Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Drept

Raport

Raspunderea Penala a Militarilor

Elaborat de Chihai Roman

Master grupa 3

Chisinau 2015
Doctrina militară a Republicii Moldova este determinată de politica ei externă şi internă,
de neutralitatea permanentă proclamată constituţional, poartă un caracter exclusiv
defensiv şi are la bază următoarele priorităţi: în domeniul politic - soluţionarea paşnică a
contradicţiilor apărute între state şi excluderea confruntării militare prin eforturile
colective ale ţărilor, pornind de la principiile şi normele dreptului internaţional; stabilirea
relaţiilor politice, economice şi militare, care exclud lezarea suveranităţii şi independenţei
statului; în domeniul militar - menţinerea capacităţii de apărare a statului la nivelul care
asigură securitatea militară; întărirea măsurilor de încredere, extinderea colaborării
militare reciproc avantajoase bazată pe principiile respectării suveranităţii, independenţei
şi neamestecului în treburile interne ale altor state.
Prevederile Doctrinei militare servesc drept călăuză în coordonarea eforturilor
autorităţilor publice în domeniul asigurării securităţii militare.
Scopul principal al politicii militare a Republicii Moldova este asigurarea securităţii
militare a poporului şi statului, prevenirea războaielor şi conflictelor armate prin
mijloacele de drept internaţional.Pentru atingerea acestui scop, Republica Moldova aplică
un sistem de măsuri care preconizează:la nivel global - participarea la activitatea
comunităţii mondiale în vederea prevenirii războaielor şi conflictelor armate şi
soluţionării paşnice a problemelor litigioase; crearea condiţiilor care, în cazul unui pericol
militar extern, vor asigura realizarea dreptului republicii la asistenţa organizaţiilor
internaţionale; participarea activă la edificarea sistemului internaţional unic de securitate
colectivă; la nivel regional - stabilirea relaţiilor prieteneşti bilaterale şi multilaterale cu
statele din regiune, care vor asigura un nivel înalt de încredere reciprocă şi deschidere în
domeniul militar, precum şi ajutorul reciproc în cazul periclitării securităţii colective;la
nivel naţional - crearea unui potenţial militar, suficient pentru asigurarea securităţii
militare a statului.
Realizînd cursul său militar-politic, Republica Moldova: nu acceptă războiul (cu excepţia
cazurilor de autoapărare) ca mijloc de atingere a scopurilor politice; promovează o
politică externă de pace; asigură securitatea sa militară fără a prejudicia securitatea altor
state şi securitatea generală; nu admite folosirea teritoriului propriu pentru acţiuni
agresive contra altor state şi pentru dislocarea trupelor străine, cu excepţia cazurilor
prevăzute de acordurile internaţionale privitor la dislocarea contingentelor forţelor
pacificatoare.

Republica Moldova consideră parteneri în activităţile de menţinere a păcii şi securităţii

