Sunteți pe pagina 1din 51

1. La traversarea capului cu roata automobilului in direcţie transversală se produc fracturi: 8.

Leziune specifică pentru traumatismul auto este:


a) infundate; a) dezmembrarea corpului;
b) liniare; b) fractura cominutivă a oaselor craniene;
c) cominutive; c) amprenta căptuşelii radiatorului pe corp;
d) in terase; d) fracturi multiple ale oaselor bazinului;
e) orificiale. e) fractura-bară (bumper).

2. Indicaţi direcţia deplasării prin inerţie a corpului şoferului in salonul automobilului la coliziune 9. Ciocnirea primară a autoturismului cu pietonul se realizează la nivelul:
frontală: a) capului;
a) posterioară; b) gatului;
b) anterioară; c) toracelui;
c) spre dreapta; d) membrelor superioare;
d) spre stanga; e) gambelor.
e) nu se deplasează.
10. Eschilul osos în fractura-bară (bumper) are formă:
3. La traumatismul auto se atribuie leziunile corporale produse in urma: a) rotundă;
a) exploziei motorului automobilului; b) triunghiulară;
b) exploziei rezervorului automobilului; c) ovală;
c) intoxicaţiei cu СО in automobil; d) pentagonală;
d) acţiunii automobilului aflat in mişcare; e) pătrată.
e) morţii subite in automobil.
11. In cazul ciocnirii autoturismului cu pietonul, punctul de contact se va afla mai frecvent:
4. Mecanismul de bază de formare a leziunilor corporale in traumatismul auto este: a) mai sus de centrul de greutate;
a) lovirea cu părţile automobilului; b) mai jos de centrul de greutate;
b) traversarea corpului cu roţile; c) la nivelul centrului de greutate;
c) traumatismul in salonul automobilului; d) la nivelul capului;
d) explozia motorului automobilului; e) la nivelul centurii scapulare.
e) acţiunea factorului termic.
12. Corpul pietonului poate fi traversat cu rotile automobilului fiind culcat pe:
5. Fractura-bară (bumper) se produce in următorul tip de traumatism auto: a) flancul stang;
a) in salonul automobilului; b) spinare;
b) la traversarea corpului cu roţile automobilului; c) abdomen;
c) la ciocnirea automobilului cu pietonul; d) flancul drept;
d) la cădere din automobilul in mişcare; e) pe flanc, semiflectat.
e) la compresiunea corpului de carosabil.
13. Amprenta benzii de rulare a pneurilor automobilului pe hainele victimei poate fi depistată in
6. In traumatismul auto mortal, medicul legist soluţionează intrebările, cu excepţia: cazul:
a) cauza decesului; a) traversării corpului cu roţile automobilului;
b) leziunile corporale depistate pe cadavru; b) ciocnirii automobilului aflat in mişcare cu pietonul;
c) timpul survenirii decesului; c) contactului hainelor cu urmele benzii de rulare de pe carosabil;
d) culpabilitatea şoferului; d) alunecării corpului pe carosabil;
e) prezenţa stării de ebrietate. e) traumei în salonul automobilului.

7. Amprenta benzii de rulare pe hainele şi corpul decedatului se formează la: 14. Circumstanţele de producere a traumatismului auto in habitaclul automobilului sunt:
a) ciocnirea automobilului cu pietonul; a) ciocnirea unui automobil cu altul;
b) traumatismul in salonul automobilului; b) cuplarea centurii de siguranţă;
c) traversarea corpului cu roţile c) răsturnarea automobilului;
d) căderea din automobilul aflat in mişcare; d) ciocnirea automobilului cu un obstacol imobil;
e) compresiunea pietonului prin caroseria camionului de copac. e) franare lină.
15. Tipurile de cădere sunt: 22. In traumatismul auto combinat pot fi depistate următoarele leziuni:
a) cădere de la inălţime (precipitare); a) patologie a organului auditiv;
b) cădere pasivă; b) amprenta benzii de rulare pe tegumentele toracelui;
c) cădere personală; c) maladii ale organului văzului;
d) cădere simplă de pe acelaşi plan; d) anchiloza articulaţiilor genunchiului;
e) cădere in fantani, gropi. e) "fractură-bara" a femurului.

16. Căderea de la înălţime la etapa intermediară poate fi: 23. Concluziile referitor la moartea prin traumatisme auto se bazează pe:
a) directă (liberă); a) datele cercetării la faţa locului;
b) orizontală; b) prezenţa carosabilului uzat şi condiţiilor meteorologice nefavorabile;
c) in trepte; c) rezultatele examinării medico-legale a cadavrului;
d) lină; d) depistarea sangelui, părului victimei pe automobil;
e) repetată. e) rezultatele cercetării automobilului.

17. Fazele in care se produc leziunile corporale în precipitare sunt: 24. Leziunile produse in cadrul traumatismelor auto sunt:
a) zborul; a) excoriaţii;
b) desprinderea corpului de pe suprafaţa de suport; b) echimoze;
c) aterizarea; c) plăgi contuze;
d) deplasarea corpului din locul aterizării primare; d) cefalo-hematomul;
e) pană la desprinderea corpului de pe suprafaţa de suport. e) fracturi.

18. Părţile proeminente ale automobilului cu care se produc leziuni la ciocnire cu pietonul sunt: 25. La traversarea corpului cu roţile automobilului se produc:
a) bara de protecţie; a) fracturi cominutive ale oaselor craniene cu rupturi ale meningelui dur;
b) farul; b) fracturi bilaterale ale coastelor;
c) căptuşeala radiatorului; c) fractura femurului prin bara de protecţie;
d) retrovizorul extern; d) amprente ale benzilor de rulare pe tegumente;
e) portbagajul. e) echimoze circulare - amprente ale farului.

19. Leziunile produse in traumatismul auto se clasifică: 26. Volumul lezional in cazul traversării corpului cu roata depinde de:
a) leziuni vechi ale aparatului locomotor; a) inălţimea barei de protecţie;
b) caracteristice; b) direcţia traversării;
c) necaracteristice; c) masa automobilului;
d) specifice; d) lăţimea roţilor;
e) leziuni ale organelor vizual şi auditiv. e) caracterul desenului benzii de rulare.

20. Accidentele rutiere pot fi condiţionate de următoarele stări patologice: 27. În cazul depistării leziunilor corporale imense, produse în circumstanţe necunoscute, în favoarea
a) boli cardio-vasculare cu caracter acut; traumatismului auto vor pleda:
b) diminuarea esenţială a văzului; a) "fractura-bară" a tibiei;
c) defecte anatomice ale membrelor; b) rupturi ale cordului şi pulmonilor;
d) maladii ale organului auditiv; c) amprentele benzii de rulare pe tegumentele toracelui;
e) cefalohematom. d) hematomul subdural;
e) plăgile contuze ale capului.
21. "Fractura-bară" in traumele rutiere se formează pe:
a) oasele craniene; 28. Dintre leziunile produse prin precipitare fac parte:
b) vertebrele cervicale; a) plăgile contuze;
c) oasele femurale; b) "fractura-bară" a tibiei;
d) oasele tibiene; c) rupturile organelor parenchimatoase;
e) oasele bazinului. d) dezmembrarea;
e) fracturile angrenate.
29. Pentru căderile simple sunt caracteristice: 36. Lividităţile cadaverice vor fi mai pronunţate in moartea prin:
a) prezenţa leziunilor de contralovitură ale creierului şi meningelor; a) hemoragie externă din vasele sanguine cervicale;
b) fracturile bilaterale ale oaselor bazinului; b) nefrită cronică cu uremie;
c) fracturile inelare ale bazei craniului; c) traumă cranio-cerebrală cu hemoragie;
d) lipsa leziunilor produse prin comoţia generală a intregului corp; d) asfixie mecanică;
e) fracturile în „bici" („whiplash") ale vertebrelor cervicale. e) fractură deschisă a femurului cu lezarea vaselor.

30. La precipitare se atribuie căderea de la: 37. Peste cat timp după instalarea morţii, de regulă, incepe rezoluţia rigidităţii cadaverice?
a) 150 m; a) peste 12 h;
b) 25 m; b) peste 24 h;
c) cădere din poziţie ortostatică; c) peste 48 h;
d) 5 m; d) peste 72 h;
e) 10 m. e) peste 96 h.

31. Tipurile traumatismului auto sunt: 38. Cand apar petele Liarche?
a) ciocnirea automobilului aflat in mişcare cu pietonul; a) in poziţia cadavrului cu faţa in jos;
b) aruncarea corpului şi căderea pe carosabil; b) in cazul congestiei conjunctivei palpebrale;
c) trauma în salonul automobilului; c) in cazul desecării sclerei ochilor deschişi;
d) traversarea corpului cu roţile; d) in cazul desecării sclerei ochilor inchişi;
e) alunecarea corpului pe carosabil e) in cazul feţei acoperite cu pămant.

32. Schimbările ireversibile in S.N.C. se instalează imediat după: 39. Unde vor fi localizate lividităţile cadaverice pe corpul unui spanzurat in poziţie verticală?
a) pierderea cunoştinţei; a) pe spate, fese, suprafaţa posterioară;
b) pauza terminală; b) pe suprafaţa anterioară a trunchiului, gatului şi feţei;
c) moartea clinică; c) pe membrele inferioare, porţiunea inferioară a trunchiului, pe maini şi plante;
d) perioada agonală; d) pe suprafaţa laterală a trunchiului;
e) moartea biologică. e) pe toată suprafaţa corpului.

33. Peste cat timp după moarte temperatura cadavrului se egalează cu cea a mediului ambiant 40. Peste cat timp după moarte lividităţile cadaverice pot să se deplaseze complet in părţile declive,
0 la schimbarea poziţiei cadavrului?
(temperatura aerului fiind de +18 C)? a) peste 4-5 h;
a) peste 3 - 5 ore;
b) peste 48 h;
b) peste 12 ore;
c) peste 12-15 h;
c) spre sfarşitul primei zile;
d) peste 24 h;
d) spre sfarşitul zilei a doua;
e) peste 36 h.
e) peste 5 zile.
41. La digitopresiune lividităţile cadaverice dispar complet. Cat timp a trecut de la moarte?
34. Care este mecanismul formării lividităţilor cadaverice? a) pană la 12-15 h;
a) scăderea tonusului muscular;
b) de la 15 pană la 36 h;
b) schimbarea proprietăţilor fizico-chimice ale sangelui;
c) pană la 48 h;
c) deplasarea postmortem a sangelui prin vase in părţile declive ale corpului;
d) de la 48 pană la 72 h;
d) scăderea densităţii sangelui in vase;
e) peste 72 h.
e) creşterea permeabilităţii vaselor sanguine.
42. Dintre semnele certe ale morţii fac parte:
35. Ce culoare au lividităţile cadaverice in intoxicaţia cu CO? a) lipsa pulsului;
a) brună;
b) lipsa reflexelor;
b) albastru-violacee;
c) electroencefalograma "mută";
c) surie;
d) lipsa respiraţiei;
d) roz-roşietică;
e) absenţa cunoştinţei.
e) surie-brună.
43. Din ce cauză pielea in caz de putrefacţie are culoarea verde-cenuşie? 50. La modificările cadaverice precoce nu se atribuie:
a) din cauza formării methemoglobinei; a) mumificarea;
b) din cauza formării verdhemocromogenului. b) deshidratarea;
c) din cauza imbibiţiei ţesuturilor subcutanate cu sange hemolizat; c) răcirea;
d) din cauza formării sulfhemoglobinei şi a sulfurii de fier; d) rigiditatea cadaverică;
e) din cauza formării carboxihemoglobinei; e) lividităţile cadaverice.

44. Ce condiţii favorizează saponificarea cadavrelor? 51. La modificările cadaverice tardive nu se atribuie:
a) sol uscat, bine afanat; a) rigiditatea cadaverică;
b) mediu umed, neaerat; b) putrefacţia;
c) umiditate crescută, ventilaţie bună (bine aerat); c) mumificarea;
d) terenuri mlăştinoase cu reacţie acidă puternică; d) lignificarea;
e) mediu uscat cu temperatură crescută. e) saponificarea.

45. Decizia despre intreruperea măsurilor de reanimare poate fi luată de către: 52. Rigiditatea cadaverică poate lipsi peste 6 ore de la deces pe cadavrul:
a) medicul legist; a) unui bărbat;
b) medicul reanimatolog; b) unei femei;
c) medicul stomatolog; c) in intoxicaţie cu CO;
d) comisia medicilor specialişti; d) in spanzurare;
e) medicul farmacist. e) unui nou-născut.

46. In aceleaşi condiţii de păstrare care cadavru se va răci mai repede? 53. Rigiditatea cadaverică dispare complet peste:
a) a unui adult; a) 2-4 ore;
b) a unui nou-născut; b) 12 ore;
c) a unei persoane caşectizate; c) 24 ore;
d) a unei persoane obeze; d) 3 zile;
e) a unui copil. e) cateva minute de la deces.

47. Ce culoare au lividităţile cadaverice in intoxicaţie cu substanţe methemoglobinizante? 54. Petele Liarche apar ca urmare a:
a) roz-roşietică; a) lividităţilor cadaverice;
b) albastru-violacee; b) rigidităţii cadaverice;
c) roşie-violacee; c) deshidratării cadavrului;
d) brună; d) autolizei;
e) roşu-aprins. e) putrefacţiei.

48. Peste cat timp după moarte poate fi observată rigiditatea cadaverică? 55. Examenul entomologic se bazează pe:
a) peste 5 - 10 minute; a) tabloul histopatologic al modificărilor in organe;
b) peste 0,5 - 1 h; b) legitatea apariţiei pe cadavru a diferitor insecte;
c) peste 2 - 4 h; c) cercetarea spectrală a sangelui;
d) peste 12 h; d) metodele botanice;
e) la 26 ore. e) metodele imunologice.

49. In ce regiuni ale corpului iniţial apar semnele de putrefacţie? 56. Gradul de macerare a tegumentelor indică:
a) pe faţă şi gat; a) cauza morţii;
b) pe coapse şi gambe; b) durata aflării cadavrului in apă;
c) in regiunile declive ale corpului; c) durata stării agonale;
d) pe torace şi membrele superioare; d) adancimea bazinului cu apă;
e) in fosele iliace. e) categoria morţii.
57. Care modificare cadaverică permite stabilirea schimbării poziţiei cadavrului: 64. Timpul necesar pentru mumificarea cadavrului unui om adult este de:
a) deshidratarea cadaverică; a) cateva ore;
b) lividităţile cadaverice; b) 2-3 zile;
c) autoliza; c) 1 săptămană;
d) saponificarea; d) 2 săptămani;
e) congelarea cadavrului. e) cateva luni.

58. Proba Magnus se bazează pe: 65. In structura cauzelor morţii subite predomină maladiile aparatului:
a) lipsa pulsului; a) cardio-vascular;
b) lipsa respiraţiei; b) SNC;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură; c) digestiv;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular; d) respirator;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului. e) endocrin.

59. Proba Beloglazov se bazează pe: 66. Viteza de răcire a cadavrului depinde de:
a) lipsa pulsului; a) temperatura mediului ambiant;
b) lipsa respiraţiei; b) sexul decedatului;
c) comprimarea unui deget la bază printr-o ligatură; c) umiditatea aerului;
d) comprimarea bilaterală a globului ocular şi schimbarea formei pupilei; d) varstă;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului. e) obiectul vulnerant.

60. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar şi se restabilesc 67. Prin expertiza medico-legală a cadavrului se poate constata:
peste 5 secunde? a) cauza morţii;
a) 15-29 ore; b) genul morţii;
b) 6-8 ore; c) vechimea morţii;
c) 24 ore; d) cauza producerii traumei;
d) 48 ore; e) obiectul vulnerant.
e) 72 ore.
68. Expertiza medico-legală a cadavrului se dispune şi se efectuează, in mod obligatoriu, pentru
61. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice nu-şi modifică culoarea? constatarea:
a) 4-5 ore; a) cauzei morţii;
b) 12 ore; b) genului morţii violente;
c) 48 ore; c) caracterului vătămării integrităţii corporale;
d) 16 ore; d) gradului de gravitate a vătămării integrităţii corporale;
e) 20 ore. e) motivului infracţiunii.

62. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice pălesc şi se restabilesc 69. Motivele examinării medico-legale a cadavrului sunt:
peste 3-5 minute? a) moartea violentă;
a) 4-5 ore; b) moartea subită;
b) 10 ore; c) decedaţi in staţionar cu diagnosticul clinic stabilit;
c) 12 ore; d) cadavrele pruncilor născuţi la domiciliu;
d) peste 48 ore; e) cadavrele persoanelor decedate in drum spre spital.
e) 16-18 ore.
70. In care compartimente ale „Raportului de expertiză medico-legală" se includ intrebările expuse
63. Interacţiunea hidrogenului sulfurat cu hemoglobina determină următoarea culoare a lividităţilor de către organul de urmărire penală şi răspunsurile la acestea?
cadaverice şi a tegumentelor: a) partea descriptivă;
a) violacee-albăstrie; b) concluzii;
b) violacee; c) partea introductivă;
c) verde; d) inainte de concluzii;
d) cafenie; e) oricare din cele indicate.
e) roşie.
71. Care din pete se referă la modificările cadaverice precoce? 78. Pentru efectuarea expertizei medico-legale a cadavrului sunt necesare:
a) Tardieu; a) ordonanţa emisă de către organul de urmărire penală;
b) Liarche; b) dosarul penal;
c) cadaverice; c) fişa medicală de staţionar;
d) Minakov; d) procesul-verbal al examinării locului faptei;
e) Vişnevski. e) depoziţiile martorilor.

72. Expertiza (examinarea) medico-legală a cadavrului se efectuiază in baza: 79. La stadiile lividităţilor cadaverice se referă:
a) deciziei Ministerului Sănătăţii; a) autoliza;
b) indicaţiei primăriei; b) hipostază;
c) ordonanţei procurorului; c) stază;
d) solicitării in scris a organului de urmărire penală; d) imbibiţia;
e) indicaţiei medicului şef al spitalului. e) emfizemul cadaveric.

73. Modificările cadaverice precoce sunt: 80. Rigiditatea cadaverică cataleptică se poate instala in:
a) saponificarea; a) leziune prin armă de foc a bulbului rahidian;
b) răcirea cadaverică; b) hipotermie;
c) lividităţile cadaverice; c) traumă prin explozie a capului cu dilacerarea totală a creierului;
d) rigiditatea cadaverică; d) intoxicaţie cu CO;
e) lignificarea. e) spanzurare.

74. La examinarea medico-legală a cadavrelor obligatoriu se deschid următoarele cavităţi: 81. Fenomenele cadaverice precoce au importanţă pentru:
a) craniană; a) soluţionarea problemelor maladiilor preexistente;
b) toracică; b) diagnosticul pozitiv al morţii;
c) canalul rahidian; c) presupunerea cauzei decesului;
d) abdominală; d) stabilirea categoriilor morţii;
e) sinusurile paranazale. e) diagnosticarea vechimii morţii.

75. Semne pozitive ale morţii se consideră: 82. Stadiile lividităţilor cadaverice se determină in baza:
a) lipsa respiraţiei; a) modificării culorii lividităţilor la digitopresiune;
b) lipsa pulsului; b) duratei restabilirii complete a culorii iniţiale;
c) prezenţa lividităţilor cadaverice; c) efectuării probei Magnus;
d) petele de deshidratare ale sclerelor ochilor; d) efectuării probei Beloglazov;
e) paloarea tegumentelor. e) deplasării lividităţilor la schimbarea poziţiei cadavrului.

76. Vechimea morții in primele 12 ore poate fi stabilită mai exact in baza: 83. Modificările cadaverice tardive permit stabilirea:
a) lividităţilor cadaverice; a) condiţiilor mediului de aflare a cadavrului;
b) rigiditatăți cadaverice; b) cauzei morţii;
c) excitației electrice a mușchilor; c) vechimii probabile a morţii;
d) reacţiei pupilei la agenţi chimici; d) caracterului maladiilor preexistente;
e) reacţiei idiomusculare a bicepsului. e) genului morţii.

77. In baza lividităţilor cadaverice pot fi stabilite: 84. Modificările cadaverice tardive sunt?
a) timpul survenirii decesului; a) autoliza;
b) durata aflării cadavrului intr-o poziţie anumită; b) lignificarea;
c) gradul de gravitate al leziunilor; c) saponificarea;
d) maladiile preexistente; d) putrefacţia;
e) cauza decesului. e) imbibiţia intimei arterelor magistrale.
85. Care factori condiţionează viteza răcirii cadavrului? 92. Examinarea externă a cadavrului cuprinde:
a) temperatura aerului ambiant; a) examenul capului;
b) cauza decesului; b) examenul gatului şi corpului;
c) masa cadavrului; c) examenul membrelor;
d) caracterul hainelor; d) secţionarea spatelui şi extragerea măduvei spinării;
e) obiectul vulnerant. e) descrierea leziunilor corporale.

