Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Armura de La Dumnezeu PDF
Armura de La Dumnezeu PDF
Armură de la Dumnezeu
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
Cuprins
Introducere ................................................................................ 3
2
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
Armură de la Dumnezeu
"Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-
vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor
diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva
căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi
toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să
rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul
încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate
cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei,
cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful
mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată
vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri pentru toţi sfinţii"- Efeseni
6:10-18.
Ştiaţi că:
Se apreciază că au avut loc mai bine de 14.500 de războaie din anul 3600 î.
Hr. până în prezent - şi numărul continuă să crească. De fapt, de-a lungul
aceleiaşi perioade, au fost 5.305 de ani de război ... şi numai 292 ani de pace.
Introducere
Biblia descrie nenumărate războaie. De la Geneza la Apocalipsa, paginile
ei dezvăluie că se dau atât bătălii spirituale cât şi fizice. Bătăliile fizice au
dominat istoria de pe vremea când Cain l-a ucis pe fratele său Abel, şi până în
prezent. Aceasta n-ar trebui să ne surprindă, pentru că Domnul Isus a prezis:
"Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie. ... Un neam se va scula împotriva
altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii" (Matei 24:6, 7).
Totuşi, atenţia primordială a Bibliei se concentrează asupra conflictului
permanent dintre Hristos şi Satana. Apocalipsa declară că ceea ce a început ca
un război cosmic în cer se va sfârşi în curând la Armaghedon. În această
confruntare dintre forţele binelui şi forţele răului, adevărul şi lumina se află sub
atacul continuu al înşelăciunii şi al întunericului.
Şi, fie că ne place sau nu, fiecare dintre noi suntem implicaţi. Terenul de
bătaie în lupta aceasta spirituală, intensă, nu este vreo proprietate de pe pământ,
ci este inima omului. Atât pe Domnul Isus cât şi pe cel rău îi interesează
deosebit de mult să ne câştige mintea şi inima noastră. Din acest motiv,
creştinii sunt chemaţi să fie mai mult decât spectatori tăcuţi sau mijlocitori în
acest conflict cataclismic. Trebuie să ne declarăm luptători de linia întâi.
Dumnezeu a lăsat ca toate bătăliile înregistrate în Biblie - de pe vremea
conflictului dintre Ghedeon şi madianiţi până la victoria lui David asupra lui
3
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
parte din armură, dar uită o parte sau două a ei ... şi plătesc cu veşnicia preţul
pentru neglijenţa lor. Sub inspiraţia Duhului Sfânt, apostolul Pavel compară,
spiritual, şapte dintre articolele armurii unui soldat de pe pământ. Haideţi să
urmărim fiecare dintre aceste articole de apărare, unul câte unul să vedem ce
putem învăţa.
Cingătoarea adevărului
În timpurile biblice, cureaua din jurul mijlocului ţinea strâns
îmbrăcămintea soldatului, care altfel s-ar fi putut împiedica în timpul marşului
sau al luptei. Însemnătatea spirituală este că Dumnezeu nu doreşte ca noi doar
să subliniem adevărul, ci doreşte ca noi să-l purtăm şi să ne "îmbrăcăm" în el.
Centura, nu numai că ţine totul în loc, dar şi serveşte la purtarea tecii care ţine
sabia Duhului gata de luptă. Unii oameni au sabia Cuvântului lui Dumnezeu,
dar fără cingătoarea adevărului ajung la concluzii nesocotite.
Acum câţiva ani, am slujit ca pastor într-o tabără de lângă un lac unde
învăţam un grup de băieţi să schieze pe apă cu picioarele goale. Ca să poţi
schia pe apă cu picioarele goale, este nevoie să mergi mult mai repede decât
atunci când porţi schiuri obişnuite ca să stai deasupra apei. Când un schior cade
la viteza aceasta mare, nu este ceva neobişnuit ca el să se rostogolească şi să se
lovească puternic de suprafaţa apei înainte de a se scufunda.
Într-o seară, făceam ultima încercare de a-l învăţa pe un băieţel de 11 ani,
foarte hotărât, cum să schieze cu picioarele goale. Pe când barca mergea cu 60
km pe oră, pentru o clipită a schiat şi el, dar apoi dintr-odată, s-a rostogolit şi a
început să se învârte pe suprafaţa lacului ca o piatră azvârlită. Când am
înconjurat locul unde plutea băieţelul ameţit cu vesta de salvare pe el, am
observat că avea o privire uimită pe faţă.
Platoşa neprihănirii
Platoşa reprezenta un articol important de apărare care ocrotea trunchiul
din faţă şi toate organele vitale de vreo rană de moarte. Adesea se confecţiona
dintr-o bucată masivă de metal, dar putea conţine şi multe bucăţele mici care
erau cusute în fibre sau piele care se suprapuneau asemenea solzilor unui peşte.
Aceşti solzi puteau ajunge la cifra de 700 sau 1000 de solzi pe "veşmânt".
Când soarele strălucea direct pe armură, se încingea foarte tare. Aşa că, pentru
a evita să se ardă sau chiar să se pişte de bucăţelele de metal care se mişcau,
soldaţii purtau o haină groasă sub armură.
Cu alte cuvinte, să porţi platoşa neprihănirii merge întotdeauna mână în
mână cu haina neprihănirii Domnului Isus. "Mă îmbrăcam cu neprihănirea şi ea
îmi slujea de veşmânt". (Iov 29:14 - Versiunea King James). Mai reţineţi şi
faptul că marele preot purta o platoşă de aur peste haina lui de in care era
brodată cu 12 pietre preţioase, pe fiecare fiind înscris numele celor 12 seminţii
din Israel. Locul acesta însemna apropiere de inimă. "Când va intra Aaron în
sfântul locaş, va purta pe inima lui numele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul
judecăţii" (Exodul 28:29). Singurul mod prin care putem trăi experienţa
biruinţei împotriva celui rău este prin încrederea că neprihănirea Domnului
Isus ne acoperă inima şi suntem iertaţi.
