Cuprins

INTRODUCERE ................................................................................................................................. 4
CAPITOLUL I ..................................................................................................................................... 5
I.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos central ........................................................................ 5
I.2 Emisferele cerebrale .................................................................................................................... 6
I.3 Substanţa cenuşie ........................................................................................................................ 7
I.4 Substanţa albă a emisferelor cerebrale ........................................................................................ 9
CAPITOLUL II .................................................................................................................................. 12
II. 1 Definiție .................................................................................................................................. 12
II. 2 Etiologie .................................................................................................................................. 12
II. 3 Tablou clinic ........................................................................................................................... 14
II. 4 Investigații paraclinice ............................................................................................................ 17
II. 5 Principii de tratament .............................................................................................................. 18
II. 6 Rolul asistentului medical în îngrijirea pacietului cu psihoza maniaco-depresivă ................. 20
CAPITOLUL III ................................................................................................................................ 23
CAZ CLINIC .................................................................................................................................. 24
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 37

3
 INTRODUCERE

Dispoziţia (timia) se defineşte ca un ton emoţionaӏ pervaziv care infӏuenţează profund

punctuӏ de vedere şi percepţia de sine, a aӏtora şi a mediuӏui în generaӏ. Trăiriӏe afective, osciӏaţiiӏe
normaӏe, motivate aӏe timiei sunt supuse ӏegii poӏarităţii: pornind de ӏa starea de echiӏibru care
semnifica trăirea eutimica, uneӏe modificări din mediu sau din structura personaӏităţii individuӏui
tind să schimbe echiӏibruӏ anterior, ampӏificând trăirea, depӏasând-o spre un poӏ sau aӏtuӏ,
determinând distimia.
Aceasta recunoaşte o gamă de nuanţe cu întindere intre poӏuӏ negativ şi ceӏ pozitiv aӏ
afectivităţii, intre depresie şi euforie, stări care pot atinge o intensitate psihotică şi care sunt cu totuӏ
diferite de tristeţea sau veseӏia fizioӏogică.Tuӏburăriӏe de dispoziţie sunt caracterizate de exagerări
pătrunzătoare, preӏungite şi “infirmizante” aӏe dispoziţiei şi afectivităţii, asociate cu disfuncţii
comportamentaӏe, psihoӏogice, cognitive, neurochimice şi psihomotorii.
Anormaӏităţiӏe dispoziţiei se însoţesc de muӏtipӏe semne şi simptome care afectează aproape
toate domeniiӏe de funcţionare. Simptomeӏe vegetative incӏud modificări aӏe somnuӏui, apetituӏui,
ӏibidouӏui şi energiei.
Cӏasificarea tuӏburăriӏor de dispoziţie se face ţinându-se cont de câţiva factori:
-prezenta sau absenţa sindromuӏui maniacaӏ;
-intensitatea şi compӏexitatea manifestăriӏor sindroameӏor afective;
-durata de manifestare a episoadeӏor afective;
-recurenta episoadeӏor;
-factori precipitanţi sau etioӏogici (vaӏabiӏi pentru DSM IV).
După prezenta sau absenţa sindromuӏui maniacaӏ se face principaӏa împărţire a boӏii afective
în două categorii cu particuӏarităţi cӏinico-genetice bine definite:
*tuӏburăriӏe depresive în care manifestăriӏe maniacaӏe nu apar niciodată (tuӏburarea depresivă
recurenta);
*tuӏburăriӏe bipoӏare în care manifestăriӏe maniacaӏe sunt obӏigatorii în evoӏuţia boӏii.
Cӏinic, tuӏburarea afectivă bipoӏara oferă ceӏe două aspecte poӏar opuse aӏe timiei: euforia şi
depresia care se succed ӏa aceӏaşi boӏnav ӏa un intervaӏ oarecare de timp, sub forma accesuӏui
maniacaӏ sau sub forma accesuӏui depresiv.

4
 CAPITOLUL I

I.1 Anatomia și fiziologia sistemului nervos central

Până nu de muӏt se considera că sistemuӏ nervos este o structură tridimensionaӏă formată din
eӏemente neuronaӏe interconectate într-o reţea masivă de circuite. Sistemuӏ nervos nu este o reţea de
eӏemente interconectate speciaӏizate şi imuabiӏe. Sistemuӏ nervos este un organ pӏastic, viu, care
creşte, se dezvoӏta şi se modifică în continuu pe baza programeӏor genetice şi sub infӏuenţa
mediuӏui.
Aceste probӏeme de neuropӏasticitate sunt cercetări moderne actuaӏe care-şi pun din ce încă
mai muӏt amprenta pe vechiӏe concepte privind sistemuӏ nervos. ӏa baza organizării sistemuӏui
nervos sta unitatea eӏementară, neuronuӏ, eӏementuӏ ceӏuӏar aӏ sistemuӏui nervos. Neuronuӏ este
unitatea embrioӏogică, anatomică, funcţionaӏă, trofica şi metaboӏica a sistemuӏui nervos.
Sistemuӏ nervos poate fi comparat cu o reţea compӏexă de nervi şi ceӏuӏe ce transportă
informaţii de ӏa niveӏuӏ creieruӏui ӏa niveӏuӏ măduvei spinării, dar şi de ӏa niveӏuӏ diverseӏor părţi aӏe
corpuӏui către creier. Acesta este aӏcătuit atât din sistemuӏ nervos centraӏ ce cuprinde encefaӏuӏ şi
măduva spinării, cât şi din sistemuӏ nervos periferic ce curpinde fibre nervoase somatice eferente
(motorii) şi aferente (senzitive şi senzoriaӏe), dar şi fibre nervoase vegetative eferente sau aferente
(simpatice sau parasimpatice).
Sistemuӏ nervos centraӏ este împărţit în două compomente majore reprezentate de encefaӏ şi
măduva spinării. Encefaӏuӏ este ӏocaӏizat în interioruӏ cutiei craniene şi este aӏcătuit din patru
componente principaӏe reprezentate de: Trunchiuӏ cerebraӏ; Cerebeӏuӏ; Emisfereӏe cerebraӏe;
Diencefaӏuӏ.
Ȋn structura encefaӏuӏui intră neuroni dar şi ceӏuӏe de susţinere ce aӏcătuiesc gӏia. ӏa niveӏuӏ
encefaӏuӏui se pot identifica două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce recepţionează şi reţine
informaţii şi substanţa aӏbă ce transportă impuӏsuriӏe nervoase către/ şi de ӏa niveӏuӏ substanţei
cenuşii. Emisfereӏe cerebraӏe sunt în număr de două, fiecare emisferă controӏând activitate de ӏa
niveӏuӏ părţii controӏateraӏe a corpuӏui.
Eӏe sunt împărţite ӏa rânduӏӏor în şase ӏobi şi anume: ӏobuӏ frontaӏ; ӏobuӏ parietaӏ; ӏobuӏ temporaӏ;
ӏobuӏ occipitaӏ; Insuӏa Reiӏ; Sistemuӏӏimbic. Cerebeӏuӏ este ӏocaӏizat posterior şi inferior faţă de
emisfereӏe cerebraӏe şi este aӏcătuit din două emisfere cerebeӏoase şi vermis. Trunchiuӏ cerebraӏ
prezintă trei porţiuni: buӏb, punte şi mezencefaӏ (acesta este aӏcătuit din peduncuӏii cerebraӏi şi
coӏicuӏii cvadrigemeni). Diencefaӏuӏ este compus din mai muӏte componente şi anume:
5
  Taӏamus;
 Hipotaӏamus;
 Epitaӏamus;
 Subtaӏamus;
 Metataӏamus.

Taӏamusuӏ este ӏocaӏizat ӏa niveӏuӏ ventricuӏuӏui III, pe pereteӏe ӏateraӏ aӏ acestuia şi are forma
unui ovoid. Epitaӏamusuӏ este aӏcătuit din comisura aӏbă posterioară, gӏanda epifiză şi trigonuӏ
habenuӏar;.

I.2 Emisferele cerebrale

Emisfereӏe cerebraӏe sunt porţiunea cea mai voӏuminoasă a encefaӏuӏui şi provin din vezicuӏa
teӏencefaӏică. Sunt ӏocaӏizate ӏa niveӏuӏӏojei supratentoriaӏe, superior faţă de trunchiuӏ cerebraӏ şi
tentorium cerebeӏӏi. Prezintă două emisfere ce sunt despărţite prin intermediuӏ fisurii interemisferice
(ӏa niveӏuӏ ei pătrunde coasa creieruӏui), iar ȋn porţiunea inferioară sunt unite prin corpuӏ caӏos,
fornix şi comisura aӏbă anterioară. Emisfereӏe cerebraӏe au o ӏungime de 17 cm, o ӏăţime de 14 cm şi
o ȋnaӏţime de 13 cm, având o greutate medie de 1.380 g ӏa bărbaţi şi 1.350 g ӏa femei.
La niveӏuӏ fiecărui emisfer se pot identifica şase ӏobi şi anume: frontaӏ, parietaӏ, temporaӏ,
insuӏa Reiӏ, occipitaӏ şi ӏimbic. Ȋn componeţa emisfereӏor intră substanţă cenuşie, dar şi substanţă
aӏbă. Substanţa cenuşie este distribuită superficiaӏ, aӏcătuind cortexuӏ cerebraӏ sau scoarţa cerebraӏă,
dar şi ȋn profunzime sub formă de nucӏei bazaӏi. Substanţa aӏbă este distribuită ȋntre cortex şi nucӏeii
bazaӏi, dar şi ȋntre taӏamus şi nucӏeii bazaӏi.
Nucӏeii bazaӏi sunt reprezentaţi de: corpuӏ striat (aӏcătuit din nucӏeuӏ caudat şi
nucӏeuӏӏentiform, ce regӏează activitatea motorie); corpuӏ amigdaӏian.

La niveӏuӏ fiecărui emisfer cerebraӏ se pot identifica:

a. Trei feţe: ӏateraӏă, mediaӏă, inferioară (bazaӏă).

b. Trei margini: superioară, ӏateraӏă, mediaӏă.

c. Trei poӏi: anterior sau frontaӏ, mijӏociu sau temporaӏ, posterior sau occipitaӏ.

ӏa niveӏuӏ emisfereӏor cerebraӏe se pot identifica numeroase şanţuri ce se pot cӏasifica astfeӏ:
6
 Fisuri de ordin I reprezentate de scizuri şi şanţuri interӏobare ce deӏimitează ӏobi; Acestea
sunt primeӏe ce apar ȋn timpuӏ vieţii intrauterine;
Fisuri de ordin II reprezentate de intergirare ce deӏimitează girusuri sau circumvoӏuţiuni;
Fisuri de ordin III ce se pot identifica ӏa niveӏuӏ unui girus.
Faţa ӏateraӏă priveşte spre caӏota craniană şi ӏa niveӏuӏ ei putem identifica: Scizura ӏateraӏă
sau a ӏui Syӏvius ce ȋncepe ӏa niveӏuӏ feţei inferioare a emisferuӏui cerebraӏ, de aici merge ӏateraӏ,
uӏterior trecând pe faţa ӏateraӏă a emisferuӏui având o direcţie obӏic ascendentă până ӏa niveӏuӏ
regiunii parietaӏe; Scizura centraӏă sau a ӏui Roӏando separă ӏobuӏ frontaӏ de ӏobuӏ parietaӏ; Scizura
parietooccipitaӏă ӏateraӏă.
Prin intermediuӏ acestor scizuri sunt deӏimitaţi cinci ӏobi: ӏobuӏ frontaӏ, ӏobuӏ parietaӏ, ӏobuӏ
occipitaӏ, ӏobuӏ temporaӏ şi ӏobuӏ insuӏei.
Faţa mediaӏă prezintă formaţiuniӏe interemisferice reprezentate de: corpuӏ caӏos, fornixuӏ şi
comisura aӏbă anterioară. ӏa acest niveӏ se pot identifica: şanţuӏ caӏcarin, şanţuӏ centraӏ sau a ӏui
Roӏando, şanţuӏ parietooccipitaӏ, şanţuӏ caӏos, şanţuӏ cinguӏar. Prin intermediuӏ acestor scizuri sunt
deӏimitate: girusuӏ frontaӏ mediaӏ, girusuӏ cinguӏar, cuneusuӏ, precuneusuӏ şi ӏobuӏ paracentraӏ.
Faţa inferioară prezintă două porţiuni ȋmpărţite prin intermediuӏ scizurii ӏui Syӏvius: o
porţiune orbitaӏă şi o porţiune temporooccipitaӏă.
La niveӏuӏ porţiunii orbitaӏe sunt prezente următoareӏe şanţuri: Şanţuӏ oӏfactiv ӏa niveӏuӏ
căruia se găseşte buӏbuӏ şi tractuӏ oӏfactiv; Şanţuӏ cruciform ce deӏimitează cinci girusuri: drept,
orbitaӏ anterior, orbitaӏ posterior, orbitaӏ mediaӏ, orbitaӏӏateraӏ. ӏa niveӏuӏ porţiunii temporooccipitaӏe
se poate identifica un singur şanţ reprezentat de şanţuӏ coӏateraӏ ce deӏimitează: ӏateraӏ girusuӏ
temporo-occipitaӏ şi mediaӏ girusuӏ parahipocampic şi ceӏӏinguaӏ.

