Creatorul limbajului dramatic rom�nesc, I.L.

Caragiale, unul dintre clasicii

literaturii rom�ne, alaturi de M. Eminescu ?i I. Creanga, ne-a lasat o opera cu
particularita?i care o unicizeaza �n contextul literaturii na?ionale, dar ?i
universale, �n care a ilustrat magistral, prin comicul de situa?ii ?i al
personajelor care vorbesc o limba aparte, specificul ?i mecanismele parvenirii.

Nascut la 30 ianuarie 1852, �n satul Haimanale (astazi I.L. Caragiale), jude?ul

D�mbovi?a, a urmat Gimnaziul 'Petru ?i Pavel' din Ploie?ti, studiile liceale
termin�ndu-le la Bucure?ti. Atras de teatru, a urmat, �n cadrul Conservatorului de
Arta Dramatica din Bucure?ti, Clasa de mimica ?i declama?ie a unchiului sau,
Costache Caragiali (1868-1870).

A frecventat apoi ?edin?ele 'Junimii' (1877-1878), �n revista careia, 'Convorbiri

literare', �?i va publica principalele piese de teatru.

De-a lungul timpului a ocupat diferite func?ii: copist la Tribunalul de Prahova,

sufleur, la Ia?i, �n trupa lui Mihail Pascaly, sufleur ?i copist la Teatrul Na?
ional din Bucure?ti, redactor la revista 'Ghimpele' (1873-1875), la ziarul 'Timpul'
(1878-1881), revizor ?colar, func?ionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor
la liceul particular 'Sf. Gheorghe' din Bucure?ti, director general al teatrelor
(�n stagiunea 1888/1889).

A editat revista de umor �n format de buzunar 'Claponul' (mai-iun. 1877), un

'Calendar al Claponului' (1878), apoi ziarul 'Moftul rom�n' (1893, �mpreuna cu A.
Bacalba?a; 1901), 'Vatra' (1901, �mpreuna cu I. Slavici ?i G. Co?buc).

�n primavara anului 1905 s-a stabilit la Berlin, autoexil�ndu-se, �mpreuna cu

familia, �n urma decep?iilor din plan social ?i cultural, care au culminat cu
scandalosul proces al plagiatului (1901-1902) inventat de scriitorul obscur Caion
(Constantin Al. Ionescu-Caion), referitor la piesa 'Napasta'.

Dupa debutul �n gazetarie de la 21 de ani, �n revista 'Ghimpele', unde a sus?inut

rubricile 'Varieta?i' ?i 'Una-alta' (1873-1875), a continuat sa colaboreze la
numeroase publica?ii ale vremii cu cronici dramatice, schi?e, traduceri: 'Albina
Carpa?ilor', 'Convorbiri literare', 'Epoca', 'Literatura ?i arta rom�na', 'Noua
revista rom�na', 'Rom�nul', Telegraful', 'Tribuna', 'Universul literar', 'Via?a
noua'. De o valoare deosebita sunt articolele sale pe teme sociale sau politice
aparute �n presa, dintre care se deta?eaza articolul-pamflet 'Din primavara p�na-n
toamna', publicat �n revista vieneza 'Die Zeit' (1907).

�n scrierile sale (piese de teatru, schi?e, farse), Caragiale a satirizat lumea

pitoreasca a Capitalei ?i provinciei de la sf�r?itul secolului al XIX-lea ?i
�nceputul secolului al XX-lea, afirm�nd ca 'nimic nu-i arde pe ticalo?i mai mult
dec�t r�sul'.

S-a remarcat cu predilec?ie �n dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri:

comedia �n doua acte 'O noapte furtunoasa' (1878, premiera la 18 ianuarie 1879 la
Teatrul Na?ional din Bucure?ti, publicata �n 'Convorbiri literare' �n oct.-nov.
1879) � capodopera a dramaturgiei rom�ne?ti, farsa �ntr-un act 'Conul Leonida fa?a
cu Reac?iunea' (1880, publicata la 1 februarie, premiera la 16 aprilie 1912 la
Teatrul Na?ional din Bucure?ti), comedia �n patru acte 'O scrisoare pierduta'
(1884, premiera la 13/25 noiembrie 1884 la acela?i teatru), comedia �n trei acte
'D-ale carnavalului' (1885, jucata la 8 aprilie ?i publicata la 1 mai); drama
'Napasta' (1890, premiera �n acela?i an, la 3 februarie), alaturi de c�teva piese
de mai mica valoare.

A mai lasat studiul teatral 'Cercetarea critica asupra teatrului rom�nesc' (1878),
a tradus c�teva lucrari dramatice din literatura universala (tragedia �n versuri
'Roma �nvinsa', de Al. Parodi, reprezentata la Teatrul Na?ional din Bucure?ti la 21
mai 1878; 'La Camaraderie', de E. Scribe).

Primul volum al lui Caragiale, 'Teatru', prefa?at de Titu Maiorescu, prin studiul
sau din 1885, 'Comediile d-lui I. L. Caragiale', a aparut �n cursul anului 1889.

Creator al schi?ei �n literatura rom�na, a scris numeroase 'Momente' ?i 'Schi?e',

asemanatoare teatrului, prin fondul lor dramatic ?i comic: 'Domnul Goe', 'Vizita',
'Bubico', 'Tren de placere', 'Peti?iune', 'Caldura mare', 'Un pedagog de ?coala
noua', 'Ultima ora', 'Inspec?iune', 'High-life', 'Telegrame', 'Justi?ie' etc.

Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observa?ie psihologica ?i naturalista

('O faclie de Pa?ti, 'Pacat', 'Doua loturi', '�n vreme de razboi') ?i fantastica
('La hanul lui M�njoala', 'Kir Ianulea'). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire,
E.A. Poe ?.a., iar opera sa a fost, la r�ndul ei, tradusa �n numeroase limbi.

La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a �ncetat din via?a la Berlin. Mai t�rziu, a
fost �nmorm�ntat la Cimitirul Bellu din Bucure?ti, nu departe de Mihai Eminescu. A
fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Rom�ne la 28 octombrie
1948.AGERPRES