86. Compartimentele de bază ale "Raportului de examinare medico-legală a cadavrului" sunt: 93. Etapele de bază ale examenului extern al cadavrului sunt:
a) introductiv; a) examenul general al cadavrului;
b) descriptiv; b) cercetarea sinusurilor paranazale;
c) diagnosticul; c) descrierea hainelor;
d) epicriza postmortem; d) descrierea leziunilor corporale;
e) concluziile. e) cercetarea modificărilor cadaverice.

87. Din particularităţile examinării cadavrului in caz de traumă auto sunt: 94. Cadavrele persoanelor decedate in staţionare se supun examinării medico-legale in următoarele
a) examinarea organelor văzului, auzului şi aparatului locomotor; cazuri:
b) recoltarea materialului pentru examenul bacteriologic; a) cadavrele persoanelor necunoscute;
c) examinarea ţesuturilor moi ale spatelui; b) persoanele decedate in rezultatul acţiunilor suicidale;
d) recoltarea sangelui şi urinei pentru determinarea alcoolului etilic; c) maladii oncologice;
e) examinarea radiologică a pulmonilor. d) prezenţa plangerilor privind calitatea serviciilor medicale;
e) cadavrele persoanelor cu tratament staţionar indelungat şi cu diagnostic clinic stabilit.
88. Genul morţii violente include:
a) moartea subită; 95. In cazurile autopsiei cadavrelor, probele biologice pentru cercetări de laborator se recoltează de
b) omorul; către:
c) eutanasia; a) medicul legist titular;
d) suicidul; b) anchetator;
e) accidentul. c) procuror;
d) medicul legist delegat;
89. La descrierea fiecărui organ obligator se indică: e) judecător.
a) dimensiunile;
b) caracterul suprafeţei secţiunii; 96. Putrefacţia cadavrului se manifestă extern prin:
c) diagnosticul modificărilor patologice; a) petele Liarche;
d) forma, culoarea, dimensiunile focarului patologic; b) autoliză;
e) conţinutul organului cavitar. c) reţeaua venoasă de putrefacţie;
d) emfizemul cadaveric;
90. Autopsia cadavrului prezintă particularităţi in următoarele cazuri: e) vezicule de putrefacţie.
a) trauma de trafic;
b) asfixiile mecanice; 97. Ce factori externi condiţionează dezvoltarea procesului de saponificare:
c) congelare; a) insuficienţa sau lipsa aeraţiei;
d) maladii oncologice; b) sol uscat şi poros;
e) intoxicaţii. c) sol umed şi lutos;
d) aeraţie bună;
91. Examinarea medico-legală a cadavrului diferă de cea morfopatologică prin următoarele e) temperatură inaltă.
particularităţi:
a) cercetarea modificărilor morfologice; 98. Modificări cadaverice sunt:
b) studierea minuţioasă a modificărilor cadaverice; a) lividităţile cadaverice;
c) cercetarea hainelor şi corpurilor delicte; b) rigiditatea cadaverică;
d) stabilirea cauzei morţii; c) exhumarea;
e) metoda efectuării probelor pentru pneumotorace şi emboliei gazoase. d) autoliza;
e) hemoliza.
99. Drept probe speciale, la examinarea medico-legală a cadavrului, se consideră: 106. La cercetarea cadavrului scheletat pot fi soluţionate următoarele întrebări:
a) proba la embolie aeriană; a) apartenenţa oaselor omului sau animalului;
b) proba la pneumotorace; b) varsta decedatului;
c) probele hidrostatice; c) sexul decedatului;
d) proba Hoppe-Seyler; d) cauza morţii subite;
e) proba cu apă oxigenată. e) prezenţa maladiilor ţesutului osos.

100. Cauze ale morţii subite in maladiile cardio-vasculare pot fi: 107. Distrugerea ţesuturilor moi ale cadavrului in sezonul cald al anului se produce de către:
a) ruptura anevrismului aortei; a) furnici;
b) tuberculoza pulmonară; b) rozătoare;
c) tumore cerebrală; c) animale sălbatice;
d) insuficienţa cardiacă acută; d) muşte (larve);
e) bronhopneumonia. e) lipitori.

101. Cauze ale morţii subite in maladiile tractului gastro-intestinal pot fi: 108. In primele 24 ore de la moarte autolizei se supun:
a) hepatita cronică; a) pancreasul;
b) pancreonecroza hemoragică; b) oasele;
c) peritonita; c) tendoanele;
d) diverticulul esofagian; d) mucoasa gastrică;
e) hemoragia acută. e) tegumentele.

102. Sarcinile de bază la autopsia cadavrelor cu semne de maladii infecţioase sunt: 109. Semnele deshidratării cadavrului se depistează pe:
a) prevenirea contaminării personalului care efectuează necropsia; a) buze;
b) prevenirea contaminării mediului ambiant; b) mucoasa gastrică;
c) prelevarea organelor şi ţesuturilor pentru examenul toxico-chimic general; c) sclerele ochilor;
d) prelevarea organelor şi ţesuturilor pentru diagnosticare corectă; d) mucoasa laringelui şi traheii;
e) efectuarea expertizelor medico-criminalistice. e) scrot.

103. După efectuarea autopsiei se intocmesc următoarele documente: 110. Scopurile cercetării histologice medico-legale sunt:
a) raport de expertiză medico-legală a cadavrului; a) stabilirea vechimii leziunilor;
b) raport de examinare medico-legală a cadavrului; b) stabilirea vitalităţii leziunilor;
c) proces-verbal de cercetare morfo-patologică a cadavrului; c) stabilirea mecanismului producerii leziunilor;
d) proces-verbal de expertiză a cadavrului; d) stabilirea obiectului vulnerant;
e) certificatul medical constatator de deces. e) confirmarea diagnosticului.

104. Metodele de cercetare utilizate pentru stabilirea vechimii morţii: 111. Examenul histologic al excoriaţiilor, plăgilor, echimozelor se efectuează pentru stabilirea:
a) traseologică; a) vechimii leziunilor;
b) biochimică; b) particularităţilor obiectului vulnerant;
c) radiologică; c) mecanismului cauzării traumei;
d) histologică; d) vitalităţii leziunilor;
e) balistică. e) identificarea obiectului vulnerant.

105. La cercetarea cadavrului mumificat pot fi soluţionate următoarele întrebări: 112. Pană la examinarea medico-legală a cadavrului medicul legist trebuie să studieze:
a) sexul decedatului; a) fişa de insoţire a ambulanţei;
b) vechimea inhumării; b) copia procesului-verbal de examinare a cadavrului la faţa locului;
c) prezenţa unor semne individuale; c) fişa medicală a bolnavului de staţionar;
d) scopul comiterii infracţiunii; d) ordonanţa de efectuare a expertizei medico-legale;
e) varsta decedatului. e) depoziţiile martorilor.
113. Examinarea externă a cadavrului include: 120. Din semnele general asfixice externe fac parte toate, cu excepţia:
a) descrierea hainelor; a) cianoza feţei;
b) examinarea sinusului sfenoidal; b) lividităţi cadaverice precoce, difuze;
c) descrierea leziunilor corporale; c) rigiditatea cataleptică;
d) fotografierea cadavrelor persoanelor neidentificate; d) hemoragii punctiforme pe conjunctivă;
e) efectuarea probei pentru pneumotorace. e) semne de defecaţie şi ejaculare.

114. Proba la pneumotorace se efectuează în caz de: 121. La semnele general asfixice interne se atribuie următoarele, cu excepţia:
a) electrocuţie; a) supraumplerea cu sange a compartimentelor drepte ale inimii;
b) înec; b) hemoragii punctiforme subpleurale;
c) traumă a plămânilor; c) venecongestia organelor interne;
d) spânzurare; d) semnul Belin;
e) hemoragie acută. e) sangele fluid.

115. Pentru cercetarea lividităţilor cadaverice cu scopul determinării vechimii morţii se utilizează: 122. Semnul specific extern in spanzurare este:
a) fotometru; a) şanţul de spanzurare;
b) colorimetru; b) semnul Amusat;
c) dinamometru; c) rupturi transversale ale intimei arterelor carotide;
d) spectroscop; d) hemoragii punctiforme subpleurale;
e) analiza cromatografică. e) masca echimotică.

116. Stare terminală ireversibilă este: 123. Fractura osului hioid şi a cartilajelor laringiene se va produce mai frecvent in:
a) agonia; a) spanzurare;
b) moartea clinică; b) strangulare;
c) moartea biologică; c) sugrumare;
d) pauza terminală; d) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) hipotonia accentuată. e) inec.

117. Şanţul de spanzurare nu poate fi: 124. Proba Bokarius se efectuează pentru:
a) continuu; a) stabilirea vitalităţii şanţului de spanzurare;
b) discontinuu; b) stabilirea localizării şanţului;
c) orizontal; c) diagnosticului diferenţial al şanţului de spanzurare cu cel de strangulare;
d) cu adancime uniformă; d) stabilirea tipului laţului;
e) cu amprenta nodului. e) stabilirea lăţimii şanţului.

118. In care asfixie mecanică se determină mărirea in volum a pulmonilor cu prezenţa petelor 125. Suicidul este imposibil prin:
hemoragice subpleurale pal-roşietice? a) spanzurare;
a) compresiune toraco-abdominală; b) strangulare cu laţul;
b) strangulare; c) sufocare;
c) aspiraţie cu mase vomitive; d) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine;
d) spanzurare; e) sugrumare.
e) inec.
126. Pentru sugrumare sunt caracteristice următoarele leziuni corporale:
119. In care stadiu clinic al asfixiilor mecanice are loc compensarea insuficienţei de oxigen? a) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe coapse;
a) preasfictic; b) echimoze ovale şi excoriaţii semilunare pe gat;
b) dispnee inspiratorie; c) semne de luptă şi autoapărare;
c) dispnee expiratorie; d) masca echimotică;
d) respiraţie terminală; e) şanţ de strangulare.
e) agonal.
127. In compresia toraco-abdominală se determină: 134. La semnele morţii rapide se referă petele:
a) mască echimotică; a) Liarche;
b) emfizem pulmonar pronunţat; b) Tardieu;
c) amprente costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor; c) Fabrikantov;
d) edem pulmonar carminat; d) Minakov;
e) fracturi ale osului hioid. e) Vişnevski.

128. In inec se determină următoarele semne, cu excepţia: 135. Semnul Amusat se determină in:
a) petele Rasskazov-Lukomski-Paltauf; a) inec;
b) semnul Kruşevski; b) spanzurare;
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor; c) strangulare;
d) edem pulmonar carminat; d) sugrumare;
e) semnul Sveşnikov. e) compresie toraco-abdominală.

129. Semne de retenţie a cadavrelor in apă sunt toate, cu excepţia: 136. Semnul Sveşnikov este caracteristic pentru:
a) culoarea roză a tegumentelor; a) spanzurare;
b) căderea părului; b) inec;
c) macerarea tegumentelor; c) strangulare;
d) poziţia „boxerului în gardă"; d) sugrumare;
e) leziuni produse de raci, peşti, etc. e) compresie toraco-abdominală.

130. Compresia organelor gatului, asociată cu un complex pronunţat de fenomene periculoase 137. Semnul Kruşevski se stabileşte in:
pentru viaţă, se referă la vătămare corporală: a) spanzurare;
a) uşoară; b) inec;
b) gravă, periculoasă pentru viaţă; c) strangulare;
c) medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată; d) sugrumare;
d) medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3; e) compresie toraco-abdominală.
e) neînsemnată.
138. Hemoragiile difuze in picioruşele muşchilor sterno-cleido-mastoidieni in locul inserţiei pe
131. In cazul decesului prin spanzurare se efectuează proba: claviculă şi stern (semnul Walcher) se produc in:
a) docimazia hidrostatică pulmonară; a) inec;
b) Hoppe-Seyler; b) spanzurare;
c) Bokarius; c) strangulare;
d) docimazia hidrostatică gastro-intestinală; d) compresie toraco-abdominală;
e) la pneumotorace. e) sugrumare.

132. Proba Bokarius se efectuează in caz de: 139. Echimozele ovale şi excoriaţiile semilunare in sugrumare sunt:
a) inec; a) semne de luptă şi autoapărare;
b) sugrumare; b) semne specifice;
c) spanzurare; c) leziuni accidentale;
d) compresie toraco-abdominală; d) modificări postmortale;
e) obturare a căilor respiratorii cu corpuri străine. e) leziuni prin cădere.

133. La efectuarea probei Bokarius se utilizează: 140. Edemul carminat al plămanilor se intalneşte in:
a) microscopul; a) inec;
b) lamele de sticlă; b) spanzurare;
c) cutia Petri; c) compresie toraco-abdominală;
d) coloranţi specifici; d) aspiraţia maselor vomitive;
e) aparatul roentgenologic. e) sugrumare.
141. Şanţul orizontal, continuu, cu adancime uniformă este caracteristic pentru: 148. Leziunile specifice pentru sugrumare sunt:
a) spanzurare; a) echimoze ovale pe gat;
b) strangulare; b) petele Tardieu;
c) asfixie prin compresie; c) proba Bokarius pozitivă;
d) luptă şi autoapărare; d) excoriaţii semilunare pe gat;
e) leziuni accidentale. e) venecongestia organelor interne.

142. Obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine se referă la: 149. Semnele specifice pentru spanzurare sunt:
a) asfixii prin strangulare; a) şanţ de spanzurare oblic-orizontal;
b) asfixii prin obturare; b) semnul Kruşevski;
c) asfixii prin compresie; c) semnul Amusat;
d) accidente; d) masca echimotică;
e) suicid. e) semnul Sveşnikov.

143. Care dintre semnele morţii prin compresie toraco-abdominală poate apărea postmortem? 150. In compresia toraco-abdominală pot fi depistate:
a) petele Tardieu; a) semnul Sveşnikov;
b) masca echimotică; b) edem pulmonar carminat;
c) edemul carminat al plămanilor; c) semnul Amusat;
d) petele Minakov; d) masca echimotică;
e) edemul cerebral. e) poziţia "boxerului in gardă".

144. La moartea in apă se atribuie: 151. In strangularea cu laţul se depistează următoarele semne:
a) inecul; a) şanţ de strangulare orizontal;
b) hemoragiile intracerebrale difuze; b) edem pulmonar carminat;
c) lezarea postmortem a corpului cu alicele bărcilor cu motor; c) masca echimotică;
d) lezarea postmortem a corpului de către raci şi peşti; d) semnul Kruşevski;
e) depistarea planctonului in sinusul osului sfenoidal. e) fracturi ale cartilajelor laringiene.

145. Semnul Kruşevski şi petele Paltauf se intalnesc in cazul morţii: 152. Semne ale inecului sunt:
a) in apă; a) hemoragii in mucoasa bazinetelor renale;
b) prin inec; b) semnul Sveşnikov;
c) prin spanzurare; c) amprentele costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
d) prin compresie toraco-abdominală; d) masca echimotică;
e) prin sugrumare. e) semnul Kruşevski.

146. Procesul asfixic se soldează cu decesul in decurs de: 153. In favoarea vitalităţii şanţului de spanzurare vor indica:
a) 1-2 minute; a) embolia eritrocitară şi lipidică a ganglionilor limfatici regionali;
b) 5-6 minute; b) direcţie orizontală a şanţului;
c) 30 minute; c) proba Bokarius pozitivă;
d) 10-15 minute; d) edem pulmonar carminat;
e) 40-50 minute. e) emfizem pulmonar acut.

147. In inec pot fi depistate: 154. In evoluţia clinică a asfixiilor mecanice se deosebesc următoarele stadii:
a) hemoragii sub endocard de formă alungită; a) preasfixic;
b) hemoragii punctiforme in mucoasa bazinetelor renale; b) dispnee inspiratorie;
c) hemoragii punctiforme sub epicard; c) dispnee expiratorie;
d) hemoragii in mucoasa stomacului; d) agonie;
e) hemoragii subpleurale pal-roşii, fără limite certe. e) respiraţie terminală.
155. Din semnele general asfixice externe fac parte: 162. Mecanismele de formare a măştii echimotice sunt:
a) cianoza pronunţată a feţei; a) deplasarea mecanică a sangelui in sistemul venei cave superioare in rezultatul compresiei toraco-
b) masca echimotică; abdominale;
c) hemoragii subconjunctivale; b) diminuarea refluxului sanguin de la nivelul organelor toracelui şi abdomenului;
d) lividităţi cadaverice precoce şi extinse; c) staza venoasă in sistemul venei cave superioare din cauza stopării funcţiei de aspiraţie a cutiei toracice;
e) semne de defecare şi ejaculare. d) leziunile multiple ale organelor interne;
e) fracturile coastelor şi coloanei vertebrale.
156. Din semnele general asfixice interne fac parte:
a) venecongestia organelor interne; 163. La asfixiile mecanice prin obturare se referă:
b) sângele fluid; a) compresiunea toraco-abdominală;
c) edemul pulmonar carminat; b) sufocarea;
d) petele Tardieu; c) obturarea căilor respiratorii cu lichide;
e) semnul Amusat. d) sugrumarea;
e) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine.
157. Procesul evoluţiei asfixiilor se caracterizează prin:
a) scăderea concentraţiei oxigenului in ţesuturi; 164. Variantele poziţionării corpului in spanzurare sunt:
b) dezvoltarea alcalozei tisulare; a) atârnare deplină;
c) dezvoltarea acidozei tisulare; b) atarnare cu suport parţial pe plante;
d) acumularea bioxidului de carbon in ţesuturi; c) şezandă;
e) formarea carboxihemoglobinei. d) atipică;
e) in genunchi.
158. Tipurile asfixiilor mecanice:
a) prin strangulare; 165. Elementele şanţului de strangulare sunt:
b) prin comprimare; a) fundul;
c) spanzurare; b) hemoragii subcutanate la nivelul şanţului;
d) prin obturare; c) marginile;
e) inec. d) bureletul;
e) semnul Amusat.
159. Particularităţile şanţului de spanzurare sunt:
a) direcţie orizontală; 166. Tipurile de bază ale inecului sunt:
b) direcţie oblic-ascendentă; a) aspirativ;
c) continuu, adancime uniformă; b) spastic;
d) discontinuu, adancime neuniformă; c) adevărat;
e) culoare brun-cafenie. d) mixt;
e) reflector.
160. Particularităţile şanţului de strangulare cu laţul sunt:
a) direcţie orizontală; 167. Diagnosticul cert al inecului se bazează pe depistarea planctonului in:
b) direcţie oblic-ascendentă; a) ţesutul pulmonar;
c) continuu, adancime uniformă; b) lichidul sinusului sfenoidal;
d) discontinuu, adancime neuniformă; c) rinichi;
e) culoare galben-brună. d) măduva osoasă a oaselor tubulare mari;
e) sangele din cavităţile cordului.
161. In asfixiile mecanice prin sufocare cu obiecte moi leziunile se produc la nivelul:
a) tegumentelor din jurul nasului şi gurii; 168. Localizarea nodului laţului pe gat în spânzurare poate fi:
b) cartilajelor laringiene; a) joasă;
c) epiglotei; b) atipică;
d) mucoasei cavităţii bucale şi buzelor; c) inaltă;
e) inelelor traheii. d) tipică;
e) liberă.
169. Materialul de confecţionare a laţului poate fi: 176. La asfixiile mecanice prin strangulare se referă:
a) moale; a) spanzurarea;
b) unic; b) inecul;
c) dur; c) strangularea;
d) semidur; d) compresiunea toraco-abdominală;
e) multiplu. e) obturarea căilor respiratorii cu corp străin.

170. Mecanismul survenirii morţii in spanzurare se explică prin: 177. Spanzurarea poate avea loc:
a) comprimarea vaselor magistrale ale gatului; a) cu laţul;
b) tromboembolie; b) doar la comprimarea suprafeţei posterioare a capului;
c) redistribuirea sangelui in circuitul mic; c) între scândurile gardului;
d) comprimarea nervului vag şi laringian superior; d) între ramurile copacilor;
e) rupturi ale intimei arterelor carotide. e) prin comprimarea cutiei toracice.

171. In cadrul examinării organelor gatului în caz de spânzurare se depistează: 178. Şanţul de strangulare se poate forma in compresiunea gatului cu:
a) rupturi transversale ale intimei arterelor carotide comune; a) laţul;
b) fracturi ale inelelor traheii; b) mainile;
c) hemoragii in sinusul carotidian; c) obiecte contondente dure;
d) fracturi ale osului hioid; d) elementele hainelor (guler, fular);
e) hemoragii in muşchii sterno-cleido-mastoidieni. e) obiecte ascuţite.