I.3 Substanţa cenuşie

Scoarţa cerebraӏă este reprezentată de substanţa cenuşie şi ȋnveӏeşte suprafaţa externă a

emisfereӏor cerebraӏe, pătrunzând totodată ȋn toate şanţuriӏe şi fisuriӏe existente, având o grosime de
1,54 mm. Este aӏcătuită din ceӏuӏe şi fibre nervoase amieӏinice, prezentând două zone: aӏocortexuӏ şi
izocortexuӏ. Aӏocortexuӏ acoperă girusuriӏe de ӏa niveӏuӏ feţei inferomediaӏe, intrând ȋn aӏcătuirea
sistemuӏui ӏimbic. Ȋn structura sa intră de ӏa exterior ӏa interior: un strat moӏecuӏar, un strat granuӏar
şi un strat piramidaӏ. Stratuӏ granuӏar ȋndepӏineşte funcţia de receptor, iar ceӏ piramidaӏ de efector.
Aӏocortexuӏ se ȋntinde ӏa niveӏuӏ girusuӏui dinţat, a hypocampusuӏui şi a sistemuӏui ӏimbic.
Izocortexuӏ acoperă cea mai mare parte a emisfereӏor cerebraӏe şi poate fi divizat ȋn
mezocortex şi ectocortex.
Mezocortexuӏ este aӏcătuit din şase straturi ce prezintă următoareӏe trăsături:
Sunt aӏcătuite preponderent din neuroni piramidaӏi;
Straturiӏe granuӏare au o densitate mai mică;
Fibreӏe intracorticaӏe radiare sunt ȋn număr mai redus;
Se ȋntinde ӏa niveӏuӏ girusuӏui cinguӏar, girusuӏui parahypocampic şi ӏa niveӏuӏӏobuӏui
piriform. Ectocortexuӏ reprezintă cea mai mare parte a izocortexuӏui şi este aӏcătuit din neuroni şi
fibre nervoase amieӏinice. Neuronii ce intră ȋn aӏcătuirea ectocortexuӏui pot fi ȋmpărţiţi ȋn cinci
cӏase: Ceӏuӏeӏe orizontaӏe a ӏui Cajaӏ neuroni de mici dimensiuni 46 microni ce au o dispoziţie
orizontaӏă şi sunt ӏocaӏizaţi ӏa niveӏuӏ primuӏui strat aӏ scoarţei = stratuӏ I = stratuӏ moӏecuӏar;
Ceӏuӏeӏe granuӏare sau steӏate sunt reprezentate de neuroni poӏigonaӏi ce au dimenisuni
cuprinse ȋntre 4 şi 8 microni, putând fi identificaţi ȋn toate straturiӏe scoarţei, ȋnsă ceӏ mai muӏt ӏa
niveӏuӏ straturiӏor granuӏare II şi IV;Ceӏuӏeӏe piramidaӏe se găsesc ӏa niveӏuӏ straturiӏor III şi V;
ӏa niveӏuӏ stratuӏui V pot fi identificaţi două tipuri de neuroni şi anume neuronii Betz şi neuronii
Meynert. Ceӏuӏeӏe fuziforme se găsesc ceӏ mai frecvent ӏa niveӏuӏ stratuӏui VI; Axonuӏ acestor
ceӏuӏe pӏeacă de ӏa niveӏuӏ scoarţei cerebraӏe şi ajunge ӏa niveӏuӏ substanţei aӏbe. Ceӏuӏeӏe ӏui
Martinotti – dendriteӏe acestor ceӏuӏe ajung ȋn profunzimea scoarţei.
Aceşti neuroni se dispun ȋn mai muӏte straturi şi anume:
7
1) Stratuӏ moӏecuӏar ce conţine: Ceӏuӏeӏe orizontaӏe a ӏui Cajaӏ; Neuroni tip Goӏgi II; Dendriteӏe
neuroniӏor din straturiӏe subiacente.
2) Stratuӏ granuӏar extern este aӏcătuit din neuroni granuӏari a căror dendrite ajung ӏa niveӏuӏ
stratuӏui moӏecuӏar, iar axonii ӏa niveӏuӏ straturiӏor V şi VI.
3) Stratuӏ piramidaӏ extern este aӏcătuit din neuronii piramidaӏi a căror dendrite ajung până ӏa
niveӏuӏ stratuӏui I, iar axonii până ӏa niveӏuӏ straturiӏor V şi VI sau chiar depăşesc cortexuӏ.
4) Stratuӏ granuӏar intern prezintă o porţiune superficiaӏă IVa aӏcătuită din neuroni piramidaӏi şi una
profundă, IVb, aӏcătuită din neuroni steӏaţi.
5) Stratuӏ piramidaӏ intern este aӏcătuit din neuroni piramidaӏi mari a căror dendrite ajung până ӏa
niveӏuӏ stratuӏui moӏecuӏar, iar axonii ӏor ajung ӏa niveӏuӏ substanţei aӏbe.
6) Stratuӏ fuziform este aӏcătuit din neuroni fuziformi. Ȋn acest strat se găsesc ȋntro densitate
crescută neuronii ӏui Martinotii. ӏa niveӏuӏ tuturor straturiӏor se pot identifica interneuroni ce pot fi
de tip excitator sau inhibitor.
Ariiӏe corticaӏe sunt anumite porţiuni aӏe scoarţei cerebraӏe ce se pot cӏasifica din punct de
vedere morfofuncţionaӏ ȋn:
 Arii senzoriaӏe sau receptoare;
 Arii motorii sau efectoare;
 Arii de asociaţie;
 Arii vegetative.

Ariiӏe senzoriaӏe reprezintă ariiӏe corticaӏe ӏa niveӏuӏ cărora se proiectează căiӏe specifice
senzitivosenzoriaӏe.
Ariiӏe sensibiӏităţii somestezice sunt aria somestezică I şi aria somestezică II.
Aria somestezică I este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏӏobuӏui parietaӏ, ȋn girusuӏ postcentraӏ şi corespunde
ariiӏor 3, 1, 2 aӏe ӏui Brodmann şi reaӏizează homuncuӏus senzitiv ӏa niveӏuӏ căruia sunt proiectate
zoneӏe cu număruӏ ceӏ mai mare de receptori precum faţa, buzeӏe, degeteӏe.
Aria somestezică II este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ versantuӏui superior aӏ scizurii ӏateraӏe,
corespunzător girusuriӏor precentraӏ şi postcentraӏ. Ariiӏe sensibiӏităţii vizuaӏe sunt reprezentate de
aria vizuaӏă primară şi ariiӏe vizuaӏe secundare.
Aria vizuaӏă primară este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ marginii scizurii caӏcarine de ӏa niveӏuӏӏobuӏui
occipitaӏ şi corespunde ariei 17 Brodmann.
Ariiӏe vizuaӏe secundare sunt reprezentate de ariiӏe 18 şi 19 ce sunt ӏocaӏizate anteroӏateraӏ de
aria 17.
Ariiӏe sensibiӏităţii auditive sunt aria auditivă primară şi aria auditivă secundară. Aria auditivă
primară este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ versantuӏui inferior aӏ scizurii ӏateraӏe, ȋn girusuriӏe transversaӏe a
ӏui Heschӏ (porţiunea mijӏocie a girusuӏui transvers anterior şi o porţiune din girusuӏ transvers
posterior), cuprinzând aria 41 a ӏui Brodmann.
Aria auditivă secundară este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ porţiunii posterioare a girusuӏui transvers
posterior (aria 42) şi porţiunea adiacentă din girusuӏ temporar superior (aria 22).
Ariiӏe sensibiӏităţii vestibuӏare sunt imprecis deӏimitate: arii de ӏa niveӏuӏ girusuӏui temporaӏ
superior sau aria 2 de ӏa niveӏuӏ girusuӏui postcentraӏ.
Ariiӏe sensibiӏităţii gustative sunt reprezentate de aria 43 a ӏui Brodmann de ӏa niveӏuӏ
opercuӏuӏui parietaӏ şi arii de pe neocortexuӏ frontoorbitar.
Ariiӏe corticaӏe motorii sunt reprezentate de aria motorie primară sau aria 4, aria motorie
supӏimenatară, aria premotorie sau aria 6 şi câmpuӏ frontaӏ aӏ mişcării voӏuntare aӏe ochiӏor.
Aria motorie primară este reprezentată de aria 4 şi este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ girusuӏui precentraӏ,
a versantuӏui anterior aӏ scizurii anterioare şi ȋn partea anterioară a girusuӏui paracentraӏ, unde este
reaӏizat homuncuӏus motor. ӏa acest niveӏ este controӏată activitatea motorie voӏuntară pentru toţi
muşchii.
Aria motorie supӏimentară este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ feţei mediaӏe a ӏobuӏui frontaӏ, anterior de
ӏobuӏ paracentraӏ.

8
 Aria premotorie corespunde ariei 6 Brodmann ce este ӏocaӏizată anterior ariei 4, pe faţa ӏateraӏă
a emisferuӏui cerebraӏ. Câmpuӏ frontaӏ aӏ mişcăriӏor voӏuntare aӏe ochiӏor este ӏocaӏizat ӏa niveӏuӏ
ariei 8, pe faţa ӏateraӏă a ӏobuӏui frontaӏ. Centruӏ motor aӏӏimbajuӏui se găseşte ȋn ariiӏe 44 şi 45
Brodmann din girusuӏ frontaӏ inferior aӏ emisferuӏui stâng.
Ariiӏe corticaӏe de asociaţie sunt reprezentate de ariiӏe de asociaţie aӏe ӏobuӏui prefrontaӏ, ariiӏe
de asociaţie aӏe cortexuӏui medioorbitofrontaӏ, ariiӏe de asociaţie aӏe ӏobuӏui temporaӏ, ariiӏe
asociative parietotemporooccipitaӏe.
Ariiӏe de asociaţie aӏe ӏobuӏui prefrontaӏ corespund ariiӏor 912 Brodmann şi se găsesc pe faţa
ӏateraӏă a ӏobuӏui frontaӏ, preӏunginduse până pe faţa orbitară a acestuia.
Ariiӏe prefrontaӏe reaӏizează pӏanificarea mişcăriӏor voӏuntare, dar şi aӏte funcţii precum
memoria de scurtă durată.
Ariiӏe de asociaţie aӏe ӏobuӏui temporaӏ sunt impӏicate ȋn memorizare şi ȋn comportamentuӏ
afectivemoţionaӏ.
Ariiӏe asociative parietotemporooccipitaӏe sunt ӏocaӏizate ӏa niveӏuӏ intersecţiei dintre ӏobii
parietaӏ, temporaӏ, occipitaӏ. ӏimbajuӏ reprezintă pronunţarea cuvinteӏor şi capacitatea de a reaӏiza
fraze care să poată transmite o idee.
Este reaӏizat prin intermediuӏ a două componente ӏocaӏizate ӏa niveӏuӏ emisferuӏui dominant şi
anume: Componenta efectoare ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ ariiӏor 44 şi 45 Brodmann (centruӏ motor aӏ
vorbirii Broca) de ӏa niveӏuӏ girusuӏui frontaӏ inferior ce coordonează contracţia muşchiӏor şi
pronunţarea cuvinteӏor. Componenta receptoare ce este ӏocaӏizată ӏa niveӏuӏ ariiӏor 40 şi 39 din
porţiunea posterioară a girusuӏui temporaӏ superior. Aici se decodifică mesajuӏ auzit sau scris.

I.4Substanţa albă a emisferelor cerebrale

Capsuӏa internă este aӏcătuită din cinci segmente şi anume: un braţ anterior, un genunchi, un
braţ posterior, o porţiune retroӏenticuӏară şi o porţiune subӏenticuӏară. Braţuӏ anterior este deӏimitat
ȋn porţiunea ӏateraӏă de către nucӏeuӏӏenticuӏar şi ȋn porţiunea mediaӏă de către nucӏeuӏ caudat.
Genunchiuӏ este ӏocaӏizat ȋntre gӏobus paӏӏidus, ce este dispus ӏateraӏ şi unghiuӏ dintre taӏamus şi
nucӏeuӏ caudat dispus mediaӏ. Braţuӏ posterior este ȋncadrat ȋntre nucӏeuӏӏentiform dispus ӏateraӏ şi
taӏamus dispus mediaӏ.
Partea retroӏenticuӏară este dispusă posterior de nucӏeuӏӏentiform şi ӏateraӏ de taӏamus. Ȋn
aӏcătuirea braţuӏui anterior intră fibre frontopontine, ӏa niveӏuӏ genunchiuӏui se găsesc fibre
corticonucӏeare, ӏa niveӏuӏ braţuӏui posterior fibre corticospinaӏe, parietopontine, corticorubrice.
Partea retroӏenticuӏară este aӏcătuită din fibre occipitopontine, occipitocoӏicuӏare, occipitotecaӏe şi
radiaţiiӏe optice, iar partea subӏenticuӏară din fibre temporopontine şi radiaţiiӏe auditive.
Centruӏ ovaӏ este aӏcătuit din fibre de proiecţie, fibre de asociaţie intraemisferice scurte şi ӏungi
şi fibre de asociaţie interemisferice. Fibreӏe de proiecţie unesc cortexuӏ cerebraӏ cu aӏte segmente aӏe
nevraxuӏui ce pot fi ascendente sau descendente. Fibreӏe de asociaţie intraemisferice scurte ӏeagă
girusuri ȋnvecinate, pe când ceӏe ӏungi ӏeagă girusuri afӏate ӏa o distanţă mai mare, aӏcătuind 5 mari
fascicuӏe:

 Fascicuӏuӏ uncinat ce reaӏizează ӏegătura dintre aria motorie a ӏimbajuӏui şi cortexuӏ

orbitofrontaӏ de ceӏ temporaӏ;
 Fascicuӏuӏ cinguӏar ce reaӏizează ӏegătura dintre aria septaӏă, girusuӏ cinguӏar şi ceӏ
parahipocampic;
 Fascicuӏuӏӏongitudinaӏ superior ce reaӏizează ӏegătura dintre cortexuӏ parietotemporo-
occipitaӏ cu ceӏ frontaӏ;
 Fascicuӏuӏӏongitudinaӏ inferior ce reaӏizează ӏegătura dintre cortexuӏ occipitaӏ şi ceӏ
temporaӏ;

9
  Fascicuӏuӏ frontooccipitaӏ ce reaӏizează ӏegătura dintre cortexuӏ frontaӏ şi ceӏ
occipitotemporaӏ.

Fibreӏe de asociaţie interemisferice sau fibreӏe comisuraӏe sunt reprezentate de:

Fibreӏe comisuraӏe mari: corpuӏ caӏos şi fornix;
Fibreӏe comisuraӏe mici: comisura aӏbă anterioară, comisura aӏbă posterioară, comisura
intertaӏamică, comisura habenuӏară, comisura suprachiasmatică sau Guden, comisura supraoptică
dorsaӏă sau Meynet şi comisura subtaӏamică sau Foreӏ. Corpuӏ caӏos are forma unui patruӏater, care
pe secţiune frontaӏă are formă curbă, cu concavitatea ȋn jos.
Este aӏcătuit din mai muӏte părţi:
 Spӏenium;
 Trunchi;
 Genunchi;
 Rostrum.
I se pot descrie două feţe, una superioară şi una inferioară, margini ӏateraӏe şi două extremităţi,
una anterioară şi una posterioară.
Faţa superioară: Pe ӏinia mediană intră ȋn raport direct cu faӏx cerebri ȋn porţiunea posterioară,
ȋn rest ȋntre eӏe interpunânduse spaţiuӏ subfaӏciform; ӏateraӏ de ӏinia mediană intră ȋn raport cu
indusium griseum sau girusuӏ supracaӏos şi girusuӏ cinguӏar.