internaţionale, de prevenire a conflictelor armate toate statele şi organizaţiile
internaţionale, politica cărora nu cauzează prejudicii intereselor ei şi nu contravine
Statutului Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Pornind de la aceasta, Republica Moldova: respectă principiile inviolabilităţii
frontierelor de stat şi reglementării paşnice a litigiilor internaţionale; nu consideră nici un
stat drept inamic al său; nu înaintează pretenţii teritoriale altor state şi nu acceptă nici un
fel de pretenţii teritoriale faţă de sine;
Obiectul generic al infractiunilor militare il constituie modul stabilit de indeplinire a
serviciului militar. Modul de indeplinire a serviciului militar este reglementat de legile,
regulamentele/statutele militare, de ordinele ministrului apararii, precum si de alte acte cu
caracter normativ, obligatorii pentru indeplinirea de catre militari, iar in unele privinte si de catre
salariatii civili. Obiectul generic al ingfractiunilor militare se exprima prin relatiile ce
reglementeaza disciplina militara, regulile specifice de executare a serviciului militar. Anume
obiectul generic caracterizeaza infractiunile militare, plasindu-le intr-un loc aparte in sistemul
dreptului penal al Republicii Moldova.
Facind o analiza generica a relatiilor sociale ocrotite de legiuitor prin incriminarea
infractiunilor militare, ajungem la concluzia, ca in afara de aspectele mentionate deja, aceste
infractiuni aduc in fond o atingere a capacitatii de aparare a tarii. Din aceasta perspectiva este
necesar a se preciza urmatoarele:
In literatura de specialitate se arata ca valoarea sociala a capacitatii de aparare a tarii are mai
multe componente care, la rindul lor, au caracter de valori sociale cum sunt: fortele armate ale
tarii, privite in existenta lor fizica, in puterea lor de lupta, ordinea si disciplina militara,
comportarea curajoasa a militarilor pe cimpul de lupta, unitatea morala a populatiei si spiritul ei
de rezistenta, atitudinea loiala si devotata a cetatenilor fata de obligatiile privind apararea tarii.
Fiecare din infractiunile de care ocupam sau in alte cazuri, chiar mai multe dintre aceste
infractiuni, au, in afara obiectului juridic comun, constind in relatiile sociale referitoare la
capacitatea de aparare a tarii privita in ansamblul valorilor pe care le insumeaza, si un obiect
juridic nemijlocit (special). Acesta consta in relatiile sociale referitoare numai la una dintre
componentele capacitatii de aparare a tarii, ca valoare sociala, si anume cea care este lezata in
mod direct prin savirsirea infractiunii.
 Dupa cum am mentionat mai sus, obiectul juridic al infractiunilor militare este modul stabilit
de indeplinire a serviciului militar. Modul stabilit de indeplinire a serviciului militar reprezinta
complexul de relatii sociale, ce apar in viata cotidiana si in activitatea de lupta a trupelor. Ordinea
stabilita este obligatorie pentru indeplinire de toti militarii, respectarea stricta a ei constituie
esenta disciplinei militare si este conditie necesara a asigurarii permanente a capcitatii de lupta.
Modul stabilit de indeplinire a serviciului militar este parte componenta a ordinii generale din
societate. Disciplina militara este parte componenta a disciplinei de stat, ea este strins legata cu
toate sferele vietii politice, social-economice si spirituale a poporului.
In modul stabilit de indeplinire a serviciului militar sunt reflectate principiile organizarii
militare: serviciul militar ca datorie constitutionala a cetatenilor, ierarhizarea si subordonarea
neconditionata a subalternilor sefilor. Modul indeplinirii serviciului militar se caracterizeaza prin
reglementarea multilaterala si detaliata a relatiilor sociale in Fortele Armate, delimitarea stricta a
drepturilor si indatoririlor subiectilor acestor relatii.
Fiecare infractiune militara atenteaza nemijlocit la relatiile concrete, care fac parte din modul
indeplinirii serviciului militar. In componenta acestui mod intra: relatiile de serviciu intre sefi si
sublaterni, superiorilor si inferiorilor dupa gradele militare, militarilor care nu se afla in raporturi
de subordonare, ordinea efectuarii serviciului militar, regulile de folosire a patrimoniului militar
si exploatarii tehnicii militare, regulile executarii serviciului intern, de garda, etc.
Obiectul nemijlocit/special/al infractiunii sunt acele relatii, impotriva carora este indreptata
actiunea concreta. Astfel, obiectul special al neexecutarii intentionate a ordinului este modul de
subordonare, dezertarea si eschivarea de la serviciul militar – modul efectuarii serviciului militar,
risipirea sau pierderea patrimoniului militar.
Unele componente ale infractiunii au doua obiecte nemijlocite ale infractiunii. De exemplu,
un militar loveste un alt militar cu care nu se afla in raporturi de subordonare, in acest caz avem
doua obiecte specilae – primul relatiile statutare intre militari iar al doilea demnitatea si
integritatea corporala a militarului lovit.
Autorii moldoveni definesc obiectul juridic nemijlocit, special de atentare ca : „obiectul
nemijlocit ce reprezinta o concretizare, particularizare a obiectului generic, raportat la fiecare
infractiune sau grup de infractiuni omogene in parte.”
Ei exprima relatiile sociale in componentele cu capacitatea de a-si apara tara, sau ordinea in
dreptul militar si in relatiile intre acestea.
Infractiunile militare, in marea lor majoritate, sunt infractiuni comisive, ele realizindu-se, sub
aspectul laturii obiective, prin fapte constind, de regula, in actiuni (de exmplu, acte de violenta
savirsite asupra sefului, incalcarea regulilor statutare cu privire la relatiile dintre militari, dintre
persoanele care trec pregatirea militara obligatorie si dintre rezervisti, daca intre ei nu exista
raporturi de subordonara, inclacarea regulilor de minuire a armei, de manipulare a substantelor,
obiectelor ce prezinta un pericol sporit pentru cei din jur, distrugerea sau deteriorarea intentionata
a patrimoniului militar, etc.)
Din categoria infractiunilor militare fac parte insa si infractiuni care se realizeaza sub aspectul
laturii obiective, prin fapte constind in inactiuni (de exmplu inactiunea la exercitarea puterii,
dezertarea – unele forme de realizare).
Latura obiectiva a infractiunilor militare include si raportul de cazualitate dintre fapta
constind in actiune sau inactiune si urmarea periculoasa produsa.
Unele infractiuni militare sunt savirsite prin actiune, altele numai prin inactiune, mai sunt si
infractiuni savirsite prin ambele forme de infaptuire – actiune si inactiune. De exmplu,
neexecutarea intetnionata a ordinului sefului, incalcarea regulilor cu privire la mentinerea ordinii
publice si la asigurarea securitatii publice.
Majoritatea infractiunilor militare sunt savirsite din cauza incalcarii regulilor disciplinei
militare, care trebuie sa fie respectate intocmai de catre fiecare militar.
a) Infractiunile contra modului de subordonare: art. 364 „neexecutarea
intentionata a ordinului”, art. 365 „opunere de rezistenta sefului sau constringerea
acestuia la incalcarea obligatiilor de serviciu”.

