Parinti vb.

Bunici – managementul conflictului

Conflictul care apare intre mama si bunica in privinta cresterii copilului, este, intr-o mare masura, un
conflict intre generatii Fie ca vorbim despre mama mamei sau despre a tatalui, generatiile sunt diferite,
conceptiile si principiile cresterii si educarii copilului sunt diferite, modalitatile de abordare si personalitatile sunt
diferite. In consecinta, si in privinta educatiei copilului, parerile vor fi diferite. Mama va considera, in multe
cazuri, ca abordarea bunicii si metodele sale de educatie sunt invechite si neadaptate timpurilor actuale, iar
bunica, la randul ei, poate avea tendinta de a considera ca mama face greseli din cauza lipsei de experienta, ca
lasa prea multa libertate copilului, sau nu va intelege metodele moderne de educatie.

Bunici sau parinti?

In societatea actuala, in putine cazuri parintii se pot ocupa in primii ani de viata de cresterea si educatia
copilului. De cele mai mlte ori mama petrece o perioada scurta de timp acasa pentru a avea grija de copil. In
conditiile in care ambii parinti lucreaza, cele mai multe familii apeleaza la bunici pentru a le acorda sprijin in
cresterea copiilor. Desigur, exista si alte solutii, cum ar fi angajarea unei bone sau gradinitele cu program
prelungit, dar de cele mai multe ori sunt costisitoare , nu ofera foarte multe garantii, sau sunt greu de gasit. In
aceste conditii, solutia cea mai convenabila pare a fi apelarea la sprijinul bunicii. Sunt situatii in care copiii sunt
lasati la bunici pe parcursul saptamanii, deoarece parintii lucreaza de dimineata pana seara, fiind luati de acasa in
week-end. In acest caz, conflictele pot avea ca tema programul impus de bunici, orele de masa si de somn
(copilul doarme prea mult, sau prea putin), alimentatia (copilul primeste dulciuri cand doreste, mananca ce si
cand doreste sau este fortat sa manance), rasfatul (pentru a face pe plac copilului si a fi iubiti, bunicii ii
indeplinesc orice dorinta si cerere), educatia prea severa (bunicii pot fi adeptii unui stil rigid de educare a
copilului, cu pedepse si restrictii dure, care nu corespunde stilului relaxat al parintilor). Odata ajuns acasa,
copilul devine mofturos, refractar in fata autoritatii parintilor, nu se poate adapta programului impus de parinti,
face permanent comparatii in favoarea bunicilor, etc, iar relatia devine frustranta de ambele parti. O alta
posibilitate este aceea in care bunica locuieste impreuna cu parintii pentru a avea grija de copil in perioada in
care acestia sunt la serviciu. Daca relatia dintre mama si bunica este conflictuala, copilul poate fi prins in
adevarate triunghiuri emotionale, in care , de exemplu, bunica poate incerca sa il atraga de partea sa prin rasfat,
favoruri pe care mama i le refuza sau conditioneaza, ascunderea “nazbatiilor“ facute de copil, sau comentarii la
adresa mamei. In acest fel, bunica va submina autoritatea mamei in fata copilului, iar aceasta va constata in scurt
timp ca nu mai este ascultata, ca este respinsa. Mai exista si situatia copiilor crescuti de bunici, care isi vad
parintii la cateva saptamani, sau in vacante. In aceste cazuri, bunicii impun in totalitate propriile reguli in ceea ce
priveste cresterea si educatia copiilor, devenind adevarati substituti parentali. Riscul in acest caz este ca copilul
sa resimta situatia ca pe un abandon din partea parintilor, si emotional sa transfere atasamentul parental asupra
bunicilor.

Cauzele conflictelor dintre mama si bunica

Mama este figura primordiala de atasament al copilului. Cand aceasta lipseste, rolul sau este preluat de catre
bunica. Relatia dintre cele doua poate fi una armonioasa, cooperanta, iar eforturile lor se pot reuni pentru a oferi
copilului cea mai buna cresterea, sau…incarcata de conflicte, pentru ca:
 Bunica are mai multa experienta si stie cel mai bine cum se creste un copil, doar ea e cea care a crescut-o pe
mama sau l-a educat pe tata. Pe de alta parte, mama este experta in cresterea propriului copil, stie si simte cel mai
bine ce e bun pentru copil.

 Conceptiile bunicii sunt invechite, copilul trebuie educat asa incat sa faca fata lumii in care traim, valorile si
regulile vechi nu mai sunt valabile astazi.

 Fiecare persoana are propriul scenariu, formulat inca din copilarie, in functie de lucrurile care i-au lipsit, care i-
au placut, care l-au facut fericit sau nefericit, scenariu pe care il proiecteaza in relatia cu copilul. In virtutea
acestui scenariu, stabilesc ce au de oferit, ce ii lipseste copilului, ce poate si ce nu poate face. Modul in care a
fost tratat de proprii parinti se va reflecta in modul in care relationeaza cu copilul.

 Mama si bunica au conflicte mai vechi, lucruri nespuse, reprosuri pe care nu si le-au facut, conflicte pe care nu
le-au rezolvat. In acest caz, are loc o deplasare a conflictului in relatia cu copilul. Pentru ca nu-si pot vorbi
deschis, se folosesc de copil pentru a trai situatia conflictuala. Dureros este, in acest caz, faptul ca acele lucruri
pe care nu le-au rezolvat vor ramane nespuse, conflictul nu se va sfarsi nicioadata, nimeni nu are sorti de
izbanda, iar copilul este cel care sufera.

Recomandari pentru parinti

Indiferent daca in educatia copilului sunt implicati ambii bunici, sau doar bunica, nu uitati ca relatia dintre
parinti si bunici este un model pentru copil, pe care nu va ezita sa il aplice la randul sau in relatia cu proprii
parinti. Nu ii dati de ales, ci concentrati-va pe a-I creea sentimentul armoniei si al apartenentei.

Cu putin efort, va puteti face intelesi

 Comunicati-le bunicilor ce anume doriti, care este programul pe care il considerati cel mai potrivit pentru copil.
Cooperati cu bunicii in alcatuirea acestui program, nu le creeati impresia ca le dati ordine sau ca ii subapreciati;

 Puteti face o lista cu alimentele pe care copilul are voie sa le consume, in ce situatii poate consuma dulciuri si in
ce cantitati, la ce ore doriti sa ia masa;

 Explicati-le clar care sunt principiile care doriti sa fie aplicate in educarea copilului, care este sistemul de
recompense si pedepse pentru comportamentele sale, de cate ore de odihna considerati ca are nevoie, ce activitati
ii permiteti sa desfasoare;

 Evitati conflictele in fata copilului-indiferent ce aveti de reprosat bunicilor, asigurati-va ca nu sunteti auzit de
copil, pentru ca este posibil ca acesta sa se vada nevoit sa se situeze de partea cuiva in aceasta “lupta” care il are
drept subiect;

 Ascultati-va reciproc, fiti dispusi sa auziti si ce au bunicii de spus si comunicati deschis si argumentat in privinta
aspectelor care nu va multumesc;

 Rezolvati conflictele vechi pe care le aveti, pentru a nu permite ca acestea sa se reflecte in relatia cu copilul.