Sunteți pe pagina 1din 11

CAPITOLUL 15

MANAGEMENTUL CALITĂŢII ÎN PROIECTELE DE CONSTRUCŢII

Rezumat
Problema calităţii lucrărilor de construcţii are o deosebită importanţă deoarece, spre
deosebire de alte activităţi ale producţiei materiale aici nu se admit abateri de la
calitate în privinţa rezistenţei, stabilităţii, durabilităţii, siguranţei în exploatare.
Responsabilităţile privind asigurarea calităţii nu se rezumă doar la nivelul
constructorului sau al beneficiarului, ele au devenit o problemă naţională şi, în
ultimul timp, europeană sau chiar mondială. Sunt analizate implicaţiile factorilor ce
contribuie la constituirea şi menţinerea calităţii obiectelor de construcţii, precum şi
obligaţiile ce revin acestora prin legislaţia în vigoare. Legea calităţii în construcţii a
instituit "Sistemul calităţii în construcţii" care este tratat pe larg în acest capitol. În
cadrul lui se detaliază "Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în construcţii".
Capitolul abordează particularităţile organizării controlului de calitate şi prezintă,
pe scurt, necesitatea implementării "Managementului Calităţii Totale" în construcţii.
După prezentarea modalităţilor de recepţie a lucrărilor de construcţii se analizează
costurile calităţii şi relaţia calitate - cost global.
Capitolul se încheie cu precizări privind organizarea controlului de calitate la nivelul
firmei de construcţii.

Cuprins:
15.1. Calitatea în construcţii. Scurt istoric. Calitatea în legislaţia internă şi
internaţională.
15.2. Sistemul calităţii în construcţii.
15.3. Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în construcţii.
15.4. Organizarea controlului de calitate.
15.5. Costurile calităţii. Calitate - cost global.
15.6. Organizarea controlului de calitate la nivelul firmei de construcţii.