Ordinul (indicatia, dispozitia) – cerinta a sefului obligatorie pentru executare, referitoare la

savirsirea sau nesavirsirea de catre subaltern a unor actiuni in legatura cu serviciul. El poate fi
adresat unuia sau unui grup de militari si are drept scop atingerea rezultatului concret.
Ordinul poate sa fie verbal, in scris sau prin alte modalitati, transmis nemijlocit sau prin alti
subalterni, inclusiv prin telefon, fax, etc.
Neexecutarea intentionata poate sa fie manifestata prin refuzul deschis sau tacit de a indeplini
cerintele ordinului. Refuzul de a indeplini ordinul poate sa fie facut public sau declarat personal
comandantului. Alta neexecutare a ordinului consta in aceea ca subalternul aparent a primit a
primit spre executare ordinul, dar in realitate nu-l executa.
Neexecutarea ordinului se considera consumata in momentul survenirii urmarilor prevazute
de art. 364 „daune in proportii considerabile intereselor de serviciu”. Aici se cere o observatie.
Consider ca aceasta infractiune trebuie sa fie considerata consumata indiferent de cauzarea
daunei, intrucit intreg sistemul militar este intemeiat pe o ierarhizare stricta si subordonarea
neconditionata a subalternilor sefilor. Cred ca ar fi benefica o modificare in acest sens a art. 364
CP.
 Opunerea de rezistenta sefului consta in impiedicarea sefului de a-si indeplini obligatiunile de
serviciu. In acest caz faptuitorul incearca sa nu permita sefului sa-si exercite obligatiunile de
serviciu, sa nu-i permita actionarea in conformitate cu legislatia si cu regulamentele militare.
Opunerea de rezistenta, de regula, este precedata de o oarecare incalcare a disciplinei militare
din partea militarului iar opunerea de rezistenta este o reactie la actiunile legitime ale sefului,
idreptate spre restabilirea ordinii.
Aceasta infractiune se consuma indiferent de faptul daca seful si-a indeplinit obligatiunile de
serviciu sau nu, iar in cazul constringerii daca si le-a incalcat sau nu.
b) Infractiuni privind relatiile regulamentare dintre militari: art. 366 „insultarea
militarului”, art. 367 „amenintarea sefului”, art. 368 „acte de violenta savirsite asupra
sefului”, art. 369. „incalcarea regulilor statutare cu privire la relatiile dintre militari,
dintre persoanele care trec pregatirea militara obligatorie si dintre rezervisti, daca intre ei
nu exista raporturi de subordonare”.

