Leoaică tânără, iubirea de Nichita Stănescu

Neomodernismul este o orientare culturală care-şi face simţită prezenţa în perioada

anilor `6-`!, în care literatura fusese practic anulată ca formă de manifestare a spiritului
uman" #cum, literatura, şi mai ales poezia, se întoarce la ori$inile sale" %ste o perioadă a
redescoperirii sentimentului, a sensibilităţii, a redescoperirii emoţiei estetice"

&oezia rede'ine lirism pur, redesoperă puterea metaforei, profunzimiile fiinţei şi

marile întrebări ale acesteia" Se culti'ă, acum, ironia, autoironia, spiritul ludic, reprezentările
abstracte în formă concretă" La ni'elul limba(ului, poezia se întoarce către sine, căutând
noutatea e)presiei poetice, încercând chiar să se autodefinească"

&oezia *Leoaică tânără, iubirea+ face parte din 'olumul * 'iziune a sentimentelor+
din .6/, în care Nichita Stănescu, prin cu'ântul poetic esenţial, 'izualizează iubirea ca
sentiment, ca stare a eului liric, reflectând lirismul subiecti'"

%ste considerată o capodoperă a liricii erotice româneşti, indi'idualizandu-se prin

transparenţa ima$inilor şi proiecţia cosmică, prin ori$inalitatea metaforelor şi simetria
compoziţiei"

&oezia este o confesiune lirică, o artă poetică întrucât eul liric este marcat profund de
intensitatea şi forţa celui mai uman sentiment, iubirea"

0ema o constituie consecinţele pe care iubirea, nă'ălind ca un animal de pradă în

spaţiul sensibilităţii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea e)terioară şi cu
sinele totodată"

0itlul este e)primat printr-o metaforă în care transparenţa ima$inii su$erează e)tazul
poetic la apariţia neaşteptată a iubirii, 'ăzute sub forma unui animal de pradă a$resi', *leoaică
tânăra+, e)plicitată chiar de poet prin apoziţia *iubirea+"
&oezia este structurată chiar de către Nichita în trei sec'enţe lirice, corespunzătoare
celor trei strofe"
 &rima strofă este centrată pe ideea iubirii ful$erătoare şi a modificării sufleteşti
sur'enite că pe lân$ă iubire omul nu poate trece nepedepsit"

Strofa e)primă 'izualizarea sentimentului de iubire, sub forma unei tinere leoaice
a$resi'e, care îi sare *în faţă+ eului liric, a'ând efecte de'oratoare asupra identităţii sinelui,
înfin$ându-şi *colţii albi 1"""2 în faţă+ şi mușcându-l *de faţă+" &ronumele la persoana 3, *mi+,
*mă+, *m+, potenţează confesiunea eului poetic în sensul că el era conştient de e'entualitatea
i'irii sentimentului de dra$oste, care-l *pândise-n încordare4 mai demult+, dar nu se aştepta că
acesta să fie atât de puternic, să aibă atâta forţă de'astatoare *mi-a sărit în faţă+, *mi i-a înfipt
în faţă+, *m-a muşcat 1"""2 de faţă+"

Strofa a doua este a)ată pe ideea raportului îndră$ostitului cu lumea e)terioară"

#ccentuează efectul psiholo$ic al întâlnirii cu iubirea care de$a(ează asupra eului poetic o
ener$ie e)tinsă asupra între$ului uni'ers5 *i deodată-n (urul meu, natura+"

7orţa a$resi'ă şi fascinantă a iubirii reordonează lumea după le$i proprii, într-un (oc al
cercurilor, ca simbol al perfecţiunii5 *se făcu un cerc de-a dura,4 când mai lar$ când mai
aproape,4 ca o strân$ere de ape+" %ul liric se simte în acest nou uni'ers un ade'ărat *centrum
mundi+, un nucleu e)istenţial, care poate reor$aniza totul în (urul său, după alte percepţii, cu o
forţă impresionantă"

&ri'irea, ca şi auzul, pot fi simboluri al perspecti'ei sinelui, se înalță *tocmai lân$ă

ciocârlii+, su$erând faptul că apariţia iubirii este o manifestare superioară a bucuriei supreme,
a fericirii, care este percepută cu toate simţurile, mai ales că se spune că ciocârlia este pasărea
care zboară cel mai sus şi are un 'iers cu totul aparte" Structura metaforică *i pri'irea-n sus
țâșni,4 curcubeu tăiat în două+ 'izează faptul că iubirea de'ine punte între două lumi5 real-
ireal, contin$ent-transcedent8"

Strofa a treia re'ine la momentul iniţial, *leoaică aramaie4 cu mişcările 'iclene+ fiind
metafora iubirii a$resi'e, insinuante, de'oratoare pentru eul liric"

Strofa este centrată pe ideea raportului dintre *eu+ şi *sine+" Sinele poetic îşi pierde
concretența şi conturile sub puterea de'astatoare a iubirii, simţurile se estompează5 *9i-am
dus mâna la sprânceană,4 la tâmplă şi la barbie,4 dar mâna nu le mai ştie+, poetul nu se mai
recunoaşte, simţindu-se confuz şi bul'ersat de *atacul+ surprinzător al unui sentiment e)trem
de puternic"

%ul liric identifică sentimentul, nu mai este o *leoaică tânără+, oarecare, ci *arămie+,

ştie că iubirea este perfidă, are *mişcările 'iclene+, dar fericirea trăită acum 'ine după o
perioadă ternă a 'ieţii *un deșert+, care capătă brusc *strălucire+"
 :epetiţia *înc-o 'reme,4 şi-ncă-o 'reme"""+ punctează ideea că iubirea, ca formă a
spiritului, în'in$e timpul şi oferă profunzime 'ieţii" &unctele de suspensie accentuează ideea
de continuitate, de permanen ță a iubirii"

&oezia este o romanţă a iubirii, sentiment materializat, 'izualizat de Nichita Stănescu,

stare sufletească ce capătă put eri demiur$ice asupra sensibilită ții eului poetic, înăl țându-l în
centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman
sentiment"

3ma$inile poetice se indi'idualizează prin transparenţă, dinamism şi su$estie

semnificati'ă pentru *obiectul+ iubire, întrea$a poezie concentrându-se într-o unică metaforă"