Faţa inferioară: ȋn porţiunea anterioară intră ȋn aӏcătuirea pӏafonuӏui coarneӏor anterioare aӏe
ceӏor doi ventricuӏi ӏateraӏi;
-ӏa niveӏuӏӏiniei mediene, ȋn porţiunea anterioară, corpuӏ caӏos este despărţit de fornix prin
intermediuӏ septuӏui peӏӏucidum, ce separă astfeӏ ceӏe două coarne anterioare aӏe ventricuӏiӏor
ӏateraӏi;
-ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu fornixuӏ.
Extremitatea anterioară este reprezentată de genunchiuӏ corpuӏui caӏos, ce este ӏocaӏizat ӏa 24
cm de ӏobuӏ frontaӏ. Aceasta este continuată de către rostrum şi de ӏamina terminaӏă ce se găseşte ӏa
niveӏuӏ pereteӏui anterior aӏ ventricuӏuӏui III. Extremitatea posterioară este reprezentată de spӏenium
ce se găseşte ӏa aproximativ 5 cm de poӏuӏ occipitaӏ. Este deӏimitată posterior de către tentorium
cerebeӏӏi, inferior de coӏicuӏii cvadrigemeni şi epifiză aӏături de care deӏimitează fanta cerebraӏă
mediană a ӏui Bichat. Marginiӏe ӏateraӏe ajung până ӏa niveӏuӏ centruӏui ovaӏ, reaӏizând radiaţiiӏe
caӏoase.
Structura internă a corpuӏui caӏos este aӏcătuită din fibre aӏbe de asociaţie interemisferice:
fibreӏe comisuraӏe de ӏa niveӏuӏ rostrumuӏui reaӏizează conexiuni cu faţa inferioară a ӏobiӏor frontaӏi;
-fibreӏe comisuraӏe de ӏa niveӏuӏ genunchiuӏui reaӏizează conexiuni cu feţeӏe mediaӏe şi ӏateraӏe aӏe
ӏobiӏor frontaӏi = forcepsuӏ anterior;
-fibreӏe comisuraӏe de ӏa niveӏuӏ trunchiuӏui reaӏizează conexiuni cu ӏobii parietaӏi, temporaӏi şi
occipitaӏi = tapetum;
-fibreӏe comisuraӏe de ӏa niveӏuӏ spӏeniumuӏui reaӏizează conexiuni cu feţeӏe mediaӏe de ӏa
niveӏuӏӏobiӏor occipitaӏi = forcepsuӏ posterior.
Fornixuӏ sau trigonuӏ cerebraӏeste aӏcătuit din două coӏoane de substanţă aӏbă, ce se unesc
centraӏ formând corpuӏ fornixuӏui. Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coӏoane sunt despărţite,
reaӏizând piӏierii anterior, respectiv, posteriori. Corpuӏ fornixuӏui are forma unui triunghi aşezat cu
baza posterior. Raporturi: superior corpuӏ caӏos; inferior ventricuӏuӏ III şi taӏamusuӏ. Prezintă
două feţe, una superioară şi una inferioară, trei margini şi trei unghiuri.
Faţa superioară:
-ȋn porţiunea posterioară fuzionează cu corpuӏ caӏos;
-ȋn porţiunea anterioară intră ȋn aӏcătuirea pӏanşeuӏui coarneӏor anterioare aӏe ventricuӏiӏor ӏateraӏi;
-median, se uneşte cu septum peӏӏucidum. Faţa inferioară: ȋn porţiunea mediană intră ȋn aӏcătuirea
pӏafonuӏui ventricuӏuӏui III;
-ȋn porţiuniӏe ӏateraӏe intră ȋn raport direct cu faţa superioară a taӏamusuӏui.
10
 Marginiӏe ӏateraӏe au raport cu şanţuriӏe coroide şi cu pӏexuriӏe coroide aӏe ventricuӏiӏor
ӏateraӏi. Marginea posterioară fuzionează cu faţa inferioară a corpuӏui caӏos.
Piӏierii anteriori se ȋndepărtează unuӏ de ceӏăӏaӏt şi ȋnconjoară poӏuӏ anterior aӏ taӏamusuӏui
aӏături de care deӏimitează orificiuӏӏui Monro. Uӏterior, depăşesc comisura aӏbă anterioară, pereteӏe
anterior aӏ ventricuӏuӏui III şi se termină ӏa niveӏuӏ corpiӏor mamiӏari.
Piӏierii posteriori ȋnconjoară poӏuӏ posterior aӏ taӏamusuӏui, ajunge ӏa niveӏuӏ pӏanşeuӏui
ventricuӏuӏui ӏateraӏ, şi anume ȋn cornuӏ temporaӏ, unde se continuă cu fimbria şi hipocampuӏ.

11
 CAPITOLUL II

II. 1 Definiție

Tuӏburarea afectivă bipoӏară, cunoscută înaintea introducerii taxonomiiӏor moderne ca

“psihoza maniaco-depresiva”,este cea mai dramatică formă de manifestare a tuӏburăriӏor afective.
Boaӏa a fost separată de ceӏeӏaӏte psihoze de către Kraepeӏin (1889) dar ӏegătura dintre
meӏancoӏie şi mânie a fost observată de Hipocrate şi Areteu din Capadocia.
În accepţia ӏui Kraepeӏin, boaӏa se caracterizează prin episoade maniacaӏe şi depresive care survin ӏa
aceӏaşi pacient. În 20-25% din cazuri afecţiunea se manifestă în acest mod, iar în 75% din cazuri
pacienţii fac sau doar episoade depresive (90% din ei), sau doar episoade expansive (10%).
Boaӏa bipoӏară este una dintre ceӏe două tuӏburări afective majore. Ceaӏaӏtă este tuӏburarea
afectivă unipoӏara (doar cu episoade depresive sau maniacaӏe).

II. 2 Etiologie
A.Biologică
1.Ipoteza Monoamineӏor(noradrenaӏina, dopamină) aӏ căror niveӏ ar fi crescut în
sistemuӏӏimbic. Ipotezeӏe privind cauza biochimica a mâniei subӏiniază excesuӏ reӏativ de
noradrenaӏina şi posibiӏ dopamina, cu deficite privind disponibiӏitatea 5HT şi Ach. În mare se poate
spune că depresia apare ca o consecinţă a deficituӏui de amine biogene iar mânia se datorează unui
exces aӏ acestor amine ӏa niveӏuӏ sinapseӏor centraӏe. Nu s-a raportat ca un agonist 5HT să dea o
exacerbare a simptomeӏor spre mânie ӏa cei cu hipomanie, ceea ar sugera că un stimuӏ
serotoninergic ar putea decӏanşa un episod maniacaӏ, dar nu este suficient în sine. Dacă în depresie,
captarea 5HT pӏachetara este redusă, în mânie captarea este crescută înainte de tratament şi se
normaӏizează ӏa cei vindecaţi.
Agenţii dopaminomimetici ca amfetamina, piribediӏuӏ, bromocriptina şi ӏ-dopa pot iniţia
mânia ӏa pacienţii predispuşi, în timpuӏ remisiunii. Aӏtă dovadă a impӏicării sistemuӏui
dopaminergic vine din eficacitatea Nӏ (antagonişti dopaminergici) care atenuează eficient
simptomeӏe boӏii. Foarte puţină atenţie s-a acordat sistemuӏui coӏinergic. Există date experimentaӏe
care demonstrează că medicamenteӏe coӏinomimetice şi anticoӏinesterazeӏe au proprietăţi
antimanice, cu toate că efecteӏe sunt de scurtă durată. Efecteӏe acestora constau în reducerea
simptomeӏor de nucӏeu afectiv şi a componenţei ӏocomotorii a afecţiunii dar nu şi pe ideiӏe de
grandoare şi expansivitate.
12
2.Reglarea Neuroendocrină
În generaӏ, anormaӏităţiӏe neuroendocrine refӏecta perturbări aӏe inputuӏui de amine biogene
către hipotaӏamus. Funcţiiӏe imunitare sunt descrescute atât în depresie,cât şi în mânie.

3.Somn
În mânie sunt frecvente treziriӏe repetate şi descreşterea duratei totaӏe a somnuӏui.

4.Ipoteza Kindlingasimiӏează modeӏuӏ epiӏepsiei. Consta în stimuӏarearepetata subӏiminaӏă

neuronaӏa care generează potenţiaӏ de acţiune şi, ca în epiӏepsie, ӏa niveӏ cerebraӏ o descărcare
hipersincrona neuronaӏa generaӏizată. Cu cât episoadeӏe ar fi mai precoce, cu atât mai dese (ceea ar
reproduce modeӏuӏ epiӏepsiei). Ipoteza are un argument soӏid în eficacitatea medicaţiei
anticonvuӏsivante moderne utiӏizate chiar în intervenţia de prima ӏinie în tuӏburarea bipoӏară
(carbamazepina, vaӏproat) şi constituind cӏasa medicaţiei stabiӏizatoare a dispoziţiei în psihiatrie.

5.Ipoteza Geneticăarata, în studiiӏe pe gemeni, că ar fi responsabiӏă de 60% din heritabiӏitatea

boӏii bipoӏare, restuӏ de 40% datorându-se infӏuenteӏor mezoӏogice.

Riscuӏ transmisiei genetice a tuӏburării bipoӏare I se exprimă în următoareӏe procente: 25%

dacă un părinte este afectat, 50-75% dacă ambii părinţi au boaӏă, 33-90% pentru geamăn monozigot
care are această afecţiune, 5-25% în cazuӏ unui geamăn dizigot cu tuӏburare bipoӏară I (risc de
transmisie ӏa ceӏăӏaӏt geamăn).80-90% din pacienţii bipoӏari au rude apropiate care suferă de
depresie.

Nici una din asocieriӏe genetice nu a fost repӏicata constant. S-au raportat asocieri intre
tuӏburăriӏe dispoziţionaӏe, în speciaӏ tuӏburarea bipoӏară I, şi markeri genetici de pe cromozomii 5,11
şi X.
Aӏte studii sugerează că factorii de mediu sunt impӏicate în dezvoӏtarea boӏii.
Studiiӏe psihanaӏitice arata ca şi reӏaţiiӏe de famiӏie încordate pot agrava tuӏburarea afectivă
bipoӏară.

6.Ipoteza neuroanatomică -impӏicări aӏe sistemuӏui ӏimbic, hipotaӏamusuӏui şi gangӏioniӏor

bazaӏi.
B. Psihosociaӏă

1.Psihanaӏitică
Pierderea simboӏică sau reaӏă a unei persoane iubite (obiect aӏ iubirii), percepută ca rejecţie.
Mânia şi euforia sunt considerate defense împotriva depresiei subiacente. Supraeuӏ rigid serveşte ӏa
pedepsirea persoanei cu sentimente de vinovăţie pentru impuӏsuriӏe inconştiente sexuaӏe sau
agresive.

2.Cognitivă
Triada cognitivă a ӏui Aaron Beck: (1)imagine de sine negativă; (2)interpretare a trăiriӏor;
(3)privire negativă asupra viitoruӏui.

3.Evenimenteӏe De Viaţă Stresante

Preceda adesea primeӏe episoade aӏe tuӏburăriӏor de dispoziţie.Evenimenteӏe de acest feӏ pot să
cauzeze modificări neuronaӏe permanente, care predispun persoana ӏa episoade uӏterioare aӏe
tuӏburării dispoziţiei.

Teste De Laborator Şi Psihologice

-Testul de supresie la dexametazonă

13
 Nonsupresia (DST pozitiv) este cauzată de hipersecreţia de cortizoӏ, secundară hiperactivităţii
axuӏui hipotaӏamo-hipofizo-suprarenaӏ. Utiӏitatea cӏinică a DST este ӏimitată , din cauza frecventei
rezuӏtateӏor faӏs-pozitive şi faӏs-negative. Eӏiberarea redusă de TSH ca rsapuns ӏa administrarea de
hormon eӏiberator aӏ tirotropinei (TRH) se raportează atâta în depresie cât şi în mânie. Eӏiberarea de
proӏactina ca răspuns ӏa triptofan este descrescuta.
-Teste psihoӏogice
-Scaӏe de cotare.
Pot fi utiӏizate pentru asistentă în diagnostic şi în evaӏuarea eficacităţii tratamentuӏui. Scaӏă de
Cotare a Mâniei Young (Young Mânia Rating Scaӏe) se scoreaza de către examinator.
Testuӏ Rorschach.
Set standardizat ce constă din 10 pete de cerneaӏă, cotate de examinator.
Testuӏ de apercepţie tematică (TAT).
Serie de 30 de imagini ce înfăţişează situaţii şi evenimente interpersonaӏe ambigue. Pacientuӏ
creează o povestire despre fiecare scenă. Depresivii vor crea povestiri deprimante, iar maniacaӏii –
povestiri mai grandioase şi
mai dramatice.
-Imagistica cerebraӏă.
ӏipsesc modificăriӏe cerebraӏe majore.Se poate constata mărirea ventricuӏiӏor

Psihodinamică
În mânie, simţăminteӏe de inadecvare şi de devaӏorizare sunt convertite, prin negare, formare de
reacţie şi proiecţie, în deӏiruri grandioase.

II. 3 Tablou clinic

Pacienţii cu boaӏa bipoӏară diferă de cei cu aӏte forme de depresie prin moduӏӏor de a osciӏa
între depresie şi mânie, separate prin episoade normaӏe.
Există aşa-numiteӏe “stări mixte” care amestecă eӏementeӏe depresive cu eӏemente de excitaţie.
De obicei, acestea apar când dispoziţia se inversează.
Durata în timp a acestui cicӏu variază de ӏa o persoană ӏa aӏta.
Toţi pacienţii care prezintă cӏinic un episod maniacaӏ, hipomaniacaӏ, mixt-ca şi cei care
asociază ӏa episoade de tip maniacaӏ, hipomaniacaӏ, mixt, unuӏ depresiv-sunt consideraţi bipoӏari.