15.1. Calitatea în construcţii. Scurt istoric. Calitatea în legislaţia internă şi


internaţională
Activitatea de construcţii este recunoscută ca una dintre cele mai vechi
preocupări ale omului şi se materializează în medii construite în care se desfăşoară
întregul sistem de activităţi şi preocupări umane (productive, sociale, culturale etc.).
Deci, mediul construit influenţează totalitatea activităţilor materiale şi spirituale,
fapt ce a condus, încă din antichitate, la impunerea garanţiei calităţii producţiei de
construcţii.
Astfel, "codul lui Hammurabi", 1700 î. Hr. făcea constructorul răspunzător de
calitatea şi rezistenţa operei sale prin precizarea: "dacă se prăbuşeşte casa
(construcţia) şi omoară locatarii meşterul constructor va fi ucis".
Legiferarea şi organizarea asigurării calităţii construcţiilor în ţara noastră este
prezentă, mai întâi în "Memoriul despre lucrările săvârşite de Departamentul
Lucrărilor Publice" publicat la Iaşi în 1856 prin care era creată "Poliţia asupra
zidirilor private" care solicita ca:
- "toţi lucrătorii de zidiri, să nu fie îngăduiţi a lucra până ... nu-şi capătă
atestatul Departamentului doveditoriu gradului de cunoaştere ce au";
- "în viitor toate clădirile să nu se mai zidească decât cu cărămidă pe lat, iar
acelea făcute cu cărămidă pe muchie să se prefacă" etc.
Calitatea construcţiilor trebuie să fie abordată complex, ştiinţific,
deoarece implicaţiile noncalităţii sunt mult mai mari faţă de marea majoritate a
celorlalte produse. Construcţiile, ca produse ale activităţii umane prezintă următoarele
particularităţi:
- consumă un capital foarte mare;
- sunt supuse unui număr mare de factori aleatori, imprevizibili, ca urmare a
duratei mari de viaţă;
- trebuie să satisfacă necesităţile a două, trei generaţii ceea ce face dificilă
standardizarea şi prelungeşte perioada de acumulare a experienţei necesară
perfecţionării produselor;
- cu toate perfecţionările tehnologice, se menţin lucrări cu caracter artizanal
la care calitatea este dată de calificarea şi îndemânarea executantului;
- este dificil de apreciat un raport optim între creşterea costului execuţiei
pentru îmbunătăţiri calitative şi reducerea pe această cale a costului exploatării;
- nu se admit defecte sau rebuturi (în special legate de stabilitate, rezistenţă,
durabilitate şi siguranţă în exploatare) etc.
Calitatea construcţiilor nu este doar o problemă a constructorului, ea este
problemă naţională şi, în ultimul timp, europeană sau chiar mondială. În acest sens,
Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.) a dat mandat Comitetului European de
Standardizare să stabilească norme prin care, între statele membre, să se
recunoască reciproc organismele şi laboratoarele care să confirme calitatea.
Institutul Român de Standardizare a aderat Ia Comitetul European de
Standardizare, precum şi la Reţeaua Internaţională de Terminologie, fapt ce a condus
la adoptarea normelor Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (I.S.O.)
incluzându-le în nomenclatorul de standarde româneşti, astfel:
-I.S.O. 8404/1994 - Calitate. Vocabular;
-I.S.O. 9000/1994 - Standarde pentru conducerea calităţii şi asigurarea
calităţii. Ghid pentru selecţie şi utilizare.
-I.S.O. 9001/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în
proiectare/dezvoltare, producţie, montaj şi service.
-I.S.O. 9002/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea calităţii în
producţie şi montaj.
-I.S.O. 9003/1994 - Sistemele calităţii. Model pentru asigurarea
calităţii în inspecţie şi încercarea finală.
-I.S.O. 9004/1994 - Conducerea calităţii şi elemente ale sistemului calităţii.
Ghid.
S-au adoptat, de asemenea, normative din seriile I.S.O. 10.011/93 şi E.N.
45.000 /1992.
Standardul S.R. I.S.O. 8404 din 1994 defineşte calitatea prin ansamblul de
proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi oferă acestuia
aptitudinea de a satisface cerinţele exprimate sau implicite ale clientului.
Această definiţie poate fi însă confundată cu definiţia valorii de
întrebuinţare a unui produs. Pentru a defini corect calitatea produsului trebuie
precizată şi măsura în care "caracteristicile" satisfac cerinţele exprimate sau implicite
(atât o colibă cât şi o vilă satisfac cerinţe de locuit, însă o fac într-o măsură diferită ca
urmare a calităţii diferite a celor două produse).
Alinierea cerinţelor calităţii în construcţii, din ţara noastră, la cerinţele
internaţionale s-a materializat în legea nr.10 "Lege privind calitatea în construcţii"
adoptată la 18 ianuarie 1995 şi publicată în M.O. nr.12 din 24 ianuarie 1995.
Prevederile acestei legi se aplică:
- construcţiilor de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora - indiferent
de forma de proprietate sau destinaţie;
- lucrărilor de modernizare; modificare, transformare, consolidare şi reparaţii
ale construcţiilor.
Pentru a obţine o construcţie de calitate corespunzătoare sunt obligatorii
realizarea şi menţinerea, pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor, a
următoarelor cerinţe:
- rezistenţă şi stabilitate;
- siguranţă în exploatare;
- siguranţă la foc;
- igienă, sănătatea oamenilor, refacerea şi protecţia mediului;
- izolaţie termică, hidrofugă şi economie de energie;
- protecţie împotriva zgomotului.
Aceste obligaţii revin factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi
exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor şi anume: investitorilor,
cercetătorilor, proiectanţilor, verificatorilor de proiecte, fabricanţilor şi furnizorilor de
produse pentru construcţii, executanţilor, responsabililor tehnici cu execuţia,
proprietarilor, utilizatorilor, experţilor tehnici, precum şi autorităţii publice şi
asociaţiilor profesionale de profil.
Legea calităţii în construcţii a instituit "sistemul calităţii în construcţii" definit
ca ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi
mijloace, care concură la realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de
concepere, execuţie, exploatare şi postutilizare a acestora.

