Sunteți pe pagina 1din 6

Componentele mediului de afaceri

Conf. univ. dr. Dragoş Gabriel MECU


Universitatea „Artifex” din Bucureşti

Abstract
Business environment refers to the conditions under which
European companies operate, involving a number of forces that shape this
framework, and based on which companies base their strategy, tactics and
daily activities. These factors can include political, economical, cultural,
religious and linguistical aspects.
Key words:region, economy, business, strategy, results

Aşadar componentele mediului de afaceri sunt:


• Mediul extern, care cuprinde: - mediul politic; - mediul
cultural şi social; - legislaţia naţională şi comunitară; -
impactul globalizării; - fazele ciclului economic în ţara
respectivă, respectiv UE; structura pieţei; - modificarea
tehnologiilor informaţional şi de comunicaţii; - uniunea
economică şi monetară.
• Mediul intern, care cuprinde: - patronatul; - sursele de
finanţare; - mărimea firmei; - structura organizatorică; -
managementul; - politica de resurse umane.
Forţa fiecărei componente şi modul în care interacţionează unele cu
altele variază de la ţară la ţară. Astfel, şi comportamentul firmelor va trebui
să se adapteze condiţiilor specifice. Caracteristicile individuale ale fiecărei
afaceri, cum ar fi patronatul, abilitatea managementului, politica de resurse
umane etc., va particulariza şi succesul fiecărei firme.
În evaluarea mediului de afaceri este folosită aşa numita tehnică
PESTLE, care se referă la: - factorii politici care influenţează mediul de
afaceri - factorii economici - factorii sociologici - influenţele tehnologice -
factorii legali - probleme legate de mediul înconjurător, etica în afaceri
etc.

262 Revista Română de Statistică Trim. III/2013 - Supliment


Credinţele politice ale guvernelor şi politicile prin care ele şi le
pun în aplicare au un impact major asupra mediului european al
afacerilor. Ele se reflectă mai ales în politicile economice, mai ales cele
care vizează creşterea economică. Dar şi alte politici au efecte majore
asupra climatului economic. De exemplu, poate fi menţionat cazul
extrem al blocului sovietic, care, prin planificarea de la nivel central, a
influenţat major forma de proprietate, structura organizaţională, lipsa
de profitabilitate şi eficienţă a activităţilor economice. Similar,
guvernul Thatcher în anii '80 a dus o politică cu efecte stimulatoare
asupra mediului de afaceri, exemplu luat şi de alte ţări europene.
Un alt aspect se refera la faptul că, în situaţii de şomaj ridicat sau în
contextul altor probleme sociale grave, europenii caută vinovaţi. Uneori se
consideră ca politica din domeniul imigrării pe care o practică acel stat
este la baza acestor probleme (au devenit ţinte pentru mişcări de protest sau
chiar acte de violenţă - minoritatea turcă în Germania, imigranţii din Africa
de Nord în Franţa etc.).
Aspectele morale ale discriminării rasiale şi religioase, o astfel de
politică împiedică funcţionarea pieţei unice care promovează libera
circulaţie a forţei de muncă şi a capitalului şi oportunităţi egale pentru toţi.
Sudul Franţei, ca şi alte zone, este dependent de agricultură şi turism, astfel
ca potenţiali investitori pot evita aceste zone, având temeri legate de
problemele care pot apărea în cazul unor activităţi în aceste zone.
Exemplu este Liga Nordului, la alegerile din 1996, când Umberto
Bossi a propus separarea nordului Italiei şi înfiinţarea unui nou stat,
Padania (Lombardia, Toscania şi Piemont - regiuni în care erau concentrate
cele mai importante industrii, există cel mai bun teren pentru agricultură,
era dezvoltat sectorul financiar, şi cuprind oraşe importante ca Veneţia,
Torino, Milano, Bologna). El a speculat resentimentele nord-italienilor
asupra faptului că Roma este capitala Italiei, şi asupra criminalităţii, a
sărăciei şi predominanţei agriculturii din Sud.
Politicile economice pe care le promovează guvernele au o
influenţă evidentă asupra mediului în care activează firmele. De la
semnarea Tratatului de la Maastricht, politica economică a UE s-a
concentrat pe adoptarea monedei unice. în acest sens s-a încercat
îndeplinirea criteriilor de convergenţă - deficitul bugetar (nu mai mult de
3% din P1B) şi datoria publică (nu mai mult de 60% din PIB). Este de
menţionat, în acest sens, controlul ratei inflaţiei prin politicile Băncilor
centrale şi controlul ratei dobânzii pentru eliminarea riscului de a apărea
diferenţe între ţări, factori destabilizatori pentru politica monetară comună.

