Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea Război

Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni mondiale. Cronologic,
evenimentele s-au desfășurat astfel: în 28 iulie 1914Imperiul Austro-Ungar a atacat Serbia (în 23
iulie 1914 Austro-Ungaria a dat un ultimatum, apreciat ca inacceptabil pentru un stat suveran,
Serbiei - considerată responsabilă pentru atentatul de la Sarajevo, din 28 iunie 1914); în 30
iulie1914, Rusia, susținând Serbia, decretează mobilizarea generală; în replică, Germania, aliata
Austro-Ungariei, declară, la 1 august 1914, război Rusiei și, apoi, o zi mai târziu, la 3 august 1914,
Franței; la 4 august 1914 Germania a invadat Belgia, iar Anglia și dominioanele sale au declarat
război Germaniei (5 august 1914) ; la rândul său, Austro-Ungariadeclară război Rusiei (6
august 1914), iar Serbia, Germaniei (6 august 1914); Franța declară război Austro-Ungariei (11
august 1914), urmată de Anglia (12 august 1914); la 23 august 1914, Japonia declară război
Germaniei (prin acest act, conflictul european devine mondial); Turcia declară, la 12 noiembrie 1914,
război Triplei Înțelegeri; în 23 mai 1915 Italiadeclară război Austro-Ungariei; în 27
august 1916 România a intrat în război alături de Antantă (Tripla Înțelegere), iar la 6
aprilie 1917 și Statele Unite ale Americii intră în război împotriva Puterilor Centrale. În 11
noiembrie 1918, la ora 05.00 s-a semnat actul de armistițiu și, astfel, la ora 11.00 dimineața, războiul
a luat sfârșit. Combatanții războiului au fost Antanta și Puterile Centrale. Nici un conflict anterior nu a
implicat un număr atât de mare de militari și nu a implicat atâtea părți pe câmpul de luptă. În final,
acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie
(după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai târziu, însă, cel de-al Doilea Război
Mondial va face și mai multe victime.
„Toate statele care au intrat în Primul Război Mondial au avut fiecare interesele lor, fără să se gândească
la consecințe, care s-au soldat cu 10.000.000 de morți. Generalul Lyautey, rezident general al Franței în
Maroc declara: "Sunt complet nebuni! Un război între europeni înseamnă un război civil, cea mai
monumentală tâmpenie pe care lumea a făcut-o vreodată".”
—"Larousse", "Istoria lumii de la origini până în anul 2000", ed.Olimp.București, 2000, p. 499
O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor ca
linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița
cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar,
pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor
de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru aprovizionarea armatelor
- și a genocidului comis sub acoperirea numeroaselor războaie civile și conflicte interne (de
exemplu, genocidul armean).
Progresul tehnologic care s-a produs odată cu revoluția industrială a secolului XIX-lea se traduce în
creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția
generalilor din acea epocă. Astfel, în Primul Război Mondial au loc primele bombardamente aeriene
din istorie, iar în jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război
Mondial procentul acestora va fi de 50%.
Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând
încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost
doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale
lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din
timpul cruciadelor, au căzut după război.
Eșecul de a rezolva crizele postbelice a contribuit la ascendența fascismului în Italia, a nazismului
în Germania și la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Războiul a catalizat Revoluția
bolșevică, cea care avea să inspire, ulterior, revoluții comuniste în diferite țări,
precum China sau Cuba. În Est, căderea Imperiului Otoman a pavat calea spre democrația modernă
și laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Centrală au fost înființate state noi,
precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar Polonia a fost redefinită.