15.2. Sistemul calităţii în construcţii


Sistemul calităţii în construcţii se compune din:
15.2.1 Reglementările tehnice în construcţii care se stabilesc prin
regulamente şi proceduri şi care au ca obiect, concepţia, calculul, alcătuirea, execuţia
şi exploatarea construcţiilor.
15.2.2 Calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor se certifică de
către producător. Nu se folosesc produse fără certificarea calităţii.
15.2.3 Agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee care stabilesc
aptitudinea de utilizare, condiţiile de fabricaţie, de transport, de depozitare, de punere
in operă şi de întreţinere a lor.
15.2.4 Verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea
proiectelor şi a construcţiilor.
Proiectele se verifică obligatoriu de către specialişti verificatori de proiecte
atestaţi (alţii decât cei ce au elaborat proiectul).
Execuţia este verificată de investitori prin diriginţi de specialitate iar
expertizele tehnice ale proiectelor şi construcţiilor se efectuează numai de către
experţi tehnici autorizaţi.
15.2.5 Conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii constituie o
obligaţie ce revine tuturor factorilor ce participă la conceperea, realizarea şi
exploatarea construcţiilor şi se materializează într-un sistem propriu fiecărui factor.
15.2.6 Autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în
construcţii se face conform prevederilor legale.
15.2.7 Activitatea metrologică în construcţii urmăreşte asigurarea,
etalonarea, verificarea şi menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor de măsurare
şi control necesare.
15.2.8 Recepţia construcţiilor urmăreşte certificarea realizării acestora
conform cu documentaţia de execuţie şi cu cartea tehnică a construcţiei în care se
înscriu date referitoare la realizarea şi exploatarea construcţiei. Se întocmeşte prin
grija investitorului şi se predă proprietarului care are sarcina să o completeze la zi.
15.2.9 Comportarea în exploatare şi intervenţiile în timp se înscriu în
cartea tehnică. Intervenţiile (reconstruire, consolidare, transformare, extindere,
reparaţii) se fac numai pe baza unui proiect avizat de proiectantul iniţial al clădirii sau
de un expert tehnic avizat.
15.2.10 Postutilizarea construcţiilor se referă la activităţile de dezafectare,
demontare şi demolare a construcţiilor, de recondiţionare şi de refolosire a
elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de reciclare a deşeurilor cu
asigurarea protecţiei mediului potrivit legii.
15.2.11 Controlul de stat al calităţii în construcţii se exercită de către
"Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului"
care urmăreşte aplicarea unitară a prevederilor legale privind calitatea construcţiilor la
nivelul întregii ţări.
Dintre componentele sistemului calităţii în construcţii doar conducerea şi
asigurarea calităţii în construcţii cade integral în sarcina constructorului.

15.3. Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în construcţii1


Acest sistem are următoarele componente:
15.3.1 Datele de intrare ale sistemului care cuprind documentaţia tehnico -
economică anexată contractului (tema - program de cercetare, proiectul, specificaţiile
tehnice, caietele de sarcini etc.).
15.3.2 Elementele principale de conţinut formate din :
15.3.2.1 Programul de asigurare a calităţii prin intermediul căruia se
stabilesc:
- dispoziţiile specifice pentru definirea şi obţinerea calităţii;
- obiectivele privind calitatea;
- regulile de operare;
- resursele necesare asigurării calităţii;
- secvenţele activităţilor legate de calitate.
Programul de asigurare a calităţii foloseşte ca documente:
- manualul de asigurare a calităţii;
- procedurile aferente:
- sistemului de conducere şi asigurare a calităţii;
- tehnologiilor de execuţie;
- tehnologiilor de proces.
15.3.2.2 Organizarea sistemului de conducere şi asigurare a calităţii care
cuprinde:
- definirea metodelor, responsabilităţilor şi a obiectivelor privind asigurarea
calităţii;
- numirea (delegarea) conducerii şi membrilor compartimentului de asigurare
a calităţii şi controlului acesteia;
- impunerea independenţei compartimentului de asigurare a calităţii faţă de
conducerea nemijlocită a producţiei;
- formarea şi instruirea personalului.
1
H.G.nr.261/ 8 iunie 1994 Regulament privind conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii".
15.3.2.3 Funcţiunile sistemului de conducere şi asigurare a calităţii. Gradul
de obligativitate a aplicării acestor funcţiuni este impus de categoria de importanţă a
construcţiilor (stabilită în funcţie de complexitate, destinaţie, mod de utilizare, grad de
risc sub aspectul siguranţei şi pe considerente economice).
Tabelul 12
Categoria de importanţă Modelul de asigurare a calităţii
Excepţională (A) Modelul nr.1 sau reglementare specială
Deosebită (B) Modelul nr.1
Normală (C) Modelul nr.2 sau 3
Redusă (D) Modelul nr.3 (opţional)