Prin insultare se are in vedere lezarea intentionata a onoarei si demnitatii, exprimata in forma
indecenta. Insultarea incalca ordinea stabilita a relatiilor dintre militari, stabilita in regulamentele
militare. Este de mentionat ca in Codul Penal al RM din 24 martie 1961, era incriminata insulta
adusa printr-un act de violenta. In prezent, pentru consumarea acestei infractiuni nu se cere
savirsirea unui act de violenta.
Amenintarea se caracterizeaza prin insuflarea sefului ideii ca i se va provoca rau, anume
moartea, vatamare corporala sau a sanatatii ori bataia. Alte amenintari nu pot constitui latura
obiectiva a acestei infractiuni. Pentru consumarea infractiunii nu are importanta daca subalternul
intr-adevar a avut sau nu de gind sa-si infaptuiasca amenintarile.
Actele de violenta asupra sefului se caracterizeaza prin provocarea acestuia a vatamarii
usoare a integritatii corporale sau a sanatatii ori lovirea sefului in timpul cind acesta indeplineste
obligatiile legate de serviciul militar. Daca au fost provocate urmari mai grave, de exemplu,
moartea sefului, atunci actiunile infaptuitorului urmeaza a fi calificate condform articolului 145
alin. (2) lit. d).
Latura obiectiva a infractiunii prevazuta de art. 369 CP este realizata prin incalcarea regulilor
statutare cu privire la relatiile dintre militari, manifestata prin acte de violenta aplicate de un
militar fata de altul. Incalcarea regulilor amintite fara aplicarea violentei nu constituie latura
obiectiva a acestei infractiuni.
c) Infractiuni privind efectuarea serviciului militar: art. 371 „dezertarea”, art.
372 „eschivarea de la serviciul militar”.
 Latura obiectiva a dezertarii este realizata prin parasirea unitatii militare, a centrului de
instruire sau a locului de serviciu in scopul eschivarii de la serviciul militar, de la pregatirea
militara obligatorie sau de la concentrari, precum si neprezentarea din aceleasi motive la serviciu
sau la concentrare in cazurile permisiei din unitatea militara sau din centrul de instruire,
repartizarii, transferarii, intoarcerii din misiune, din concediu sau dintr-o insitutie curativa.
Important este si faptul ca militarul se afla in afara unitatii, locului de serviciu in general, intr-
un anumit timp, avind scopul de a se eschiva de la serviciu. Dupa cum se vede aceasta ifractiune
poate fi atit comisiva cit si omisiva.
Latura obiectiva a infractiunii prevazute de art. 372, militarul in esenta avind acelasi scop, se
realizeaza in alt mod si anume prin automutilare sau prin simularea unei boli, prin falsificarea
documentelor sau prin alta inselaciune.

Tragerea la răspunderea penală a militarilor se efectuează în conformitate cu CP RM.

