Contrast si echilibru in amenajarile

interioare
Compozitia de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, proportii, ritm,
proportionalitate. De toate acestea trebuie sa tii cont in decorarea casei, stabilind relatii...

Compozitia de culori, contraste, echilibru, simetrie, asimetrie, proportii, ritm,

proportionalitate. De toate acestea trebuie sa tii cont in decorarea casei, stabilind relatii cu
diverse efecte intre petele de suprafata plana si elementele spatiale, creand astfel diferite
compozitii.

In orice creatie artistica in faza de elaborare, compozitia inseamna de fapt organizarea

constienta a diferitelor elemente formale care o alcatuiesc. In procesul amenajarii interiorului
se poate crea echilibru si armonie prin subimpartirea suprafetelor plane (pardoseala, pereti,
tavan).

In tablourile pictorului olandez Piet Mondrian (1872-1944) putem observa nenumarate

posibilitati si variante de subimpartire a suprafetelor. Pentru echilibrarea culorilor si
subimpartirea suprafetelor, artistul recurge la regulile sectiunii de aur - sistemul de culori si
linii al tablourilor lui Mondrian isi face efectul in contextul opozitiei pozitiv-negativ.

Un sistem asemanator va fi creat in plan si in spatiu de catre remarcabilul arhitect francez Le

Corbusier, cu ajutorul propriului sistem de proportii - Modulorul.

Pictorul Viktor Vasarely, reprezentant celebru al curentului "op art" (prescurtare la la "optical
art"), s-a bazat pe un sistem similar cand a impartit si a proiectat spatiul tablourilor sale
apartinand mai multor serii de creatii pictate in acest stil.

Cand asezam tablouri pe peretii locuintei, acestea trebuie amplasate conform regulilor
echilibrului optic. Cateva sfaturi practice pentru amplasarea tablourilor:

Tabloul de dimensiuni mici si cu desen fin (grafica, gravura in cupru, fotografie)

trebuie asezat intr-un loc accesibil noua (la circa 1 m inaltime), aflandu-se sub
inaltimea medie a campului vizual (160 cm).

Tabloul mare si cu o expresivitate puternica trebuie sa se afle la o anumita distanta de

privitor, deoarece are o "iradiatie" mult mai mare decat o fotografie.

Cromatica tabloului, efectul sau pitorescul pot influenta ambianta spatiului, lucru de
care trebuie neaparat sa se tina seama in cursul amenajarii spatiului ori la alegerea
tabloului.
 

Tabloul de dimensiuni mici sau mijlocii are efectul scontat doar daca fragmentul lui de
mijloc (central) este la inaltimea campului nostru vizual (cca. 160 cm).

Daca peretele este decorat cu un model strident, este recomandabila utilizarea unui
passe-partout mai lat; in acest mod culorile si liniile fine ale tabloului nu vor fi
"bruiate" de desenul peretelui.

Trebuie avute in vedere si urmatoarele: impartirea arhitecturala a suprafetelor de

perete, marginea superioara a usilor, impartirile orizontale ale dulapurilor inzidite sau
chiar glaful unui semineu.

Nu agatati tablouri mari deasupra altora mici.

Tablourile de marimi diferite trebuie aranjate tinand cont de anumite coordonate
orizontale si verticale.
Asezati tablourile in asa fel incat marginea lor de jos sa se afle de-a lungul aceleiasi
linii; tineti cont de faptul ca ochiul omenesc este mai sensibil la impartirea pe
orizontala. Daca liniile de subimpartire sunt unitare, atunci relatia dintre ele este
evidenta si creeaza o senzatie de calm.

Proportiile spatiului pot fi imbunatatite si cu ajutorul tablourilor, de exemplu prin

corectie optica. Tablourile aflate intr-o succesiune orizontala pot lati peretele, pe
verticala accentuandu-i inaltimea. Un tablou de dimensiuni mai mari si cu o cromatica
puternica, amplasat pe peretele de fundal al unei camere inguste, scurteaza aparent
spatiul.

Efecte de contrast in spatiul interior

Putem sa ne dam seama foarte usor ca formele interiorului - care se deosebesc intre ele din
punctul de vedere al conturului, al materialului utilizat si al marimii - se influenteaza reciproc:
se imbina in mod armonios ori, in caz contrar, imaginea de ansamblu se destrama.