172. Mecanismele survenirii morţii in compresia toraco-abdominală sunt: 179. In spanzurare, bureletul cutanat se produce in cazul:
a) sufocarea; a) şanţului unic;
b) leziunile mecanice grave; b) şanţului dublu;
c) embolia gazoasă; c) şanţului triplu;
d) asfixic; d) şanţului multiplu;
e) lipsa oxigenului in aerul inspirat. e) compresiei cu obiect contondent de formă alungită.

173. In caz de inec, pentru examenul de laborator se expediază: 180. La descrierea şanţului de strangulare este necesar de indicat:
a) lichidul din sinusul osului sfenoidal; a) direcţia;
b) mostre de lichid din bazinul cu apă; b) lăţimea;
c) mostre de păr; c) adancimea;
d) rinichi; d) culoarea;
e) măduva osoasă din oasele tubulare mari. e) fracturile cartilajului tiroid.

174. La semnele general asfixice nu se atribuie: 181. Şanţul de strangulare poate fi confundat cu:
a) petele Tardieu; a) defectele produse de insecte postmortem;
b) sangele fluid; b) benzile produse prin compresia gulerului hainei;
c) petele Fabrikantov; c) modificările cadaverice tardive;
d) petele Vişnevski; d) cutele tegumentare naturale;
e) petele Rasskazov-Lukomski. e) semne de luptă şi autoapărare.

175. La semnele retenţiei cadavrului in apă se atribuie: 182. Ca rezultat al lovirii părţilor corpului de obiectele inconjurătoare in spânzurare se pot produce:
a) spumă albicioasă stabilă in căile respiratorii; a) rupturi renale;
b) prezenţa planctonului in măduva osoasă; b) echimoze;
c) hainele umede; c) plăgi contuze;
d) macerarea tegumentelor; d) fracturi ale vertebrelor toracale;
e) emfizemul pulmonar hiperhidric. e) excoriaţii.
183. În strangulare, laţul se strânge in jurul gâtului sub acţiunea: 190. In asfixiile prin obturarea căilor respiratorii la copii cu substanţe pulverulente se depistează:
a) greutăţii parţiale a corpului; a) monede;
b) mâinilor proprii; b) nisip;
c) greutăţii intregului corp; c) făină;
d) forţei exterioare; d) grau;
e) spontan. e) nasturi.

184. Şanţul de spanzurare se deosebeşte de şanţul de strangulare prin: 191. Inecul poate fi:
a) direcţie oblic-ascendentă; a) drept cauză a morţii patologice;
b) adancime neuniformă; b) suicid;
c) culoare; c) accident;
d) lăţime; d) drept cauză a morţii subite;
e) pergamentare. e) homicid.

185. In strangularea cu laţul pot fi depistate următoarele semne de luptă şi autoapărare: 192. Asfixia prin compresia toraco-abdominală poate fi:
a) excoriaţii pe maini; a) homicid;
b) hemoragii in muşchii sterno-cleido-mastoidieni; b) drept cauză a morţii subite;
c) excoriaţii şi echimoze pe torace; c) accident;
d) echimoze pe faţă; d) suicid;
e) edem carminat pulmonar. e) drept cauză a morţii patologice.

186. Asfixia prin compresie toraco-abdominală survine ca rezultat al: 193. Asfixia prin spanzurare poate fi:
a) comprimării toracelui de către caroseria unui autocamion răsturnat; a) drept cauză a morţii patologice;
b) comprimării toracelui şi abdomenului de către un bloc de beton armat. b) accident;
c) căderii pe cap a unui bloc de beton armat; c) suicid;
d) comprimării indelungate a membrelor inferioare; d) drept cauză a morţii subite;
e) comprimării toracelui şi abdomenului de către un copac tăiat. e) homicid.

187. In sufocare cu obiecte moi se depistează: 194. Planctonul poate avea următoarele varietăţi:
a) masca echimotică; a) pseudoplancton;
b) excoriaţii pe mucoasa buzelor; b) fitoplancton;
c) prezenţa penelor, firelor de aţe in orificiile nazale, laringe, traheie; c) sub aspectul unor raci mici;
d) fractura osului hioid; d) zooplancton;
e) echimoze pe tegumentele din jurul orificiilor bucal şi nazale. e) sub aspectul resturilor de plante.

188. Moartea prin obturarea lumenului căilor respiratorii se poate instala in rezultatul: 195. Modificările postmortem la cadavrele extrase din apă se prezintă sub formă de:
a) pătrunderii in laringe a obiectelor eterogene-compacte; a) amprente costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
b) compresiei toracelui; b) leziuni produse de raci şi peşti;
c) inchiderii lumenului traheii cu chiaguri sanguine; c) leziuni produse în timpul căutării şi extragerii cadavrului din apă;
d) spanzurării; d) leziuni produse de păsări acvatice;
e) umplerii traheii şi bronşiilor cu substanţe pulverulente. e) prezenţa planctonului în sinusul osului sfenoidal.

189. In asfixia prin obturarea căilor respiratorii cu obiecte compacte se depistează: 196. Masca echimotică se depistează în cazul:
a) nisip; a) sindromului morţii subite la copil;
b) fragmente din proteze dentare; b) morţii rapide;
c) căluş; c) compresiunii toraco-abdominale;
d) fragmente de alimente nemasticate; d) traumei cranio-cerebrale deschise;
e) făină. e) morţii subite.
197. Planctonul poate fi depistat în sânge şi rinichi în caz de: 204. Generalizarea definitivă a rigidităţii cadaverice survine la:
a) spânzurare; a) 12 ore;
b) compresie toraco-abdominală; b) 24 ore;
c) retenţie a cadavrului în apă; c) 36 ore;
d) înec; d) 48 ore;
e) asfixie mecanică prin obturarea cailor respiratorii cu corp străin. e) 72 ore.

198. Amprenta nodului latului la spânzurare tipică este situată: 205. În cazul cercetării cadavrului la faţa locului, profunzimea canalului de rănire se concretizează
a) anterior; in?
b) posterior; a) faza statică;
c) lateral stânga; b) faza dinamică;
d) lateral dreapta; c) experimentul de anchetă;
e) nu se determină. d) toate cele enumărate;
e) nici una din ele.
199. Unice corpuri străine mici se determină în căile respiratorii în cazul mortii prin:
a) spânzurare; 206. În cazul cercetării cadavrului la faţa locului, probele (urmele) biologice se prelevează?
b) strangulare cu latul; a) în faza statică;
c) sufocare; b) în faza dinamică;
d) înec; c) la cercetarea suplimentară (la faţa locului);
e) sugrumare. d) în toate cele enumărate;
e) în nici una din ele.
200. Mecanismul formării edemului carminat:
a) lipsa stării agonale; 207. Cine intocmeşte procesul-verbal de cercetare la faţa locului?
b) suprasaturarea sângelui cu oxigen; a) expertul medico-legal;
c) concentratia sporită a monoxidului de carbon în sânge; b) ofiţerul de urmărire penală;
d) dereglări ale circulatiei sangvine; c) expertul criminalist;
e) întreprinderea măsurilor de resuscitare. d) judecătorul;
e) poliţia criminală.
201. După cercetarea cadavrului la faţa locului medicul poate răspunde ofiţerului de urmărire
penală la toate intrebările enumărate mai jos, cu excepţia: 208. Medicul legist în timpul cercetării cadavrului la faţa locului efectuează toate acţiunile, cu
a) care este vechimea aproximativă a decesului? excepţia:
b) care este cauza probabilă a decesului? a) constatarea decesului;
c) sunt la faţa locului urme asemănătoare cu sangele sau alte lichide biologice? b) descrierea hainelor şi starea lor;
d) care este grupa sanguină a persoanei decedate? c) descrierea modificărilor cadaverice şi gradului lor de evoluţie;
e) ce leziuni corporale sunt pe cadavru? d) concretizarea profunzimii canalului de rănire;
e) particularităţile şi leziunile părţilor anatomice ale corpului.
202. La cadavrul cercetat la faţa locului s-au depistat lividităţi cadaverice roşii-aprinse, care la
digitopresiune dispar şi reapar imediat. Care este cauza probabilă a morţii şi stadiul de evoluţie al 209. Ce preparat medical introduce medicul legist in camera anterioară a ochilor cadavrului în
lividităţilor cadaverice? procesul cercetării cadavrului la faţa locului, pentru estimarea vechimii morţii?
a) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de stază; a) pilocarpină;
b) intoxicaţie cu CO, stadiul de stază; b) adrenalină;
c) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de imbibiţie; c) cofeină;
d) intoxicaţie cu CO, stadiul de imbibiţie; d) lobelină;
e) intoxicaţie cu CO, stadiul de hipostază. e) camfor.

203. Lividităţile cadaverice au o nuanţă gri-cafenie in moartea prin: 210. In procesul de cercetare a cadavrului la faţa locului pot fi implicaţi toţi specialiştii, cu excepţia:
a) intoxicaţie cu etanol; a) pediatrul;
b) inec; b) chirurgul;
c) intoxicaţie cu CO; c) ginecologul;
d) spanzurare; d) igienistul;
e) intoxicaţie cu nitriţi. e) farmacistul.
211. Reacţia idiomusculară se produce in muşchii scheletali ai cadavrului, în condiţiile temperaturii 218. La faţa locului, medicul legist are sarcina de a:
camerei: a) întocmi procesul verbal de cercetare a locului faptei;
a) în limitele a 6-9 ore după deces; b) ajuta în depistarea şi prelevarea corpurilor delicte;
b) după 24 ore; c) ajuta în descrierea cadavrului;
c) după a 2-a zi; d) transporta cadavrul în secţia tanatologică;
d) la a 3-a zi; e) consulta anchetatorul la examinarea cadavrului şi expertizarea lui ulterioară.
e) după o săptămană de la deces.
219. In lipsa semnelor certe ale morţii, la faţa locului, medicul legist este obligat de a:
212. Determinarea temperaturii corpului cadavrului in fosa axilară: a) solicita ambulanţa;
a) are importanţă pentru estimarea probabilă a vechimii morţii; b) preleva corpurile delicte;
b) ajută la constatarea cauzei morţii; c) descrie locul faptei;
c) nu are importanţă practică; d) solicita martorii asistenţi;
d) stabileşte condiţiile de aflare a cadavrului; e) efectua măsurile de reanimare.
e) are importanţă pentru stabilirea schimbării poziţiei corpului.
220. Fazele cercetării cadavrului la faţa locului sunt:
213. Subdezvoltarea ţesutului celulo-adipos subcutanat constatată la cadavre: a) repetată.
a) condiţionează răcirea cadaverică; b) definitivă;
b) nu are influenţă asupra răcirii cadavrului; c) dinamică;
c) reţine răcirea cadaverică; d) intermediară;
d) accelerează instalarea rigidităţii cadaverice; e) statică;
e) încetineşte evoluţia lividităţilor cadaverice.
221. Semnele de constatare a decesului sunt:
214. Cercetarea locului faptei şi a cadavrului la faţa locului constituie: a) probabile;
a) o expertiză; b) precoce;
b) o cercetare de anchetă primară; c) certe;
c) o reconstituire a faptei; d) tardive;
d) un experiment de anchetă; e) negative.
e) o constatare.
222. Semnele certe de stabilire a morţii la faţa locului sunt:
215. Perioada clinică a morţii poate dura: a) semnul Beloglazov;
a) 30 minute; b) lipsa respiraţiei;
b) 5-7 minute; c) lipsa cunoştinţei;
c) pană la o oră; d) lividităţile cadaverice;
d) pană la 2 ore; e) fenomenele cadaverice tardive.
e) 3 ore.
223. Metodele de bază de stabilire a vechimii morţii la faţa locului sunt:
216. Examinarea cadavrului la faţa locului se efectuează cu concursul: a) termometria cadavrului;
a) medicului legist titular; b) cercetarea activităţii enzimatice;
b) farmacistului; c) determinarea excitării electrice a muşchilor;
c) personalului cu studii medicale medii; d) cercetarea lividităţilor cadaverice;
d) medicului legist delegat; e) cercetarea biochimică a sangelui.
e) stomatologului.
224. În favoarea modificării locului iniţial de aflare a cadavrului şi poziţiei lui vor indica:
217. Medicul legist exercită funcţia la faţa locului în baza: a) semnele de târâre pe haine şi corp;
a) propriei iniţiative; b) prezenţa sangelui pe haine;
b) indicaţiilor ofiţerului de urmărire penală; c) necorespunderea localizării fenomenelor cadaverice precoce poziţiei cadavrului;
c) cererii rudelor decedatului; d) prezenţa sangelui pe tegumentele cadavrului;
d) cererii colaboratorului poliţiei criminale; e) tegumente cu aspect de "piele de gască".
e) indicaţiilor procurorului.
225. Sarcinile de bază ale medicului legist la examinarea cadavrului la faţa locului sunt: 232. În cazul examinării cadavrului, la faţa locului se permite:
a) constatarea decesului; a) fotografierea cadavrului;
b) descrierea cadavrului; b) dezbrăcarea şi deschiderea unor cavităţi ale cadavrului;
c) dezbrăcarea completă a cadavrului; c) mişcarea cadavrului;
d) depistarea şi prelevarea corpurilor delicte; d) intocmirea schemelor, desenelor;
e) transportarea cadavrului in secţia tanatologică. e) prelevarea corpurilor delicte.

226. La examinarea cadavrului la faţa locului participă: 233. In cadrul examinării cadavrului la faţa locului petele de sange pot fi depistate pe:
a) ofiţerul de urmărire penală; a) hainele cadavrului;
b) medicul legist; b) corpurile delicte;
c) martorii asistenţi; c) tegumentele cadavrului;
d) martorii oculari; d) apă;
e) expertul criminalist. e) sol.

227. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza statică? 234. Pentru depistarea petelor de sange, la faţa locului pot fi examinaţi:
a) cercetarea fenomenelor cadaverice; a) victima;
b) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului; b) persoana bănuită;
c) întocmirea procesului-verbal de examinare a locului faptei; c) martorii oculari;
d) întocmirea schemei locului faptei; d) martorii asistenţi;
e) prelevarea corpurilor delicte. e) înculpatul.

228. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului in faza dinamică? 235. În cazurile de precipitare, examenului extern la faţa locului vor fi supuse:
a) descrierea leziunilor corporale; a) cadavrul şi hainele sale;
b) cercetarea fenomenelor cadaverice; b) locul depistării cadavrului;
c) prelevarea corpurilor delicte; c) urmele de sânge în locul căderii corpului;
d) descrierea poziţiei şi atitudinii cadavrului; d) obiectele proeminente pe traiectoria căderii corpului;
e) descrierea lojei cadavrului. e) obiectele personale ale rudelor victimei.

229. Care documente se întocmesc la examinarea cadavrului la faţa locului? 236. La cercetarea locului accidentului rutier (locul faptei) pot fi depistate:
a) procesul verbal de cercetare la faţa locului; a) desenul benzii de rulare a pneurilor;
b) raportul de examinare a cadavrului; b) amprente ale farurilor;
c) ordonanţa privind expertiza medico-legală a cadavrului; c) fragmente din hainele victimei (căciulă, nasturi, batiste etc.);
d) certificatul medical de deces; d) amprente ale părţilor proeminente inferioare ale automobilului;
e) concluzia consultativă pentru medicul de sector. e) urme ale benzii de frânare.

230. La examinarea cadavrelor persoanelor neidentificate la faţa locului, medicul legist trebuie să: 237. În cazul ciocnirii automobilului cu pietonul şi traversării ulterioare cu roţile, pe hainele victimei
a) descrie deplin hainele; pot fi depistate:
b) efectueze dactiloscopia; a) urme din vopseaua automobilului;
c) stabilească vârsta aproximativă după exterior; b) fragmente ale sticlei farurilor;
d) stabilească sexul decedatului; c) rupturi ale hainelor cu urme de sânge;
e) stabilească tipul constituţional al defunctului. d) amprente ale părţilor proeminente inferioare ale automobilului;
e) desenul benzii de rulare a automobilului.
231. Motivele examinării cadavrului la faţa locului sunt:
a) moartea violentă; 238. La examinarea locului faptei, in caz de leziuni prin arme de foc, pe cadavru pot fi depistate:
b) maladia oncologică la varsta senilă; a) factori suplimentari ai tragerii;
c) suspectarea avortului criminal; b) bura (buza);
d) decesul în secţia de internare cu diagnosticul nestabilit; c) proba Bokarius pozitivă;
e) depistarea cadavrului unui nou-născut neidentificat. d) fenomenul Vinogradov;
e) tubul de cartuş.
239. Pe cadavrul victimei decedate în rezultatul incendiului, la faţa locului pot fi depistate: 246. Sangele de pe perete se recoltează:
a) arsuri vitale; a) pe tifon;
b) spumă densă, perlată, stabilă in jurul gurii şi nasului; b) in eprubetă;
c) arsuri termice ale mucoasei cavităţii bucale; c) pe vată;
d) lividităţi cadaverice roşii-aprinse; d) se rade pe hartie curată;
e) arsuri ale firelor de păr. e) pe cutia Petri.

240. În cazul decesului în rezultatul spanzurării, la faţa locului în procesul-verbal este necesar a se 247. Ce urme se produc la căderea sangelui in cantităţi mari pe o suprafaţă neabsorbantă?
indica: a) pete;
a) localizarea laţului; b) improşcături;
b) rezultatul probei Bokarius; c) ştersături;
c) localizarea nodului; d) prelingeri;
d) materialul laţului; e) băltoace.
e) prezenţa semnului Amusat.
248. Care obiect se referă la corp delict de origine biologică?
241. Urma de sange produsă prin căderea picăturii pe o suprafaţă orizontală este: a) medicamentele;
a) prelingere; b) toxicele;
b) frotiu; c) sperma;
c) pată; d) glontele;
d) ştersătură; e) banii.
e) amprentă.
249. Fiecare medic trebuie să poată face la faţa locului totul, cu excepţia:
242. Depistarea elementelor figurate ale sângelui se stabileşte în baza: a) a ajuta anchetatorul în depistarea, recoltarea şi ambalarea corpurilor delicte;
a) metodei morfologice; b) a descrie la faţa locului urmele de sange, spermă, păr etc.;
b) investigaţiei histo-chimice; c) a efectua examinarea medico-legală a corpurilor delicte;
c) analizei spectrale; d) a ajuta ofiţerul de urmărire penală la formularea intrebărilor necesare pentru soluţionare in cadrul
d) reacţiei de precipitare; examinării corpurilor delicte;
e) metodei de absorbţie-eluţie. e) a efectua la faţa locului diagnosticul probabil al urmelor de sange.

243. Depistarea creatininei denotă prezenţa: 250. Picătura căzută pe un plan oblic-vertical va forma:
a) transpiraţiei; a) pată;
b) spermei; b) improşcătură;
c) salivei; c) ştersătură;
d) urinei; d) prelingere;
e) sangelui. e) băltoacă.

244. Depistarea serinei denotă prezenţa: 251. Sângele de la cadavru se prelevează pentru expertiza biologică:
a) transpiraţiei; a) în eprubetă;
b) salivei; b) pe cutia Petri;
c) spermei; c) pe lama de sticlă;
d) urinei; d) pe tampon de vată;
e) sangelui. e) prin toate metodele sus-indicate.

245. Sangele de pe zăpadă se prelevează: 252. Metoda de diagnosticare probabilă a urmelor de sange este:
a) in eprubetă; a) metoda morfologică;
b) pe tifon; b) examenul spectral;
c) pe cutia Petri; c) proba cu apă oxigenată;
d) pe vată; d) metoda de adsorbţie-eluţie;
e) pe hartie. e) reacţia de precipitare.
253. Depistarea ptialinei denotă prezenţa: 260. În rezultatul căderii picăturilor de sânge pe o suprafaţă orizontală se pot forma:
a) transpiraţiei; a) pete cu contururi regulate;
b) spermei; b) ştersături;
c) urinei; c) băltoace;
d) salivei; d) pete cu margini zimţate şi cu stropi in jur;
e) sangelui. e) amprente.

254. La cercetarea petelor suspecte de spermă se soluţionează intrebările: 261. Firul de păr constă din:
a) diagnosticul pozitiv de spermă; a) stratul pigmentar;
b) raportul procentual al spermatozoizilor viabili; b) stratul extern - cuticula;
c) apartenenţa de grup a spermei; c) substanţă corticală;
d) capacitatea de procreare; d) stratul cornos;
e) apartenenţa de specie a spermei. e) canalul medular - medula.

255. La cercetarea urmei de sânge pe haină se soluţionează întrebările: 262. În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, stadiul static include:
a) diagnosticul pozitiv de sânge; a) cercetarea modificărilor cadaverice
b) apartenenţa de specie a sângelui; b) depistarea semnelor particulare ale cadavrului
c) apartenenţa de grup a sângelui; c) recoltarea corpurilor delicte
d) stabilirea locului de provenienţă a sângelui; d) deplasarea cadavrului
e) stabilirea volumului total al hemoragiei. e) fotografierea cadavrului

256. La descrierea petelor de sânge se indică: 263. Cercetarea locului faptei poate fi efectuată:
a) forma; a) primar;
b) dimensiunile; b) în comisie;
c) densitatea; c) suplimentar;
d) culoarea; d) personal;
e) grupa sanguină. e) repetat.