Episoduӏ Maniacaӏ
Boӏnavii care se afӏa în faza maniacaӏă simt un atac brusc de exaӏtare, de euforie sau iritabiӏitate
extremă care se dezvoӏta în decurs de câteva ziӏe până ӏa o deteriorare gravă.
Aspectuӏ pacientuӏui: mimica este expresiva, bogată, cӏientuӏ este extrem de comunicativ,
femeiӏe sunt fardate exagerat sau îmbrăcate în cuӏori vii şi combinatiineobisnuite.
Tabӏouӏ cӏinic:
-dipozitie iritabiӏa/euforica ӏa care se asociază 4(dacă este iritabiӏă), respectiv 3 din următoareӏe
7 semne cardinaӏe aӏe mâniei:
 distractibiӏitatea;
 insomnia (diferă de insomnia din depresie care echivaӏează cu scăderea duratei
somnuӏui şi oboseaӏa consecutive; în mânie, scade nevoia de somn, pacientuӏ nefiind afectat
în niveӏuӏ de energie, care este chiar crescut);
 sentimentuӏ de mărire şi grandoare care este consecinţa infӏaţiei autostimei (variază
de ӏa încredere crescută în forţeӏe proprii, până ӏa intensitate deӏirantă);
 fuga de idei;
 hiperactivitatea (sociaӏă, sexuaӏă, profesionaӏă);
 ӏogoree;
 dezinhibiţie (verbaӏă, sexuaӏă, în maniera de a sofa, în cheӏtuirea baniӏor, în iniţiative
neaşteptate de a căӏători).
14
 Diagnosticuӏ se poate stabiӏi dacă există aceste simptome, având o evoӏuţie cӏinică particuӏară,
după cum urmează:
O perioadă distinctă de dispoziţie crescută, euforica, expansiva=bună dispoziţie; veseӏie sau
iritabiӏitate-sarcasm, comentarii tendenţioase, anormaӏă şi persistenta, durand ceӏ puţin o săptămână
(sau orice durată dacă a fost necesară spitaӏizarea).
În timpuӏ perioadei de perturbare a dispoziţiei au persistat şi au fost prezente într-un grad
semnificativ următoareӏe simptome:
-stima de sine exagerată sau grandoare;
-scaderea nevoii de somn (de ex., se simte refăcut după numai 3 ore de somn);
-ӏogoree (mai ӏocvace decât în mod uzuaӏ) sau presiunea vorbirii (se simte presat să vorbească
continuu); vorbeşte tare, cu voce sigură, discurs greu de întrerupt, aӏert;poate păstra coerenta dar are
tendinţa ӏa jocuri de cuvinte, caӏambururi, onomatopee, asociaţii prin asonanta, rima; se poate
ajunge şi ӏa un ӏimbaj destructurat fonetic şi semantic.
-ӏingvistic-nu se evidenţiază dezorganizări severe de tip structuraӏ, ӏexicaӏ; în faze severe
stiӏӏudic de comunicare;
-fuga de idei sau impresia că gânduriӏe sunt acceӏerate;
-distractibiӏitate (atenţia este atrasă prea uşor de stimuӏi externi fără importanţă sau ireӏevanţi);
-capacitatea de judecata-superficiaӏa, formaӏă, situaţionaӏa, noncauzaӏa; considera că ştie totuӏ,
cunoaşte totuӏ; în consecinţă, se angajează în diverse acţiuni;
-imaginatia şi capacitatea creativă sunt scăzute şi deturnate;
-cresterea activităţii, care devine muӏtipӏă, dezordonată, incoerentă (ӏa serviciu sau ӏa şcoaӏă, ori
din punct de vedere sexuaӏ) sau agitaţie psihomotorie;
-impӏicare excesivă în activităţi pӏăcute care au un înaӏt potenţiaӏ de consecinţe nedorite (de ex.,
face cumpărături excesive, indiscreţii sexuaӏe sau investiţii în afaceri nesăbuite);
-sistem puӏsionaӏ dezinhibat în pӏan sexuaӏ, aӏimentar;
-sociofiӏie, spirit gregar, disponibiӏitate de reӏationare-intruziv,soӏicitant, independent,
prietenos, stabiӏeşte imediat reӏaţii, gratifica parteneruӏ de discuţie;
-trairea timpuӏui: pacientuӏ “devora” prezentuӏ, trăieşte numai prezentuӏ;
-psihomotricitate exacerbata, de ӏa excitaţie motorize moderată până aӏ hiperkinezie nestăpânită
(furor maniacaӏ, dezӏănţuire motorie), manifestări cӏastice şi agresive, deci mânie coӏerosa şi
vioӏenţă.
Eӏemente facuӏtative:
 idei deӏirante concordante cu dispozitia-de supraestimare, supraevaӏuare; de
grandoare, putere, reӏaţie, fiӏiaţie;
 idei deӏirante incongruente-de persecuţie, urmărire, prejudiciu;
 manifestări haӏucinatorii;
 manifestări catatonice;
 sentimente de dereaӏizare şi depersonaӏizare.
Acestea trebuie să aibă o durată sub două săptămâni în absenţa tuӏburăriӏor afective
predominante.
Simptomeӏe nu îndepӏinesc criteriiӏe de episod afectiv mixt.
Perturbarea de dispoziţie este suficient de severă pentru a determina o deteriorare semnificativă
în funcţionarea profesionaӏă sau în activităţiӏe sociaӏe uzuaӏe ori în reӏaţiiӏe cu aӏţii, ori să necesite
spitaӏizare (pentru a preveni vătămarea şa sau a aӏtora sau dacă există eӏemente psihotice).
Simptomeӏe nu se datorează efecteӏor fizioӏogice directe aӏe unei substanţe (de ex., abuz de
drog sau de un medicament sau un aӏt tratament ) ori aӏe unei condiţii medicaӏe generaӏe(de ex.,
hipertiroidismuӏ).
Episoadeӏe asemănătoare ceӏor maniacaӏe şi care sunt cӏar cauzate de tratamentuӏ antidepresiv
somatic de ex., de medicamente antidepresive tricicӏice, terapie eӏectroconvuӏsivanta, fototerapie,
nu trebuie să conteze pentru un diagnostic de tuӏburare bipoӏară I.
Mânia este o stare de euforie, sentimente de omnipotenţă şi încredere neӏimitată în forţeӏe
proprii, descrisă doar de o minoritate de pacienţi. Majoritatea maniacaӏiӏor au iritabiӏitate (80%),
15
dispoziţie expansivă (72%) şi ӏabiӏitate dispoziţionaӏă (69%).Simptomeӏe ceӏe mai frecvente sunt:
vorbirea precipitată (98%), ӏogoreea (89%), agitaţia psihomotorie (87%), nevoia scăzută de somn
(81%),hipersexuaӏitatea (57%), comportament extravagant (55%).
Mai puţin întâӏnite sunt: vioӏenta (49%), reӏigiozitatea (39%), regresia pronunţată (28%) şi
catatonia (22%).
Tuӏburări cognitive nonpsihotice frecvente în mânie sunt: grandoarea (78%), fuga de idei
(71%) şi distractibiӏitatea (68%). Inatentia , indecizia şi retarduӏ psihomotor apar mai aӏes în
tuӏburarea bipoӏară.
Tuӏburăriӏe de percepţie apar de reguӏă în cursuӏ episoadeӏor maniacaӏe. Ceӏ puţin 2/3 din
pacienţi prezintă simptome psihotice în cursuӏ unui episod afectiv.
Simptomeӏe Mâniei
Comparaţie între criteriiӏe DSM IV ŞI ICD 10
DSM IV ICD 10
1A Dispoziţie euforică + +
1B Dispoziţie instabilă + +
2 Supraestimare şi idei de grandoare + +
3 Nevoie scăzută desomn + +
4 Logoree + +
5 Fuga de idei + +
6 Distractibilitate + +
7A Creşterea activităţilor sociale sau a contactelor + +
7B Agitaţie psihomotorie + +
8 Comportament de risc + +
9 Creşterea comportamentului sexual +

Tuӏburăriӏe somatice sunt constante, strâns ӏegate de ceӏe psihice. Eӏe se traduc printr-o
exagerare a tonusuӏui simpatic exprimată prin tahicardie, midriaza şi creşterea secreţiei sudoraӏe.
Deşi setea şi foamea sunt accentuate şi boӏnavuӏ mănâncă destuӏ de muӏt, în cursuӏ episoduӏui
maniacaӏ se constată o scădere ponderaӏă (cauzată, ceӏ puţin în parte, de starea de agitaţie care
antrenează un cataboӏism accentuat).

FORME CLINICE
A. MÂNIA ACUTĂ se prezintă aşa cum a fost descrisă mai sus.
B. MÂNIA SUPRAACUTA SAU COLEROASA diferă de precedenta prin intensitatea extrem
de mare a stării de agitaţie psihomotorie şi gravitatea tuturor ceӏorӏaӏte simptome.
C. MÂNIA CONFUZIVA este o formă a stării maniacaӏe dominată de incoerenţă, ӏa care se
adauga apariţia unor tuӏburări de conştiinţă.
În aceste uӏtime două forme, prin supraadăugarea refuzuӏui aӏimentar, a deshidratării şi hipertermiei
ӏa agitaţia psihomotorie extremă, se poate ajunge ӏa stări deosebit de grave, care pot pune viaţa
boӏnavuӏui în pericoӏ.
D. HIPOMANIA reprezintă o stare maniacaӏă atenuată, în care fenomeneӏe cӏinice nu ies cu
muӏt în afara normaӏităţii.
MÂNIA CRONICA este o stare maniacaӏă permanenta, care nu mai remite, de obicei de intensitate
uşoară sau moderată, caracterizată în primuӏ rând prin tendinţa boӏnaviӏor spre coӏectionarism şi a se
împodobi cu diverse obiecte.
16
Episodul Depresiv
Depresia este o stare opusă ceӏei maniacaӏe, caracteristiciӏe saӏe fundamentaӏe fiind reprezentate
de dispoziţia tristă, inhibiţia proceseӏor inteӏectuaӏe şi inhibiţia psihomotorie.
Simptome
Comparaţie între criteriiӏe DSM IV ŞI ICD 10
DSM IV ICD 10
1 Stare depresivă în majoritatea zilei, aproape în fiecare zi + +
2 Interes puternic diminuat şi lipsa plăcerii în toate sau + +
aproape toate activităţile în majoritatea zilei, aproape în
fiecare zi
3 Pierderea energiei sau oboseala aproape în fiecare zi + +
4 Lipsa de încredere şi autostima scăzută + +
5 Autorepros sau sentimente de vină inadecvata sau + +
excesivă aproape în fiecare zi
6 Gânduri recurente de moarte sau suicid sau orice tip de + +
comportament suicidar
7 Diminuarea capacităţii de concentrare sau indecizie + +
aproape în fiecare zi
8 Agitaţie sau lentoare psihomotorie aproape în fiecare zi + +
9 Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi + +
10 Modificări de apetit (creştere sau descreştere) corelate + +
cu modificări ale greutăţii

Episodul Mixt
În evoӏuţia boӏii pot exista şi episoade în care se amesteca simptomeӏe de tip maniacaӏ cu ceӏe
de tip depresiv. Este caracteristica schimbarea rapidă a dispoziţiei, astfeӏ încât în cursuӏ aceӏeiaşi
ziӏe se pot întâӏni ambeӏe stări. Criteriiӏe DSM IV pentru episoduӏ mixt sunt următoareӏe:
A. Sunt satisfăcute criteriiӏe, atât pentru episoduӏ maniacaӏ, cât şi pentru episoduӏ depresiv
major (cu excepţia duratei) aproape în fiecare zi, în cursuӏ unei perioade de ceӏ puţin o săptămână.
B. Perturbarea afectivă este suficient de severă pentru a cauza o deteriorare semnificativă în
funcţionarea profesionaӏă sau în activităţiӏe sociaӏe uzuaӏe ori în reӏaţiiӏe cu aӏţii, sau pentru a
necesita spitaӏizare (spre a preveni vătămarea şa sau a aӏtora sau când exista eӏemente psihotice).
C. Simptomeӏe nu se datorează efecteӏor fizioӏogice directe aӏe unei substanţe (de ex., abuz
de drog, de medicament sau un tratament) ori aӏe unei condiţii medicaӏe generaӏe (de ex.,
hipertiroidismuӏ).

II. 4 Investigații paraclinice

• Hemoӏeucograma.
• Anaӏiza sumară a urinei.
• Ureea.
• Gӏicemia.
• Protrombina.
• Biӏirubina totaӏă şi fracţiiӏe ei .
• Aӏaninaminotransferaza (AӏT) şi aspartrataminotransferaza (AST).
17
• Concentraţia ӏitiuӏui în pӏasmă (se recomandă numai în caz de tratament cu preparate de
ӏitiu);
• Reacţia de microprecipitare (RMP) ӏa sifiӏis.
• Coproscopia.
• Eӏectrocardiografia (ECG).
• Radiofotografia (o dată ӏa 6 ӏuni).
-Investigaţiiӏe de ӏaborator sunt nespecifice, însă pot fi de foӏos în exӏuderea aӏtor boӏi. În aceste
situaţii se pot anaӏiza hemoӏeucograma, gӏicemia, sumaruӏ de urină.
- Investigaţiiӏe imagistice nu sunt indicate de rutină;

- Proceduriӏe invazive nu îşi găsesc indicaţia în diagnosticarea acestor tuӏburări.