Revista Română de Statistică Trim III/2013- Supliment 263


Un alt aspect se referă la capacitatea ţărilor de a sincroniza fazele
ciclului economic (mai ales, de a-i face convergent cu cel al economiei
germane - economie de referinţă). Se poate observa, analizând variaţia
diferenţei dintre PIB real şi cel potenţial ca în perioada 1985-1999, a crescut
convergent dintre ciclul economic francez şi german, iar cel britanic a fost
divergent.
Odată cu instaurarea Uniunii Economice şi Monetare, cu o Bancă
Centrală Europeană independentă politic, politica monetară a devenit
atributul exclusiv al acesteia, având posibilitatea să manevreze rata dobânzii
şi oferta de monedă pentru a atinge anumite obiective, cum ar fi stabilitatea
monetară. Datorită decalajelor dintre zone, efectele unei variaţii ale ratei
dobânzii ar trebui contrabalansate de o flexibilitate a pieţei forţei de
muncă care, deşi statuată prin tratatele comunitare, în realitate este destul
de limitată (datorită intervenţiei statelor, a unor restricţii, dar şi a unor
diferenţe culturale şi lingvistice).
C. Factorii sociologici joacă un rol important în cadrul mediului de
afaceri european : factori culturali, limbă şi religie.
Prin cultură se poate înţelege ansamblul valorilor, atitudinilor,
convenţiilor sociale etc. ale unei naţiuni. Ele sunt transmise din generaţie în
generaţie, mai ales prin intermediul familiei. Din ce în ce mai mult, ea este
modificată de către sistemul de educaţie, de media, de anturaj etc. Fără
îndoială că diferenţele culturale contribuie la diversitatea oamenilor care
locuiesc în Europa, ceea ce înseamnă o mai mare complexitate, dar şi
avantajul unei experienţe tot mai bogate.
Totuşi, diferenţele culturale înseamnă şi crearea unor bariere, cu
implicaţii deosebite asupra afacerilor europene, care, dacă vor să reuşească
în afara pieţei interne, trebuie să ţină cont de ele.
Exemple de diferenţe culturale:
- Organizarea firmelor. Germania - firmele sunt mai rigide, orice
trebuie realizat pe căile birocratice stabilite, cu detalii tehnice riguroase etc.;
Marea Britanie - firmele sunt mai flexibile, răspund mai uşor nevoilor
pieţei. Este importantă existenţa unui spirit de apartenenţă la clasă, ceea ce
afectează relaţiile dintre angajaţi, climatul de muncă. Există şi diferenţe
privind modul în care sunt făcute publice informaţiile: Germania - azi
anunţi, azi scoţi un nou produs; Spania şi Grecia - termenul e mai lejer, mai
flexibil.
- înfăţişarea şi comportamentul. Franţa - oamenii de afaceri pun
accent pe modul în care arată şi aşteaptă ca şi partenerii să facă la fel;
spaniolii consideră că este important să fii îmbrăcat elegant dar conservator,
şi să arăţi că ştii bucătărie, vinuri etc. Patronii americani din firmele

