Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre și părinții noștri ne-au povestit lucrările care le-ai făcut pe

vremea lor, în zilele de odinioară. Ai despicat marea și le-ai deschis un drum prin ea. Ai despicat stânci în
pustie și le-ai dat să bea apă. Ai poruncit norilor de sus și ai deschis cămările cerurilor, a plouat peste ei
mană și au mâncat cu toții pâinea îngerilor.

Cu mâna Ta ai izgonit neamurile dinaintea lor ca să-i sădești pe ei în țara făgăduinței părinților lor. Căci
nu prin sabie au pus mâna pe țară, nu prin brațul lor i-ai izbăvit, ci dreaptă Ta, lumina feței Tale, pentru că
îi iubeai… Dar pașii lor se pierdeau prin nisipul vremii…"

Atunci ai zis: "Iată-Mă că vin, în sulul cărții este scris despre Mine". "Dar cine a crezut în cine ni se
vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? La umbra zidurilor cetății, "El a crescut înaintea Lui ca o
odraslă slabă; ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat". Pentru că tulpina în care se aduna toată
gloria Universului, iubirea care avea să inunde toate timpurile "n-avea nici frumusețe, nici strălucire" care
să ne a tragă privirile, să ne placă.

Dumnezeu nu voia ca ceea ce era etern în om să se scufunde odată cu omul muritor. De aceea 1-a iubit
atât de mult că a dat pe Fiul Său să coboare din ceruri, ca noi să putem urca la El.

Și-a înfășat haina în scutece ca noi să putem fi îmbrăcați în haina dreptății Lui. A străbătut drumurile
prăfuite ale văii plângerii, ca noi să putem merge pe străzile de aur ale cetății de lumină. A murit de
moartea noastră pentru ca să putem avea viața Lui. Cum să nu fiu recunoscător, cum să nu-L vreau pe El,
cum să nu strig de bucurie?! "Doamne, deschide-mi buzele și gura mea va vesti mântuirea Ta!"

CANTARE

 Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia” (Luca 22:1)

„Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se
numea Caiafa; şi s-au sfătuit, cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.” (Matei 26:3.4)
 3 Dar* Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

 4Iuda s-a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea în mâinile
lor.
 5Ei s-au bucurat şi au căzut* la învoială să-i dea bani.

Călător fără cămin, Împărat fără tron şi Rege fără supuşi, Isus a suportat dureri psihice şi fizice pe care nicicând un
alt om de pe Pământ nu le-a îndurat.

Încet, încet paharul pe care 1-a primit din mâna Tatălui în momentul numit “Betleem” s-a umplut, zdrobind de
durere trupul extenuat al Celui căzut pe pământul rece al grădinii în care “palmierii şi cedrii nu învăţaseră încă să
plângă…”

CANTARE 2 https://www.youtube.com/watch?v=yOeqPRt93kM

jertfit ca miel
 Ar fi putut veni cu slavă,
Cu-a cerului splendoare îmbrăcat!
Încins cu haina măreției,
Ca toți să-L știe-al lumii Împărat,
Să vină înconjurat de îngeri
Ca Domn și Rege veșnic înălțat,
Dar Îi se ia, că prețul nostru-i viața Lui
Și S-a jertfit ca Miel!

R: Jertfit ca Miel, să moară pentru vina mea!

Jertfit ca Miel, al Său sânge m-a salvat!
Doar așa păcatul mi-a spălat,
Fiul Celui veșnic viu, n-a venit ca-mpărat
Și S-a lăsat jertfit ca Miel!

2. Chiar din vechime se-aduc jertfe

Pe-altarele din Templul Celui Sfânt,
Și chiar de plata era-n sânge,
Osânda și păcatul nu s-au șters.
Până-ntro zi când judecata,
S-a împletit cu mila Tatălui Ceresc.
Când a spus plin de iubire:
Fiul Meu, vei fi jertfit ca Miel!

C: Murind în locul meu,

Ce mare har mi-a dat!
A fost jertfit ca Miel!
Jertfit ca Miel!
Doar așa păcatul mi-a spălat
Fiul Celui veșnic viu, n-a venit ca-mpărat
Și S-a lăsat jertfit ca Miel!