257. Urme de sânge sunt: 264. Particularităţile cercetării locului faptei în electrocutări sunt:
a) băltoacă; a) înlăturarea eventualei surse de curent;
b) pată; b) necesitatea stabilirii locului de contact cu sursa;
c) împroşcătură; c) examinarea macro-microscopică a mărcii electrice;
d) prelingere; d) cercetarea obiectelor metalice de pe cadavru;
e) echimoză. e) descrierea tuturor obictelor metalice din încăpere.

258. Părul se prelevează la faţa locului cu: 265. Presiunea înaltă acţionează asupra organismului uman în condiţii de:
a) corţangul; a) altitudine inaltă;
b) pensetă cu branşele de cauciuc, b) zbor la inălţimi mari;
c) pensetă cu branşele metalice; c) submersii la adancimi mari;
d) degetele; d) spaţiu inchis;
e) bisturiul. e) schimbare bruscă a poziţiei corpului.

259. În rezultatul examinării părului pot fi stabilite: 266. Presiunea joasă acţionează asupra organismului uman în condiţii de:
a) apartenenţa faţă de o persoană concretă; a) altitudine înaltă;
b) provenienţa regională; b) lucrări subacvatice la adâncimi mari;
c) provenienţa de sex; c) spaţiu închis;
d) vechimea lezării părului; d) fântâni adânci;
e) prelucrarea chimică a părului. e) schimbarea bruscă a poziţiei corpului.
267. Boala chesonierilor se dezvoltă în caz de: 274. Petele Fabrikantov se produc in moartea cauzată de:
a) trecere bruscă de la presiune joasă la cea normală; a) arsuri masive;
b) trecere bruscă de la presiune inaltă la cea normală; b) boala chesonierilor;
c) schimbarea bruscă a poziţiei corpului; c) hipotermie (refrigerare);
d) altitudine înaltă; d) acţiunea presiunii inalte;
e) aflare în spaţii închise. e) electrocuţie.

268. In barotraumă se produc următoarele leziuni: 275. Arsurile termice de gr.III-IV ale corpului, cu suprafaţa mai mare de 15%, se referă la vătămare
a) rupturi ale ţesutului pulmonar; corporală:
b) fracturi ale oaselor craniene; a) uşoară;
c) leziuni ale aparatului auditiv; b) medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;
d) fracturi deschise ale membrelor; c) gravă, periculoasă pentru viaţă;
e) efect hidrodinamic. d) medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;
e) neînsemnată.
269. Pentru acţiunea locală a temperaturilor joase este caracteristic:
a) prezenţa degerăturilor; 276. Arsurile termice se clasifică în patru grade în funcţie de:
b) petele Vişnevski; a) profunzimea lor;
c) petele Fabrikantov; b) suprafaţa combustiei;
d) poziţia "boxerului in gardă"; c) profunzimea lezării tegumentelor şi suprafaţa combustiei;
e) congelarea cadavrului. d) categoria agentului vulnerant;
e) durata tratamentului.
270. Pentru acţiunea locală a temperaturilor inalte este caracteristică producerea:
a) arsurilor; 277. La semnele acţiunii vitale ale flăcării se atribuie:
b) osteomielitei; a) petele Vişnevski;
c) escarelor; b) arsuri ale hainelor;
d) mărcii electrice; c) sangele fluid;
e) pseudo-inelului de excoriaţie. d) venecongestia organelor interne;
e) arsurile mucoasei cavităţii bucale, laringelui şi traheii.
271. Petele Vişnevski se localizează:
a) pe mucoasa esofagului; 278. Hematoamele epidurale pot apărea postmortem in:
b) pe mucoasa gastrică; a) acţiunea presiunii inalte;
c) sub pleură; b) şocul hipertermic;
d) pe mucoasa intestinului gros; c) hipotermie (refrigerare);
e) pe mucoasa bazinetelor renale. d) carbonizare;
e) insolaţie.
272. Petele Fabrikantov se localizează:
a) pe mucoasa gastrică; 279. Tipurile acţiunii vitale a temperaturilor inalte sunt:
b) pe mucoasa esofagului; a) indelungată;
c) pe mucoasa intestinului subţire; b) locală;
d) pe mucoasa calicelor şi bazinetelor; c) generală;
e) sub pleură. d) de scurtă durată;
e) superficială.
273. Petele Vişnevski se produc in moartea cauzată de:
a) arsuri; 280. Agenţii responsabili de apariţia arsurilor pot fi:
b) hipotermie (refrigerare); a) gazele incandescente;
c) acţiunea presiunii inalte; b) obiectele incandescente;
d) boala chesonierilor; c) flacăra;
e) electrocuţie. d) lichidele fierbinţi;
e) toxicele distructive.
281. În cazul arsurilor de gr.II, modificările morfologice se produc la nivelul: 288. Stările organismului care facilitează acţiunea temperaturilor joase sunt:
a) epidermului; a) adinamia;
b) dermului; b) ebrietatea alcoolică;
c) stratului celulo-adipos subcutanat; c) somnul;
d) muşchilor; d) contactul cu obiectele reci;
e) organelor interne. e) surmenajul.

282. În cazul arsurilor de gr. III A şi III B, modificările morfologice se produc la nivelul: 289. La semnele decesului prin hipotermie (refrigerare) se atribuie:
a) epidermului; a) poziţia "embrionară";
b) dermului; b) degerăturile;
c) stratului celulo-adipos subcutanat; c) petele Vişnevski;
d) muşchilor; d) petele Fabrikantov;
e) oaselor. e) congelarea cadavrului.

283. În cazul arsurilor de gr.IV, modificările morfologice se produc la nivelul: 290. Boala arşilor evoluează în următoarele etape:
a) epidermului; a) şocul primar;
b) dermului; b) toxemia acută;
c) stratului celulo-adipos subcutanat; c) reconvalescenţă;
d) muşchilor; d) insuficienţa respiratorie;
e) măduvei spinării. e) septicotoxemia.

284. Gravitatea vătămării corporale în arsuri depinde de: 291. În cazul degerăturilor de gr.II, modificările morfologice se produc la nivelul:
a) profunzime; a) epidermului;
b) suprafaţă; b) dermului;
c) origine; c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) grad; d) muşchilor;
e) vechime. e) oaselor.

285. Semnele aflării vitale in focarul incendiului sunt: 292. În cazul degerăturilor de gr.III, modificările morfologice se produc la nivelul:
a) funingine in căile respiratorii; a) epidermului;
b) arsuri ale căilor respiratorii; b) dermului;
c) arsuri ale tegumentelor, cu modificări de reactivitate; c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) poziţia "boxerului in gardă"; d) muşchilor;
e) parlirea părului. e) oaselor.

286. Cauzele morţii la persoanele decedate în focarul de incendiu pot fi: 293. În cazul degerăturilor de gr. IV, modificările morfologice se produc la nivelul:
a) intoxicaţie cu CO; a) epidermului;
b) şocul septic; b) dermului;
c) toxemia combustională; c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) şocul hipovolemic-combustional; d) ţesuturilor moi profunde;
e) şocul cardiogen. e) organelor interne.

287. Condiţiile mediului ambiant care facilitează acţiunea temperaturilor joase sunt: 294. Cauzele morţii la persoanele decedate în rezultatul combustiilor pot fi:
a) vantul puternic; a) şocul primar;
b) caşexia; b) toxemia;
c) starea de ebrietate; c) septicemia;
d) incălţămintea stramtă; d) pneumonia;
e) lipsa hainelor calde. e) aspiraţia.
295. In moartea prin fulgeraţie se depistează următorul semn specific: 302. In urma acţiunii curentului electric atmosferic se depistează următoarele semne caracteristice:
a) marca electrică; a) "figura de trăsnet" pe tegumente;
b) figura de trăsnet; b) lividităţi cadaverice difuze;
c) excoriaţie; c) topirea obiectelor metalice ale hainelor;
d) plagă; d) edem pulmonar;
e) fractură. e) leziuni ale oaselor craniene cu carbonizare.

296. In moartea prin electrocuţie se depistează următorul semn specific: 303. Acţiunea curentului electric asupra organismului uman se manifestă prin următoarele efecte:
a) marca electrică; a) mecanic;
b) figura de trăsnet; b) luminiscent;
c) excoriaţie; c) electrolitic;
d) plagă; d) termic;
e) fractură. e) psihologic.

297. Acţiunea curentului electric este determinată primordial de: 304. Efectul Joule al curentului electric asupra ţesuturilor se manifestă prin:
a) sexul victimei; a) distrofie;
b) particularităţile individuale ale organismului; b) necroză de coagulare;
c) intensitatea curentului; c) marca electrică;
d) prezenţa maladiilor preexistente; d) plăgi în forma de "crater" la locul ieşirii curentului electric;
e) surmenajul persoanei. e) sânge fluid.

298. Tipurile de curent electric cu importanţă medico-legală sunt: 305. Gradul de exprimare a arsurilor electrice este determinat de:
a) static; a) durata contactului;
b) industrial; b) tensiunea curentului;
c) tehnic; c) rezistenţa ţesuturilor biologice;
d) atmosferic; d) vârsta;
e) alternativ. e) sex.

299. Acţiunea curentului electric este favorizată de următorii factori externi: 306. Poziţia „boxerului în gardă" este caracteristică pentru:
a) umiditatea crescută a aerului; a) electrotraumă;
b) umiditatea mâinilor, picioarelor; b) aflarea cadavrului în focarul de incendiu;
c) umezirea pămantului; c) retenţia îndelungată în apă;
d) prezenţa substanţelor pulverulente in incăpere; d) hipotermie;
e) umiditatea hainelor, încălţămintei. e) boala chesonierilor.

300. Materialele hainelor şi incălţămintei care protejează impotriva acţiunii curentului electric sunt: 307. În cazul expertizei medico-legale a leziunilor prin armă de foc medicul legist trebuie să
a) cauciucul; soluţioneze toate întrebările, cu excepţia:
b) bumbacul; a) stabilirea originii balistice a leziunii;
c) mătasea naturală; b) stabilirea distanţei tragerii;
d) lana; c) stabilirea direcţiei canalului de rănire;
e) pielea naturală. d) stabilirea genului morţii violente;
e) stabilirea tipului armei de foc.
301. Curentul electric poate avea următoarele acţiuni asupra organismului uman:
a) hemoragie; 308. Cauza principală de producere a defectului de ţesut din regiunea orificiului de intrare este:
b) fibrilaţia ventriculară; a) mişcarea de rotaţie a glonţului in jurul axului său longitudinal;
c) spasmul coardelor vocale; b) masa considerabilă a proiectilului;
d) rupturi ale organelor interne; c) energia cinetică considerabilă a glonţului;
e) convulsii tonice ale muşchilor scheletali. d) masa nesemnificativă a proiectilului;
e) deformarea glonţului in timpul penetrării ţesuturilor umane.
309. În care condiţii devine mai posibilă depistarea factorilor suplimentari ai tragerii în jurul 316. In care consecutivitate urmează conţinutul cartuşului de vanătoare cu alice?
orificiului de intrare pe corpul victimei: a) bura-pulberea-alicele-bura;
a) tragere de la distanţă apropiată prin obstacol; b) pulberea-bura-alicele-bura;
b) tragere cu ţeava lipită neermetic; c) alicele-bura-pulberea-bura;
c) tragere de la distanţă indepărtată; d) bura-pulberea-bura-alicele;
d) tragere de la distanţă apropiată din armă pneumatică; e) nu este o consecutivitate strictă.
e) tragere cu ţeava lipită ermetic.
317. Ştanţ-marca se produce în tragerea:
310. Stabilirea direcţiei tragerii este posibilă în baza: a) de la distanţă îndepărtată;
a) microscopiei canalului de rănire; b) de la distanţă foarte indepărtată;
b) caracterului lezării oaselor plate; c) de la distanţă apropiată;
c) caracterului leziunii transfixiante a vezicii urinare supraumplute; d) cu ţeava lipită ermetic;
d) caracterului lezării diafizelor oaselor tubulare mari; e) de la orice distanţă.
e) tuturor semnelor menţionate.
318. Inelele de excoriaţie şi ştergere din jurul plăgii balistice sunt caracteristice:
311. La armele de foc nu se atribuie: a) orificiului de ieşire;
a) revolverul; b) orificiului de intrare;
b) pistolul-automat; c) orificiilor de intrare şi de ieşire;
c) puşcă de vânătoare; d) aceste semne nu sunt caracteristice pentru leziuni balistice;
d) arma pneumatică; e) soluţionarea acestei intrebări nu reprezintă competenţa medicului legist.
e) carabina.
319. Rupturile suplimentare ale marginilor orificiului de intrare la tragere cu ţeava lipită ermetic se
312. Factorul traumatic de bază al împuşcăturii este: produc in rezultatul acţiunii:
a) flacăra; a) glonţului;
b) funinginea; b) gurii ţevii;
c) particulele de pulbere; c) gazelor;
d) uleiul armei; d) efectului hidrodinamic;
e) proiectilul. e) gazelor şi efectului hidrodinamic.

313. La cartuşul armei de vanătoare cu alice nu se atribuie: 320. Mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axei sale longitudinale este c ondiţionată de:
a) alicele; a) construcţia glonţului;
b) capsa; b) acţiunea gazelor;
c) trăgaciul; c) ghinturile ţevii;
d) pulberea; d) energia cinetică;
e) bura. e) toţi factorii menţionaţi.

314. La factorii suplimentari ai tragerii se atribuie: 321. Scurtarea ţevii armei de foc condiţionează:
a) alicele; a) mărirea distanţei de zbor a funinginii şi pulberii;
b) mitraliile; b) schimbarea traiectoriei de zbor a glonţului;
c) pulberea arsă incomplet; c) deformarea şi fragmentarea glonţului;
d) gloanţele incendiare; d) polimorfismul leziunilor balistice;
e) gloanţele trasoare. e) toate acţiunile menţionate.

315. La proiectile secundare se atribuie: 322. Cartuşul de vanătoare constă din:


a) alicele; a) tub şi capsă;
b) pulberea arsă incomplet; b) pulbere;
c) flacăra; c) bură;
d) fragmentele din obstacolul penetrat; d) alice;
e) glonţul. e) factori suplimentari ai tragerii.
323. Semnele distincte ale orificiului de intrare la impuşcarea din armă de foc cu glonţ sunt: 330. La armele de foc se atribuie:
a) minus-ţesut; a) pistolul;
b) forma alungită; b) pistolul-automat;
c) inelul de ştergere; c) puşca de vânătoare;
d) efectul hidrodinamic; d) arma pneumatică;
e) inelul de excoriaţie. e) arbaletă.

324. La tragere cu ţeava lipită ermetic se pot depista: 331. Factorii suplimentari ai împuşcăturii sunt:
a) funingine pe tegumentele din jurul plăgii; a) flacăra;
b) culoare roşie a sângelui şi muşchilor la nivelul canalului de rănire; b) funinginea;
c) prezenţa factorilor suplimentari în canalul de rănire; c) bura;
d) ştanţ-marcă; d) glonţul;
e) fenomenul Vinogradov. e) particulele de pulbere.

325. Mecanismele principale de acţiune a glonţului sunt: 332. Indicaţi care sunt distanţele tragerii din armele de foc:
a) perforare; a) cu ţeava lipită ermetic;
b) termic; b) apropiată;
c) cuneiform; c) cu ţeava lipită neermetic;
d) contuziv; d) îndepărtată;
e) rupere. e) intermediară.

326. Efectul hidrodinamic al glonţului se manifestă in cazul lezării: 333. La tragere din arma de foc de la distanţă indepărtată pot fi depistate:
a) cordului in diastolă; a) "minus-ţesut";
b) scapulei; b) inel de excoriaţie;
c) pulmonilor; c) funingine;
d) vezicii urinare pline; d) impregnare prin pulbere;
e) femurului. e) inel de ştergere.

327. Semnele orificiului de ieşire al plăgii împuşcate sunt: 334. Elementele leziunilor balistice pe corpul uman sunt:
a) inelul de ştergere; a) orificiul de intrare;
b) forma de fisură; b) canalul de rănire;
c) „minus ţesut"; c) orificiul de ieşire;
d) răsfrângerea marginilor plăgii în afară; d) depuneri de funingine pe tegumente;
e) prezenţa factorilor suplimentari pe tegumentele din jurul plăgii. e) pătrunderea particulelor de pulbere in ţesuturi.

328. In cazul expertizei cadavrului cu plăgi prin arme de foc medicul legist soluţionează toate 335. Semnele de bază ale tragerii cu ţeava lipită ermetic reprezintă:
intrebările, cu excepţia: a) rupturi ale tegumentelor in regiunea orificiului de intrare;
a) stabilirea originii balistice a leziunilor; b) ştanţ-marca;
b) stabilirea distanţei de tragere; c) lipsa depunerilor de funingine în jurul orificiului de intrare;
c) stabilirea genului morţii violente; d) depunere de funingine în jurul orificiului de intrare;
d) stabilirea intenţiei agresorului; e) culoarea roşie a sângelui şi ţesuturilor din regiunea plăgii.
e) stabilirea direcţiei tragerii.
336. In plăgile produse la tragere din arma de vanătoare cu alice de la distanţă apropiată se
329. Determinarea direcţiei împuşcăturii este posibilă în baza: depistează:
a) microscopiei canalului de rănire; a) o plagă masivă cu prezenţa plăgilor oarbe de dimensiuni mici;
b) caracterului lezării oaselor plate; b) funingine pe tegumente;
c) deformării şi fragmentării glonţului; c) impregnare cu pulbere;
d) caracterului lezării oaselor tubulare; d) parlirea părului;
e) prezenţei amprentei gurii ţevii (ştanţ-marcă). e) ştanţ-marca.
337. Fenomenul Vinogradov se produce în condiţiile: 344. Plaga balistică transfixiantă se caracterizează prin:
a) viteză mare de zbor a glonţului; a) fenomenul Vinogradov;
b) prezenţa obstacolului; b) orificiu de intrare;
c) prezenţa spaţiului liber intre straturile hainelor; c) orificiu de ieşire;
d) lipsa hainelor; d) canal de rănire;
e) prezenţa cel puţin a unui strat de haine. e) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii.

338. În funcţie de lungimea ţevii, armele se clasifică in: 345. Plaga balistică oarbă se caracterizează prin:
a) cu ţeava scurtă; a) lipsa factorilor suplimentari ai tragerii;
b) de construcţie proprie; b) orificiu de intrare;
c) cu ţeava lungă; c) canal de rănire;
d) cu ţeava mijlocie; d) fenomenul Vinogradov;
e) atipică. e) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii.

339. Cartuşul armei de luptă constă din: 346. În procesul examinării cadavrului cu plagă prin armă de foc glonţul se extrage cu:
a) glonţ; a) mâinile;
b) bură; b) penseta cu branşe de cauciuc;
c) capsă; c) cornţangul;
d) tub; d) bisturiul;
e) pulbere. e) foarfecul.

340. Orificiul de intrare produs prin acţiunea glonţului incendiar se caracterizează prin: 347. Urmele căror factori suplimentari ai tragerii pot fi depistate pe haine?
a) dehiscenţa plăgii; a) flăcării;
b) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii; b) particulelor de pulbere;
c) parlirea firelor de păr din jurul plăgii; c) glonţului;
d) rupturi ale tegumentelor; d) burei;
e) inelul fals de excoriaţie. e) uleiului armei.

341. Pentru leziunile produse la tragere din armă de construcţie proprie este caracteristic: 348. Care sunt modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii pe corpul victimei:
a) plăgi oarbe; a) inelul de excoriaţie;
b) polimorfism al orificiilor de intrare; b) arsuri pe tegumente;
c) leziuni masive ale oaselor şi organelor interne; c) impregnarea cu pulbere;
d) fenomenul Vinogradov; d) ştanţ-marca;
e) inelul fals de excoriaţie. e) pârlirea părului.