Lista orientativă a modelelor de asigurare a calităţii sub aspectul cerinţelor faţă


de funcţiunile sistemului se prezintă astfel:
Tabelul 13
Denumirea funcţiilor sistemului de conducere şi asigurare a Modelul
calităţii 1 2 3
- manual de asigurare a calităţii -
- analiza contractului -
- controlul documentelor -
- aprovizionarea -
- produse (servicii) furnizate de beneficiar -
- recepţie -
- controlul proceselor privind execuţia
- verificarea şi încercarea produselor şi serviciilor prestate
- controlul şi verificarea pe parcursul execuţiei şi în final -
- controlul şi verificarea finală a produselor, lucrărilor şi
serviciilor
- mijloace de control, măsurare şi încercare -
- stadiul controalelor şi încercărilor -
- controlul neconformităţilor
- acţiuni corective -
- primirea, manipularea şi depozitarea produselor -
- înregistrări privind calitatea
- audit al sistemului calităţii -
- urmărirea comportării în exploatare -
- instruirea personalului -

15.3.3. Elementele metodologice ale dezvoltării şi aplicării sistemului


Sistemul de conducere şi asigurare a calităţii se aplică diferenţiat in funcţie de
categoria de importanţă a construcţiei:
- modelul nr.1 de asigurare a calităţii cuprinde numărul total de cerinţe şi
funcţiuni şi se aplică în etapele: proiectare, fabricare a materialelor; execuţie şi
exploatare;
- modelul nr. 2 de asigurare a calităţii cuprinde un număr parţial de funcţiuni
şi se aplică în etapele: proiectare, fabricare a materialelor şi execuţie;
- modelul nr. 3 de asigurare a calităţii cuprinde un număr minimal de
funcţiuni, se aplică doar în etapa de execuţie şi numai în faza finală.

15.3.4 Documentele tehnice ale sistemului


Elaborarea şi aplicarea sistemului de conducere şi asigurare a calităţii se
fundamentează prin:
15.3.4.1 Documente privind datele de intrare ale sistemului:
- detalii de execuţie;
- specificaţii de performanţă;
- caiete de sarcini.
15.3.4.2 Documente ale programului de asigurare a calităţii:
- manual de asigurare a calităţii;
- proceduri de asigurare a calităţii;
- planul de control al calităţii, verificări şi încercări.
15.3.4.3 Planul de audit
15.3.4.4 Documente şi înregistrări referitoare la calitate:
- certificate de calitate (buletine de încercări, procese verbale de recepţie a
materialelor);
- procese verbale de recepţie calitativă a lucrărilor ascunse şi recepţii
parţiale;
- rapoarte privind costuri ale calităţii;
- rapoarte de audit;
- rapoarte de nonconformitate;
- rapoarte de acţiuni corective.
Conform regulamentului privind conducerea şi asigurarea calităţii în
construcţii, unităţile participante (din cercetare, proiectare, execuţie, utilizare şi
postutilizare a construcţiilor) au obligaţia să:
- elaboreze şi aplice sistemul de conducere şi asigurare a calităţii în unitatea
proprie;
- înfiinţeze compartimentele de asigurare a calităţii şi de control tehnic al
calităţii;
- elaboreze procedurile aferente sistemului;
- pregătească şi să califice personalul.
Legea privind calitatea în construcţii stipulează următoarele obligaţii şi răspunderi
pentru participanţii la realizarea obiectelor de construcţii:
a. investitorul:
- stabileşte nivelul calitativ ce se va realiza în proiectare şi execuţie;
- obţine acorduri şi avize conform legii;
- verifică execuţia prin diriginţi de specialitate sau consultanţi;
- soluţionează neconformităţile, defectele în exploatare, deficienţele de
proiectare;
- asigură recepţia la terminarea lucrărilor şi la expirarea perioadei de garanţie;
- urmăreşte întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi o predă
proprietarului;
- propune expertiza construcţiei pentru realizarea intervenţiilor.
b. proiectantul:
- precizează, prin proiect, categoria de importanţă a construcţiei;
- asigură prin proiecte şi detalii de execuţie, nivelul de calitate al
construcţiei;
- prezintă proiectele specialiştilor verificatori atestaţi, stabiliţi de
investitor şi soluţionează neconcordanţele semnalate;
- elaborează caietele de sarcini, instrucţiunile tehnice pentru execuţie,
exploatare, întreţinere, reparaţii şi urmărire a comportării în timp;
- stabileşte fazele de execuţie, participă la verificarea calităţii acestora;
- elimină defectele de calitate din proiectare;
- participă la întocmirea cărţii tehnice a construcţiei şi la recepţia
lucrărilor executate.
c. executantul:
- sesizează investitorul asupra neconcordanţelor proiectului;
- începe construcţia numai pentru proiecte verificate şi construcţii autorizate;
- asigură nivelul calitativ prin sistem propriu de conducere şi asigurare a
calităţii în construcţii;
- convoacă factorii responsabili la verificarea stadiilor fizice prevăzute;
- soluţionează neconformităţile pe baza soluţiilor proiectantului;
- sesizează Inspectoratul de stat în construcţii despre producerea accidentelor
tehnice în timpul execuţiei;
- remediază, pe proprie cheltuială, defectele de execuţie;
- readuce terenurile folosite pentru organizarea de şantier la starea iniţială;
- stabileşte răspunderile pentru nerespectarea calităţii.
d. verificatorul de proiecte şi experţii tehnici:
- au aceeaşi răspundere cu proiectantul la proiectele acceptate;
- răspund pentru soluţiile date.
e. proprietarii construcţiei:
- efectuează la timp lucrările de întreţinere şi reparaţii conform normelor din
cartea tehnică;
- completează şi păstrează, la zi, cartea tehnică a construcţiei;
- execută modificări la construcţii numai pe bază de proiecte verificate şi
autorizate;
- efectuează lucrări pentru etapa de postutilizare.
f. administratorii şi utilizatorii:
- folosesc construcţia conform instrucţiunilor de exploatare (cartea tehnică);
- execută lucrări de întreţinere şi reparaţii conform contractului;
- urmăresc comportarea în exploatare;
- sesizează Inspecţia de stat în construcţii despre accidentele tehnice
înregistrate.
Participanţii la realizarea şi utilizarea construcţiilor răspund 10 ani pentru vicii
ascunse şi toată durata de existenţă pentru vicii de structură (din proiectare sau
execuţie).