Amenajarea de interioare recurge constient la utilizarea efectelor de contrast. Piesele de

mobilier si celelalte obiecte de amenajare trebuie sa se raporteze - ca greutate, contururi si
prin caracterul lor formal - nu numai in mod reciproc, fiecare la celelalte, ci si la spatiul
arhitectural care le gazduieste, mai precis la marimea, proportiile si impartirile interioare ale
acestora

T. Conran, un celebru decorator de interioare, accentueaza, in mai multe lucrari ale sale, cat
de important este sa gasim, la amenajarea incaperilor, un punct focal care sa atraga privirea.
Efectele de contrast contribuie la identificarea sau la formarea punctului focal.
O posibilitate in acest sens este reprezentata de contrastul de forme: ansamblul compus dintr-
un obiect rotund si unul cu colturi. Acesta poate fi realizat lesne in cursul amenajarii camerei
de zi - sa ne gandim la contururile arcuite ale fotoliilor si ale scaunelor, respectiv la liniile
drepte ale mobilelor de depozitare.

Nu poate fi neglijat nici efectul psihologic al formelor. Avem impresia ca obiectele mici sunt
delicate, cele mari sunt rezistente, cele subtiri sunt fragile, pe cand cele groase sunt stabile,
indiferent din ce material sunt confectionate. O alta posibilitate este asezarea fata in fata a
unui obiect mare si a unuia mic: contrastul de marimi.

Mobila mica poate fi scoasa in evidenta, fiind accentuata de catre mobila mare, aflata langa
ea. Impresia estetica provine din sublinierea opozitiilor. In timp ce sesizarea contrastului de
marimi si a celui de forme este posibila vizual, contrastul de materiale poate fi perceput doar
prin pipait.

Majoritatea obiectelor noastre uzuale trebuie sa fie placute la pipait, netede si calde, cel putin acele
parti ale lor cu care intram in contact. Putem utiliza suprafete mai aspre, mai reci la pipait (caramida
bruta, zid de piatra) in cazul unui spatiu larg si mare, acolo unde peretii sunt departe de zonele de
actiune.

Pe de alta parte, daca spatiul este sarac in stimuli, gazduind piese de mobilier netede, plane,
formeaza o ambianta sterila. Este nevoie de contraste adecvate din perspectiva individuala si
functionala, mai ales in cazul spatiului amenajat. Modul cel mai simplu de evidentiere a punctului
focal este, poate, iluminatul. Iluminarea directionata a unui obiect are rolul de a-l reliefa,
deosebindu-l de ambientul lui.

Raport, proportionalitate, simetrie, asimetrie

"Ce incapere disproportionata! Dulapurile sunt atat de inalte si camera atat de mica!" - sunt
remarci pe care le-am auzit sau poate le-am facut chiar noi, in mod frecvent.

Una dintre capacitatile innascute ale omului este acea de a recunoaste proportia corecta. Acest
lucru inseamna totdeauna raportare. Daca ceva este disproportionat, este, de fapt, mic, mare,
lat sau ingust fata de marimea optima.

Aceasta raportare este efectuata de om in stransa legatura cu propria persoana. Protagoras,

filozoful din antichitatea greaca, este cel care a lansat sintagma "Homo mensura", adica "omul
este masura tuturor lucrurilor". Aceasta afirmatie este valabila si astazi, deoarece baza de
raportare poate consta doar in dimensiunile umane. Daca spunem despre un fotoliu ca este
foarte disproportionat, il consideram ca atare raportandu-l la propriile noastre masuri.

Interiorul care asigura o senzatie autentica de confort este in acelasi timp frumos, adica
estetic, si reusit, cu alte cuvinte corespunde uzului dorit.

Conditia preliminara a acestei senzatii este amplasarea bine proportionata a mobilei, utilizand
piese de mobilier proportionale, cu factori de confort functionali, adecvati scopului propus.
Daca proportiile de baza sunt gresite, nici detaliile atent lucrate nu mai servesc la nimic.

Nu doar dansul si muzica pot avea ritm. Acesta este folosit si in arta aplicata, unde este unul
dintre mijloacele esentiale de exprimare. In arta amenajarii, ritmul inseamna aranjarea
regulata ori proportionala a elementelor spatiale sau plane. Spunem, de exemplu, ca lustrele
au un ritm bun.

Marea repetare in natura este reprezentata de succesiunea anotimpurilor. La constatarea

ritmului, masura este iarasi omul. Nu suntem capabili sa sesizam repetarea prea rapida sau
prea lenta. In general, ritmul asigura o senzatie linistitoare, aceea de ordine.