342. Care dintre factorii suplimentari ai tragerii posedă acţiune termică pronunţată: 349. Stabilirea direcţiei de tragere, la cercetarea cadavrelor aflate în stare de putrefacţie avansată,
a) glonţul; este posibilă în baza:
b) flacăra; a) leziunilor oaselor plate;
c) gazele; b) efectului hidrodinamic;
d) bura; c) caracterului canalului de rănire in ţesuturile moi ale coapsei;
e) aerul preglonţial. d) leziunilor oaselor tubulare mari;
e) depunerilor factorilor suplimentari ai tragerii pe pielea de pe marginile orificiului de intrare.
343. Tipurile canalelor de rănire produse prin armele de foc sunt:
a) orb; 350. Ştanţ-marca se poate forma la:
b) intrerupt; a) explozia armei de foc;
c) cuneiform; b) tragere de la distanţă îndepărtată;
d) tangenţial; c) tragere de la distanţă apropiată;
e) penetrant in cavitate. d) tragere cu ţeava lipită;
e) leziuni prin grenade.
351. Minus-ţesut la nivelul orificiului de intrare este caracteristic pentru: 358. Manifestarea tardivă a echimozei pe tegumente depinde de:
a) plaga tăiată; a) profunzimea localizării;
b) plaga înţepată; b) dimensiunile hemoragiei;
c) plaga despicată; c) sexul pătimitului;
d) plaga prin armă de foc; d) forma suprafeţei obiectului vulnerant;
e) plaga înțepat-tăiată. e) particularităţile ţesuturilor lezate.

352. Zonele de tragere prin armă de foc cu alice sunt: 359. Excoriaţia cu vechimea de 2-3 zile se caracterizează prin:
a) în limitele acțiunii compacte a alicelor; a) lipsa crustei, situată sub nivelul tegumentelor;
b) dispersie uniformă a alicelor; b) are aspectul unui sector depigmentat, fără crustă, situată la nivelul tegumentelor;
c) în limitele acțiunii relativ compacte a alicelor; c) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor adiacente;
d) dispersie haotică a alicelor; d) acoperită cu crustă, situată la nivelul tegumentelor;
e) în afara limitei de acțiune compactă a alicelor. e) acoperită cu crustă, situată deasupra nivelului tegumentelor, cu decolare marginală.

353. La împuşcături prin armă de vânătoare cu țeava lipită orificiul de intrare poate fi de formă: 360. Consecutivitatea producerii leziunilor corporale poate fi stabilită în baza:
a) ovală; a) modificării culorii echimozei;
b) rotundă; b) gradului de exprimare a modificărilor reactive;
c) stelată; c) volumului hemoragiei;
d) semilunară; d) necorespunderii plăgii cutanate cu canalul plăgii tăiate-inţepate (inţepate, balistice) penetrante în
e) liniară. cavitatea toracică;
e) tuturor semnelor indicate.
354. Factorii traumatici ai exploziei sunt:
a) unda de detonaţie şi particulele substanţelor explozibile; 361. Mecanismul de bază de producere a plăgii inţepate este:
b) unda de şoc a medicului ambiant; a) secţionarea ţesuturilor;
c) schijele şi elementele dispozitivului exploziv; b) ruperea ţesuturilor;
d) proiectilele secundare; c) indepărtarea ţesuturilor de la centru spre periferie;
e) toţi factorii menţionaţi. d) compresia ţesuturilor;
e) extensia ţesuturilor.
355. Factorii suplimentari ai împuşcăturii posedă acţiune:
a) mecanică; 362. Semnul de bază de diferenţiere a plăgii inţepate-tăiate de cea tăiată este:
b) termică; a) un colţ ascuţit, altul rotunjit;
c) chimică; b) ambele colţuri sunt ascuţite;
d) toxică; c) margini neregulate;
e) sonoră. d) ambele colţuri rotunjite;
e) marginile excoriate.
356. Canalul de rănire al plăgii balistice constă din următoarele zone:
a) canalul de rănire propriu-zis; 363. Expertiza gradului de gravitate a vătămării corporale poate fi efectuată in baza oricărui din
b) zona de depunere a funinginii; următoarele documente indicate mai jos, cu excepţia:
c) zona de contuzie a ţesuturilor; a) hotărarii judecatei;
d) zona de contuzie moleculară a ţesuturilor; b) ordonanţei procurorului;
e) zona de contuzie lichidiană. c) ordonanţei ofiţerului inspectoratului de poliţie;
d) indicaţiei in scris a Primarului;
357. Clasificarea leziunilor musculare după caracterul morfologic: e) ordonanţei inspectorului poliţiei de patrulare.
a) hemoragie;
b) plagă; 364. Leziunea corporală poate fi calificată drept desfigurare a feţei de către:
c) ruptură; a) medicul legist;
d) zdrobire; b) chirurgul maxilo-facial;
e) excoriaţie. c) medicul cosmetolog;
d) comisia formată din medicii indicaţi;
e) instanţă de judecată.
365. Echimoza recentă nu poate fi: 372. Care este mecanismul de bază de producere al excoriaţiilor:
a) roşie; a) lovirea;
b) roşie-albăstrie; b) compresiunea;
c) violacee; c) extensiunea;
d) violacee-inchisă; d) fricţiunea;
e) violacee cu nuanţă verzuie. e) comoţia.

366. Plaga plesnită este o varietate a plăgii: 373. Care este cauza modificării culorii echimozei?
a) contuze; a) formarea carboxihemoglobinei;
b) despicate; b) creşterea permeabilităţii vaselor;
c) tăiate; c) formarea verdhemocromogenului şi biliverdinei;
d) inţepate; d) hemoliza eritrocitelor cu eliberarea hemoglobinei in patul vascular;
e) tăiate-inţepate. e) procesul inflamator local.

367. Semnul morfologic de bază prin care plaga tăiată se deosebeşte de cea contuză este: 374. Plaga plesnită poate fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la nivelul:
a) forma; a) coapsei;
b) dimensiunile; b) feselor;
c) adancimea; c) abdomenului;
d) volumul hemoragiei; d) capului;
e) lipsa punţilor de ţesut conjunctiv. e) tuturor regiunilor anatomice indicate.

368. Semnul morfologic de bază al plăgii despicate este: 375. La inţepătoare se atribuie obiectele cu:
a) colţurile rotunjite; a) lamă cu o margine ascuţită;
b) marginile neexcoriate; b) lamă cu 2 margini ascuţite;
c) hemoragia abundentă; c) lamă cu margine şi varf ascuţit;
d) lezarea ţesutului osos subiacent; d) suprafaţă de interacţiune plată;
e) marginile regulate. e) varf ascuţit şi formă alungită.

369. La efectuarea expertizelor medico-legale ale leziunilor corporale, medicul legist trebuie să 376. Marginile plăgilor tăiate şi inţepat-tăiate sunt:
soluţioneze toate intrebările, cu excepţia: a) neregulate;
a) tipul leziunii; b) microzimţate;
b) vechimea leziunilor; c) echimotice;
c) obiectul vulnerant şi mecanismul de producere a leziunii; d) regulate;
d) gradul de gravitate; e) excoriate.
e) volumul incapacităţii profesionale de muncă.
377. Plaga tăiată este mai profundă:
370. Criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale a leziunilor organelor cavităţii a) la inceput;
abdominale este: b) la mijloc;
a) volumul incapacităţii generale de muncă; c) la sfarşit;
b) pericolul pentru viaţă; d) are adancime uniformă;
c) durata dereglării sănătăţii; e) adancimea nu poate fi stabilită.
d) nici unul din cele indicate;
e) toate cele indicate. 378. Echimoza reprezintă:
a) hemoragie cavitară;
371. Excoriaţia reprezintă dereglarea integrităţii: b) hemoragie in ţesutul muscular;
a) epidermei; c) hemoragie cutanată şi subcutanată;
b) vaselor sanguine ale tegumentelor; d) hemoragie per diapedesum;
c) epidermei şi dermului; e) dilatare funcţională a vaselor pieii.
d) epidermei, dermului şi ţesuturilor subiacente;
e) tegumentelor pană la nivelul stratului bazal.
379. Punţile tisulare localizate la fundul plăgii sunt caracteristice pentru: 386. În cazul unei plăgi tăiate a braţului cu lezarea arterei brahiale, gradul de gravitate se stabileşte
a) plăgile tăiate; in baza următorului criteriu:
b) plăgile inţepate; a) pericol pentru viaţă;
c) plăgile inţepat-tăiate; b) dereglarea sănătăţii;
d) plăgile contuze; c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
e) plăgile despicate. d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) volumul hemoragiei.
380. Plaga produsă prin acţiunea obiectului contondent se numeşte:
a) balistică; 387. Drept criterii de apreciere a gradului de vătămare corporală sunt toate, cu excepţia:
b) despicată; a) pericol pentru viaţă;
c) tăiată; b) durata dereglării sănătăţii;
d) contuză; c) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) inţepată. d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) consecinţele traumei.
381. In care cazuri este posibilă stabilirea mai exactă a lungimii lamei in baza lungimii canalului de
rănire a plăgilor inţepate şi inţepate-tăiate? 388. Care este gradul de gravitate al unei plăgi inţepate, penetrante in cavitatea abdominală fără
a) plagă penetrantă in cavitatea abdominală; lezarea organelor interne:
b) plagă in regiunea feselor; a) vătămare corporală gravă;
c) plagă transfixiantă a cutiei toracice; b) vătămare corporală uşoară;
d) plagă penetrantă in cavitatea toracică; c) vătămare corporală medie;
e) plagă a suprafeţei anterioare a cutiei toracice cu lezarea coloanei vertebrale. d) vătămare corporală neînsemnată;
e) gradul de gravitate depinde de starea generală a sănătăţii victimei.
382. În baza cărui semn se stabileşte vechimea echimozei?
a) culorii; 389. Dereglarea sănătăţii de lungă durată, cauzată de leziune, reprezintă termenul de:
b) formei; a) 6 zile;
c) dimensiunilor; b) 10 zile;
d) circumstanţelor faptei; c) mai mult de 21 zile;
e) tuturor semnelor indicate. d) 20 zile;
e) 14 zile.
383. Plaga tăiată nu poate fi:
a) liniară; 390. Drept incapacitate generală stabilă insemnată de muncă, in cazul vătămărilor corporale medii,
b) arcuită; se consideră următorul volum:
c) in zig-zag; a) de la 10% la 33%;
d) in lambou; b) mai mult de 33%;
e) in pană. c) pană la 10%;
d) pană la 5%;
384. În cazul pierderii unuia din ochii sănătoşi gradul de gravitate se stabileşte în baza criteriului: e) mai mult de 50%.
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii; 391. Drept incapacitate generală stabilă neinsemnată de muncă se consideră următorul volum:
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui; a) pană la 33%;
d) volumul incapacităţii generale de muncă; b) pană la 10%;
e) desfigurarea feţei. c) 15%;
d) 11%;
385. Bătaia, torturarea şi chinuirea reprezintă: e) 25%.
a) vătămări corporale grave;
b) vătămări corporale medii; 392. Problema reparabilităţii leziunii feţei ţine de competenţa:
c) vătămări corporale uşoare; a) instanţei de judecată;
d) vătămări corporale neînsemnate; b) medicului cosmetolog;
e) acţiuni cu producerea unor suferinţe deosebite. c) chirurgului;
d) medicului legist;
e) directorului clinicii.
393. Bătaia este o noţiune: 400. Semnele morfologice de bază ale plăgii despicate sunt:
a) medicală; a) prezenţa punţilor tisulare;
b) juridică; b) adancime şi dehiscenţă considerabilă;
c) habituală; c) un colţ rotunjit şi altul ascuţit;
d) biologică; d) forma in fantă;
e) socială. e) lezarea ţesutului osos subiacent.

394. Tortura este o noţiune: 401. Plaga inţepat-tăiată se caracterizează prin:


a) socială; a) adancime neuniformă;
b) medicală; b) margini regulate;
c) juridică; c) un colţ rotunjit şi altul ascuţit;
d) biologică; d) lezarea ţesutului osos subiacent;
e) habituală. e) prezenţa punţilor tisulare la fundul plăgii.

395. Aprecierea gradului de gravitate al rupturilor himenale se bazează pe următorul criteriu: 402. Semnele specifice ale plăgii tăiate, care indică mecanismul acţiunii obiectului tăietor sunt:
a) incapacitate generală, stabilă a muncii; a) direcţia şi lungimea plăgii;
b) pericol pentru viaţă; b) adancimea neuniformă;
c) durata dereglării sănătăţii; c) localizarea anatomică;
d) perversiunea acţiunilor; d) excoriaţie superficială la unul din colţuri;
e) incapacitate profesională stabilă a muncii. e) lezarea ţesutului muscular.

396. Rezultatele expertizei medico-legale de apreciere a gradului de vătămare corporală se expun in: 403. Factorii vulneranţi ai mediului ambiant sunt:
a) raportul de expertiză medico-legală; a) mecanici;
b) raportul de examinare medico-legală; b) chimici;
c) procesul-verbal de examinare; c) botanici;
d) raportul de constatare medico-legală; d) fizici;
e) certificatul medico-legal. e) psihici.

397. Schema descrierii leziunilor corporale cuprinde: 404. Leziunile corporale primare sunt:
a) localizarea; a) plaga;
b) vechimea; b) bătaia;
c) forma; c) fractura;
d) dimensiunile; d) torturarea;
e) tipul obiectului vulnerant. e) excoriaţia.

398. Semnele morfologice de bază ale plăgii tăiate sunt: 405. Mecanismele de acţiune a obiectelor contondente sunt:
a) prezenţa punţilor tisulare; a) lovirea;
b) ambele colţuri ascuţite; b) căderea;
c) forma liniară a plăgii; c) compresiunea;
d) adancimea neuniformă; d) extensiunea;
e) lezarea ţesutului osos. e) coliziunea.

399. Semnele morfologice de bază ale plăgii contuze sunt: 406. După mecanismul de formare, echimozele se clasifică in:
a) formă in fantă; a) traumatice;
b) lezarea ţesutului osos subiacent; b) patologice;
c) margini neregulate, excoriate; c) artificiale;
d) punţi tisulare la fundul plăgii; d) secundare;
e) colţuri rotunjite. e) primare.
407. Metodele suplimentare de laborator de cercetare a leziunilor corporale sunt: 414. A efectua examinarea medico-legală a persoanelor pătimite are dreptul:
a) fotografică; a) medicul legist;
b) traseologică; b) judecătorul;
c) entomologică; c) anchetatorul;
d) microscopică; d) comisia de experţi medico-legali;
e) radiologică. e) terapeutul.

408. Examinarea medico-legală a persoanelor poate fi efectuată: 415. Ce se subinţelege prin pierderea auzului?
a) în ambulatorul medico-legal; a) surditate stabilă la ambele urechi;
b) în încinta incăperilor organelor de anchetă; b) surditate stabilă la o ureche;
c) la domiciliul medicului; c) diminuarea auzului la gradul cand persoana nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la
d) în instituţiile medicale; pavilionul urechii;
e) în locurile de detenţie. d) diminuarea auzului la gradul cand persoana nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 20-30 cm de
la pavilionul urechii;
409. Etapele expertizei medico-legale a persoanelor sunt: e) lezarea ambelor pavilioane auriculare.
a) studierea circumstanţelor faptei;
b) studierea documentaţiei medicale; 416. Ce se subinţelege prin pierderea vederii?
c) examinarea persoanei; a) orbirea stabilă la un ochi;
d) stabilirea volumului incapacităţii profesionale de muncă; b) orbirea stabilă la ambii ochi;
e) intocmirea concluziilor expertale. c) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,2 dioptrii;
d) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,5 dioptrii;
410. Vechimea leziunilor se stabileşte în baza: e) diminuarea acuităţii vizuale la ambii ochi pană la 0,04 dioptrii.
a) evoluţiei crustei;
b) gradului reacţiei de inflamaţie; 417. Pierderea capacităţii de reproducere presupune pierderea funcţiilor de:
c) numărului leziunilor; a) copulare;
d) dezvoltării calosului osos; b) procreare;
e) modificării culorii echimozei. c) nidare şi purtare a sarcinii;
d) naştere pe căi naturale;
411. Determinarea tipului obiectului vulnerant se efectuează in baza: e) educare.
a) stării marginilor plăgii;
b) formei capetelor plăgii; 418. Pierderea mânii (membrului superior) ca organ presupune:
c) dimensiunilor plăgii; a) anchiloza articulaţiei cotului;
d) depunerilor eterogene; b) pareza membrului superior;
e) formei plăgii. c) amputarea la nivelul treimii medii a antebraţului;
d) amputarea la nivelul articulaţiei cotului;
412. Plăgile inţepate sunt periculoase prin: e) amputarea mai sus de nivelul articulaţiei carpo-radiale.
a) lezarea ţesutului osos;
b) hemoragie internă; 419. Pierderea piciorului (membrului inferior) ca organ presupune:
c) lezarea organelor interne; a) anchiloza articulaţiei genunchiului;
d) lezarea muşchilor; b) pareza membrului inferior;
e) hemoragie externă. c) amputarea la nivelul treimii superioare a gambei;
d) amputarea plantei la nivel metatarsian;
413. Identificarea obiectului vulnerant se bazează pe studierea: e) amputarea la nivelul articulaţiei talo-crurale.
a) depunerilor din regiunea leziunii;
b) semnelor morfologice ale leziunilor; 420. Stabilirea consecutivităţii producerii leziunilor este posibilă în baza:
c) duratei de regenerare a leziunilor; a) necorespunderii plăgii cutanate cu canalul de rănire în plămâni;
d) gradului hemoragiei; b) gradului de exprimare a hemoragiei;
e) depunerilor de pe obiectul vulnerant. c) gradului de exprimare a reacţiei de inflamaţie;
d) deplasării marginilor uneia din plăgile intersectate;
e) localizării anatomice a leziunilor.
421. În cazul expertizei medico-legale a leziunilor corporale în concluzii se indică: 428. Leziunile ţesuturilor moi pot fi:
a) felul leziunii; a) excoriaţia;
b) vechimea leziunii; b) echimoza;
c) intenţia de producere a leziunilor; c) bătaia;
d) tipul obiectului vulnerant; d) plagă;
e) gradul de gravitate al vătămării corporale. e) chinuirea.

422. În urma examinării/expertizei persoanelor se întocmesc următoarele documente: 429. În funcţie de obiectul vulnerant mecanic plăgile pot fi:
a) certificat medico-legal; a) contuze;
b) buletin de boală; b) tăiate;
c) raport de examinare medico-legală; c) impuşcate;
d) proces-verbal de examinare a persoanei; d) chimice;
e) raport de expertiză medico-legală. e) prin explozie.

423. Indicaţi factorii cu influenţă asupra gradului de distrucţie a ţesuturilor: 430. Clasificarea juridică a gradului de vătămare corporală este:
a) energia cinetică a obiectului; a) grave;
b) caracterul ţesutului lezat; b) foarte grave;
c) particularităţile individuale ale organismului; c) medii;
d) caracterul obiectului vulnerant; d) uşoare;
e) suprafaţa de lezare a corpului. e) neînsemnate.

424. Schimbarea culorii echimozei este determinată de: 431. Criteriile medico-legale de apreciere a gravităţii vătămării corporale sunt:
a) profunzimea echimozei; a) pericolul pentru viaţă;
b) temperatura mediului înconjurător; b) durata dereglării sănătăţii;
c) dezintegrarea hemoglobinei şi eritrocitelor; c) consecinţele traumei;
d) dimensiunile obiectului vulnerant; d) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) dezintegrarea hematinei. e) incapacitate stabilă generală de muncă.

425. Plăgile contuze pot fi: 432. Leziunile capului vor fi considerate drept grave în cazurile:
a) turtite; a) fractura oaselor bolţii craniului;
b) strivite; b) fractura oaselor bazei craniului;
c) muşcate; c) fractura lamelei externe a osului frontal;
d) ferestruite; d) fractura inchisă a osului zigomatic;
e) plesnite. e) fractura deschisă a oaselor nazale cu deplasarea fragmentelor.

426. Ce plăgi pot fi produse prin acţiunea unui obiect contondent cu suprafaţa de acţiune 433. Tipurile hemoragiilor intracraniene sunt:
preponderent plană: a) epidurale;
a) contuză; b) subdurale;
b) despicată; c) cefalohematomul;
c) strivită; d) bosa sero-sanguină;
d) plesnită; e) subarahnoidiene.
e) comprimată.
434. Cauzele compresiei creierului in cadrul traumei cranio-cerebrale sunt:
427. Acţiunile traumatice care contribuie la formarea fracturilor coloanei vertebrale sunt: a) hematomul epidural;
a) lovirea; b) hematomul intracerebral;
b) comoţia; c) tumoarea intracerebrală;
c) fricţiunea; d) hemoragiile subarahnoidiene;
d) alunecarea; e) contuzia cerebrală cu edem pronunţat.
e) compresiunea.
435. Semnele traumei cranio-cerebrale deschise penetrante sunt: 442. Dereglarea sănătăţii de scurtă durată condiţionată de traumă constituie:
a) lezarea meningelui dur; a) mai mult de 21 zile;
b) dilacerarea substanţei cerebrale; b) 10 zile;
c) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor, meningelui dur şi substanţei cerebrale; c) 20 zile;
d) fractura oaselor craniului; d) 5 zile;
e) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor şi meningelui dur. e) 2 luni.