15.4. Organizarea controlului de calitate


Asigurarea calităţii lucrărilor este posibilă prin:
- ridicarea nivelului de calificare al lucrătorilor;
- respectarea disciplinei tehnologice;
- întărirea exigenţei în execuţie;
- aplicarea unor forme operative de control tehnic al calităţii în toate fazele
de execuţie şi anume:
a. Faza premergătoare execuţiei lucrărilor de construcţii:
- examinarea şi verificarea documentaţiei tehnico-economice;
- verificarea calităţii materialelor de construcţii şi a prefabricatelor;
- verificarea calităţii utilajelor închiriate;
- verificarea capabilităţii subantreprenorilor.
b. Faza executării lucrărilor de construcţii:
- verificarea calităţii lucrărilor de structură;
- verificarea calităţii lucrărilor de finisaj.
c. Faza recepţiei obiectelor de construcţii terminate
d. Faza exploatării obiectelor de constucţii
e. Faza postutilizare; recuperare; refacere mediu
Pentru creşterea calităţii lucrărilor de construcţii trebuie să se acţioneze în
direcţiile:
- creşterii calităţii documentelor de proiectare;
- creşterii calităţii materialelor, semifabricatelor, prefabricatelor;
- introducerii unor materiale noi (mase plastice, oţel, aluminiu, sticlă etc.);
- perfecţionării soluţiilor constructive şi introducerii progresului tehnic;
- creşterii nivelului tehnic şi a gradului de specializare a utilajelor de
construcţii şi a mijloacelor de transport;
- perfecţionării metodelor de organizare;
- motivării superioare a personalului.
O nouă teorie asupra calităţii lucrărilor de construcţii este Managementul
Calităţii Totale (MCT).
Sistemul de management al calităţii totale vizează toate aspectele activităţii
firmei şi desemnează calitatea ca element strategic.
Strategia M.C.T. se concretizează în efortul integrat al tuturor nivelurilor
companiei pentru a creşte satisfacţia clientului, prin realizarea practică a
îmbunătăţirilor continue.
M.C.T. se impune în construcţii deoarece:
- construcţiile sunt cunoscute pentru calitate scăzută;
- există o lipsă de preocupare pentru respectarea termenelor de predare;
- nu se respectă costurile anticipate de client;
- se înregistrează performanţe reduse la nivelul firmei.
Spre deosebire de industrie, în construcţii calitatea este impusă de:
- client;
- arhitect;
- proiectant;
- experţi verificatori de proiect;
- antreprenori generali;
- subantreprenori;
- furnizori de materiale şi utilaje.
În condiţiile sistemului M.C.T. fiecare este clientul celuilalt.
Particular pentru construcţii este faptul că proprietarul este singurul "neexpert"
şi totuşi el este cel care trebuie să ia deciziile cele mai importante. Proprietarul nu are
experienţă deoarece el conduce un proiect o singură dată sau, în cel mai bun caz, la
intervale mari de timp. Aceasta este cauza principală care generează conflicte între
participanţi (legate de materiale, maşini, soluţii constructive, relaţii dintre oameni,
bani, etc.).
Particularităţile M.C.T. în construcţii sunt date de nerepetabilitatea proiectelor
abordate ceea ce face ca resursele fizice şi umane angajate în proiect să fie
disponibilizate la încheierea acestuia.
Calitatea, în domeniul construcţiilor, este, în primul rând, o problemă de
responsabilitate socială. Asigurarea securităţii şi confortului pentru beneficiarii
construcţiilor reprezintă o obligaţie morală şi contractuală pentru firmele de
construcţii.
În tabelul următor se face o paralelă între managementul tradiţional al calităţi
şi M.C.T.
Tabelul 14
Managementul tradiţional al Managementul calităţii totale
calităţii
Calitate - produsele sunt conforme cu - produsele sunt conforme cu
specificaţia; nevoile consumatorilor;
- se pune accent pe controlul - se pune accent pe controlul
final calităţii procesului de
producţie
Clienţi - înţelegerea parţială a nevoilor - proces sistematic de căutare,
clienţilor înţelegere şi satisfacere a
necesităţilor clienţilor
Defecte - se admite un anumit procent de - nu se admit erori (zero defecte în
defecte, pierderi, retuşuri fabricaţie, zero probleme în
exploatare)
Inovaţii - revoluţii tehnologice - perfecţionare graduală şi
(automatizare) continuă a fiecărei activităţi
Rezolvarea - nesistematizat, la nivel - în mod participativ, disciplinat;
problemelor administrativ sau al specialiştilor decizii pe baza unor informaţii
precise