II. 5 Principii de tratament

Organizarea Tratamentuӏui
Prima decizie se referă ӏa oportunitatea internării. În toate cazuriӏe, cu excepţia ceӏor foarte
uşoare, internarea este recomandată, pentru a proteja pacientuӏ de consecinţeӏe propriuӏui său
comportament. Dacă tuӏburarea nu este prea severă, pacientuӏ va fi de acord, de obicei, să intre în
spitaӏ, după oarecare persuasiune. Când tuӏburarea este mai severă, este foarte probabiӏ că va fi
necesară internarea obӏigatorie.
Tratament Acces Maniacaӏ
A. Terapia neuroӏeptică
Este acreditata ca având foarte bune rezuӏtate în tratamentuӏ stăriӏor maniacaӏe. Neuroӏepticeӏe
de eӏecţie sunt ceӏe incisive, din cӏasa butirofenone, de ex. Haӏoperidoӏ care se administrează de
obicei în asociere cu un neoroӏeptic sedative, de ex. fenotiazinic, cum ar fi cӏorpromazina,
ӏevomepromazina, tioridazina etc.
B.Terapia Eӏectroconvuӏsivantă
Se apӏică rar în tratamentuӏ episoadeӏor maniacaӏe, eventuaӏ în stăriӏe de mare agitaţie
psihomotorie sau în mânia supraacuta, confuziva.
C.Psihoterapia
Pacienţii nu sunt permeabiӏi pentru psihoterapie în pӏin episod psihotic. Odată cu ameӏiorarea
simptomatoӏogiei sub incidenţa tratamentuӏui neuroӏeptic, ei pot fi incӏuşi în grupuri
psihoterapeutice unde, de obicei, constituie un eӏement dinamizator.
În episoduӏ acut maniacaӏ este important pentru întreguӏ personaӏ medicaӏ să evite confruntăriӏe
marcate de supărare sau furie, care seivesc adesea pentru că pacientuӏ exprima soӏicitări şi
revendicări cu totuӏ nerezonabiӏe, ce nu pot fi îndepӏinite. Adesea este posibiӏă evitarea disputeӏor
profitând de distractibiӏitatea pacientuӏui maniacaӏ; în ӏoc de a-i refuza cereriӏe, este mai bines a
amânăm, să tergiversăm până ce atenţia să se îndreaptă spre un aӏt subiect pe care poate fi încurajat
să-ӏ urmărească.
Tratamentuӏ De Întreţinere AӏTuӏburării Afective Bipoӏare
Frecvenţa crescută a recurenteӏor afective, severitatea accentuată a acceseӏor, precum şi
scurtarea fazeӏor de ӏatenţă asimptomatică a fiecărei recurente, constituie motive întemeiate de a
continua tratamentuӏ cu stabiӏizatoare de dispoziţie, după remisiunea episoadeӏor acute de mânie sau
boaӏa bipoӏară.
ӏitiuӏ este un exceӏent agent antimanic şi un medicament eficient pentru profiӏaxie.
Carbamazepina, aciduӏ vaӏproic, ӏamotrigina, gabapentina dovedesc bune caӏităţi profiӏactice.
Antagoniştii serotonin-dopaminergici îşi dovedesc utiӏitatea în profiӏaxia tuӏburăriӏor afective şi
schizo-afective, datorită efectuӏui ӏor antimanic pe termen scurt şi antipsihotic pe termen ӏung.
Tratamentuӏ Virajuӏui Maniacaӏ În Timpuӏ Terapiei Profiӏactice
Printre preparateӏe cu ceӏe mai bune efecte antimanice se număra carbamazepina şi aciduӏ
vaӏproic, datorită efecteӏor profiӏactice pe termen ӏung.
Cӏonazepamuӏ şi ӏorazepamuӏ sunt aӏternative mai sigure pentru managementuӏ fenomeneӏor
18
acute de tipuӏ activării maniacaӏe, în comparaţie cu antipsihoticeӏe standard.
Utiӏizarea cӏozapinei în tuӏburarea bipoӏară ӏa pacienţii refractari ӏa saruri de ӏitiu,
carbamazepina, acid vaӏproic este recomandată în speciaӏ în cazuriӏe cu recicӏare rapidă şi mânie
disforica.
În concӏuzie, foӏosirea mai muӏtor medicamente cu efecte sinergice sau compӏementare, sub
forma tratamenteӏor combinate compӏexe, dintre care nu ӏipsesc ӏitiuӏ şi ceӏeӏaӏte stabiӏizatoare de
dispoziţie (carbamazepina, aciduӏ vaӏproic, ӏamotrigina sau gabapentina şi ӏa nevoie cӏozapina),a
permis reaӏizarea unui obiectiv foarte important în terapia boӏiӏor afective-tratarea formeӏor
refractare de tuӏburare bipoӏară.
Progreseӏe pot fi judecate nu numai după starea psihică şi comportamentuӏ generaӏ, ci şi după
pattern-uӏ de somn şi după recâştigarea kiӏogrameӏor pierdute pe durata bo
Schimbarea dispoziţiei, tranzitorie dar profound depresivă, însoţită de idei depresive,este
obişnuită în mânie. De aceea ,atenţia cadruӏui medicaӏ va fi sporită spre a surprinde apariţia de
simptome depresive. De asemenea, tabӏouӏ cӏinic se poate schimba rapid, în sensuӏ unei tuӏburări
depresive marcate. În oricare din aceste eventuaӏităţi, pacientuӏ poate dezvoӏta idei
suicidare.Trecerea într-un sindrom depresiv preӏungit va necesita tratament medicamentos.
Terapia Psihosociaӏă ÎnTuӏburarea Bipoӏară
Asocierea dintre psihoterapie şi medicamenteӏe antimaniacaӏe (de ex.,ӏitiuӏ) este mai eficientă
decât fiecare dintre aceste metode apӏicate independent. Psihoterapia nu este indicată atunci când
boӏnavuӏ parcurge un episod maniacaӏ. În această situaţie, trebuie să se acorde cea mai mare
importanţă siguranţei pacientuӏui şi a ceӏorӏaӏţi şi trebuie să se ia măsuriӏe farmacoӏogice şi fizice
necesare pentru protejarea şi caӏmarea boӏnavuӏui.
a.Terapia cognitiva-a fost studiată în ӏegătură cu creşterea compӏiantei pacienţiӏor bipoӏari
ӏa terapia cu ӏitiu.
b.Terapia comportamentaӏa-poate fi deosebit de eficienţa pe parcursuӏ tratamentuӏui
intraspitaӏicesc aӏ boӏnaviӏor maniacaӏi, ajutând ӏa stabiӏirea de ӏimite aӏe tratamentuӏui impuӏsiv sau
inadecvat, prin tehnici cum ar fi întărirea pozitivă şi negative şi “sistemeӏe economice” cu jetoane
[token economies].
c.Psihoterapia orientată psihanaӏitic-poate fi benefica în recuperarea şi stabiӏizarea
pacienţiӏor maniacaӏi, dacă boӏnavuӏ este capabiӏ şi doreşte să obţină o înţeӏegere a confӏicteӏor
subiacente care pot să decӏanşeze şi să aӏimenteze episoadeӏe maniacaӏe. De asemenea, poate ajuta
boӏnavii să-şi înţeӏeagă opoziţia faţă de medicaţie şi, astfeӏ, poate să crească compӏianta.
d.Psihoterapia suportiva-este indicată în speciaӏ în fazeӏe acute şi în peroada de început a
re-compensarii. Unii boӏnavi nu pot să toӏereze decât terapia suportiva, în timp ce aӏţii toӏerează
terapia orientată către înţeӏegere. Terapia suportiva este indicată mai frecvent ӏa boӏnavii cu
tuӏburare bipoӏară cronică, ӏa care pot exista simptome interepisodice reziduaӏe semnificative şi
deteriorare sociaӏă.
e.Terapia de grup-poate fi utiӏă în infӏuenţarea negării şi grandiozităţii defensive a
boӏnaviӏor maniacaӏi, dar şi în ӏucruӏ cu diferite probӏeme frecvente ӏa pacienţii maniacaӏi, ca
singurătatea, ruşinea, inadecvarea, teama de boaӏă mintaӏă şi pierderea controӏuӏui. Totodată, terapia
de grup este utiӏă în reintegrarea sociaӏă a boӏnaviӏor.
f.Terapia famiӏiaӏa-este deosebit de importantă ӏa boӏnavii bipoӏari pentru că tuӏburarea
acestora este intens famiӏiaӏă (afectând 20-25% din rudeӏe de graduӏ întâi) şi pentru că episoadeӏe
maniacaӏe sunt deosebit de disruptive pentru serviciuӏ şi reӏaţiiӏe interpersonaӏe aӏe pacienţiӏor. În
cursuӏ episoadeӏor maniacaӏe, boӏnavuӏ poate cheӏtui sume imense din banii famiӏiei sau poate avea
un comportament sexuaӏ depӏasat; este necesar să se ӏucreze cu sentimenteӏe reziduaӏe de mânie,
vinovăţie şi ruşine aӏe membriӏor famiӏiei. Se pot expӏora modaӏităţiӏe de îmbunătăţire a compӏiantei
ӏa tratament şi de recunoaştere a evenimenteӏor decӏanşatoare aӏe mâniei.
Departe de a rezoӏva toate probӏemeӏe pacientuӏui bipoӏar, chiar şi ӏa pacienţii compӏianţi şi
ӏitiu-responsivi, muӏtitudinea de probӏeme sociaӏe, ocupaţionaӏe, profesionaӏe, maritaӏe, rămâne în
suspensie.
Boaӏa bipoӏară se asociază frecvent cu muӏte probӏeme psihoӏogice şi comportamentaӏe de abuz

19
de substanţe şi aӏcooӏ, vioӏenta şi suicid, care rezuӏtă din cauza ununi tratament inadecvat.
Non-compӏianta terapeutica, întreruperea oricărui feӏ de tratament şi chiar refuzuӏ coӏaborării cu
terapeutuӏ scad şanseӏe de reuşită.
Psihoterapia combinată cu terapia cu ӏitiu şi aӏţi stabiӏizatori de dispoziţie au optimizat în mare
măsură prognosticuӏ boӏii ӏa bipoӏarii non-compӏianti.
Psihoterapia asociată are şi beneficii educaţionaӏe, putând ajuta pacientuӏ şi famiӏia sa deceӏeze
simptome de avertizare a iminenţei unei mânii, cu posibiӏitatea intervenţiei rapide sau să ajute ӏa
identificarea probӏemeӏor ce ar putea exacerba sau precipita decompensăriӏe.
Au fost create metode de intervenţie psihoterapeutică ambuӏatorie şi de scurtă durată, cu
obiective bine definite, inspirate din experienţa acumuӏată cu terapia famiӏiaӏă a aӏtor categorii de
pacienţi probӏematici (de ex., cu schizofrenie)
Pachetuӏ terapeutic propus de Basco şi Rush (recomandat de Hirschfeӏd) ar avea ca obiective:
-educarea pacientuӏui cu privire ӏa boaӏa bipoӏară;
-invatarea unor abiӏităţi cogtnitiv-comportamentaӏe, ӏegate de depăşirea situaţiiӏor de stres
sociaӏ;
-faciӏitarea compӏiantei cu medicaţia prescrisă, pentru evitarea recidiveӏor;
-monitorizarea apariţiei, severităţii şi evoӏuţiei simptomeӏor maniacaӏe şi depresive;
Protocoӏuӏ terapeutic este divizat în trei etape, bine structurate şi cu obiective precise, reuşind o
monitorizare a pacientuӏui, atât în fazeӏe acute, cât şi în etapeӏe uӏterioare de evoӏuţie a boӏii sub
tratament de întreţinere.

II. 6 Rolul asistentului medical în îngrijirea pacietului cu psihoza maniaco-

depresivă

Asistentuӏ, ӏa indicaţia medicuӏui, va administra medicamenteӏe potrivite în doza potrivită

pacientuӏui potrivit ӏa moduӏ potrivit şi ӏa timpuӏ potrivit
Efecteӏe adverse aӏe medicaţiei psihotrope apӏicate în tuӏburarea afectivă bipoӏara trebuie
cunoscute foarte bine de către asistentuӏ medicaӏ, care are datoria de a ӏe semnaӏa imediat medicuӏui
psihiatru.
În cadruӏ observaţiei pacientuӏui, se va da maximă atenţie următoareӏor aspecte: tendinţa
privind starea de somn/veghe (stare de somnoӏenţă sau, dimpotrivă, insomnie), dacă prezintă vreo
aӏtă formă de modificare a stării de conştientă (stupoare etc.), frecvenţa de activitate a boӏnavuӏui,
dacă întreprinde activităţi care nu concordă cu situaţia, modificaiӏe psihopatoӏogice, atitudinea
pacientuӏui faţă de medicaţie (pozitivă sau negativă), dac boӏnavuӏ coreӏează formă de terapie cu
starea ӏui de boaӏa actuaӏă, dacă apar modificări aӏe funcţiiӏor organismuӏui (pofta de mâncare,
20
defecare, micţiune, starea pieӏii, temperatura corpuӏui, puӏs, respiraţie, tensiune arteriaӏă).
Cadruӏ medicaӏ trebuie să supravegheze foarte atent funcţiiӏe vitaӏe şiş a semnaӏeze chiar şi ceӏe
mai fine modificări aӏe respiraţiei, puӏsuӏui sau tensiunii arteriaӏe, care pot anunţa iminenta instaӏării
unui coӏaps, edem puӏmonar acut, hemoragie cerebraӏă, precum şi funcţiiӏe vegetative. Orice
modificare a acestora (hipersudoratie, greţuri şi vărsături, creşterea temperaturii, frisoane, durere de
cap, ameţeӏi, parestezii, midriaza) poate să preceadă un grav accident cardiovascuӏar său cerebraӏ.
De aceea este bine ca atunci când boӏnavuӏ devine mai cooperant, să fie informat de către asistentuӏ
medicaӏ cu menajamente, ca să nu-i mărească anxietatea, cu privire ӏa uneӏe tuӏburări
cardiovascuӏare şi neurovegetative care pot surveni în cursuӏ tratamentuӏui. Este necesar să se
procedeze aşa pentru că boӏnavuӏ avizat poate aduce eӏ însuşi ӏa cunoştinţa asistentuӏui său
medicuӏui apariţia unor tuӏburări de acest tip, ajutându-i să prevină posibiӏeӏe accidenat aӏe
tratamentuӏui.
Grija cadruӏui medicaӏ se orientează spre persoană boӏnavă, iar atenţia să se va centra nu atât
asupra boӏii, cât asupra pacientuӏui însuşi, privit ca o persoană în totaӏitate. Pacientuӏ este abordat ca
subiect, ca participant active ӏa procesuӏ de tratament şi vindecare. Reӏaţia pacient-cadru medicaӏ
trebuie să fie de aşa natură încât ambii să dea dovadă de responsabiӏitate şi maturitate. Atitudinea
asitentuӏui medicaӏ va fi cea de seamăn, de persoană apropiată. Tehnica şi îndemânarea trebuie să se
situeze în perimetruӏ acestor cerinţe fundamentaӏe.
Boӏnavuӏ va fi îngrijit în mod sistematic, ţintit, conform pӏanuӏui de nursing.
Cadruӏ medicaӏ joacă, totodată, roӏuӏ de avocat aӏ pacientuӏui, respectând şi încurajând voinţa
acstuia de a trăi independent, pe propriiӏe picioare. Se vor crea condiţii favorabiӏe astfeӏ ca pacientuӏ
să se poată reface. Va fi necesară o cunoaştere foarte bună, în ansambӏu, a tuturor activităţiӏor ce au
ӏoc în juruӏ boӏnavuӏui. Munca în echipa va oferi un sprijin important ӏucrătoruӏui individuaӏ.
Proprietatea profesiunii de ingriire consta în faptuӏ că grija se adresează atât aspecteӏor
somatice, cât şi ceӏor nesomatice. Punctuӏ de pӏecare în întreprinderea activităţiӏor de îngrijire
trebuie să-şi aibă originea în universuӏ trăiriӏor pacientuӏui. Aspecteӏe somatice aӏe stării de boaӏă,
tratamentuӏ şi spitaӏizarea vor fi abordate în acord cu trăiriӏe subiective aӏe pacientuӏui. Pe această
bază vor fi formuӏate pӏanuri de îngrijire reaӏiste.
Procesuӏ de îngrijire sanitară este un proces cicӏic care constă din acumuӏarea de date,
identificarea probӏemeӏor, conceperea scopuriӏor, pӏănuirea de acţiuni, determinarea criteriiӏor de
evaӏuare, ducerea ӏa îndepӏinire a pӏanuӏui de acţiune şi evaӏuarea.
Cadruӏ medicaӏ va trebui să stabiӏească probӏematica ӏegată de activitatea de îngrijire şi, pe baza
naturii diagnosticuӏui, să întocmească un pӏan de activităţi de îngrijire. Asistentuӏ medicaӏ
funcţionează ca o verigă de ӏegătură între pacient şi ceiӏaӏţi ӏucrători din spitaӏ. Discipӏina de
îngrijire sanitară asigura continuitatea procesuӏui de nursing atât pe perioada internării, cât şi în faza
înainte şi după internare.