436. Obiectele ascuţite se clasifică în: 443. Desfigurarea ireparabilă a feţei este stabilită de către:
a) inţepătoare; a) medicul legist;
b) tăietoare; b) medicul cosmetolog;
c) despicătoare; c) instanţa de judecată;
d) inţepător-tăietoare; d) anchetator;
e) albe. e) comisia de experţi.

437. Cauza morţii în leziunile tăiate ale gatului poate fi: 444. Reparabilitatea leziunii feţei presupune:
a) hemoragia acută; a) diminuarea considerabilă a modificărilor patologice pe parcursul timpului;
b) embolia gazoasă; b) diminuarea considerabilă a modificărilor patologice sub influenţa mijloacelor nechirurgicale;
c) embolia grăsoasă; c) diminuarea modificărilor patologice după intervenţia cosmetologică;
d) hemoragia internă masivă; d) diminuarea modificărilor patologice după orice intervenţie;
e) şocul traumatic. e) diminuarea modificărilor patologice după transplantarea pieii.

438. Drept criterii pentru vătămare gravă sunt: 445. Caracterul penetrant al plăgii localizate pe torace este confirmat de:
a) pericol pentru viaţă; a) hemotorax;
b) pierderea stabilă a vederii; b) pneumotorax;
c) maladie psihică; c) emfizemul subcutanat;
d) dereglarea sănătăţii mai mult de 3 săptămani; d) colabarea pulmonului;
e) pierderea auzului la o ureche. e) deformarea cutiei toracice.

439. Criterii în baza cărora leziunile corporale se apreciează drept vătămare medie sunt: 446. La examinarea histologică a obiectului pot fi:
a) plagă penetrantă a craniului; a) stabilite vechimea şi vitalitatea leziunilor;
b) leziuni inchise ale organelor interne; b) stabilit mecanismul de producere a leziunilor;
c) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămani; c) confirmat diagnosticul macroscopic;
d) pierderea stabilă, insemnată a capacităţii generale de muncă mai puţin de o treime; d) stabilit obiectul vulnerant;
e) pierderea stabilă a capacităţii profesionale de muncă. e) stabilite modificările patologice în organele interne.

440. În cadrul expertizelor medico-legale ale leziunilor corporale, medicul legist este obligat să 447. Identificarea obiectelor inţepător-tăietoare şi despicătoare în baza microtraseurilor este posibilă
stabilească: pe:
a) prezenţa şi caracterul leziunilor corporale; a) oase plate;
b) localizarea şi vechimea; b) ţesut muscular;
c) mecanismul producerii leziunii; c) tegumente;
d) volumul incapacităţii profesionale de muncă; d) oase tubulare;
e) gradul de gravitate. e) organe parenchimatoase.

441. Criterii în baza cărora leziunile corporale se apreciează drept vătămare neînsemnată sunt: 448. Expertiza medico-legală a gradului de gravitate a vătămării corporale se efectuează în baza:
a) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămani; a) ordonanţei ofiţerului de urmărire penală;
b) incapacitate stabilă, neinsemnată şi generală de muncă; b) foii de insoţire eliberată de ambulanţă;
c) dereglarea sănătăţii pană la 6 zile; c) solicitării inspectorului de poliţie de sector;
d) lipsa dereglării sănătăţii; d) solicitării instituţiei curative;
e) pericol pentru viaţă. e) hotărarii judecatei.
449. Expertiza medico-legală a persoanelor este efectuată de către: 456. Schema descrierii excoriaţiei include:
a) medicul curant; a) localizarea;
b) medicul legist; b) forma;
c) comisia de experţi medico-legali; c) dimensiunile;
d) felcerul; d) culoarea suprafeţei;
e) conducătorul instituţiei medico-sanitare. e) volumul hemoragiei.

450. Excoriaţia permite a se stabili: 457. La vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă se atribuie:
a) faptul traumatizării; a) fractura deschisă a bolţii craniului;
b) numărul acţiunilor traumatice; b) fractura inchisă a bolţii craniului;
c) vechimea traumei; c) fisura izolată a lamelei externe a osului parietal;
d) locul aplicării forţei; d) leziunea penetrantă a cavităţii abdominale;
e) timpul survenirii morţii. e) leziunea penetrantă a cavităţii toracice.

451. Echimoza permite a se stabili: 458. Vătămări corporale medii pot fi:
a) faptul traumatizării; a) fractura închisă a osului ulnar;
b) obiectul vulnerant concret; b) ruptura splinei;
c) vechimea leziunii; c) fractura închisă a diafizei femurale;
d) cauza decesului; d) ruptura rinichiului;
e) timpul survenirii decesului. e) fractura închisă a tibiei.

452. La necropsia medico-legală, marginile plăgii contuze se prelevează pentru stabilirea: 459. La vătămări grave, după consecinţă se atribuie:
a) vitalităţii leziunii; a) pierderea stabilă a vederii;
b) consecutivităţii cauzării leziunilor; b) intreruperea sarcinii;
c) vechimii traumei; c) leziune penetrantă a traheii şi esofagului;
d) posibilităţii efectuării cercetărilor traseologice; d) pierderea stabilă a auzului;
e) direcţiei acţiunii obiectului traumatic. e) compresia organelor cu semne periculoase pentru viaţă.

453. Care sunt metodele de cauzare a suferinţelor? 460. La vătămări neînsemnate se referă:
a) prejudiciul adus sănătăţii; a) excoriaţiile mici;
b) torturarea; b) echimozele mici;
c) bătaia; c) bătaia;
d) pericolul pentru viaţă; d) chinuirea;
e) chinuirea. e) torturarea.

454. Schema descrierii unei plăgi contuze include: 461. În procesul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale este necesar a se
a) forma plăgii; studia următoarele documente:
b) dimensiunile plăgii; a) fişa medicală a bolnavului de staţionar;
c) localizarea; b) fişa medicală a bolnavului de ambulatoriu;
d) descrierea orificiului de intrare; c) clişeele radiologice;
e) starea fundului plăgii. d) explicaţiile martorilor;
e) consultaţiile specialiştilor.
455. Schema descrierii echimozei include:
a) forma; 462. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, identitatea persoanei
b) gravitatea; agresate este stabilită în baza:
c) dimensiunile; a) paşaportului;
d) localizarea; b) buletinului de identitate;
e) adancimea. c) certificatului medical;
d) fotografiei;
e) fişei medicale a bolnavului de ambulator.
463. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, concluziile trebuie să 470. Echimoza se formează prin următoarele mecanisme:
reflecte: a) lovirea;
a) localizarea şi caracterul leziunilor; b) compresiunea;
b) mecanismul producerii leziunilor; c) fricţiunea;
c) vechimea leziunilor; d) extensiunea;
d) gradul de gravitate al leziunilor; e) comoţia.
e) starea psihică a pătimitului.
471. Semnele morfologice ale plăgii tăiate ce reflectă direcţia acţiunii instrumentului tăietor sunt:
464. Din vătămările corporale grave periculoase pentru viaţă fac parte: a) forma capetelor;
a) fracturile oaselor bolţii craniului b) caracterul marginilor;
b) orbirea completă, stabilă la ambii ochi c) adâncimea neuniformă;
c) fracturile deschise ale oaselor tubulare mari d) excoriatia superficială la unul dintre capete;
d) leziunile penetrante ale craniului e) volumul hemoragiei.
e) pierderea capacităţii de reproducere
472. În funcţie de poziţia corpului în timpul aterizării precipitarea poate fi:
465. Din vătămările corporale grave, calificate în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă fac a) orizontală
parte: b) verticală
a) compresia organelor gatului, precum şi alte genuri de asfixie mecanică c) pe fese
b) barotrauma, electrocuţia d) pe cap
c) pierderea auzului e) pe mâini
d) intreruperea traumatică a sarcinii
e) pierderea capacităţii de reproducere 473. Leziunile produse prin precipitate se clasifică în:
a) locale
466. Schema generală de descriere a leziunilor corporale include: b) la distanță
a) tipul leziunii c) specifice
b) localizarea anatomică d) caracteristice
c) criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale e) necaracteristice
d) dimensiunile
e) maladiile preexistente 474. La precipitate cu aterizare pe picioare leziunile locale primare sunt localizate pe:
a) plante
467. Petele Minakov se depistează în cazul: b) mâini
a) hemoragiilor abundente; c) genunchi
b) hemoragiilor acute; d) spate
c) intoxicaţiilor cu ciuperci; e) fese
d) spânzurării;
e) electrocuţiei. 475. La precipitate cu aterizare pe cap sunt caracteristice fracturile:
a) orificială a oaselor craniului
468. Elementele plăgii înţepate sunt: b) bară (bumper) a oaselor gambei
a) „codiţa de şoricel"; c) „în păienjeniș" a oaselor craniului
b) orificiul de intrare; d) circulară telescopată a bazei craniului
c) canalul plăgii; e) în trepte
d) punţile tisulare;
e) fundul plăgii. 476. Drept leziuni specifice la ciocnirea automobilului cu pietonul sunt leziunile-amprentă produse
de:
469. Chinuirea este o noţiune: a) căptușeala radiatorului
a) socială; b) faruri
b) medicală; c) retrovizor
c) juridică; d) scăriţe
d) biologică; e) banda de rulare
e) habituală.
477. Amprenta benzii de rulare pe corp se clasifică în: 484. Fătul născut la termen se consideră in baza:
a) pozitivă a) taliei de 35 cm;
b) negativă b) termenului aflării in uterul matern de 10 luni obstetricale;
c) unică c) termenului aflării in uterul matern de 8 luni obstetricale;
d) multiplă d) masei corpului de 2 kg;
e) întreruptă e) circumferinţei capului de 25cm.

478. Drept leziuni caracteristice la traversare a corpului cu roțile sunt: 485. Fătul născut matur se consideră în baza:
a) excoriaţiile apărute în rezultatul târârii corpului a) taliei de 40 cm;
b) rupturile superficiale ale pielii b) termenului aflării in uterul matern de 8 luni obstetricale;
c) decolarea pielii de ţesuturile subiacente cu formarea unor spaţii umplute cu sânge („buzunare") c) gradului dezvoltării fizice la momentul naşterii;
d) amprentele hainelor pe corp d) lungimii corpului 25cm;
e) amprenta benzii de rulare a anvelopelor e) circumferinţei capului 20cm.

479. Fractura „în bici" (whiplash) poate să se producă: 486. Lungimea corpului nou-născutului la termen se află in limitele:
a) la ciocnirea automobilului cu pietonul a) pană la 50cm;
b) prin traumatismul în habitaclul automobilului b) 50-55cm;
c) la precipitare verticală c) 35-40cm;
d) la precipitare orizontală d) 70cm;
e) de omul neînarmat e) pană la 35cm.

480. Particularitățile leziunilor produse prin cădere sunt: 487. Viabilitatea nou-născutului reprezintă:
a) localizare unipolară a) gradul dezvoltării fizice a fătului la momentul naşterii;
b) localizare preponderent în regiunile proeminente ale corpului b) posibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
c) leziuni de contralovitură a creierului c) imposibilitatea continuării vieţii în afara organismului matern;
d) fractură „în păienjeniș" a oaselor capului d) masa mai mică de 1000 gr;
e) predominarea leziunilor interne față de cele externe e) lungimea corpului până la 35 cm.

481. În medicina legală, drept nou-născut este considerat pruncul care a trăit după naştere: 488. Probele docimaziei hidrostatice pulmonare şi gastro-intestinale se efectuează pentru estimarea:
a) mai mult de 24 ore; a) vieţii extrauterine;
b) pană la 24 ore; b) duratei vieţii intrauterine;
c) 3 zile; c) viabilităţii fătului;
d) 1 săptămână; d) pruncuciderii;
e) 1 lună. e) cauzei morţii.

482. Dispariţia bosei sero-sanguine are loc in: 489. Lungimea cordonului ombilical al fătului la termen de 10 luni obstetricale este egală cu:
a) 10 ore; a) 35cm;
b) 20 ore; b) 40cm;
c) 2-3 zile; c) 50cm;
d) 10 zile; d) 20cm;
e) 1 lună. e) 15cm.

483. Masa corpului unui nou-născut la termen reprezintă: 490. Pruncuciderea este o noţiune:
a) 2 kg; a) medicală;
b) 3,5 kg; b) juridică;
c) 500 gr; c) habituală;
d) 1000 gr; d) biologică;
e) 1500 gr. e) socială.
491. La ce termen după naştere a pruncului în jurul cordonului ombilical se formează inelul de 498. Nucleele de osificare Beclard se cercetează pentru stabilirea:
demarcare: a) cauzei morţii;
a) peste 1-2 ore; b) vechimii morţii;
b) peste 24 ore; c) diagnosticului pozitiv de nou-născut;
c) peste 3 zile; d) maturităţii;
d) la a 7-a zi; e) viabilităţii.
e) imediat după naştere.
499. Diagnosticul pozitiv de nou-născut se stabileşte în baza prezenţei:
492. Din punct de vedere medico-legal pruncuciderea reprezintă: a) bosei sero-sanguine;
a) asasinarea fătului de propria lui mamă pană la naştere; b) vernix caseosa (sebum);
b) asasinarea pruncului de propriul lui tată in timpul naşterii; c) orificiului oval neobliterat;
c) asasinarea pruncului de propria lui mamă peste o săptămană de la naştere; d) cordonului ombilical fără inel de demarcare;
d) asasinarea pruncului de propria lui mamă la naştere sau in primele 2 ore; e) nucleelor de osificare Beclard.
e) asasinarea pruncului de propriul lui tată peste o săptămană de la naştere;
500. Moartea violentă a fătului şi nou-născutului poate surveni:
493. Nucleul Beclard are 10 mm in diametru: a) pană la naştere;
a) prunc neviabil; b) in timpul naşterii;
b) prunc născut mort; c) după naştere;
c) prunc născut viu; d) in timpul sarcinii;
d) prunc născut la termen; e) din cauza patologiei.
e) nou-născut.
501. Moartea subită a fătului pană la naştere poate fi cauzată de următoarele maladii ale mamei:
494. Agenesia ambilor rinichi denotă: a) lipsa rinichilor la făt;
a) prunc născut la termen; b) infecţie cronică;
b) nou-născut; c) toxicoză;
c) prunc născut mort; d) asfixia intrauterină a fătului in rezultatul strangulării gatului cu cordonul ombilical;
d) pruncucidere; e) infecţie acută.
e) prunc neviabil.
502. Moartea violentă a nou-născutului poate fi:
495. Pulmonii neexpansionaţi de consistenţă cărnoasă indică: a) accident;
a) prunc neviabil; b) suicid;
b) prunc născut la termen; c) pruncucidere;
c) nou-născut; d) omor;
d) prunc născut mort; e) rezultatul neviabilităţii.
e) prunc viabil.
503. Pruncuciderea poate fi:
496. Cordonul ombilical proaspăt, umed, fără inel de demarcare indică: a) intenţionată;
a) pruncucidere; b) activă;
b) prunc neviabil; c) pasivă;
c) prunc născut la termen; d) neintenţionată;
d) nou-născut; e) accidentală.
e) prunc viabil.
504. Pruncuciderea pasivă constă in lipsirea nou-născutului de:
497. Durata vieţii intrauterine a fătului se determină in baza: a) căldură;
a) lungimii fătului; b) hrană;
b) masei placentei; c) asistenţă medicală in caz de asfixie mecanică;
c) gradului de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer; d) haine;
d) dimensiunilor placentei; e) băutură.
e) gradului de aerare a pulmonilor.
505. Metodele pruncuciderii active sunt: 512. In cadrul examinării cadavrelor nou-născuţilor vernix caseosa poate fi depistată:
a) sugrumarea; a) pe faţă;
b) trauma mecanică; b) în pliurile gâtului;
c) intoxicaţia; c) în pliurile inghinale;
d) inecul; d) in lumenul căilor respiratorii superioare;
e) abandonare fără căldură. e) pe spate.

506. Cauzele morţii nou-născutului in pruncuciderea activă pot fi: 513. Semnele maturităţii nou-născutului sunt:
a) neviabilitatea; a) masa mai mult de 3500 gr;
b) asfixia mecanică; b) lungimea corpului 52 cm;
c) hemoragia; c) prezenţa cefalohematomului;
d) intoxicaţia medicamentoasă; d) prezenţa bosei sero-sanguine;
e) fractura oaselor craniene. e) nucleele de osificare Beclard in epifiza distală a femurului cu diametrul de 10 mm.

507. În cazul examinării cadavrelor de nou-născut medicul legist trebuie să soluţioneze următoarele 514. Nou-născutul este viabil in cazul:
intrebări: a) lungimii corpului 52-54cm;
a) diagnosticul pozitiv de nou-născut; b) prezenţei cefalohematomului;
b) viabilitatea nou-născutului; c) lipsei anomaliilor incompatibile cu viaţa;
c) tipul pruncuciderii (activă sau pasivă); d) prezenţei cordonului ombilical;
d) estimarea vieţii extrauterine; e) masei 3500-4000gr.
e) cauza decesului nou-născutului.
515. Pentru estimarea vieţii extrauterine se efectuează:
508. În care cazuri proba docimaziei hidrostatice pulmonare va fi pozitivă: a) proba docimaziei hidrostatice pulmonare;
a) nou-născut viu; b) cercetarea nucleelor de osificare;
b) starea de putrefacţie avansată; c) proba Hoppe-Seyler;
c) pulmoni congelati; d) proba docimaziei hidrostatice gastro-intestinale;
d) respiraţie artificială; e) măsurările antropometrice.
e) neviabilitatea nou-născutului.
516. Tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice pulmonare include următoarele etape:
509. Particularităţile examinării cadavrelor de nou-născut sunt: a) aplicarea ligaturilor pe trahee şi esofag;
a) efectuarea probelor docimaziei hidrostatice; b) eviscerarea organo-complexului;
b) stabilirea cauzei decesului; c) plasarea in apă a fiecărui pulmon in parte;
c) cercetarea nucleelor de osificare; d) efectuarea probei pentru pneumotorax;
d) descrierea leziunilor corporale; e) plasarea in apă a lobilor şi fragmentelor mici de pulmoni.
e) efectuarea măsurărilor antropometrice.
517. Tehnica efectuării probei docimaziei hidrostatice gastro-intestinale include următoarele etape:
510. Bosa sero-sanguină poate fi localizată pe: a) aplicarea ligaturilor la nivelul cardiei şi pilorului stomacului;
a) cap; b) aplicarea ligaturilor pe intestinul subţire şi gros;
b) fese; c) eviscerarea organo-complexului şi plasarea lui in apă;
c) mâinile propriu-zise; d) perforarea stomacului şi intestinului sub apă;
d) tălpile picioarelor; e) perforarea vezicii biliare sub apă.
e) organele interne.
518. Moartea subită a pruncului imediat după naştere poate surveni din cauza:
511. Cefalohematomul poate fi depistat pe: a) anomaliilor de dezvoltare a creierului;
a) osul frontal; b) strangulării gatului cu cordonul ombilical;
b) cutia toracică; c) atreziei totale a intestinului;
c) osul temporal; d) lipsei capului;
d) osul occipital; e) cordului bicameral.
e) scapulă.
519. In pruncuciderea pasivă prin abandonarea pruncului şi deces prin hipotermie se depistează: 526. În cazul infracţiunilor sexuale, hainele pentru expertiza ulterioară sunt ridicate de către:
a) lipsa hainelor; a) medicul legist;
b) bosa sero-sanguină; b) martorii asistenţi;
c) cefalohematomul; c) ofiţerul de urmărire penală;
d) petele Vişnevski; d) judecător;
e) nucleele de osificare. e) criminalist.

520. La examinarea cadavrelor nou-născuţilor se utilizează următoarele metode de cercetare: 527. În caz de infracţiuni sexuale probele biologice sunt prelevate de către:
a) histologică; a) ofiţerul de urmărire penală;
b) toxico-chimică; b) martorii asistenţi;
c) balistică; c) medicul legist;
d) macroscopică; d) judecător;
e) radiologică. e) asistenta medicală.

521. Formulele de calcul al duratei vieţii intrauterine a pruncului (Haase şi Balthazard-Darvieux) au 528. Marginile rupturilor himenale pot fi edemaţiate, sangerande, echimotice în următorul termen
la bază: de la deflorare:
a) lungimea corpului; a) 1-2 zile;
b) masa corporală; b) 10 zile;
c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer; c) 2 săptămani;
d) dimensiunile nucleelor de osificare; d) 1 săptămână;
e) dimensiunile placentei. e) 5-6 zile.

522. Bosa sero-sanguină se depistează la: 529. La femeile care trăiesc viaţă sexuală, din semne tardive ale raportului sexual va fi:
a) cadavrele nou-născuţilor; a) prezenţa spermei în căile genitale;
b) trauma auto; b) prezenţa rupturilor himenale;
c)leziuni prin arme de foc; c) sarcina;
d) pneumonie seroasă; d) prezenţa sângelui bănuitului;
e)trauma cranio-cerebrală gravă. e) prezenţa firelor de păr ale bănuitului.