Senzatia de confort a omului creste proportional cu posibilitatea de apreciere. Accentuarea

exagerata a ritmului poate insa deveni plictisitoare, mecanica (fatadele cladirilor din cartierele
oraselor actuale).

Simetria este unul dintre factorii de organizare ai universului. In lumea anorganica si in cea
organica gasim nenumarate exemple de simetrie. Aceasta inseamna proportionalitate
accentuata, simbolizand ordinea imuabila. In multe culturi se imbina cu notiunea de armonie,
de frumos si de perfectiune.

Grecii antici considerau ca formele perfecte si simetrice prin excelenta sunt cercul (in plan) si
sfera (in spatiu). Daca ne gandim la istoria arhitecturii, vom observa ca in cazul cladirilor din
perioadele clasice - nu numai in cazul fatadelor, ci si la amenajarea spatiului - simetria era
utilizata drept model pentru proiectare.

Exemplele clasice ne mai dezvaluie si faptul ca, daca se dorea sa se atraga atentia asupra unui
aspect sau a unui obiect, il pozitionau conform axei de simetrie.

Aceasta axa de simetrie poate fi totodata si punctul focal. Obiectele noastre de uz general,
majoritatea pieselor de mobilier pe care le folosim sunt, de asemenea, simetrice; pentru
amenajarea lor apelam de multe ori iarasi la simetrie.

Simetria rigida poate avea insa un efect de solemnitate si de poza exagerata. In acest fel, ea
corespunde rareori ambiantei intime din locuinta. De aceea, este necesara uneori o oarecare
asimetrie, avem nevoie de iregularitate, intr-un cuvant, de asimetrie controlata.

Simetria usor neregulata poate face spatiile mai vii, conforme cu o scara umana. In cazul unui
spatiu amenajat, asimetria evidentiaza ceea ce este de accentuat, putand astfel deveni si ea
punctul focal al ansamblului. In acest caz, trebuie sa fim atenti la echilibrare.

Utilizarea asimetriilor pentru echilibrarea lor reciproca poate provoca aceeasi senzatie de
implinire pe care o asigura compozitia simetrica. In amenajarea locuintei, asimetria echilibrata
da un aspect mai viu spatiului amenajat.

Pentru decorarea suprafetelor, materialele de amenajare a locuintei sunt ornamentate cu

diverse modele. Aceste ornamente fie imita materialele naturale (de exemplu: lemn, piatra,
textile), fie asigura suprafetei materialelor modele organice, geometrice sau abstracte.

Deoarece imprimarea modelelor se realizeaza prin laminare, acestea se repeta, in general

(intrand astfel intr-un raport de repetitie). In mediul nostru gasim un mare numar de astfel de
materiale; e suficient sa ne gandim la tapet, la perdelele si covoarele cu model ori la folia de
mobila care imita nervura lemnului. Cu ajutorul modelelor putem modifica total proportiile,
stilul si caracterul unei camere.
Se poate observa ca materialele in culori inchise, calde, cu model dens si mare ingusteaza
incaperea, dand impresia de spatiu inchis. In schimb, materialele deschise, cu model destins,
marunt largesc camera din punct de vedere optic. Tipul modelului si masura succesiunii, a
modificarii sale trebuie sa fie in concordanta cu marimea, proportiile si destinatia camerei.

Materialele cu modele mari si cu contraste puternice "sufoca" spatiul mic, inchis.

Caracteristicile unui material cu model marunt, sarac in tonalitati nu se manifesta intr-un
spatiu mare. Modelul asigura spatiului ritm si actiune, putand astfel constitui un element
indispensabil al procesului de decorare.

In amenajarea locuintei nu trebuie sa uitam nici de textura, adica de infatisarea de suprafata a

materialelor. Un anumit model poate sa fie potrivit cu un material si sa arate groaznic pe
suprafata altuia (de exemplu: model de caramizi pe materiale textile sau model de lemn pe
suprafete metalice).

Modelul materialelor si infatisarea lor de suprafata, adica textura, se afla, de asemenea, in corelatie.
Liniile verticale accentueaza inaltimea, pe cand cele orizontale au un efect de latire. Peretele pe care
e aplicat, de la mijloc in jos, un anumit model, ca si postamentul inalt largesc camera din punct de
vedere optic, iar modelul insiruit accentuat, aplicat peste inaltimea ochiului, atrage in sus privirea,
din cauza efectului telescopic.