15.5. Costurile calităţii. Calitate - cost global.


Cu toate că factorii care influenţează calitatea se pot identifica uşor, factorii
care influenţează costul calităţii sunt mai greu de identificat.
Conform standardelor internaţionale costurile calităţii sunt date de:
- costul studiului pieţei în privinţa cerinţelor de calitate;
- costul cercetării legat de îmbunătăţirea calităţii;
- costul proiectării legat de asigurarea cerinţelor de calitate;
- costul asigurării calităţii resurselor necesare execuţiei:
- costul organizării de şantier în legătură cu asigurarea realizării calităţii;
- costul exploatării legat de asigurarea calităţii;
- costul auditurilor de calitate ale sistemului, obiectului de construcţii etc.;
- costul pregătirii profesionale în domeniul calităţii;
- costul prevenirii noncalităţii;
- costul eliminării neconformităţilor de calitate;
- costul evaluării calităţii.
Cu cât creşte calitatea unei construcţii, cu atât creşte şi costul lucrărilor de
execuţie dar, scade proporţional, datorită calităţii ridicate, costul exploatării
construcţiei. Durata de folosire a obiectelor de construcţii este foarte mare şi deci;
recuperarea costurilor suplimentare în execuţie este uşor de realizat. Se pune insă
întrebarea: " cât de mult putem creşte costul execuţiei pentru îmbunătăţirea
calităţii?". Răspunsul la întrebare se poate da prin calculul costului global al
construcţiei (suma costurilor de execuţie şi de exploatare) şi se prezintă ca în
diagrama următoare (figura nr. 51, p. 253).

Figura nr. 51 Optimizarea calităţii în funcţie de costul global.