523. Docimazia hidrostatică gastrointestinală este pozitivă în toate cazurile cu excepţia: 530. Semnul Bellin reprezintă:
a) ventilaţie pulmonară artificială; a) ruptura himenului ajunge pană la baza de inserţie;
b) prunc născut viu; b) marginile rupturii sunt ingroşate, sidefii;
c) prunc născut mort; c) ruptura himenului nu corespunde localizării pliurilor longitudinale vaginale;
d) cadavru congelat; d) forma de unghi a rupturii;
e) stare de putrefactie. e) localizarea rupturii in porţiunile postero-inferioare ale himenului.

524. Violul este o noţiune: 531. Semnele recente ale raportului sexual la bănuit sunt:
a) medicală; a) prezenţa maladiilor venerice;
b) juridică; b) prezenţa cicatricei in locul rupturii frenului prepuţial;
c) habituală; c) ruptură sangerandă a frenului prepuţial;
d) biologică; d) prezenţa leziunilor pe corpul victimei;
e) socială. e) leziuni ale hainelor bănuitului.

525. Calificarea acţiunilor perverse drept infracţiune se realizează de către: 532. Stabilirea sexului se efectuează în următorul caz:
a) judecată; a) viol;
b) martori; b) acţiuni de desfrânare;
c) medicul legist; c) hermafroditism;
d) obstetricianul-ginecolog; d) pederastie;
e) comisia medicală. e) stabilire a maturităţii sexuale.
533. Hermafroditismul adevărat se manifestă prin: 540. În caz de viol, medicul legist trebuie să stabilească:
a) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare masculine; a) semnele raportului sexual;
b) prezenţa ovarelor şi caracterelor sexuale secundare feminine; b) locul comiterii infracţiunii;
c) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare masculine; c) consecinţele medicale ale raportului sexual (sarcina, maladii venerice etc.);
d) prezenţa testiculelor şi caracterelor sexuale secundare feminine; d) urmele agresiunilor fizice;
e) prezenţa concomitentă a ovarelor şi testiculelor cu manifestarea caracterelor sexuale secundare feminine e) bănuitul în comiterea infracţiunii.
şi masculine.
541. Cauze ale stării neputincioase ale victimei în caz de viol pot fi:
534. Semnele veridice ale raportului sexual la persoanele de sex femenin sunt: a) maladiile psihice;
a) spermă în căile genitale feminine; b) starea de ebrietate narcotică;
b) sarcină; c) starea de ebrietate alcoolică;
c) rupturi ale himenului; d) defectele fizice;
d) maladii venerice; e) agresiunea fizică.
e) spermă pe hainele bănuitului.
542. Semnele morfologice ale rupturii recente de himen sunt:
535. In cazul examinării himenului, medicul legist trebuie să descrie: a) rupturi cu margini sidefii;
a) forma; b) rupturi cu margini sangerande;
b) dimensiunile vestibulului vaginal; c) prezenţa edemului marginilor rupturii;
c) caracterul marginii libere; d) margini echimotice;
d) crestăturile naturale; e) semnul Bellin.
e) leziunile himenului.
543. Semnele recente ale unui raport sexual la victime de sex femenin, în caz de viol sunt:
536. Faptul comiterii infracţiunilor sexuale este demonstrat de către: a) ruptură recentă a himenului;
a) medicul legist; b) sarcină;
b) medicul ginecolog; c) prezenţa sangelui, părului bănuitului in regiunea organelor genitale feminine;
c) judecată; d) prezenţa spermei in căile genitale feminine;
d) procuror; e) maladii venerice.
e) comisia de medici.
544. Pentru agresarea fizică a victimei în caz de viol este caracteristic:
537. Semnele recente ale raportului sexual la persoane de sex masculin sunt: a) excoriaţii pe gât;
a) ruperea frenului prepuţial; b) echimoze pe fese;
b) prezenţa epiteliului vaginal pe glandul penisului; c) echimoze pe coapse;
c) prezenţa părului victimei pe organele genitale ale bănuitului; d) leziuni la nivelul organelor genitale;
d) echimoze şi excoriaţii pe faţa bănuitului; e) prezenţa spermei în vagin.
e) prezenţa leziunilor pe corpul victimei.
545. La infracţiunile sexuale se atribuie:
538. În caz de viol de la pătimită se vor preleva pentru examenul de laborator următoarele: a) violul;
a) conţinutul subunghial; b) acţiunile perverse;
b) mostre de sange; c) avortul;
c) frotiuri cu conţinut vaginal; d) acţiuni violente cu caracter sexual;
d) mostre de păr; e) hermafroditismul.
e) eliminări de transpiraţie.
546. După avortul ilegal pot apărea următoarele consecinţe:
539. De la persoana suspectată in viol pentru examenul de laborator se vor preleva: a) hemoragia;
a) frotiuri-amprentă de pe glans penis; b) embolia gazoasă;
b) mostre de sange; c) septicemia;
c) mostre de păr; d) perforarea intestinului;
d) conţinutul subunghial; e) chist ovarian.
e) eliminări de transpiraţie.
547. Avortul ilegal poate fi realizat prin următoarele metode: 554. Mecanismul acţiunii toxicelor methemoglobinizante este:
a) psihologică; a) legarea hemoglobinei;
b) mecanică; b) schimbarea valenţei ferului;
c) socială; c) dereglarea respiraţiei celulare;
d) termică; d) paralizia centrului respirator;
e) chimică. e) stop cardiac.

548. Toxicele corozive au efecte: 555. Lividităţile cadaverice roşii-aprinse se determină in intoxicaţia cu:
a) iritant; a) acid acetic;
b) cauterizant; b) fenol;
c) necrotizant; c) CO;
d) rezorbtiv; d) acid sulfuric;
e) de fuziune. e) baze.

549. Toxicele corosive acţionează preponderent: 556. Lividităţile cadaverice brune se determină în intoxicaţia cu:
a) rezorbtiv; a) acid acetic;
b) local; b) CO;
c) cumulativ; c) toxice methemoglobinizante;
d) local şi rezorbtiv concomitent; d) acid fosforic;
e) hemolitic. e) baze.

550. Necroza de tip colicvatic se stabileşte la acţiunea: 557. Conţinutul letal de carboxihemoglobină este de:
a) bazelor; a) până la 5%;
b) acizilor; b) 10%;
c) toxicelor distructive; c) 15%;
d) toxicelor funcţionale; d) 30%;
e) alcoolului etilic. e) mai mult de 80%.

551. Necroza de tip coagulant se stabileşte la acţiunea: 558. Care semn caracterizează moartea prin intoxicaţie cu toxice methemoglobinizante:
a) bazelor; a) sange fluid;
b) acizilor; b) congestie a organelor interne;
c) toxicelor distructive; c) lividităţi cadaverice albastru-intunecate;
d) toxicelor funcţionale; d) culoare brună a sangelui, muşchilor, organelor interne;
e) alcoolului etilic. e) distrofie hepatică şi renală acută.

552. Mecanismul de acţiune al arsenicului în intoxicaţii acute este: 559. Mecanismul de bază de acţiune a cianurilor constă din:
a) capilaro-toxic; a) paralizia centrului respirator;
b) hemolitic; b) blocarea citocromoxidazei celulare;
c) paralizia centrului respiraţiei; c) dereglarea echilibrului acido-bazic;
d) stop cardiac; d) transformarea hemoglobinei in methemoglobină;
e) insuficienţa hepatică acută. e) hemoliza eritrocitelor.

553. Mecanismul acţiunii CO este: 560. În cazul depistării etanolului doar în urină poate fi soluţionată întrebarea referitor la:
a) arsuri termice; a) gradul de ebrietate alcoolică;
b) legarea hemoglobinei (formarea carboxihemoglobinei); b) cantitatea de alcool ingerată;
c) schimbarea valenţei ferului; c) consumarea şi timpul îngerării alcoolului;
d) paralizia centrului de respiraţie; d) caracterul alimentelor îngerate;
e) stop cardiac. e) tipul băuturilor alcoolice.
561. Starea de ebrietate uşoară corespunde concentraţiei alcoolului în sânge: 568. Evoluţia clinică a intoxicaţiilor poate fi:
a) până la 0,3‰; a) acută;
b) 0,5‰; b) subacută;
c) 2‰; c) generală;
d) 2,5-3‰; d) locală;
e) 5‰. e) cronică.

562. Starea de ebrietate medie corespunde concentraţiei alcoolului în sânge: 569. Substanţele toxice se clasifică după patofiziologie în:
a) până la 0,3‰; a) corosive;
b) 0,5-1‰; b) distructive;
c) 2‰; c) hematice;
d) 3‰; d) funcţionale;
e) 5‰. e) viscerale.

563. Starea de ebrietate gravă corespunde concentraţiei alcoolului în sânge: 570. Din toxicele corosive fac parte:
a) până la 0,3‰; a) acizii;
b) 0,3-1‰; b) arsenicul;
c) 1,5-2‰; c) bazele;
d) 2,5-3‰; d) mercurul;
e) 4‰. e) fenolul.

564. Hemoliza recentă pe cadavru se manifestă prin: 571. În rezultatul acţiunii locale a acizilor şi bazelor în ţesuturi în perioada acută se produce:
a) lividităţi cadaverice roşii-aprinse; a) inflamaţie septică;
b) lividităţi cadaverice brune; b) necroză de tip colicvatic;
c) imbibiţie precoce a intimei arterelor de calibru mare; c) cumularea toxicului;
d) colită ulceroasă; d) necroză de tip coagulant;
e) necroză de tip colicvatic. e) inflamaţie aseptică.

565. Ciupercile „zbarciogul gras" conţin: 572. Diagnosticul medico-legal al intoxicaţiilor letale se bazează pe:
a) amanitotoxină; a) circumstanţele cazului;
b) amanitohemolizină; b) examinarea medico-legală a cadavrului;
c) acid helvelic; c) modificările microscopice ale organelor şi ţesuturilor cadaverice;
d) cicutotoxină; d) investigaţiile medico-criminalistice;
e) muscaridină. e) investigaţiile toxico-chimice.

566. Căile de pătrundere a toxicului in organism sunt: 573. In intoxicaţiile cu compuşii mercurului preponderent se afectează:
a) per os; a) ficatul;
b) prin ficat; b) rinichii;
c) intravenos; c) creierul;
d) prin tegumentele integre; d) intestinul gros;
e) prin plămani. e) mucoasa cavităţii bucale.

567. Căile de eliminare a toxicului din organism sunt: 574. Formele clinice ale intoxicaţiilor cu compuşii arsenicului sunt:
a) rinichi; a) gastro-intestinală;
b) pulmoni; b) pulmonară;
c) mucoase; c) renală;
d) păr; d) neuroparalitică;
e) oase. e) hemoragică.
575. Din toxicele hematice fac parte substanţele: 582. Pentru confirmarea intoxicaţiei letale cu ciuperci este necesar a:
a) hemolitice; a) depista modificările microscopice specifice ale viscerelor;
b) hematotrope; b) depista resturi de ciuperci in stomac;
c) care măresc permeabilitatea peretelui vascular; c) efectua investigaţia botanică;
d) care dereglează hematopoeza; d) efectua investigaţia spectrală;
e) care modifică pH-ul sangvin. e) preleva organele pentru investigaţia toxico-chimică generală.

576. Semnele morfologice ale intoxicaţiei cu CO sunt: 583. Modificările morfologice ale intoxicaţiei letale cu compuşii arsenicului sunt:
a) lividităţile cadaverice violacee; a) sange de culoare brună;
b) lividităţile cadaverice roşu-aprinse; b) conţinut de tipul "fierturii de orez" in intestin;
c) culoarea roşie a muşchilor şi sangelui; c) tegumentele palide, uscate;
d) cheaguri sanguine in cord; d) nefroză pigmentară;
e) edemul lojei şi peretelui vezicii biliare. e) inflamaţii catarale ale mucoasei tractului digestiv.

577. Semnele în intoxicaţie cu toxice hemolitice (cu supravieţuire 2-3 zile) sunt: 584. Diagnosticul intoxicaţiei letale cu alcool etilic se bazează pe depistarea:
a) icter al tegumentelor; a) mirosului strident de alcool de la organele interne;
b) lividităţi cadaverice difuze; b) lividităţilor cadaverice difuze;
c) nefrozo-nefrită pigmentară; c) semnelor de ejaculare involuntară;
d) colita ulceroasă; d) în sange a 6‰ de alcool etilic;
e) hemosideroza ficatului, splinei. e) hemoragii punctiforma sub pleură.

578. Semnele intoxicaţiei cu substanţe methemoglobinizante sunt: 585. Semnele intoxicaţiei cu acid acetic sunt:
a) sange fluid de culoare brună; a) arsuri chimice roşii-negre ale esofagului;
b) lividităţi cadaverice brune; b) sange de "lac";
c) hemoliza sangelui; c) hemosideroza organelor parenchimatose;
d) tegumentele cenuşii; d) edem pulmonar;
e) venecongestia organelor interne. e) anemia organelor interne.

579. Diagnosticul intoxicaţiei letale cu substanţe methemoglobinizante se confirmă prin: 586. In intoxicaţiile cu compuşi ai mercurului se depistează:
a) methemoglobină in sange nu mai puţin de 80%; a) lividităţi cadaverice brune;
b) culoare brună a muşchilor şi viscerelor; b) gingivită şi stomatită;
c) depistarea toxicului nemijlocit prin investigaţia toxico-chimică; c) colită ulceroasă;
d) colita ulceroasă; d) nefrozo-nefrită necrotică;
e) hemoragii sub endocardul ventriculului stang. e) sange hemolizat.

580. Semnele intoxicaţiei letale cu cianuri sunt: 587. Care concentraţii de alcool etilic în sânge de regulă sunt letale?
a) lividităţi cadaverice violacei, difuze; a) 2,5‰;
b) miros de migdale amare de la viscerele cadavrului; b) 3,0‰;
c) lividităţi roz-roşietice; c) 5,5‰;
d) edem pulmonar; d) 7,0‰;
e) supraumplerea vezicii urinare. e) 1,5‰.

581. Fazele toxicodinamicii alcoolului sunt: 588. In cazul intoxicaţiilor nemortale cu toxice corosive pot surveni următoarele complicaţii:
a) de resorbţie; a) peritonită;
b) de eliminare; b) mediastinită;
c) de oxidare; c) hemoragie gastro-intestinală masivă;
d) de cumulare in ţesuturi; d) pneumonie hipostatică;
e) eliminarea alcoolului nemodificat. e) encefalită.
589. Pentru intoxicaţia cu acid azotic este caracteristic: 596. Necroza coagulativ-deshidratantă este:
a) sange hemolizat; a) relativ dură şi uscată;
b) culoarea galbenă a arsurilor chimice; b) superficială;
c) miros sufocant specific; c) profundă;
d) lividităţi cadaverice brune; d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) hemosideroza organelor interne. e) fără zonă de demarcare.

590. Intoxicaţia cu fenol se caracterizează prin: 597. Necroza colicvatică este:


a) pătrunderea toxicului in organism prin tegumentele integre; a) profundă;
b) acţiune asupra ţesuturilor cu intreaga moleculă; b) superficială;
c) crustă uscată, dură, alb-surie; c) fără zonă de demarcare;
d) miros specific de fenol; d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) lividităţi cadaverice roşii. e) umedă, tumefiată.

591. Investigaţia botanică se efectuează in intoxicaţiile cu: 598. Idiosincrazia este:


a) baze; a) un răspuns necaracteristic al unui subiect la o substanţă chimică;
b) ciuperci; b) o reacţie adversă;
c) barbituraţi; c) o intoleranţă la administrarea substanţei;
d) plante; d) o deprindere faţă de toxic;
e) pahicarpină. e) o manifestare a toxicităţii substanţei.

592. Mecanismul de acţiune al arsenicului în intoxicaţii cronice: 599. Căile directe de introducere a toxicului în organism sunt:
a) formarea arseniţilor toxici; a) hipodermcă;
b) dereglări de metabolism; b) intramusculară;
c) acţiune distructivă; c) intravenoasă;
d) acţiune hematotropă; d) transcutană;
e) acţiune hemolitică. e) gastrointestinală.

593. Surogat al alcoolului cu pericol iminent este: 600. Condiţii de acţiune a toxicului dependente de substanţă sunt:
a) apa de colonie; a) originea substanţei;
b) loţiuni cosmetice b) ţara de producere;
c) tincturi pe bază de alcool; c) denumirea comercială;
d) spirtul; d) vechimea;
e) etilenglicolul. e) doza.

594. Oxidul de carbon pătrunde în cadavru: 601. Condiţiile de acţiune a toxicului dependente de organism sunt:
a) prin difuziune; a) vârsta;
b) inhalatoriu; b) greutatea corporală;
c) nu pătrunde; c) mediul ambiant;
d) per os; d) predispoziţii individuale;
e) per rectum. e) predispoziţii sociale.

595. Glicozidele cianogene în cantităţi însemnate se conţin în: 602. Intoxicaţiile accidentale medicamentoase pot fi generate de:
a) migdale; a) medic;
b) bambus; b) farmacist;
c) sâmburi de caise; c) bolnav;
d) legume; d) suicigaş;
e) sucul de caise. e) criminal.
603. Caracterul şi gravitatea intoxicaţiei depinde de: 610. Obligaţiile medicului legist sunt:
a) substanţă; a) să consulte persoanele pe diverse probleme;
b) organismul uman; b) să formuleze concluzii argumentate şi obiective conform intrebărilor expuse;
c) calea de administrare; c) să păstreze taina anchetei preliminare;
d) calea de eliminare; d) să se prezinte la solicitarea ofiţerului, procurorului, judecătorului;
e) condiţiile mediului ambiant. e) să efectueze cercetări ştiinţifice.

604. Efectuarea expertizei fără prezentarea ordonanţei anchetatorului: 611. Drept obiecte ale expertizei medico-legale pot fi:
a) este posibilă in majoritatea expertizelor; a) persoanele vii;
b) nu este posibilă; b) literatura specială pe medicina legală;
c) este posibilă doar ca excepţie; c) corpurile delicte de origine biologică;
d) ordonanţa va fi prezentată după efectuarea expertizei; d) locul depistării cadavrului;
e) este posibilă cu acordul directorului Centrului de Medicină Legală. e) cadavrele.