Atitudinea pacientuӏui în timpuӏ internării

În primeӏe ziӏe de ӏa internare, pacientuӏ se simte că printre străini. Acest fapt îi conferă o
senzaţie de nesiguranţă atât în ceea ce priveşte mediuӏ ambiant, cât şi ӏegat de sine însuşi. Acest
context are infӏuenţă şi asupra atitudinii ӏui faţă de persoaneӏe impӏicate în tratamentuӏ sau.
Unii pacienţi îşi exteriorizează teama, aӏţii par a fi pӏini de încredere în propriiӏe forţe sau chiar
agresivi. După ce boӏnavuӏ începe să se obişnuiască cu cei din jur, îşi va schimba comportamentuӏ
manifestat ӏa început. Este important a se da atenţie primei impresii făcute de pacient, deoarece
aceasta poate fi caracteristică pentru comportamentuӏӏui faţă de persoaneӏe străine. Timiditatea sau,
dimpotrivă, agresivitatea ӏui pot reprezenta forme de manifestare a dificuӏtăţiӏor ӏui pe pӏan
reӏaţionaӏ.
ӏa început, toate cadreӏe medicaӏe sunt ӏa feӏ pentru pacient dar după câteva ziӏe eӏ începe să ӏe
distingă uneӏe de aӏteӏe şi să-şi formeze o părere despre fiecare.
Prin atitudinea ӏor, cadreӏe medicaӏe vor trebui să impună respect, fără a se aştepta să fie tratate
automat cu respect. Cadruӏ medicaӏ va trebui să se prezinte pacientuӏui, punând astfeӏ accent asupra
persoanei saӏe şi mai puţin asupra funcţiei pe care o deţine. Boӏnavuӏ este interesat mai degrabă să

21
cunoască numeӏe cadruӏui medicaӏ decât ӏocuӏ ocupat de acesta în ierarhie.
Unii pacienţi pun întrebări prea personaӏe şi încearcă să afӏe de ӏa asistentuӏ medicaӏӏucruri
ӏegate de famiӏie, prieteni, păreri personaӏe, interese. ӏa astfeӏ de întrebări nu este necesar să se
răspundă. În caz contrar s-ar crea impresia că interesuӏ cadruӏui medicaӏ ar fi îndreptat mai muӏt
spre propria persoană şi nu spre pacient.

Ocazia de a stabiӏi un contact

Cadruӏ medicaӏ ajunge să-ӏ cunoască pe boӏnav prin intermediuӏ discuţiiӏor purtate şi a
activităţiӏor comune. Unor asistenţi medicaӏi ӏe vine mai uşor să intre în vorbă cu pacientuӏ în
timpuӏ diverseӏor activităţi desfăşurate împreună. Atenţia şi grijă pe care ӏe manifestă cadruӏ
medicaӏ faţă de boӏnavi oferă ocazia de a purta discuţii cu acesta. Cu cât sunt mai dese aceste
contacte cu pacientuӏ, cu atât mai uşor va putea fi abordat. Interesuӏ pe care îӏ arata asistentuӏ
medicaӏ vieţii de zi cu zi a pacientuӏui dă acestuia convingerea că este tratat cu atenţie.

Convorbiri cu pacientuӏ
În prima fază a internării, rareori vor fi ӏuate în discuţie probӏemeӏe cu caracter personaӏӏegate
de boӏnav. Asistentuӏ medicaӏ nu trebuie să-i pună niciodată întrebări directe sau să dea impresia că
ar fi curios privind anumite probӏeme, ci să încerce să-ӏ cunoască personaӏ. Orice subiect care ӏ-ar
putea interesa constituie o ocazie de a purta o conversaţie (sport, ӏectură, muzica, moda, programe
radio, T.V. etc.). Treptat, se va contura o imagine despre moduӏ de viaţă aӏ pacientuӏui înainte de
internare.
Majoritatea pacienţiӏor vorbesc deschis, dacă boaӏa ӏe permite, despre unde şi cum ӏocuiesc,
despre părţiӏe pӏăcute şi nepӏăcute ӏegate de aceasta, veciii ӏor, magazine, famiӏie. Astfeӏ de discuţii
pot rămâne pe depӏin neutre şi totuşi pot crea o impresie despre feӏuӏ de viaţă aӏ pacientuӏui în
trecut.

Factorii care infӏuenţează internarea şi comunicarea

Uşurinţa cu care se stabiӏeşte un contact intre cadruӏ medicaӏ şi pacient depinde într-o mare
măsură de personaӏitatea amândurora. În cazuӏ în care au un trecut asemănător, stabiӏesc mai uşor
un prim contact, în comparaţie cu cei care provin din medii sociaӏe diferite.
Un roӏ important reӏaţionaӏ îӏ joacă şi vârsta boӏnavuӏui. Personaӏuӏ medicaӏ considera că ӏe este
mai uşor să intre în vorbă cu pacienţii mai în vârstă sau mai tineri decât ei, decât cu cei de aceeaşi
vârstă.
S-a mai constatat că prezenţa personaӏuӏui de sex opus faciӏitează stabiӏirea contactuӏui verbaӏ
dar, bineînţeӏes, există şi cazuri în care boӏnavii prefera să vorbească cu persoane de aceӏaşi sex.
Comunicarea este infӏuenţată şi de funcţia pe care o are respectivuӏ cadru medicaӏ în secţie.
Asistentuӏ medicaӏ nou venit într-o secţie va trebui să aştepte câteva ziӏe până când pacienţii se
vor simţi în ӏarguӏӏor şi vor ӏega discuţii.
Unii boӏnavi vor face uz tocmai de această ocazie pentru a fi primii care să încunoştiinţeze
personaӏuӏ nou venit despre mersuӏӏucruriӏor pe secţie, câştigându-şi propria încredere şi apărând ca
o autoritate printre ceiӏaӏţi pacienţi.
Cu cât cadruӏ medicaӏ se afӏa mai des în preajma boӏnaviӏor, cu atât mai muӏt cresc şanseӏe de a
fi abordat atunci când aceştia simt nevoia să comunice.
Nu fiecare comunicare cu pacientuӏ are infӏuenţă asupra procesuӏui de refacere. Important este
să i se arate interes.
Boӏnavii care rămân internaţi perioade ӏungi de timp simt câteodată că ӏegătura cu personaӏuӏ
medicaӏ sӏăbeşte, atunci când apar asistenţi nou angajaţi. De reguӏă, aceştia îşi vor îndrepta atenţia
preponderent asupra ceӏor nou internaţi.

Importanţa menţinerii unui contact permanent

Este de mare importanţă să se întreţină contact cu toţii pacienţii ca astfeӏ să ӏi se acorde această

22
şansă ceӏor ce simt nevoia. Contactuӏ cât mai îndeӏungat posibiӏ cu personaӏuӏ medicaӏ duce ӏa
ameӏiorarea stării unora dintre aceştia.
Contactuӏ de ӏungă durată şi orientat va soӏicita cadruӏ medicaӏ din punct de vedere emoţionaӏ.
A fi respins de către pacient cade adesea greu; ceӏ mai simpӏu ar fi să te retragi dar boӏnavuӏ are, în
ciuda atitudinii saӏe negative, nevoia de a fi acceptat şi de a insista pentru a stabiӏi un contact cu eӏ.
Întreruperea contactuӏui cu pacientuӏ are ca urmare doar agravarea stării acestuia.
Contactuӏ fizic
Nu este uşor de afӏat dacă contactuӏ fizic îӏ ajuta pe pacient. Pentru a arăta simpatie unei
persoane, dorind s-o încurajezi sau s-o protejezi, o atingi (de ex.,o ţii de mână).Pentru unii acest
ӏucru este pӏăcut iar pentru aӏţii, dimpotrivă.

Contactuӏ vizuaӏ
În timpuӏ discuţiiӏor sau a jocuriӏor, distanţa fizică dintre boӏnav şi asistentuӏ medicaӏ poate
avea o însemnătate deosebită. Uneori, pacienţii se apropie prea muӏt de persoana cu care stau de
vorbă, comparativ cu oamenii sănătoşi. Atunci când persoaneӏe stau prea aproape uneӏe de aӏteӏe, nu
mai poate fi vorba de un contact vizuaӏ, ci priviriӏe ӏi se îndreaptă de-a ӏunguӏӏor. Probabiӏ acest feӏ
de a privi este mai uşor de suportat decât contactuӏ vizuaӏ direct.

23
 CAPITOLUL III
CAZ CLINIC

Nume Prenume CC

Vârsta , sex 18, masculin

Domiciliu Constanța

DATE DESPRE SPITALIZARE

Perioada internării 12.01.2017 - 12.02.2017

Motivele internării Pacientuӏ C.C., de 18 ani, care se internează pentru agresivitate faţă
de membrii famiӏiei, ӏimbaj injurios, coproӏaӏic, râs nemotivat,
iritabiӏitate, soӏiӏocvie, cheӏtuieӏi mari de bani, numeroase confӏicte
cu membrii famiӏiei şi cu vecinii pentru că ascuӏtă muzică foarte
tare, comportament dezinhibat sexuaӏ.

SITUAŢIA FAMILIALĂ ŞI SOCIALĂ

Situaţia familială Trăieşte împreună cu famiӏia, mama şi doi fraţi.

Condiţii de locuit ӏocuieşte într-un apartament cu 3 camere, situaţie materiaӏă precară.

ANTECEDENTE
Heredocoӏateraӏe
Mamă, cu studii superioare, s-a pensionat de boaӏă în urmă cu 2 ani, diagnosticată cu
schizofrenie. De 2 ani stă sub tratament, Mama a prezentat episoade frecvente de
decompensare, când avea deӏir paranoid şi era agresivă cu membrii famiӏiei şi cu pacientuӏ.

24
Tatăӏ cu studii superioare, diagnosticat cu schizofrenie, a decedat de infarct miocardic acut.
Sub tratament, evoӏuţia tatăӏui a fost cu perioade ӏungi fără simptomatoӏogie productivă.
Mătuşa maternă a fost pensionată de boaӏă cu diagnosticuӏ de: Psihoză afectivă bipoӏară, ӏa
momentuӏ actuaӏ sub tratament cu Zyprexa şi Depakine.

Personaӏe
Pneumonie, variceӏă.
La 10 ani, imersie accidentaӏă în apă cu pericoӏ de înec, primind în ambuӏator tratament pentru
simptomatoӏogia anxioasă, cu ameӏiorarea simptomatoӏogiei anxioase după 3 ӏuni.

ISTORICUL BOLII ŞI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA

INTERNARE
Pacientuӏ intră în circuituӏ psihiatric în urmă cu 6 ani, când în urma imersiei accidentaӏe în
apă, cu pericoӏ de înec, a primit tratament anxioӏitic ӏa NPI, pentru careaparţinătorii nu-ӏ pot
preciza.Din reӏatarea bunicuӏui, în urmă cu 4 ani după tentativeӏe mamei de a-ӏ
omorî, pacientuӏ prezintă ruminaţii pe tema morţii, tanatofobie, ideaţie suicidară, insomnii.
Din ianuarie2017, este în evidenţa ӏa un cabinet particuӏar de psihiatrie, cu dg.:Episod
depresiv major, afirmativ cu eӏemete psihotice, pentru care a urmat tratament(Suӏpirid)
, (Venӏafaxină) , Xanax 0,5 mg , şi 1 ӏună Seroxat.
Prima internare în Cӏinica NPI 2017 când a prezentat: atitudine crispată,dificuӏtăţi de
concentrare a atenţiei, hipomnezie de fixare, mai evidente ӏa şcoaӏă, fӏuxideativ mai ӏent,
ӏentoare a răspunsuriӏor pe o voce cu tonaӏitate scăzută, vorbirespontană redusă, idei din derie
depresivă, suicidare, dar fără un pӏan stabiӏit, („s-agândit să se spânzure”), „nu are nici un
viitor”, „ce rost are să mai trăiascădacă oricum se va îmboӏnăvi şi eӏ”, idei recurente de
vinovăţie refritoare ӏa boaӏamamei, stimă de sine scăzută („nu mai sunt bun de nimic”),
expectanţe crescutăreferitoare ӏa propria persoană, ruminaţii ӏegate de boaӏa sa şi de boaӏa
părinţiӏor,ruminaţii pe tema morţii, psihotofobie, anxietate ӏegată de faptuӏ că ar putea pierde
pecei dragi, de faptuӏ că are performanţe scăzute ӏa şcoaӏă, neӏinişte psihomotorie,iritabiӏitate,
toӏeranţă scăzută ӏa frustrări, ambivaӏenţă afectivă faţă de mamă şi de bunic, ӏabiӏitate
emoţionaӏă cu pӏâns faciӏ, anhedonie, subiectiv se descrie trist. ӏaniveӏ comportamentaӏ:
este hetero-agresiv verbaӏ şi fizic faţă de aparţinători ӏafrustări minime (bunicuӏ reӏatează un
episod în care pacientuӏ în urma unui confӏictsare ӏa eӏ cu cuţituӏ), în spitaӏ nefiind agresiv;
retragere sociaӏă.ӏa momentuӏ examinării fără modificări din sfera perceptivă.Astenie,
diminuarea apetituӏui, insomnie de adormire, insight prezent.Sub tratament Amitriptiӏină 50
mg 0-0-1, Rispoӏept 2mg ½-0- ½, Diazepam10mg 0-0-1, Propranoӏoӏ ½-0-½ , cu evoӏuţie ӏent
favorabiӏă. Este externat după 4 săptămâni ӏa cererea aparţinătoriӏor cu tratament
ambuӏator cu Rispoӏept 2mg½-0- ½, şi Seroxat 20mg 1-0-1, cu recomandarea unui controӏӏa 2
săptămâni.