Răspunderea penală a militarilor pentru săvârşirea infracţiunilor de drept comun se aplică
pe baze generale, de rând cu alte persoane, în conformitate cu respectivele articole din
CP. Răspunderea lor penală pentru infractiunili militare se efectuează în conformitate cu
Cap. XVIII al PS a CP (IM). CP prevede şi pedepse specifice, aplicabile doar militarilor.
Acestea sunt: retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat (art. 66 CP).
În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional
de gravă, instanţa de judecată, ţinând cont de circumstanţele săvârşirii infracţiunii, poate
retrage condamnatului gradul militar, titlul special, gradul de calificare (clasificare) şi
distincţiile de stat.
Gradul militar se conferă conform legilor şi Regulamentului satisfacerii serviciul
militar de către soldaţi, sergenţi, ofiţeri ai FA [74].
Conform Legii cu privire la distincţiile de stat nr.1123 din 30 iulie 1992, distincţiile
de stat ale RM sunt Ordinul Republicii, Ordinul Ştefan cel Mare, Ordinul de Onoare,
Gloria Muncii, Recunoştinţa Patriei şi medaliile Meritul Civic, Meritul Militar, Pentru
Vitejie, Mihai Eminescu şi Nicolae Testemiţanu etc.
Retragerea gradului militar este o sancţiune, aplicarea căreia logic presupune posesia
acestui grad militar şi, ca rezultat, poate fi aplicată doar militarilor persoanelor ce posedă
grade militare în virtutea statutului său special de militar. Această sancţiune este
prevăzută de majoritatea legislaţiilor republicilor ex-unionale ca infracţiune
complementară: CP FR (art. 48), CP al Kazahstanului (art. 39), CP al Tadjikistanului (art.
51), CP al Azerbaijanului (art. 42), CP RM (art. 66) etc. Specific pentru acestea este
denumirea „retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare
(clasificare) şi a distincţiilor de stat”, fapt ce denotă că doar sintagma „retragerea gradului
militar” se referă în exclusivitate doar la militari, iar celelalte prevederi, sunt aplicabile
oricărei persoane, indiferent de statutul ei, dacă este posesorul „unui titlu special, a
gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat”.
Această sancţiune este unica pedeapsă penală special aplicabilă miltarilor, prevăzută
în CP al României (art. 67), ea însă fiind prezentă sub altă denumire „degradarea
militară”, posedând aceiaşi natură juridică ca şi primele - pedeapsă complementară [75].
Lista gradelor militare este specificată în actele normative. În RM, această listă se
cuprinde în Legea cu privire la statutul Militarilor.
Fiind o pedeapsă complementară, ea este la discreţia instanţei de judecată, dar
aplicarea acesteia este redusă la sancţiunile grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, ţinând cont şi de persoana condamnatului. Spre deosebire de legislaţia RM,
legiuitorul român a stabilit obligaţia aplicării degradării militare în cazul comiterii de
către inculpat a unei infracţiuni sancţionate cu pedeapsă cu închisoarea mai mare de 10
ani, păstrând caracterul facultativ în cazul pedepselor penale cu închisoarea încadrate în
termenele de 5-10 ani (CP al României, art. 67) [76, p. 532].
Procedura executării acestei sancţiuni este prevăzută în CE RM art. 184-185, CE FR
(art. 61), procedura fiind în mare parte asemănătoare. Astfel, conform prevederilor art.
184 al CE RM [77], executarea pedepsei retragerii gradului militar, a titlului special, a
gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat se asigură de către oficiul de
executare în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul
condamnatul. Conform art. 185 CE (1), instanţa de judecată trimite hotărârea privind
retragerea gradului militar, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) şi a
distincţiilor de stat şi dispoziţia de executare oficiului de executare în a cărui rază
teritorială îşi desfăşoară activitatea sau îşi are domiciliul condamnatul, iar (2), oficiul de
executare trimite hotărârea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a dispune
retragerea gradului militar, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a
distincţiilor de stat. (3) Dacă persoana condamnată este militarul trecut în rezervă, oficiul
de executare trimite hotărârea organului administrativ-militar de la locul de evidenţă a
militarului. (4) În cel mult 2 luni, organul abilitat adoptă actul privind retragerea gradului
militar, a titlului special, a gradului de calificare (clasificare) sau a distincţiilor de stat şi îl
remite, împreună cu hotărârea judecătorească, oficiului de executare. (5) Oficiul de
executare, în termen de 5 zile, informează instanţa de judecată despre executarea hotărârii
ei. (6) Oficiul de executare întreprinde măsurile necesare privind lipsirea condamnatului
de drepturile şi înlesnirile acordate în legătură cu deţinerea gradului, a titlului sau a