605. Pentru prezentarea concluziilor false sau divulgarea datelor de urmărire penală expertul poartă 612. Există următoarele feluri de expertiză medico-legală:
răspundere: a) primară;
a) materială; b) suplimentară;
b) disciplinară; c) in comisie;
c) contravenţională; d) exhumare;
d) penală; e) complexă.
e) civilă.
613. Partea descriptivă a raportului de expertiză este semnată de:
606. Medicul legist prezintă concluziile din numele: a) procurorul care a dispus efectuarea expertizei;
a) său; b) medicul legist titular;
b) Centrului de Medicină Legală; c) medicul legist delegat;
c) secţiei tanatologie; d) martorii oculari;
d) laboratorului; e) personalul cu studii medicale medii.
e) Ministerului Sănătăţii.
614. Schema generală de efectuare a expertizei medico-legale include următoarele etape:
607. Pentru concluziile prezentate medicul legist poartă răspundere: a) studierea ordonanţei procurorului;
a) colectivă; b) aprecierea calităţii materialelor prezentate;
b) personală; c) cercetarea obiectului expertizei;
c) nu poartă răspundere; d) analiza tuturor investigaţiilor efectuate;
d) materială; e) elaborarea concluziilor expertale.
e) toate răspunsurile sunt corecte.
615. Concluziile medico-legale trebuie să fie:
608. Este oare ofiţerul de urmărire penală obligat să asiste la efectuarea expertizei: a) depline;
a) este obligat; b) bazate pe declaraţiile martorilor;
b) nu este obligat; c) obiective;
c) are dreptul; d) bazate pe experienţa medicului legist;
d) în funcţie de caz; e) argumentate.
e) la propunerea medicului legist.
616. Tipurile de materiale ilustrative anexate la raportul de expertiză medico-legală pot fi:
609. Medicul legist are dreptul: a) desene-scheme;
a) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale; b) fotografii;
b) a interoga martorii; c) corpuri delicte - obiectul vulnerant;
c) să participe, cu autorizarea anchetatorului, la acţiuni de urmărire penală; d) clişee radiologice;
d) să soluţioneze intrebarea referitor la culpabilitatea persoanei bănuite; e) haine cu defecte de stofă.
e) să facă demers in vederea solicitării unor materiale suplimentare.
617. Acţiunile de anchetă la care poate participa medicul legist sunt: 623. Expertiza cazurilor deficienţelor şi infracţiunilor medicale se efectuează în comisie, cu
a) cercetarea locului faptei; concursul:
b) percheziţia; a) judecătorului;
c) efectuarea experimentului de anchetă; b) directorului Centrului de Medicină Legală;
d) cercetarea cadavrului la faţa locului; c) medicului consultant;
e) achiziţia de control. d) anchetatorului procuraturii;
e) medicului legist.
618. Necropsia cadavrelor persoanelor de sex femenin, decedate în rezultatul avortului criminal
începe cu efectuarea probei: 624. În cazurile deficienţelor şi infracţiunilor medicale, comisia de medici legişti soluţionează
a) la pneumotorace; următoarele intrebări:
b) la embolia gazoază; a) corectitudinea efectuării tratamentului;
c) Bokarius; b) culpabilitatea medicului in sfarşitul nefavorabil al cazului;
d) Hoppe-Seyler; c) cauza decesului;
e) docimaziei hidrostatice pulmonare. d) corectitudinea stabilirii diagnosticului;
e) care medici consultanţi sunt pasibili pentru decesul pacientului.
619. Expertiza medico-legală in baza documentelor dosarelor penale se dispune de către:
a) avocat; 625. Acordarea asistenței medicale începe cu:
b) anchetator; a) aflarea acuzelor;
c) judecată; b) culegerea anamnezei;
d) directorul Centrului de Medicină Legală; c) examenul fizic al pacientului;
e) la propunerea rudelor. d) cercetările paraclinice;
e) obținerea consimțământului pacientului.
620. Activitatea medicului legist este reglamentată de următoarele documente:
a) codul de procedură penală al RM; 626. Consimțământul pacientului:
b) codul penal al RM; a) nu este necesar în procesul acordării asistenței medicale;
c) legea ocrotirii sănătăţii; b) este necesar doar pentru anumite categorii de pacienți;
d) codul de procedură civilă; c) este necesar pentru orice prestaţie medicală propusă;
e) decizia instanţei judecătoreşti. d) este necesar doar pentru intervențiile cu caracter invaziv;
e) este inutil deoarece medicul decide singur ce este mai bine pentru pacient.
621. La efectuarea expertizei, medicul legist semnează preintampinarea despre răspundere penală
pentru: 627. În caz de pericol de moarte iminentă sau de ameninţare gravă a sănătăţii
a) refuzul efectuării expertizei; pacientului, în lipsa reprezentantului legal sau a rudei apropiate, medicul trebuie să:
b) atitudine neglijentă faţă de obligaţiile sale; a) aștepte rudele sau reprezentantul legal al pacientului;
c) concluzii care depăşesc competenţa expertizei medico-legale; b) solicite acordul conducătorului instituției pentru intervenție medicală;
d) prezentarea premeditată a unor concluzii false; c) solicite acordul consiliului pentru intervenție medicală;
e) efectuare necalitativă a expertizei. d) intervină în scopul salvării vieții pacientului;
e) solicite acordul juristului instituției pentru intervenție medicală.
622. În cazul expertizelor infracţiunilor medicale comisia de medici legişti soluţionează toate
întrebările, cu excepţia: 628. Pentru pacienții cu vârsta sub 16 ani consimțământul este oferit de către:
a) corectitudinea efectuării tratamentului; a) pedagog;
b) corectitudinea stabilirii diagnosticului; b) reprezentantul său legal;
c) cauza decesului; c) consiliul medicilor;
d) vina medicului in survenirea decesului; d) conducerea instituției medico-sanitare;
e) existenţa legăturii de cauzalitate dintre tratamentul efectuat şi decesul bolnavului. e) asistentul social.

629. Sunt oare obligați lucrătorii medicali și farmaceutici să acorde ajutor medical de urgență?
a) da, indiferent de circumstanțele solicitării;
b) doar în cadrul programului său de activitate;
c) doar în cadrul instituției medico-sanitare;
d) doar în funcție de specialitatea profesată;
e) nu sunt obligați.
630. Trebuie oare pacientul informat despre starea sănătății proprii? 637. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) în Republica Moldova este:
a) informarea pacientului nu este obligatorie; a) permisă;
b) medicul decide volumul informației furnizate pacientului; b) permisă doar în cazul bolnavilor incurabili;
c) nu toți pacienții au dreptul la informații despre starea sănătății lor; c) permisă doar la pacienții de vârsta a treia;
d) informarea pacientului este un drept al său; d) interzisă;
e) informarea pacientului este o pierdere de timp. e) interzisă doar în cazul minorilor.

631. Rugămintea pacientului de a fi lipsit de viață prin mijloace medicale (eutanasia): 638. Efectuarea sterilizării chirurgicale fără consimţământul pacientului antrenează
a) poate fi satisfăcută în orice cazuri; răspundere:
b) poate fi satisfăcută pentru anumite categorii de pacienți; a) disciplinară;
c) poate fi satisfăcută pentru pacienții internați în staționare; b) penală;
d) poate fi satisfăcută cu acordul rudelor; c) contravențională;
e) nu poate fi satisfăcută. d) familiară;
e) administrativă.
632. Poate oare pacientul să obțină copie de pe documentele sale medicale?
a) da, în mod stabilit de MS; 639. Avortul ilegal antrenează răspundere:
b) nu, nu se admite accesul pacientului la documentele medicale; a) contravențională;
c) doar de pe fișa medicală a bolnavului de ambulatoriu; b) disciplinară;
d) doar de pe fișa medicală a bolnavului de staționar; c) penală;
e) cu acordul directorului instituției medico-sanitare. d) administrativă;
e) familiară.
633. Pot fi oare divulgate datele cu caracter medical?
a) da; 640.Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul scris
b) nu, cu excepţia unor situaţii prevăzute de legislaţie; al pacientei antrenează răspundere:
c) doar după externarea pacientului din staționar; a) disciplinară;
d) doar după finisarea tratamentului; b) contravențională;
e) doar după decesul pacientului. c) administrativă;
d) penală;
634. Confidențialitatea informațiilor cu caracter medical este asigurată: e) familiară.
a) doar de medic;
b) doar de asistenta medicală; 641. Neacordarea de ajutor unui bolnav, fără motive întemeiate, antrenează
c) doar de consiliul medicilor; răspundere:
d) doar de infirmieră; a) penală;
e) de toți lucrători menționați mai sus. b) administrativă;
c) disciplinară;
635. Poate oare fi pacientul fotografiat sau filmat fără consimțământul scris al d) contravențională;
acestuia? e) familiară.
a) doar în cazul participării lui la învățământul clinic;
b) doar în cazul consultațiilor realizate de academicieni; 642. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică a unei persoane vădit sănătoase din punct de
c) doar la solicitarea motivată a jurnaliștilor; vedere psihic antrenează răspundere:
d) doar la solicitarea organelor de urmărire penală sau instanțelor judecătorești; a) administrativă;
e) este interzis. b) disciplinară;
c) contravențională;
636. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) antrenează răspundere: d) penală;
a) disciplinară; e) familiară.
b) contravențională;
c) administrativă;
d) familiară;
e) penală.
643. Contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii 649. Confidențialitatea în practica medicală reprezintă:
necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale atrage a) dreptul de a furniza informații secrete la solicitarea instituțiilor mass-media;
răspundere: b) obligaţia de a păstra secrete informaţiile despre persoane, obţinute în exercitarea profesiei;
a) penală; c) obligația de a păstra secrete informațiile față de pacient;
b) administrativă; d) obligația de a informa colectivul de muncă în care activează pacientul;
c) disciplinară; e) dreptul de a nu informa pacientul despre rezultatele investigațiilor.
d) contravențională;
e) familiară. 650. Este oare necesară obţinerea consimţămîntului pentru absolut oricare act medical?
a) nu;
644. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale antrenează b) doar pentru intervenții chirurgicale;
răspundere: c) doar pentru copiii până la 18 ani;
a) contravențională; d) doar pentru cetățenii străini;
b) administrativă; e) da.
c) penală;
d) disciplinară; 651. Sterilizarea chirurgicală poate avea loc doar în baza:
e) familiară. a) acordului conducerii instituției medico-sanitare;
b) acordului informat al pacientului;
645. Practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice antrenează c) deciziei instanței judecătorești;
răspundere: d) concluziei medico-legale;
a) contravențională; e) indicațiilor Ministerului Sănătății.
b) administrativă;
c) familiară; 652. Provocarea avortului ilegal se sancționează:
d) disciplinară; a) contravențional;
e) penală. b) disciplinar;
c) moral;
646. Răspândirea bolilor epidemice antrenează răspundere: d) penal;
a) contravențională; e) administrativă.
b) penală;
c) familiară; 653. Greșeala medicală presupune:
d) disciplinară; a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite;
e) administrativă. b) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe care medicul
nu le-a putut prevede şi evita;
647. Prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice sau c) încălcare a normelor de conduită (îndatoririlor) profesionale;
psihotrope antrenează răspundere: d) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului;
a) contravențională; e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă.
b) disciplinară;
c) penală; 654. Eroarea medicală reprezintă:
d) familiară; a) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului;
e) administrativă. b) încălcare a îndatoririlor profesionale;
c) situaţia în care orice alt cadru medical ar fi reacţionat identic în condiţii similare;
648. Prin boli iatrogene se subînțelege: d) soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe care medicul
a) posibilitatea admisă şi recunoscută ca generatoare de interpretări greşite; nu le-a putut prevede şi evita;
b) maladiile, procesele şi stările patologice datorate activităţii profesionale ale medicului; e) nerespectarea obligațiilor de serviciu ale personalului medical.
c)soluţie nefavorabilă a intervenţiei medicale printr-un concurs incidental de împrejurări pe
care medicul nu le-a putut prevede şi evita; 655. Modul paternalist de interacţiune dintre medic şi pacient se bazează pe:
d) încălcare a îndatoririlor profesionale; a) superioritatea pacientului față de medic;
e) situaţia în care medicului nu i se poate reproşa conduita aleasă. b) superioritatea medicului față de pacient;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală.
656. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic şi pacient presupune: 663. Activitatea profesională a medicului este reglementată în Republica Moldova de:
a) superioritatea medicului față de pacient; a) Legea ocrotirii sănătății;
b) superioritatea pacientului față de medic; b) Legea cu privire la sănătate mentală;
c) poziția de egalitate (colegială) dintre medic și pacient; c) Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic;
d) superioritatea reprezentantului pacientului față de medic; d) Legea cu privire la petiționare;
e) superioritatea rudelor pacientului față de asistenta medicală. e) Legea cu privire la drepturile și obligațiile pacientului.

657. Dreptul medical reglementează raporturile juridice profesionale între: 664. Modul de exprimare a consimțământului poate fi:
a) personal medical; a) veridic;
b) angajator; b) fals;
c) instituții medico-sanitare; c) implicit;
d) angajat; d) colectiv;
e) pacienți. e) explicit.

658. Raporturile juridice profesionale stabilite între furnizorii serviciilor de sănătate și pacienți pot 665. Consimțământul poate fi exprimat de pacient în formă:
fi de natură: a) tradițional;
a) socială; b) oral;
b) etică; c) în scris;
c) patrimonială (materială); d) forțat;
d) politică; e) electronic.
e) nepatrimonială (morală).
666. Consimţământul pacientului incapabil de discernământ este oferit de:
659. În calitate de subiecți ai raportului de drept medical sunt: a) medic;
a) medicii; b) directorul instituției;
b) instituțiile medico-sanitare; c) reprezentantul legal;
c) statul; d) președintele Ligii medicilor;
d) Compania Națională de Asigurări în Medicină; e) ruda apropiată.
e) pacientul.
667. Consimțământul pacientului se atestă prin semnătură de către:
660. Căile de protecţie juridică a drepturilor pacientului la nivel naţional sunt: a) pacient;
a) calea judiciară; b) juristul instituției medico-sanitare;
b) calea penală; c) consiliul medicilor;
c) calea socială; d) medicul curant;
d) calea parlamentară; e) asistenta medicală.
e) calea extrajudiciară.
668. Sterilizarea chirurgicală voluntară poate fi efectuată:
661. Raportul de drept medical conține: a) la dorința persoanei;
a) împuterniciri; b) cu consimțământul scris al persoanei;
b) drepturi; c) cu consimțământul verbal al persoanei;
c) înlesniri; d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea operații;
d) facilități; e) în orice instituții medico-sanitare.
e) obligații.
669. Avortul medical poate fi efectuat:
662. Dreptul medical asigură realizarea următoarelor principii: a) la dorința persoanei;
a) principiul neutralității personalului medical; b) cu consimțământul scris al persoanei;
b) principiul legalităţii actului medical; c) cu consimțământul verbal al persoanei;
c) principiul tutelării pacientului; d) în instituții medico-sanitare abilitate cu dreptul de efectuare a unor asemenea operații;
d) principiul dreptului la autodeterminare; e) până la 12 săptămâni de sarcină.
e) principiul garantării dreptului la a doua opinie.
670. În calitate de reprezentant legal al pacientului poate fi: 677. Infracțiunea reprezintă o faptă ce poate fi săvârșită prin:
a) instanța de judecată; a) umilire;
b) părintele; b) acțiune;
c) vecinul; c) inacțiune;
d) tutorele; d) satisfacție;
e) pedagogul. e) supunere.

671. Drepturile pacientului se clasifică în: 678. Din infracțiunile contra vieții și sănătății persoanei, aplicabile activității medicale profesionale
a) economice; fac parte:
b) individuale; a) lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia);
c) sociale; b) provocarea ilegală a avortului;
d) politice; c) efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale;
e) culturale. d) neacordarea de ajutor unui bolnav;
e) pruncuciderea.
672. Pacientul are dreptul:
a) la informații cu privire la starea sănătății, metodele de diagnostic și tratament; 679. Din infracțiunile contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale, aplicabile
b) la opinie medicală alternativă; activității medicale profesionale fac parte:
c) la exprimare benevolă a consimţământului sau refuzului la intervenţie medicală; a) contaminarea cu maladia SIDA;
d) să nu comunice personalului medical despre bolile social-periculoase de care suferă; b) proxenetismul;
e) despăgubire a daunelor aduse sănătăţii. c) încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale;
d) practicarea ilegală a medicinii sau a activităţii farmaceutice;
673. Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţământul pacientului se admite: e) prescrierea ilegală sau încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor narcotice.
a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti;
b) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti; 680. Avortul medical poate fi efectuat de:
c) la solicitarea motivată a jurnaliștilor; a) pediatru;
d) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este rezultatul unor acţiuni b) ginecolog;
ilegale; c) moașă;
e) în orice situații și condiții. d) obstetrician;
e) orice cadru medical.
674. Acordul informat al pacientului trebuie să conțină obligatoriu următoarea
informație: 681. Drept motive întemeiate, care împiedică acordarea ajutorului unui bolnav și înlătură
a) motivele adresării după asistență medicală; răspunderea juridică pot fi:
b) scopul și efectul scontat al procedurii medicale; a) necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui bolnav aflat în stare mai gravă ;
c) metodele intervenţiei medicale; b) aflarea medicului în concediu de odihnă;
d) riscul potenţial al intervenției medicale și posibilele consecinţe; c) calamitățile naturale;
e) variantele alternative de tratament şi îngrijire medicală. d) boala lucrătorului medico-sanitar însuşi;
e) aflarea medicului în afara programului de activitate.
675. Refuzul categoric al pacientului pentru intervenție medicală:
a) se expune de pacient doar verbal; 682. Pentru contaminarea cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii
b) se înscrie obligatoriu în documentul medical; necorespunzătoare a obligaţiilor profesionale poate fi tras la răspundere:
c) se înscrie pe orice bilețel de hârtie; a) medicul;
d) conține obligatoriu consecințele posibile ale refuzului; b) asistenta medicală;
e) se semnează de către medic și pacient. c) felcerul;
d) contabilul;
676. Condițiile (temeiurile) apariției răspunderii juridice sunt: e) moașa.
a) fapta ilicită;
b) prejudiciul (rezultatul produs);
c) legătura cauzală dintre fapta ilicită şi prejudiciu;
d) lipsa profesionalismului;
e) vinovăţia subiectului faptei ilicite.
683. Pentru încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale 690. Modul paternalist de interacţiune dintre medic și pacient se realizează prin:
poate fi tras la răspundere: a) constrângere a medicului;
a) medicul; b) etică a monologului;
b) juristul; c) interpretare cu etica dialogului;
c) asistenta medicală; d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
d) felcerul; e) luare a deciziei de către medic.
e) moașa.
691. Avortul ilegal presupune întreruperea cursului sarcinii săvârşită:
684. Încălcarea regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale poate lua a) în afara instituţiilor medicale autorizate în acest scop;
următoarele forme: b) de către o persoană care nu are studii medicale superioare speciale;
a) examinarea insuficientă a bolnavilor; c) în cazul sarcinii ce depăşeşte douăsprezece săptămâni, în lipsa indicaţiilor medicale stabilite de
b) întârzierea la serviciu; Ministerul Sănătăţii;
c) pregătire insuficientă şi executarea necalitativă a operaţiei chirurgicale; d) la solicitarea gravidei;
d) spitalizarea întârziată sau nerealizată; e) în condiţii antisanitare.
e) administrarea incorectă a preparatelor medicamentoase.
692. Întreruperea cursului sarcinii după 12, dar până la 21 săptămâni, poate fi permisă:
685. În procesul activității medicale pot fi comise următoarele deficiențe: a) la indicații ale instanței de judecată;
a) organizatorice; b) la indicații medicale;
b) individuale; c) la minore în toate cazurile;
c) diagnostice; d) la indicații sociale;
d) curative; e) la indicațiile Centrului pentru Drepturile Omului.
e) colective.
693. Drepturile pacientului cuprind următoarele dimensiuni:
686. Cauzele generatoare de deficienţe în activitatea medicală pot fi: a) drepturi familiale;
a) subiective; b) drepturi speciale;
b) specifice; c) drepturi individuale;
c) individuale; d) drepturi economice;
d) obiective; e) drepturi sociale.
e) caracteristice.
694. În calitate de prestatori ai serviciilor de sănătate sunt:
687. Bolile iatrogene pot fi de natură: a) instituțiile medico-sanitare;
a) economică; b) personalul medical;
b) politică; c) asociațiile pentru protecția drepturilor pacientului;
c) psihică; d) instituțiile farmaceutice;
d) somatică; e) comitetele sindicale.
e) socială.
695. Personalul medical poate fi tras la răspundere juridică:
688. Medicul este obligat să păstreze confidențialitatea următoarelor informații despre pacient: a) facultativă;
a) trăsăturile de caracter; b) contravențională;
b) diagnosticul; c) civilă;
c) rezultatele unor teste; d) personală;
d) preferințele muzicale; e) penală.
e) rezultatele examenului clinic.
696. În procesul activității medicale pacientului îi pot fi cauzate prejudicii:
689. Modul antipaternalist de interacţiune dintre medic și pacient poate fi realizat prin a) familiale;
intermediul mecanismelor de: b) politice;
a) constrângere a pacientului; c) sociale;
b) etică a monologului; d) materiale;
c) interpretare cu etica dialogului; e) morale.
d) acord informat sau consimţămînt al pacientului;
e) luare a deciziei de către medic.
697. După origine există următoarele forme de iatrogenie somatică:
a) traumatică;
b) toxică;
c) psihică;
d) septică;
e) organizatorică.

698. Informația ce constituie secret medical poate fi divulgată de personalul medical fără
acordul pacientului în caz de:
a) pericol al răspîndirii maladiilor transmisibile;
b) la cererea motivată a organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti;
c) pentru a implica în procesul curativ alţi specialişti în domeniu;
d) pentru informarea colectivului de muncă;
e) pentru informarea părinţilor persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani în caz de acordare acestora a
asistenţei medicale.

699. Confidențialitatea trebuie asigurată de:


a) medic;
b) pacient;
c) asistentă medicală;
d) felcer;
e) infirmiera.

700. Informațiile confidențiale despre pacient pot fi divulgate cu acordul:


a) pacientului;
b) șefului secției;
c) reprezentantului legal al pacientului;
d) medicului;
e) directorului instituției medico-sanitare.

701. Modurile de abordare şi de interacţiune dintre medic şi pacient sunt:


a) modul democrat;
b) modul paternalist;
c) modul liberal;
d) modul antipaternalist;
e) modul dictatorial.

702. Informaţiile medicale trebuie prezentate pacientului într-un limbaj:


a) indiferent;
b) clar;
c) terminologic;
d) accesibil;
e) confuz.

703. Dreptul la informaţii despre starea sănătăţii presupune dreptul pacientului de a fi informat
despre:
a) starea sănătăţii;
b) procedurile medicale ce i se aplică;
c) gradul de calificare profesională a medicului;
d) eficacitatea terapeutică a procedurilor medicale;
e) metodele de alternativă.