-ti dure-
rea... E vreme ca sd iesi din amortire, semintie
a domnitorilor lumii 1 A0epti, oare, spre a invia,
ca strArno0 tdi sd se scoale din mormAnt ?
Inteadevdr, inteadevdr ei s'au sculat si tu nu
i ai vAzut; ei au grdit si tu nu i-ai auzit... Cinge-ti
coapsa i ascultd. Zioa dreptAtii se aproprie...
toate popoarele se mi§cd.. cdci fortuna mAntuirii
a Inceput l...
Nu ti s'a zis oare prin gura unei slugi a
Domnului: Dumnezeul pdrintilor vostri se va
Indura de lacrdmile slugilor sale *i va scula pe
www.dacoromanica.ro
 55

unul dintre voi, care va aseza pe urmasii vostri

iarAsi In volnicia si puterea lor de mai inainte...?"
Deci timpul sosit-a I... Semne s'au ivit pe
cer... pamântul s'a cletinat de bucurie... un bles-
tem groasnic s'a auzit despre apus si toate po-
poarele s'au desteptat L.
Cinge-ti coapsa, o teara mea.... si 'ti In-
tAreste inima... Meazà-noapte si meazà-zi, apusul
si AsAritul s'au luat la luptA... Urld vijelia...
Duhul Domnului trece pe pAmânt I...

www.dacoromanica.ro