Drept civil

Dreptul civil este acea ramură de drept ce reglementează relațiile social-patrimoniale și

nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și/sau juridice ce se află pe poziții de egalitate
juridică, chiar când una dintre părți este statul (ca persoană privată și nu ca autoritate
publică).
Raporturile juridice civile pot fi:

 patrimoniale (cele mai multe) și

 nepatrimoniale.
Dreptul Civil provine din limba latina, din latinescu “jus civile” care reprezenta dreptul
propriu al poporului roman si care era aplicabil doar cetatenilor romani.
In prezent, Codul Civil nu ofera o definitie a dreptului civil, insa, in dispozitiile art. 2 –
Obiectul si continutul Codului Civil – statueaza “Dispozitiile prezentului cod reglementeaza
raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru
toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale”.
Astfel ca, in literatura de specialitate, dreptul civil a fost definitit ca fiind o ramura a
dreptului care regementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale stbilite intre persoane
fizice si/sau persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridical.
In categoria raporturi patrimoniale, vorbim de drepturi reale – dreptul de proprietate publica,
dreptul de proprietate privata, dezmembraminte ale dreptului de proprietate, precum dreptul
de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitatie, dreptul de servitute, dreptul de superficie, de
obligatii – gestiunea frauduloasa, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata.
In categoria raporturilor nepatrimoniale, discutam despre elemente de identificare ale unei
persoane – numele, domiciliul, resedinta, acte de stare civila, de existenta si integritatea
fizica si morala a unei persoane – dreptul la onoare, dreptul la demnitate, dreptul la libera
exprimare, dreptul la propria imagine.