264 Revista Română de Statistică Trim. III/2013 - Supliment


europene încurajează personalul să treacă de la ţinuta rigidă (costum pentru
bărbaţi, cămaşă albă, fustă neagră pentru femei) la o ţinută mai lejeră, cu
scopul de a crea un climat cât mai relaxat şi mai eficient, deşi jeanşii şi
tricourile încă nu sunt acceptate de către toată lumea. Există şi alte aspecte
care fac diferenţa dintre atitudinile şi comportamentele din diferite ţări:
- spaţiul personal (nordicii îl apreciază mai mult decât cei din sud
- de aceea, ei vor face un pas în spate dacă cineva se apropie prea mult.
- a te uita la ceas este acceptat în Germania sau Marea Britanie,
dar nu în Grecia sau Spania - pare că insulţi partenerii dorind să scapi de ei.
- folosirea titulaturilor în organizarea afacerii (titulaturile sunt
importante la suedezi şi germani, mai puţin în cazul francezilor şi deloc
britanicilor).
- modul de a pune problema - unii (finlandezii, dar şi toate ţările
scandinave, ţările protestante etc.) sunt foarte direcţi, preferă să meargă
drept la chestiune, fară a pierde vremea cu mici discuţii, aşa cum preferă
latinii.
- relaţia cu sexul opus - în Franţa este totdeauna acceptabil să
flirtezi cu persoanele de sex opus pentru a face viaţa interesantă; în Marea
Britanie (dar mai ales în SUA) acest lucru ar fi privit ca incorect sau chiar
hărţuire sexuală.
- Programele de pregătire culturală: unele firme atunci când fac
angajări ţin cont nu numai de cunoaşterea unei limbi străine, ci şi de
cunoştinţele legate de cultura acelei ţări. Unele firme oferă cursuri speciale
pentru a reuşi o mai bună integrare în mediul respectiv. Firmele trebuie să
ţină cont de diferenţele culturale în relaţiile publice, publicitate şi în
activitatea curentă.
In UE-15 existau 13 limbi oficiale şi alte 35 de limbi locale. Situaţia
este şi mai complexă în contextul celor 27 de ţări membre. Limba defineşte
un grup de persoane şi îi face distinct faţă de altele, implicând totodată
cultura, cunoştinţele moştenite, credinţele, termeni de referinţă şi un mod
specific de a gândi.
• Flamanzii şi valonii - Belgia;
• Bascii, catalanii şi galiţienii - Spania;
• Elveţia - zone distincte în funcţie de limba vorbită (germană,
franceză, italiană etc.);
• Marea Britanie - afirmarea limbii naţionale în Scoţia, Ţara
Galilor;
• Destrămarea Cehoslovaciei;
• Opoziţia Greciei - Fosta Republica Yugoslavă a Macedoniei.