distincţiei ce i s-au retras.
Referindu-ne la alte state europene, putem aduce, ca exemplu, CJM al Franţei, care
conţine unele prevederi la capitolul dat, însă cu serioase tangenţe în materia răspunderii
disciplinare, ceea ce face destul de anevoioasă delimitarea răspunderii strict-penale şi
celei disciplinare, în vederea ulterioarei caracterizări. Dacă instanţa de judecată a dispus
retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a
distincţiilor de stat, în calitate de pedeapsă complementară, după intrarea în vigoare a
sentinţei, printr-o sesizare, aduce aceasta la cunoştinţa organului care a conferit
condamnatului gradul, titlul sau distincţia de stat respectivă, anexând şi copia sentinţei.
Organul competent va efectua modificările necesare în documentele de conferire a
gradului, titlului sau distincţiei şi va lua măsurile de privare de dreptul de purtare şi
de înlesnirile pe care le acordă aceste grade, titluri sau distincţii, informând despre
executare instanţa.
Dacă sentinţa de condamnare este anulată pe căile ordinare şi extraordinare de
atac, instanţa este obligată să sesizeze organul competent şi să expedieze pe adresa
acestuia copia hotărârii de anulare a sentinţei. CP RM (art. 69) mai prevedea, ca
pedeapsă principală, care putea fi aplicată doar militarii în termen - trimiterea într-o
UM disciplinară, care a fost exclusă prin Legea nr. 53-XVI din 13 martie 2008 (MO,
13.05.2008, nr. 84-85). UM disciplinară era denumirea care a înlocuit sintagma
batalion disciplinar din CP (Legea în redacţia anului 1961). Aceasta este o UM
deosebită în care, în baza aplicării statutelor militare, se creează condiţii speciale de
executare a pedepsei pentru condamnaţii M în termen. Condamnaţii trimişi să
ispăşească pedeapsa într-o UM disciplinară îşi păstrau statutul de M, purtau
uniforma militară şi erau asiguraţi cu hrană conform normelor stabilite în FA.
Trimiterea în aceste instituţii nu se aplica faţă de cei care n-au făcut serviciul militar
în termen, cu condiţia că aceste persoane nu au executat anterior o pedeapsă
privativă de libertate.
Trimiterea într-o UM disciplinară era o pedeapsă principală şi se aplica de către
instanţă numai militarii în termen şi persoanelor similare lor, cum ar fi cursanţii
instituţiilor militare pentru infracţiunile săvârşite în timpul studiilor. Sancţiunea
dată era cunoscută legislaţiei autohtone precedente cu unele modificări minore.
Cu părere de rău, Guvernul RM, în loc să ia măsuri pentru a forma această UM
disciplinară, care dădea posibilitatea individualizării judiciare a pedepselor militarii
în termen, ferindu-i pe militarii în termen, de infractorii de drept comun, de la care
dânşii ar fi „împrumutat” deprinderi infracţionale mai vaste, în vederea comiterii
infracţiunilor grave, dacă ar fi fost trimişi în închisori, a înaintat propunerea de a
exclude această formă de pedeapsă din lista pedepselor penale şi Parlamentul RM
cu „succes” a îndeplinit această propunere prin Legea nr. 53-XVI din 13 martie 2008.
Astfel, legiuitorul, în loc să diversifice tipurile de pedepse aplicabile militarilor,
pentru o mai bună individualizare judiciară a acestora, ceea ce a fost propus de
autor anterior [78, p. 4], în prezent în genere a exclus această pedeapsă din lista
pedepselor penale, prevăzute în art. 62 CP. Spre deosebire de RM, această pedeapsă
se aplică şi în prezent în mai multe ţări.
Astfel de prevederi se conţin în CP al Tadjikistanului - art. 56 - însă sub
denumirea „Întreţinerea într-o UM disciplinară”, similar procedează legiuitorul
kazah. CP al Azerbaijanului, de asemenea, în art. 54, prevede această pedeapsă.
Este de menţionat că această pedeapsă este prevăzută doar de legislaţiile ex-sovietice.
Prevederile abordate sunt în mare parte similare, iar diferenţele sunt minime.
Sunt unele deosebiri în ceea ce ţine de calitatea persoanelor ce pot fi sancţionate.
Dacă legislaţia penală a RM prevedea aplicarea acesteia doar militari în termen, atunci
CP FR (art. 55) prevede posibilitatea aplicării acestei pedepse militarii în termen, militarii
ce satisfac serviciul militar în bază de contract şi fac parte din efectivul de soldaţi ori
sergenţi (celelalte efective nu se încadrează categoriei date). În mod similar tratează
această problemă şi legiuitorul Kazahstanului şi alte legislaţii ex- sovietice.
Procedura ispăşirii pedepsei date era specificată în art. 204-213 CE RM şi
Regulamentul UM disciplinare a FA ale RM.
Pedeapsa închisorii aplicată militarilor se execută conform regulilor generale.
Conform prevederilor art. 90 CP, condamnarea la pedeapsa închisorii pe un termen de
până la 7 ani pentru infracţiunile din imprudenţă, şi până la 5 ani, pentru infracţiunile
intenţionate, poate fi dispusă cu suspendarea condiţionată executării pedepsei, ţinându-se
cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat. Deoarece, din dispoziţia art.
90 CP nu reiese nici o restricţie cu privire la categoriile subiecţilor răspunderii penale,
considerăm că aceste prevederi legale sunt aplicabile şi M, atât celor în termen sau cu
termen redus, cât şi celor pe contract. În astfel de împrejurări, faţă de militarii
condamnaţi, pot fi aplicate toate elementele probaţiunii sentenţiale: supravegherea,
asistenţa şi concilierea [79, p. 13-18].
În cazul aplicării elementelor probaţiunii, este foarte important de a respecta
principiile de bază ale probaţiunii: principiul intervenţiei oportune, principiul
normalizării, principiul ajutorului imediat, principiul apropierii, principiul continuităţii,
principiul coordonării şi principiul minimei intervenţii [80, p. 13-14]. În art. 90 CP, o
condiţie de aplicare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei era
repararea prejudiciului material până la pronunţarea sentinţei. Ne-am pronunţat împotriva
acestor limitări legale, deoarece în aşa împrejurări se încalcă principiul prezumţiei
nevinovăţiei, inculpatul fiind impus, prin asemenea prevederi legale, de facto, să
recunoască vina sa în comiterea infracţiunii imputate lui. Am propus excluderea din art.
90 CP a unor asemenea prevederi legale, pentru a racorda legislaţia RM cu prevederile
documentelor internaţionale şi, în special, cu art. 6 CoEDO, cu privire la dreptul la un
proces echitabil [81, p. 3], iar Parlamentul a operat asemenea modificări legale.
În timp de război executarea sentinţei de condamnare la închisoare a unui militar sau
a unui supus militar, care urmează a fi încorporat sau mobilizat, poate fi amânată de către
instanţa judecătorească până la terminarea operaţiilor militare, condamnatul fiind trimis
în armata de operaţii. În asemenea cazuri instanţa poate să amâne şi executarea
pedepselor complementare. Dacă condamnatul, trimis în armata de operaţii, se va dovedi
a fi un apărător dârz al Patriei, atunci, la cererea comandamentului militar respectiv,
instanţa îl poate absolvi de pedeapsă sau îi poate înlocui pedeapsa cu alta mai blândă.
Nemilitarii, care au participat cu acte de instigare, complicitate sau de organizare la IM,
urmează a fi traşi la răspunderea penală în corespundere cu prevederile PG şi Cap. XVIII
“IM” al PS a CP.
Conform prevederilor art. 67 alin. (1) CP cu modificările operate prin Legea nr. 53-
XVI din 13 martie 2008 (publicată în MO din 13.05.2008, nr. 84-85), în cazul M în
termen şi M cu termen redus, poate fi aplicată şi pedeapsa muncii neremunerate în folosul
comunităţii, cu excepţia militarilor pe contract (art. 67 alin. (4) CP). Conform
prevederilor alin. (6) al acestui articol, militarii în termen şi militarii cu termen redus,
condamnaţi la muncă neremunerată în folosul comunităţii, execută această pedeapsă în
UM, pe un termen de la 60 ore până la 240 ore, şi este executată în afara serviciul militar
(art. 67 alin. (1) CP), de la 2 la 4 ore pe zi (art. 67 alin. (2) CP).
Considerăm binevenită această completare a categoriilor de pedepse, indicate în art.
62 CP, expunându-ne de nenumărate ori în favoarea aplicării acesteia faţă de militari,
care este o pedeapsă foarte umană, alternativă pedepsei închisorii şi poate fi executată de
către M atât pe teritoriul dislocaţiei UM propriu-zise, cât şi în gospodăriile auxiliare ale
acestora [78, p. 4]. În cazul aplicării pedepsei cu muncă neremunerată în folosul
comunităţii, ca pedeapsă penală, faţă de militari, instanţa de judecată trebuie să ţină cont
de circumstanţele reale şi personale ale făptuitorului, gradul prejudiciabil al infracţiunii
săvârşite, circumstanţele în care a fost săvârşită infracţiunea (locul şi timpul săvârşirii
infracţiunii, modul şi metodele folosite, caracterul acţiunilor sau inacţiunilor făptuitorului
etc.) [82, p. 11].
Pentru a constata aceste împrejurări, un rol important îl are întocmirea rapoartelor de
anchetă socială (rapoartele sociale sau rapoartele prealabile sentinţei), întocmite de către
consilierii de probaţiune, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de
judecată, în care se conţin informaţii importante cu privire la persoană inculpată, cum
sunt antecedentele sociale sau familia, situaţia şcolară, experienţa în materie de educaţie,
atitudinea făptuitorului faţă de infracţiune şi circumstanţele ei, date referitoare la riscul de
recidivă, respectiv la oportunitatea aplicării unei pedepse neprivative de libertate etc.
Rapoartele au un caracter consultativ, în sensul că instanţele de judecată nu sunt obligate
să ţină cont de informaţiile furnizate şi, în special, de eventualele propuneri formulate
[83, p. 35, 53]. La aplicarea pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, se cere