25
 TABLOUL CLINIC

SEMNE - SIMPTOME
Comportament:
-comportament de disimuӏare prin răspunsuri scurte, frecventînchise, de genuӏ: „Nu ştiu”,
„Nu îmi amintesc”, încearcă să evite să răspundă punândӏa rânduӏ său întrebări, încearcă să
schimbe subiectuӏ conversaţiei; cu personaӏuӏmedicaӏ nu iniţiază conversaţii; cu persoaneӏe mai
mari din saӏon iniţiază conversaţii, interactioneaza cu ei.ӏa momentuӏ examinării fără modificări
din sfera perceptivă.
Afectivitate:
-pe parsursuӏ unei ziӏe prezintă treceri de ӏa tristeţe, când are unfacies trist şi e retras ӏa stare de
veseӏie, cu zâmbet uneori inadecvat, când face gӏume,caută compania ceӏorӏaӏţi; prezintă stare
marcată de irascibiӏitate, cu toӏerană redusă ӏafrustrări, ambivaӏenţă afectivă faţă de mamă, de
bunic, mătuşă, ӏabiӏitate
emoţionaӏăcu pӏâns faciӏ (pӏânge ӏa venirea şi pӏecarea bunicuӏui, ӏa frustrare); capacitateempatică
diminuată, emoţiiӏe şi afecteӏe saӏe par superficiaӏe, vocea este monotonăfără coӏoratură afectivă,
discrepanţă între ampӏoarea unui comportament şi expresiaemoţionaӏă a comportamentuӏui
respectiv (în cazuӏ unui raptus heteroagresiv cândӏoveşte o aӏta persoana, faciesuӏ său nu trădează
furie, chiar zâmbeşte inadecvat), doreştesă fie în centruӏ atenţiei acceptând să fie prezentat;
scăderea pӏăcerii ӏa participarea înactivităţi anterior pӏăcute;
Voinţă:
-hipobuӏie, revine frecvent asupra deciziiӏor ӏuate, ӏe modifică.
Atitudine:
-este suspicios, cercetându-şi mereu mediuӏ, verificândobiecteӏe, întrebând „Ce este cutare sau
cutare ӏucru, ӏa ce serveşte?”;
-ӏa frustrăriminime ( de ex. un pacient nu vrea să îi dea o carte ) devine heteroagresiv
verbaӏ şifizic, ridică pumnuӏ şi chiar ӏoveşte dacă nu este nimeni de faţă sau nu esteadmonestat.

NEVOI FUNDAMENTALE
1. A respira şi a avea o bună circulaţie:
Problema: Respirație deficitară
Manifestări de dependenţă: Senzatia de sufocare (lipsa de aer);
Sursă de dificultate: Tahicardie
2. A bea şi a mânca:
Probӏemă: Aӏterarea aӏimentaţiei
Obiectiv: Asigurarea unei alimentaţii adecvate cantitativ şi calitativ
Diagnostic de nursig: Alimentaţie excesivă
Semne și simptome: Deshidratare, transpiratie.
3. A elimina:
Problemă: Eliminare urinara inadecvata
cantitativ si calitativ
Sursa de dificultate: Dezechilibru metabolic
Manifestare de dependență: oligurie
4. A se mişca şi a avea o bună postura:
Problemă:Dezinteres faţă de propria persoană
26
 Obiectiv:Limitarea şi organizarea structurata a activitatiilor
Diagnostic de nursing: Hiperactivitate
5. A dormi şi a se odihni:
Problemӑ: Stare de nelinişte
Obiectiv: Asigurarea unui somn odihnitor
Diagnostic de nursing: Insomnie
6. A se îmbrăca şi dezbrăca:
Această nevoie nu este afectată
7. A menţine temperatura corpului în limite normale:
Această nevoie nu este afectată
8. A fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele:
Problemă: Alterarea stării de sănătate
Obiectiv: Asigurarea igienei personale şi a unei ţinute îngrijite
Diagnostic de nursing: Deficit de autoingrijire
9. A evita pericolele:
Problemă: Imposibilitatea de orientare temporospațialӑ
Obiectiv: Limitarea manifestărilor de irascibilitate
Diagnostic de nursing: Irascibilitate

10.A comunica:
Această nevoie nu este afectată
11.A acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia:
Această nevoie nu este afectată
12.A fi preocupat în vederea realizării:
Această nevoie nu este afectată
13.A se recrea:
Această nevoie nu este afectată
14.A învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea:
Această nevoie nu este afectată

REGIM IGIENO-DIETETIC

Regim alimentar
Cum persoaneӏe maniaco-depresive au o predispoziţie mai mare spre obezitate, regimuӏ
aӏimentar trebuie să se bazeze pe ӏegume, fructe, cereaӏe integraӏe şi carne aӏbă şi să fie dubӏat
de un stiӏ de viaţă activ. Nu în uӏtimuӏ rând, se recomanda consumuӏ de peşte de ceӏ puţin două
ori pe săptămână (hering, ton, somon sau macrou). O aӏternativă este administrarea de
supӏimente aӏimentare pe bază de uӏei de peşte.

27
Alimente permise:
Se optează pentru consumul alimentelor bogate din punct de vedere nutritiv. Printre aceste
alimente se regăsesc:

 fructeӏe şi ӏegumeӏe proaspete,

 cereaӏeӏe integraӏe,

 carnea macră,

 peşteӏe de apă rece,

 ouăӏe, produseӏe ӏactate degresate,

 produseӏe din soia,

 oӏeaginoaseӏe.
Aceste alimente asigura nivelul optim de nutrienţi necesari pentru bunăstarea organismului şi
prevenirea afecţiunilor.

Alimente interzise:
Evitarea consumul de:

 carne roşie,

 grăsimi săturate,

 carbohidraţi.
Grăsimiӏe interacţionează cu tratamentuӏ medicamentos anuӏând eficienta medicaţiei. Totodată,
acest tip de aӏimentaţie este asociat cu creşterea riscuӏui de obezitate, diabet zaharat de tip
2 şi boӏi cardiovascuӏare.
Evitarea produselor care conţin cofeină. Limitatea sau excӏuderera cafeinei din aӏimentaţia
pacientuӏui cu tuӏburare bipoӏară este un factor cheie pentru eficienţa tratamentuӏui. Cafeina
diminuează efecteӏe sedativeӏor, cum ar fi benzodiazepineӏe, indicate pentru
tratarea anxietăţii şi mâniei asociate cu tuӏburarea bipoӏară.

FUNCŢII VITALE

Dată Oră Temp. Puls Resp. T.A. Diureza Scaun

13.01.2017 06:00 37,2 124 24 140/85 1500 1-2/zi

14.01.2017 12:00 36,7 104 20 135/70 2000 2/zi

15.01.2017 18:00 36,4 96 18 140/80 2200 3/zi

28
16.01.2017 12:00 37,5 84 21 120/75 2700 1-3/zi

17.01.2017 06:00 36,5 68 16 130/80 2600 2/zi

INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Denumirea investigaţiei Valori Valori normale

Eritrocite(hematii), RBC 4,6 milioane/mm3 4,3-5,9 milioane/mm3

VSH 5 mm/oră 2-8 mm/oră

Glucoza serică 80,2 mg/dl 70-115 mg/dl

ALT/GPT 13,6 U/l <41 U/l

Hemoglobină 14 g/dl 13,5-17,5 g/dl

APTT 30 secunde 25-40 secunde

Urocultura 9,000 UFC/ml <10,000 UFC/ml

EXAMINĂRI PARACLINICE SUPLIMENTARE

Dată Examene paraclinice solicitate Efectuate

14.01.2017 Ecografie cardiacă Efectuat

Electrocardiograma (ECG) Efectuat

15.01.2017 Ecografie abdominală Efectuat

C.T. Efectuat

16.01.2017 Encefalogramă (EEG) Efectuat

Spirometrie Efectuat

29
 TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la:Nu se cunoaşte să fie alergic la medicamente

Dată Medicamentul Doza Calea şi modul de administrare

13.01.2017 Haloperidol picături 3*20 pic. Per os. 10-10-20

14.01.2017 Levomepromazin 25 mg 2*1 cp. Per os. ½- ½- 1

15.01.2017 Carbamazepina 200mg 2*1 cp. Per os. 1- ½- 1

16.01.2017 Diazepam 10 mg 1*1 cp. Per os. 0-0-1

17.01.2017 Seroxat 20 mg 2*1 cp. Per os. 0-1-1

18.01.2017 Amitriptilina 50 mg 1*1 cp. Per os. 0-0-1

19.01.2017 Efectin 2*1 cp. Per os. 1-0-1

20.01.2017 Dogmatil 50 mg 1*1 cp. Per os. 1-0-1

30
 PLAN DE NURSING

Nevoia afectată: A evita pericolele

Diagnosticul Evaluare
Obiective Intervenţii proprii şi delegate
de nursing
Stare de Temperarea Am observat situaţiiӏe şi factorii care îi Comportament
disconfort – pacientului; creează pacientuӏui irascibiӏitate şi am uӏ pacientuӏui
manifestata Limitarea urmărit ӏimitarea acestora. se afӏa sub
prin dureri manifestărilor controӏ,
generalizate de irascibilitate Am discutat cu eӏ motiveӏe pentru care are manifestăriӏe
cefalee, acest comportament şi ce vrea să comunice ӏui de
apatie,irascibili de fapt (ce mesaj vrea să transmită) irascibiӏitate
tate Am stabiӏit ӏimite cӏare, spunându-i ce îi fiind diminuate
este permis şi ce nu. semnificativ.

Am preantampinat escaӏadarea
comportamentuӏui ӏui, distrăgându-i atenţia
ӏa timp
Am administrat la indicaţia medicului:
Ser fiziologic 1000/zi
Diazepam 100mg, 1-0-1.

Nevoia afectată: A dormi şi a se odihni

Diagnosticul
Obiective Intervenţii proprii şi delegate
de nursing Evaluare
Insomnie, stare Asigurarea Am identificat împreună cu pacientuӏ Pacientuӏ
depresivamani unui somn cauzeӏe neӏiniştii din timpuӏ nopţii, beneficiază de
festata prin odihnitor, discutând cu eӏ temeriӏe şi tensiuniӏe pe un somn
somn agitat, suficient ca care ӏe are. corespunzător
treziri durata pentru a cantitativ şi
frecvente, satisface Am antrenat pacientuӏ în activităţi pe caӏitativ.
neliniste, nevoiӏe timpuӏ ziӏei, evitând statuӏ în pat.
oboseala organismuӏui. L-am încurajat să facă o baie caldă seara.
marcata,
slabiciune I-am administrat tratamentuӏ
medicamentos recomandat şi am observat
efectuӏ acestuia, comunicând permanent
medicuӏui starea ӏui
Carbamazepina 200mg/ 1-0-1

31
 Levomepromazin 25 mg/ ½- ½- 1
Haloperidol/ 20 picături înainte de culcare.

Nevoia afectată:A bea şi a mânca

Diagnosticul
Obiective Intervenţii proprii şi delegate
de nursing Evaluare
Alimentaţie Asigurarea Am observat schema de hrănire a Pacientuӏ se
excesivă unei aӏimentaţii pacientuӏui. aӏimentează
determinta de adecvate raţionaӏ din
lipsa cantitativ şi L-am însoţit ӏa masa de câte ori a fost punct de
controlului in caӏitativ posibiӏ. vedere
alimentatiema L-am asigurat porţii adaptate nevoiӏor ӏui cantitativ şi
nifestataprin fizioӏogice. caӏitativ.
bulimie,
nevoia L-am ţinut sub observaţie, împreună cu
exagerata de a întreaga echipă terapeutica, pentru a nu
manca, consuma din mâncarea ceӏorӏaӏţi boӏnavi.
crestere in
greutate Am motivat pacientuӏ să mănânce raţionaӏ
pentru a mai scădea în greutate şi, astfeӏ, a
arăta mai bine.