Revista Română de Statistică Trim III/2013- Supliment 265


Diferenţele sunt parţial lingvistice, parţial culturale. Capacitatea
unei persoane de a vorbi două sau mai multe limbi este importantă
deoarece:
• dă posibilitatea să negociezi cu un partener în limba lui - ceea ce
creează o impresie bună;
• evită discuţiile în secret între partenerii de negocieri pe parcursul
acestora;
• există un avantaj competitiv faţă de cei care nu cunosc această"
limbă.
Un element generat de comunicarea la nivel global este folosirea
limbii engleze şi introducerea de termeni din aceasta în diferite limbi
datorită: interaetului, folosirii computerului, a filmelor americane, a
programelor prin satelit. Unii au devenit îngrijoraţi de pericol: Franţa,
Germania, Spania şi Rusia, şi au şi luat măsuri în consecinţă.
Este importantă şi percepţia pe care o naţiune o are despre
ceilalţi:
Francezii şi britanicii sunt două popoare diferite şi cu obiceiuri
diferite; deşi similari din punct de vedere al mărimii şi structurii pe vârste a
populaţiei, britanicii muncesc mai mult decât francezii - 45,8 ore/sapt. faţă
de 40,6 - şi muncesc şi în week-end; de asemenea, britanicii sunt mai puţin
dispuşi la grevă, locuiesc mai rar în locuinţe oferite de comunitate şi
primesc ajutoare sociale mai puţin consistente; britanicii au făcut 6,3
milioane de vizite în Franţa, în timp ce francezii au făcut doar 1,7 milioane
de vizite (cheltuind şi de cinci ori mai puţin).
- Mai mult de 50% dintre cetăţenii Franţei au o părere foarte favorabilă
asupra britanicilor, în timp ce doar 35% dintre aceştia au o părere identică
faţă de francezi, în timp ce 20% îi consideră chiar antipatici. Peste 33%
dintre britanici îi consideră pe francezi ca fiind aroganţi, 25% ca fiind reci
şi distanţi, iar 10% lacomi şi ipocriţi. Mai puţin de 8% dintre britanici îi
văd pe francezi ca fiind amuzanţi sau curajoşi. Englezii consideră că cel
mai bun lucru legat de francezi este modul de a petrece, de a te distra, în
timp ce francezii apreciază monarhia, puburile şi ceaiul de după-amiază.
- Germanii îi văd pe britanici ca fiind nepoliticoşi conservatori .yi haotici,
în timp ce aceştia îi consideră pe germani agresivi şi fără simţul umorului.
- Strângerea mâinii este un salut normal în Germania, dar excepţional în
Marea Britanie; de asemenea, stilul de îmbrăcăminte este de cele mai multe
ori strict în Regatul Unit.
În ţările tradiţionale catolice din Europa (Irlanda, Italia, Polonia şi
Spania), impactul religiei asupra societăţii şi asupra afacerilor este foarte
important (de exemplu, controlul asupra vânzării anticoncepţionalelor în
Irlanda). în Polonia, biserica catolică are un rol vital chiar şi pe scena
266 Revista Română de Statistică Trim. III/2013 - Supliment
politică, toate partidele aderând la valorile creştine. în Italia de Sud,
biserica a fost, tradiţional, o forţă de luptă împotriva mafiei, stimulând
reforma economică a unei zone preponderent agrare (primirea de fonduri
prin FEOGA etc.) şi în Spania, biserica catolică are un rol enorm în cultură
şi societate. Deşi în ţările nordice biserica protestantă nu are, în general,
aceeaşi influenţă şi tradiţie ca cea catolică în sudul Europei, există totuşi o
oarecare influenţă asupra modului de a face afaceri. Trebuie ţinut cont de
aceste aspecte pentru că necunoaşterea lor poate crea probleme.
Firmele trebuie să fie conştiente că extinderea Uniunii înseamnă o
piaţă cu cetăţeni care aparţin tot mai multor religii. Create semnificativ şi
numărul celor care aparţin altor religii, care trebuie luaţi în considerare.
Tehnologia are un impact major asupra mediului de afaceri, mai
ales tehnologia informaţionala. Este greu să ne imaginăm viaţa de zi cu zi
fară tehnologiile informaţionale: de la pilotul automat până la sistemele
automate de control al traficului în oraşele mari, de la roboţii industriali
până la liniile automate de asamblare, pieţele financiare, valutare şi
bursiere, comerţul electronic, e-banking-ul, e-mailul etc.
Conceptul poate fi luat în calcul nu numai ca produs final - output,
ci şi ca input. Bill Gates consideră că internetul va acţiona ca un market-
maker, aducând la un loc cumpărătorii şi vânzătorii, cu minimum de
fricţiuni, nu numai pentru bunuri şi servicii, ci şi pentru forţa de muncă. De
fapt, ne apropiem tot mai mult de piaţa cu concurenţă perfectă
(transparenţa, atomicitate a cererii şi ofertei, omogenitatea produselor etc.).

Bibliografie selectivă

W. Leontief, Analiza input-output, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;


Francois Perroux, Tehnicile cantitative ale planificării, Editura Academiei,
Bucureşti, 1969;
Aurel Iancu, Modele de creştere economică şi de optimizare a corelaţiei
dintre acumulare şi consum, Editura Academiei, Bucureşti, 1974;
Emilian Dobrescu, Macromodeles of the Roumanian Transition Economy,
Bucharest, 1996;
N. N. Constantinescu, Economia protecţiei mediului natural, Editura
Politică, Bucureşti, 1976;
J. H. Cumberland, A Regional Inter-Industry Model Analysis of
Development Objectives, în regional Science Association Papers, 17,
1966, p. 68.

Revista Română de Statistică Trim III/2013- Supliment 267