Un alt aspect interesant al platoşei era că nu oferea nicio protecţie pentru
spatele celui ce o purta. Se presupunea că soldaţii nu îşi vor întoarce spatele în
faţa duşmanilor ca să se retragă. Asemănător, soldaţii creştini ar trebui să stea
tari şi să nu predea niciodată terenul celui rău. În schimb, fie ca diavolul să fie
cel care fuge de credincioşia ta statornică. "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu.
Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi". (Iacov 4:7, sublinierea
autorului). Aceasta a fost strategia folosită de Domnul Isus pentru a ieşi
biruitor după ce a fost ispitit de diavol în pustie. "Pleacă, Satano", i-a răspuns
Isus. "Căci este scris: 'Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui
să-I slujeşti'. Atunci diavolul L-a lăsat". (Matei 4:10, 11).
Scutul credinţei
Scutul războinicului reprezenta prima lui linie de apărare. De obicei făcut
din lemn sau bronz, era ades destul de mare ca să ferească întreg corpul atunci
6
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
Coiful mântuirii
Există câteva istorisiri în Biblie care accentuează importanţa protejării
capului în timp ce te afli în luptă. De exemplu, împăratul Abimelec a murit
deoarece a luat cu asalt zidul unei cetăţi fără ca mai întâi să-şi pună coiful.
"Atunci o femeie a aruncat o piatră de râşniţă pe capul lui Abimelec, şi i-a
sfărâmat ţeasta capului" (Judecătorii 9:53).
Într-o altă situaţie, doar purtarea coifului într-un mod nepotrivit s-a
dovedit a fi o greşeală fatală. Uriaşul Goliat s-a simţit jignit că un tânăr ca
David a îndrăznit să vină împotriva lui cu nimic altceva decât cu un toiag de
păstor şi o praştie în mână. S-ar părea că semeţia l-a inspirat pe Goliat să-şi
lase, neatent, coiful, deoarece peste câteva minute o piatră netedă din praştia lui
David a pătruns adânc în fruntea uriaşului (1 Samuel 17:40-49).
Unii pretinşi creştini au "pietre în cap" care vin din nepurtarea coifului.
Dar scopul acestui coif al mântuirii nu este doar să evite pietrele, ci să şi
7
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
9
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
cu toată stăruinţa" (Efeseni 6:18). Iată alte câteva versete din Biblie care să
adauge greutate acestui punct:
Păstrează-ţi poziţia
De trei ori, apostolul Pavel îşi îndeamnă cititorii să-şi "poarte" armura. O
armată nu este mai bună decât disciplina pe care o are; fără ea, este sortită
pieirii. A venit timpul ca soldaţii din armata lui Dumnezeu să nu mai
comenteze poruncile Lui, ci pur şi simplu să le asculte. "Luptă-te lupta cea
bună a credinţei" (1 Timotei 6:12). Dacă nu ne vom păstra poziţia de a lupta
pentru ceva, ne vom lăsa duşi de orice.
În timpul unei lupte sălbatice din Războiul Civil, o companie a Uniunii se
lupta sub o ploaie de gloanţe ca să câştige un deal strategic de la Confederaţie.
După ce au înaintat cam jumătate de drum spre deal, obosiţi, soldaţii s-au
descurajat de barajul permanent şi au început să se retragă în josul dealului.
Atunci au observat că stegarul, care purta steagul companiei, a refuzat să
coboare. Datoria stegarului era să ţină steagul deasupra teritoriului ocupat de
armata lui. - Adu-ne seagul jos la noi! i-au strigat colegii soldatului. Dar în
ciuda faptului că tunurile explodau în jurul lui, acest soldat curajos nu a vrut să
cedeze niciun centimetru. El le-a răspuns: - Nu! Veniţi voi unde este steagul!
10
Armură de la Dumnezeu
_____________________________________________________________________________________________________________________________________
Biruinţa finală
La încheiere, aş dori să vă asigur că deşi suntem într-o luptă, nu trebuie să
ne fie frică. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum se va termina lupta şi cine
va fi biruitorul în cele din urmă. Cel care ne-a făurit armura ne garantează
eficienţa ei şi ne promite că "porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui" (Matei
16:18).
Cum ne putem menţine poziţia? Cum ne putem lupta? Ap.Pavel ne dă
răspunsul la începutul pasajului nostru. "Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul
şi în puterea tăriei Lui" (Efeseni 6:10). Domnul Isus a declarat: "Căci despărţiţi
de Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15:5). Dar ni s-a dat şi asigurarea: "Pot
totul în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4:13).
În prima lui epistolă către biserica din Corint, Pavel pune întrebarea:
"Cine merge la război pe cheltuiala sa?" (1 Corinteni 9:7). Dumnezeu plăteşte
toată cheltuiala pentru întregul arsenal. Tot ceea ce avem nevoie a fost
cumpărat la Golgota cu sângele propriului Său Fiu drag. Aşa cum Ionatan l-a
iubit atât de mult pe David încât i-a dat armura, sabia, hainele şi chiar propriul
lui tron (1 Samuel 18:3, 4), tot astfel Domnul Isus ne dă tot ceea ce avem
nevoie ca să fim siguri de biruinţa finală, totală.
Până atunci, ne vom lupta pentru ziua când "Din săbiile lor îşi vor făuri
fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: niciun popor nu va mai scoate sabia
împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul" (Isaia 2:4).
____________________________________________________________________________________________________________________________________
11