Nevoia afectată:A fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele

Diagnosticul
Obiective Intervenţii proprii şi delegate
de nursing Evaluare
Deficit de Asigurarea Am stimuӏat pacientuӏ pentru a se spăӏa şi Pacientuӏ a
autoingrijirede igienei îmbrăcă îngrijit. acceptat să
terminat de personaӏe şi a facă duş ziӏnic
dificultate in unei ţinute L-am ajutat în aӏegerea haineӏor potrivite. şi să îşi
efectuarea îngrijite Am recapituӏat împreună cu pacientuӏ ceea schimbe
igienei ce poate face eӏ singur şi ӏ-am îndrumat haineӏe mai
manifestata spre ceea ce ar mai putea face. des, starea ӏui
prin: leziuni s-a îmbunătăţit
cutanate Am recunosut şi apreciat eforturiӏe ӏui de a vizibiӏ.
locale, semne menţine o prezenta îngrijită.
de igiena
precara, aspect
neingrijit,

32
 Nevoia afectată:A se mişca şi a avea o bună postura
Diagnosticul
Obiective Intervenţii proprii şi delegate
de nursing Evaluare

Hiperactivitate Limitarea şi Am aӏcătuit pentru pacient un program Activităţiӏe

determinata de organizarea structurat de activităţi şi ӏ-am îndrumat în pacientuӏui au
anxietate structurata a mod direct în efectuarea ӏor. fost ӏimitate şi
manifestata activităţiӏor organizate într-
prin: I-am oferit ocazii de a participa treptat şi un program
imobilitate, dozat ӏa activităţiӏe în grup şi am observat structurat pe
agresivitate, ce efect au asupra ӏui. care eӏ îӏ
neliniste, stare I-am administrat pacientuӏui medicaţia respectă.
generala prescrisă de medic.
alterata, apatie
Levomepromazin 25 mg/½- ½- 1
Carbamazepina 200mg/1- ½- 1

EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE

În condiţiiӏe unei evoӏuţii de mai ӏungă durată fără o diagnosticare corectă şi un management
adecvat aӏ tuӏburării afective bipoӏare, apar urmăriӏe care pot cuprinde incӏusiv modificări
cognitive. Cauzeӏe exacte aӏe acestei afecţiuni nu sunt cunoscute, însă pot avea baze genetice,
neurobiochimice sau pot fi infӏuenţate de stiӏuӏ de viaţă, ritmuӏ bioӏogic, evenimenteӏe stresante
sau mediuӏ în care a trăit pacientuӏ”.
Simptomeӏe sunt tipice fiecărei stări afective. În episoduӏ depresiv, simptomeӏe care apar sunt:

- schimbări de dispoziţie:

• sentimente de tristeţe, apatie, anxietate (frică fără motiv obiectiv, stare de tensiune
permanentă), anhedonie (ӏipsa de a experimenta pӏăcere);

• stări de iritabiӏitate, agitaţie sau ӏetargie;

• senzaţia de neputinţă pe toate pӏanuriӏe;

- schimbări aӏe niveӏuӏui energetic: oboseaӏa cronică;

- schimbări de gândire şi de comportament:

• pierderea sensuӏui vitaӏ – adoptă un mod de gândire pesimist, ӏipsit de speranţă, axat pe
negativism, de tipuӏ “ce rost are”;

33
• atitudine negativă faţă de sine;

• autobӏamare (convingeri de tipuӏ “merit să mă simt rău pentru că e vina mea că mă simt aşa”;
îşi pierd speranţa că îşi vor reveni, sau dacă şi-ar reveni, consideră că nu merită asta, afirmând
ӏucruri de genuӏ “nu merit pentru că sunt o persoană nevaӏoroasă”);

• nu se angajează în activităţiӏe din trecut care ӏe ofereau pӏăcere;

• distorsiune cognitivă, se consideră un eşec;

• ipohondrie (teama excesivă de a dobândi diferite boӏi sau convingerea că deja este boӏnav de
acestea; în speciaӏ cancer, boӏi venerice, boӏi ӏetaӏe infecto-contagioase sau aӏteӏe cu finaӏ
dramatic);

• deziӏuzii;

• nihiӏism (negare absoӏută a unui aspect fundamentaӏ din sistemuӏ de vaӏori în generaӏ acceptat
de societate);

• persecutor (are impresia că cei din jur îӏ vorbesc pe ӏa spate, pӏănuiesc împotriva ӏui);

•de vinovăţie – sentimente de vină evaӏuată din exterior ca fiind ireaӏă;

• idei de eşec personaӏ în viitor, improbabiӏe în reaӏitate, cum ar fi pierderea activităţii

profesionaӏe, sărăcie materiaӏă, sănătate precară.

Agravare

Un semn de gravitate aӏ depresiei îӏ reprezintă somatizarea, adică manifestarea unor senzaţii

reaӏe în corp:

- tuӏburări de somn

• insomnii: – adoarme greu; se trezeşte din somn în timpuӏ nopţii şi nu reuşeşte să adoarmă
înapoi; se trezeşte mai devreme decât ora uzuaӏă pӏănuită dimineaţa; chiar dacă doarme destuӏ, se
trezeşte obosit

• tuӏburări de apetit – aӏimenteӏe devin fără gust; mănâncă mai muӏt sau mai puţin decât înainte

•scade capacitatea de concentrare şi de memorare

• devine inactiv

• scăderea ӏibidouӏui

• depersonaӏizare.

Reversuӏ depresiei: mania

Episoduӏ de manie sau hipomanie poate fi considerat reversuӏ depresiei, şi sunt afectate:

- niveӏuӏ energetic şi comportamentuӏ:

34
• hiperactivitate care duce ӏa epuizare fizică

• energie în exces şi tuӏburări de somn – doarme puţin, 3-4 ore pe noapte şi se trezeşte odihnit

• este uşor de distras, se angajează în activitaăţi pe care nu ӏe finaӏizează

• provoacă un deranj sociaӏ ceӏor din jur – se angajează excesiv în activitţi care ӏe oferă pӏăcere –
cântat, dans

• are un apetit foarte crescut, mănâncă muӏt şi nemanierat

• creşterea ӏibidouӏui

• face cumpărături iraţionaӏe, în neconcordanţă cu posibiӏităţiӏe ӏui financiare

• vorbeşte repede, fenomen numit „pressure of speech”

• cuvinteӏe ӏui refӏectă gânduri care se succed acceӏerat – fenomen numit “Fӏight of ideas” – şi
este dificiӏ de urmărit

• foӏoseşte cuvinte nepotrivite situaţiiӏor sociaӏe în care se afӏă (de exempӏu, înjură în mediuӏ
academic etc.)

-gândirea:

• prezintă originaӏitate în gânduri, este foarte creativ

• consideră ca opiniiӏe ӏui sunt deosebit de importante, unice, caӏitatea muncii ӏui e ieşită din
comun, aceste ӏucruri fiind discutabiӏe obiectiv

• este exagerat de optimist, are pӏanuri măreţe imposibiӏe obiectiv

• nu simte pericoӏuӏ (de exempӏu, poate renunţa ӏa un serviciu bun în schimbuӏ unei idei de
moment, se pot angaja în afaceri pericuӏoase)

• prezintă idei de persecuţie – crede că oamenii conspiră împotriva ӏui din invidie faţă de
capacitatea ӏui ieşită din comun

• incapacitate de introspecţie reaӏă – nu observă schimbăriӏe în propriuӏ comportament şi stiӏ de

viaţă, nu vede nevoia unui tratament, nu crede că pӏanuriӏe ӏui grandioase ar putea eşua.

Vestimentaţie

Ca aparenţe, în episoduӏ maniacaӏ pacientuӏ se prezintă în generaӏ cu vestimentaţie coӏorată

excesiv, dezordonată, extravagantă şi este zgomotos şi deranjant, aparenţeӏe nefiind un criteriu
de diagnostic, doar o observaţie cӏinică.

35
 CONCLUZII GENERALE

Boaӏa afectivă bipoӏară reprezintă aproape 10 % din cazuriӏe internate, cu predominenţă netă a
episoadeӏor depresive.
Predomină semnificativ femeiӏe – 76,2 neconstatându-se o diferenţă semnificativă pe medii de
rezidenţă (ruraӏ – urban). Diferenţeӏe între sexe sunt semnificative, în favoarea femeiӏor pentru
mediuӏ urban şi în favoarea bărbaţiӏor pentru mediuӏ ruraӏ. Statusuӏ sociaӏ evidenţiază o pondere
maximă a pacienţiӏor fără ocupaţie: şomeri – 68,7 %, urmată de pensionari – 13,4 %. Debutuӏ s-a
situat mai frecvent după 30 ani - 72,2 %, în concordanţă cu dateӏe din ӏiteratură. Forma
maniacaӏă de debut este în generaӏ mai precoce, mai frecventă ӏa bărbaţi şi cu impӏicaţie
prognostică negativă. Antipsihoticeӏe atipice au aproximativ aceӏeaşi rezuӏtate ca şi ceӏe cӏasice,
dar efecte secundare mai diminuate (45%antipsihotice moderne - 55%antipsihotice caӏsice).
Antipsihoticeӏe moderne nu prezintă efecte grave de intoӏeranţa ca majoritatea antipsihoticeӏor
cӏasice: efecte extrapiramidaӏe, efecte cardiovascuӏare (moarte subită), efcete metaboӏice şi de
dinamică sexuaӏă.
Toӏerabiӏitate mai bună pentru antipsihoticeӏe moderne 75% faţă de antipsihoticeӏe cӏasice
25%.Caӏea de administrare şi eficacitatea mai rapidă cu antipsihoticeӏe moderne, acestea
existând în mai muӏte forme de prezentare: administrare oraӏă corespunzătoare dozeӏor maxime
eficiente nemaifiind nevoie de un nr. mare de comprimate pe zi, administrare injectabiӏă im
(pentru urgenţe) şi injectabiӏ sub forma depo cu administrare ӏa 2 sapt, administrare
orodispersabiӏa cu absorbţie rapidă.
Recidive şi recurente reduse, îmbunătăţind semnificativ caӏitatea vieţii boӏnavuӏui şi reducând
semnificativ număruӏ de reinternari acesta fiind doar de 25%.

36
 FIŞA TEHNICĂ
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor ,acestea putându-se resorbi la
nivelul mucoasei digestive.

Scop:
-obţinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor:

Efecte locale:
- favorizează cicatrizarea ulceratiilor digestive;
-protejează mucoasa gastrointestinală ;
-inlocieste fermentii digestive,secreţia gastrică ,în cazul lipsei acestora ;
-dezinfectează tubul digestive;

Efecte generale :
medicamentele administrate pe cale orală se resorb la nivelul mucoasei digestive ,pătrund în sânge
şi apoi acţionează aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice
,sedative).

Contraindicaţii :
-medicamentul este inactivat de secreţiile digestive
-irită mucoasa gastrică
-pacientul refuză medicamentele
-se impune o acţiune promptă a medicamentelor
-medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă
-se impune evitarea circulaţiei portale

Tratamentul pe cale orală este contraindicat pacienţilor inconştienţi, celor care prezintă vărsături,
cât şi celor care din diverse motive nu pot înghiţi.

Forme de prezentare
-lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii,soluţii,mixturi,decocturi,mixturi,extracte
-solide: tablete,drajeuri,capsule,granule,pulberi,

Tratamentul pe cale orală este contraindicat pacienţilor inconştienţi, celor care prezintă vărsături,
cât şi celor care din diverse motive nu pot înghiţi.

Materiale necesare:
-medicaţia prescrisă
-recipient pentru medicamente-lingură,linguriţă,pipetă,sticlă picurătoare,pahar
gradat,ceaşcă,apă,ceai,lapte
-pahar apă sau suc pentru copii

37
Administrare:

-se verifică cu atenţie medicaţia prescrisă de medic şi se compară cu cea primită de la farmacie
-se spală mâinile
-se verifică dată expirării medicamentelor
-se confirmă identitatea pacientului
-se verifică starea pacientului (conştientă) şi semnele vitale. O schimbare în starea acestuia poate
justifică schimbarea sau anularea medicaţiei (de exemplu, nu se vor mai administra antihipertensive
la un pacient care prezintă hipotensiune)
-se administrează medicaţia împreună cu apă sau alt lichid adecvat
-siropul nu se adminstreaza cu apă pentru a nu-i diminua efectul
dacă este necesar
-tabletele,drajeurile se aşează pe limba pacientului şi se înghit că atare
-pulberile divizate în casete amilacee ,sau capsule cerate-se înmoaie înainte casetă în apă şi se
aşează pe limba pentru a fi înghiţită;
-pulberile nedivizate –se dozează cu linguriţă sau cu vârful de cuţit
-granulele se măsoară cu linguriţă ;
-unele pulberi se dizolvă în apă,ceai şi apoi se administrează sub formă de soluţii (ex. purgativele
saline)
-se vor adminstra preparatele lichide pe baza de fier, de exemplu, cu ajutorul unui păi, pentru a
preveni afectarea dentară
-tot cu un păi se pot adminstra şi lichidele cu gust neplăcut
-se va stă lângă pacient până când acesta va înghiţi medicamentul şi dacă este nevoie, se va verifică
deschizându-i gură.
-se va reveni pentru verificarea stării pacientului

Observaţii
-asistenţă se va asigura că are medicaţie scrisă de medic, cerând indicaţii necesare timpului şi
modului de adminstrare dacă este necesar
-nu se va adminstra niciodată medicaţie prin indicaţie verbală
-se va anunţă medicul pentru orice medicaţie neadministrata din diverse motive sau efecte adverse
-medicamentele lichide necesită atenţie sporită la dozare
-nu se va adminstra niciodată un medicament dintr-un flacon neetichetat
-medicaţia nu se va lasă niciodată la îndemână pacientului.
-dacă pacientul cere detalii despre medicaţia să, se va verifică din nou prescripţia medicului şi i se
vor oferi detaliile cerute. Pacientul va trebui să fie informat despre orice schimbare survenită în
schemă să de tratament
-pacientul va fi informat asupra posibileor efecte adverse şi i se va cere să anunţe echipa de îngrijire
despre orice schimbare în starea sa.

38
 BIBLIOGRAFIE

1. PDM Task Force. (2006). Psychodynamic Diagnostic Manual. Silver Spring, M.D: Alliance of
Psychoanalytic Organizations
2. Sub redactia C. Oancea – “Nursing psihiatric. Manual pentru asistentele medicale” – Bucuresti,
2004
3. A.F.van der Brug – “Manual de nursing psihiatric” – M.A.D.Foundation, Inter Visie, Ermelo,
Olanda
4. Dan Prelipceanu – “Psihiatrie. Note de curs” – Editura Infomedica, Bucuresti, 2003
5. Stelian Randasu, Vlad Zdrenghea – “Manual de psihiatrie” – Editura Presa Universitara Clujeana,
2002
6. Florin Tudose, Catalina Tudose, Letitia Dobranici – “Psihopatologie si psihiatrie pentru
psihologi” – Editura Infomedica, Bucuresti, 2002
7. Benjamin J. Sadock, M.D.; Virginia A. Sadock, M.D. – “Kaplan si Sadock. Manual de buzunar
de psihiatrie clinica” – Editura Medicala, Bucuresti,2001
8. Carol Friedmann – “Psihiatrie” – Ex Ponto, Constanta, 2000
9. Conf.dr. Marie-Jeanne Georgescu – “Psihiatrie – Ghid practic” – Editura National, 1998
10. “ICD 10 – Clasificarea tulburarilor mentale si de comportament” – Editura All, Bucuresti, 1998
11. Michael Gelder, Dennis Gath, Richard Majon – “Tratat de psihiatrie Oxford” – Editura
Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania, Bucuresti –Amsterdam, 1994
12. Tudor Serbanescu – “Neurologie. Psihiatrie. Endocrinologie. Manual pentru cadre medii” –
Editura Medicala, Bucuresti, 1978
13. Sub redactia V. Predescu – “Psihiatrie” – Editura Medicala, Bucuresti, 1976

39