Dreptul administrativ

Dreptul administrativ, ca ramură a dreptului public, a apărut relativ nu demult. Apariţia lui a fost
determinată de modificarea relaţiilor sociale existente în societate legate de necesitatea protecţiei drepturilor
fundamentale ale cetăţeanului şi intereselor lui legale.

Constituirea dreptului administrativ ca ramură distinctă a sistemului de drept a început odată cu

divizarea puterii în diverse verigi. În literatura juridică atît cea naţională, cît şi a altor state există multiple
opinii referitoare la definirea dreptului administrativ.

Obiectul dreptului administrativ

Obiectul oricărei ramuri a dreptului îl constituie un cerc strict determinat de relaţii sociale, care sînt
reglementate prin normele juridice ale ramurii respective. Obiectul dreptului administrativ îl constituie
totalitatea relaţiilor sociale care se formează în procesul organizării şi funcţionării puterii executive7 . În
primul rînd, obiectul dreptului administrativ, în general, cuprinde acea parte a relaţiilor sociale care au
tangenţă cu activitatea autoritară a organelor executive şi organizaţiilor subordonate lor. În al doilea rînd,
obiectul dreptului administrativ cuprinde activitatea organizatorică internă (elaborarea organigramei,
selectarea şi angajarea cadrelor, perfecţionarea lor; asigurarea tehnico– materială şi juridică de funcţionare a
organului etc.) a conducătorilor altor organe statale, care nu se referă la sistemul organelor administraţiei
publice. În al treilea rînd, instanţele de judecată la examinarea cauzelor contravenţionale, potrivit
competenţei lor (art. 394 CC al RM), şi la examinarea recursului împotriva hotărîrii (deciziei)
contravenţionale (art. 465 — 474 CC al RM) realizează nu puterea judecătorească, ci pe cea executivă
(jurisdicţia administrativă), adoptă nu acte judiciare, ci acte administrative cu caracter individual, anume
acestea odată cu obţinerea forţei juridice, implică promt apariţia, modificarea sau stingerea unui raport
juridic de drept administrativ.

Obiectul dreptului administrativ îl constituie relaţiile sociale care apar, se modifică sau se sting în
procesul organizării aparatului puterii executive şi activităţii administrative a lui; relaţiile ce apar în procesul
activităţii organizatorice interne a altor organe statale; relaţiile sociale ce reies din jurisdicţia administrativă,
efectuate de către instanţele de judecată. În doctrina actuală se susţine opinia potrivit căreia obiectul
dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a
statului şi a colectivităţilor locale, realizate, deci, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor
legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a
colectivităţilor locale8 .

Obiectul dreptului administrativ, în viziunea noastră, el cuprinde nu întregul ansamblu de relaţii

sociale care apar, se modifică şi se sting în procesul organizării şi funcţionării organelor administraţiei
publice, ci numai acea parte din ele care are caracter executiv şi de dispoziţie şi care nu se atribuie la
obiectul reglementării altor ramuri ale dreptului.