SIMBOLISMUL

Este un curent literar aparut in Franta la sfarsitul secolului al XlX-lea, ca reactie

impotriva romantismului si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les Corespondences"
("Corespondente") si "Les fleurs du mal" ("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc
a fost Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si "Melancolie".
» Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest intitulat "Le
symbolisme" (1886). Simbolismul are meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la
simbol, aluzie, sugestie. Poetul francez Mallarme (1842-1898).a definit rostul si rolul poeziei
simboliste: "A numi un obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria poemului care e
facuta sa ghiceasca putin cate putin; a sugera, iata visul".
» in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei "Literatorul" a lui Alexandru
Macedonski, care s-a evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent, mai putin ca poet
simbolist.
» Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion Minulescu, George Bacovia, Stefan
Petica, Dimitrie Anghel, Traian Demetrescu, Elena Farago.
Trasaturile simbolismului:- raportul dintre simbol (semn, cuvanT) si eul poetic nu este
exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate specifica simbolismului;- poezia simbolista
exprima numai atitudini poetice sau stari sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul,
angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate,
fara a fi numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din farmecul poemului; a sugera,
iata visul! " (Stephane MallarmG);- corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este
principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de exemplu: cuvantul plumb are drept
corespondent in natura un metal greu, de culoare cenusie, maleabil si cu o sonoritate surda (patru
consoane si doar o vocala), care simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile acestui
metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate psihica, claustrare intr-un spatiu fara solutii de
evadare;
- muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor muzicafe sau a ariilor ca
simbol ("Muzica inainte de toate" -P.VerlainE), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor
("Arta versurilor e arta muzicii" - Al.MacedonskI);- versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind
considerata o simpla conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul versului;- tema generala
a poeziilor simboliste o constituie conditia nefericita a poetului intr-o societate superficiala,
meschina, incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul artei adevarate;
- cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin culori cu putere de simbol, fie
sugerata prin corespondente (ex. simbolul plumb = cenusiU), toate simbolizand stari si atitudini
poetice;
- olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului poetic, fiind in general sugerate
mirosurile puternice prin simboluri foarte sugestive (cadavre, morT).Este, asadar, un lucru cert
faptul ca poezia simbolista apeleaza la toate simturile omului, pentru o receptare totala si
profunda a starilor poetice exprimate.