15.7. Organizarea controlului de calitate la nivelul firmei de construcţii


În majoritatea firmelor de construcţii organizarea şi realizarea controlului
calităţii lucrărilor se asigură de către:
- managerul general, care răspunde de implementarea şi evaluarea sistemului
de calitate;
- managerul tehnic, care răspunde de:
- activitatea compartimentului "control, calitate, recepţii";
- nivelul de calificare al personalului;
- aplicarea programului de asigurare a calităţii;
- avizarea fişelor posturilor pentru şefii compartimentelor din
subordine.
- managerul comercial, care răspunde de compartimentele de
aprovizionare şi depozitare şi urmăreşte procurarea produselor la nivelul de calitate
prevăzut în proiect;
- şeful compartimentului control, calitate, recepţii, care este subordonat
managerului general şi are următoarele responsabilităţi:
- concepe structura organizatorică menită să asigure funcţionarea
sistemului de calitate elaborat;
- răspunde de instruirea personalului din şantiere;
- efectuează controlul de calitate pentru toate fazele de execuţie;
- analizează cauzele ce conduc la neconformităţi şi iniţiază acţiuni
corective;
- dispune oprirea lucrărilor, atunci când se constată abateri de la
cerinţele de calitate;
- responsabilul cu activitatea laboratoarelor de şantier este subordonat
şefului compartimentului control, calitate, recepţii şi are următoarele sarcini:
- coordonează activitatea laboratoarelor, (prelevări probe beton,
mortar, etc.);
- coordonează efectuarea încercărilor nedistructive;
- întocmeşte trimestrial şi anual, sinteza probelor prelevate şi le
transmite Inspectoratului de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea
teritoriului.
- şeful de şantier, care răspunde de:
- asigurarea condiţiilor necesare începerii şi derulării lucrărilor;
- calitatea materialelor puse în operă;
- identificarea neconformităţilor şi implementarea acţiunilor
corective.
- şeful de lot, care răspunde de calitatea lucrărilor executate şi are următoarele
obligaţii:
- organizează locurile de muncă;
- controlează calitatea lucrărilor executate de echipe;
- urmăreşte respectarea proiectelor.
- şeful de echipă, care răspunde de respectarea prevederilor din proiect şi din
fişele tehnologice. Acesta răspunde de calitatea lucrătorilor din subordine;
- muncitori, care răspund de calitatea lucrărilor executate.
După felul în care se execută şi după poziţia organului de control faţă de
firmă, controlul poate fi:
a. Control interior, care are rolul de a atesta calitatea producţiei proprii şi
care se realizează prin:
- control intern, compus din:
- autocontrol;
- control ierarhic.
- control extern, efectuat prin sondaj în toate etapele de execuţie, de către
personalul compartimentului de calitate, control, recepţii, cu scopul de a valida
operaţiile de control intern.
b. Control exterior, efectuat de către beneficiar sau un reprezentant al
acestuia şi are ca scop validarea controlului interior al executantului.
c. Control de stat, care se realizează de către Inspecţia de Stat în Construcţii,
Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului.

Termeni cheie
- Comitetul European de Standardizare - comportarea în exploatare
- Institutul Român de Standardizare - postutilizarea construcţiilor
- Reţeaua Internaţională de Terminologie - Controlul de Stat al Calităţii în
- Organizaţia Internaţională de Standardizare construcţii
- calitate - Inspecţia de Stat în Construcţii,
- Sistemul calităţii în construcţii Lucrări Publice, Urbanism şi
- rezistenţă şi stabilitate Amenajarea Teritoriului
- siguranţă în exploatare - program de asigurare a calităţii
- agremente tehnice - model de asigurare a calităţii
- conducerea şi asigurarea calităţii - certificate de calitate
- acreditare - raport de audit al calităţii
- raport de neconformitate - raport de acţiuni corective
- managementul calităţii totale - costurile calităţii

Întrebări
1. De ce asigurarea calităţii în construcţii are o importanţă cu totul specială?
2. Ce organism naţional reglementează calitatea în construcţii? Pe plan european cine
face aceste reglementări ?
3. Cum este definită calitatea ?
4. Care sunt principalele acte normative ce reglementează calitatea în construcţii? .
5. Care sunt factorii implicaţi în asigurarea calităţii construcţiilor?
6. Din ce se compune " Sistemul Calităţii în Construcţii"?
7. Care sunt componentele "Sistemului de Conducere şi Asigurare a Calităţii în
Construcţii"?
8. Ce reprezintă categoria de importanţă a construcţiilor?
9. Prin ce se diferenţiază cele trei modele de asigurare a calităţii?
10. Care sunt obligaţiile principale, pe linia asigurării calităţii, ce revin constructorului
(dar beneficiarului, proiectantului, proprietarului)?
11. Care sunt principalele faze ale controlului de calitate in construcţii?
12. De ce se impune implementarea Managementului Calităţii Totale în construcţii?
14. Cine credeţi că poate impune limita superioară a costului calităţii?
15. Din ce este compus costul calităţii?
16. Cine este răspunzător, la nivelul firmei de construcţii, pe fiecare nivel ierarhic, de
nivelul calităţii?