Te recunosc, străine! Tu eşti Isus! Eşti singur pentru că Iuda Te-a vândut, Petru Te-a trădat, ceilalţi au fugit, iar
noi… Noi privim împreună cu alţii, la o dată anume, de la o distanţă de secole – GOLGOTA… Ne curge o lacrimă, ne
umbreşte un zâmbet… Şi Tu eşti singur!…Tu şi crucea grea ce Te zdrobeşte! Dar astăzi, luptându-ne cu timpul şi
spaţiul, urcăm şi noi, acolo sus pe dealul uscat de arşiţa Orientului… pe urmele paşilor Tăi…

Vai! Piroanele Îţi străpung mâinile şi picioarele… Cu un zgomot surd, crucea îşi înfige piciorul în stânca tare a
Golgotei iar trupul Tău învăluit în răni se ridică spre soarele arzător al ţării unde curge lapte şi miere. Cerul pare
boltă de granit şi durerea parcă numai noi Ţi-o înţelegere… Ochii noştri nu mai pot privi scena jalnică a morţii care
vine! Isuse, unde e Tatăl Tău? Unde sunt îngerii? Nu văd? Nu aud? Nu le pasă?

 „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.
 29Căci* iată, vor veni zile când se va zice: ‘Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au
alăptat!’
 30Atunci* vor începe să zică munţilor: ‘Cădeţi peste noi!’ şi dealurilor: ‘Acoperiţi-ne!’

 31 Căci* dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
CANTARE3mergand isus cu crucea n spate

Mergând Isus cu crucea-n spate,

Pe Golgota sus,
Femeile îndurerate
După El, au plâns.

R: /: Isus a zis: „Nu mă plângeţi

Pe Mine! Eu vă spun curat:
Dacă cu pomul verde fac asta,
Ce-o fi cu cel uscat?" :/

2. Cădea mereu, sub greul crucii

Care-L apăsa,
Dar nici unul dintre mulţime
Nu L-a ajutat...

Trebuia ca mâinile acelea care au binecuvântat pâinile, brațele acelea care au potolit furtuna, care au
alinat durerile și au vindecat suferințele, trebuiau să pironească gloria dragostei. În deschiderea de bună
voie a brațelor Sale pe cruce, era îmbrățișat întreg pământul, cu toată povara suferințelor lui; iar când
toată această povară a scăpat din brațele Sale, deplin și definitiv, s-a făcut un mare cutremur de pământ,
îndurarea s-a așezai pe temelii veșnice, legăturile morții s-au sfărâmat pe temeiul Noului Legământ. De
acum, nici moartea, nici viața, nici înălțimea, nici adâncimea nu-1 mai puteau separa pe om de Dumnezeu.

Acolo, în puterea acestui gest sigilat de sângele Său, stătea ascuns adevărul celor mai frumoase cuvinte
auzite vreodată de vreo ureche omenească: "Tată, iartă-i căci nu știu ce fac",

Acolo, între brațele Tale Doamne, întinse pe cruce, ca și cum ai fi rostit o chemare insistentă, se desfășura
întreaga mântuire, tot ce se făcuse și se cuprindea, tot ce mai era de făcut. Fiindcă s-au deschis atât de
mult după măsura prăpastiei dintre pământ și cer, pentru că pământul iubirii Tale să-1 mai amesteci încă
odată cu stelele dimineții care izbucneau în strigăte de bucurie. Doamne, iată-mă și pe mine în groapa
săpată de păcat în drumul Tău. Aici, în bătaia de timp a gândurilor mele, așteptam moartea, însă la Tine
îmi ridic privirile, cum se uită ochii robilor la mâna stăpânului lor. Din profunzimea adâncului, te chem
Doamne! Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine!