acceptarea inculpatului la aplicarea unei asemenea pedepse faţă de dânsul. În aşa mod s-a
expus şi CSJ: „Sancţiunile şi măsurile comunitare necesită cooperarea acestuia (a
inculpatului /n. a./) pentru a-şi atinge scopurile, de aceea munca neremunerată în folosul
comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea
pedeapsă” [84].
Pentru individualizarea pedepsei subiecţilor infracţiunilor în general şi a IM, în care
victime sunt persoanele fizice, în special, considerăm că un rol important trebuie să-l aibă
medierea, în procesul căreia, un rol activ îl are victima, locul căreia, în procedura penală
generală, îl reprezintă, la individualizarea pedepsei penale, organele acuzării de stat. În ce
priveşte reglementarea instituţiei medierii în cauzele penale de către organiserviciul
militarele regionale, cum ar fi Consiliul Europei, drept exemplu poate servi
Recomandarea nr. 19 (99) a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la
medierea în cauzele penale (adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la
15 septembrie 1999 la cea de-a 69 întâlnire a reprezentanţilor miniştrilor), care a
recomandat de a fi recunoscut interesul legitim al victimelor de a avea un cuvânt de spus
în rezolvarea consecinţelor victimizării lor, de a comunica cu infractorul şi de a obţine
scuze şi compensaţii [85, p. 47-48].
Cu toate că medierea - ca instituţie legală, încă nu are o reglementare bine
determinată de către legiuitor, totuşi considerăm că unele elemente ale ei se conţin în
prevederile art. 109 CP şi art. 276 alin. (5) CPP. Reieşind din prevedrile legale invocate,
considerăm că împăcarea, ca un rezultat logic al medierii, poate avea loc între inculpat şi
partea vătămată atât în cazul când ultima este persoană fizică, cât şi persoană juridică [86,
p. 91-94]. De către IRP, cu aportul activ şi al autorului tezei, a fost elaborat Proiectul
Legii cu privire la medierea în cauzele penale [87].
Restricţii în serviciul militar. Unele legislaţii penale prevăd ca pedeapsă penală
distinctă pentru M fixarea unor restricţii în serviciul militar. CP RM nu conţine prevederi
referitoare la pedeapsa dată, aceasta lipsind şi în vechea legislaţie.
CP FR (art. 51), CP al Kazahstanului (art. 44), CP al Tadjikistanului (art. 53) prevăd
această pedeapsă. Mai mult ca atât, o interpretează univoc, cu diferenţe neesenţiale de
caracter formal. Din art. 51 CP FR reiese că restricţiile în serviciul militar sunt aplicate
faţă de M ce satisfac serviciul militar în bază de contract în cazurile prevăzute de PS a
CP, pentru săvârşirea infracţiunilor contra serviciul militar, precum şi M ce satisface
serviciul militar în bază de contract în locul muncii corecţionale, prevăzute de articolele
corespunzătoare al PS a CP. Deci astfel de sancţiune este aplicată în două cazuri: 1)
pentru infracţiunile prevăzute de PS a CP, pentru săvârşirea infracţiunilor contra serviciul
militar; 2) în locul muncii corecţionale.
Pentru acest caz este necesară fuziunea unor circumstanţe: 1) statutul special al
condamnatului - militar încadrat în bază de contract; 2) prezenţa sancţiunii de muncă
corecţională în sancţiunea articolului din PS a CP; 3) preferinţa instanţei de a aplica
lucrul corecţional - ca pedeapsă pentru infracţiunea comisă.
Totodată, menţionăm că munca neremunerată în folosul comunităţii conform art. 67
alin. (4) CP RM, nu se aplică ca sancţiune M prin contract. Esenţa acestei sancţiuni
prezintă unele efecte juridice nefavorabile ce acţionează asupra M. Acestea se manifestă
într-o anumită perioadă stabilită de instanţă în dependenţă de infracţiunea comisă
încadrându-se, însă, limitelor 3 luni - 2 ani. Acest termen este acelaşi pentru FR (art. 51
CP), Kazahstan (art. 44 CP), Tadjikistan (art. 53 CP).
Restricţiile în serviciu militar ca pedeapsă penală, constau în: 1) reţinerea lunară din
sursele materiale de existenţă a M a unei sume băneşti. Volumul reţinerii este tratat
diferit, legiuitorul rus şi kazah menţionează doar limita maximă, ce nu depăşeşte 20%, CP
al Azerbaijanului - 5%. Această pedeapsă este mai severă în Tadjikistan, legiuitorul tadjik
specificând cuantumul reţinerilor de la 20% până la 50 %, instituind astfel cea mai severă
reţinere bănească - ca element al restricţiilor în serviciul militar; 2) imposibilitatea
avansării în serviciul militar şi grad; 3) neincluderea perioadei de ispăşire a sancţiunii
date în termenul serviciul militar necesar avansării în grad.
 Surse Bibliografice

Ulianovschi Xenofon Teza de Doctor habilitat in drept

Legea nr 162 din 22.07.2005 cu privirea la statutul militarilor

http://www.ssmexpert.md/load/catedra_militara/regulamentele_generale_militare/te
ma_9_raspunderea_penala_pentru_comiterea_infractiunilor_militare/190-1-0-4101