Cantare 4 jos pe via dolorosa

Jos pe via Dolorosa în Ierusalimul vechi

Soldaţi loc să-şi facă încercau
Dar mulţimea se-mpingea să vadă pe acel Om care era
(:Sângerând dintr-o bătaie biciuit şi condamnat
Şi cu spini avea El capu-ncoronat
Şi-n fiecare pas purta batjocora celor pierduţi:)

Jos pe via Dolorosa calea suferinţelor

Ca nu miel veni Mesia Salvator
A ales drumul acest de dragoste pentru tine
Jos pe via Dolorosa spre Calvar şi spre moarte
Şi acest sânge putea să cureţe păcatul tuturor
Şi din Ierusalim.
Un înger ar vrea să spele cu lacrimile sale rănile lui Isus, dar nu poate!Oşti cereşti ar vrea să smulgă
crucea, să amuţească acele voci batjocoritoare, să şteargă fruntea însângerată… dar nu pot! Dacă ei ar face
aceasta omenirea ar trece în nefiinţă pentru totdeauna

Nu crucea Te ucide, nu bătaia, nu cuiele, ci păcatul meu!… Da! Păcatul meu, Isuse, el Te-a zdrobit!… Şi totuşi,
privirea Ta caldă mă învăluie… şi pacea îmi umple sufletul…
“S-A SFÂRŞIT!”

Cantare 5 https://www.youtube.com/watch?v=zxRSQowwzFI

Iubirea-adâncă-a Tatălui,
Nimic nu o măsoară,
Ce-avea mai scump El dărui,
Făcând din noi comoară.
Durere de ne-nchipuit,
Căci Tatăl Și-a-ntors Fața.
Pe Cel ales L-a părăsit,
Iar nouă ne-a dat viața!
La Fiul răstignit privesc,
Păcatu-mi cum Îl frânge.
În rând cu cei ce Îl hulesc,
Și vocea mea-L străpunge.
Pe cruce Eu Te-am țintuit,
Dar când Ți-ai dat suflarea,
Al nopții chin s-a risipit
Și mi-ai adus iertarea!
Cu ce-aș putea să mă mândresc?
Căci daruri n-am, nici fapte.
Cu învierea-I mă fălesc,
Cu salvatoarea-I moarte.
/: O, nu-s de-ajuns spre-a-Ți mulțumi
Nici cânt, nici osanale.
Hristos cu viața Sa plăti,
A mea răscumpărare! :/

„Inima îmi spune din partea Ta: Caută faţa mea” şi faţa Ta, Doamne, o caut!…
Dar ce se întâmplă? Mulţimea a tăcut… Ce linişte sinistră!… Totul pare încremenit!… Lumina se stinge, lăsând, trist
întunericul să coboare… Privesc la Tine!..:
Faţa Ţi-e schimonosită de durere… iar inima Ţie apăsată de veacuri de păcate… Văd acolo ura, minciuna,
batjocura, desfrâul… Te doare sângele vărsat în atâtea războaie şi crime… Tu, Cel fără pată, Te-ai făcut
păcat pentru NOI
 45 Soarele s-a întunecat şi perdeaua* dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

 46 Isus a strigat cu glas tare: „Tată*, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi** când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.

Cantare 6

1. Pe pământ întâlnim locuri de nedescris

Ce uimesc, parcă-ar fi ca de vis
Însă ştiu, este unul de mult cunoscut
Ce nicicum n-ar putea fi-ntrecut.

R: Cred că la Golgota pe-acel deal

Mielul Sfânt pentru noi S-a dat
Chiar şi-n cer, sus în ţara fără egal
N-oi uita cum Domnul m-a salvat.

2. Ştiu acum că prin jertfa Mielului Isus

Am primit mântuirea de sus
Harul Domnului Isus, viaţă mi-a dat
Lui Îi cânt şi-L slăvesc ne-ncetat.

Doamne, aici la răspântia braţelor crucii, mai mult ca oriunde, s-au întâlnit ţoale drumurile pământului. Aici, la
răspântia braţelor crucii s-au întâlnit toţi negustorii firii mele. Ei mă ademenesc şi mă cheamă… Dar, din
mijlocul poporului meu aud un glas: “Iată drumul, mergeţi pe el! Când veţi voi să vă abateţi la stânga sau la
dreapta!”
Cantare7 https://www.youtube.com/watch?v=GOXBeTvCEoU

1. Să fie oare adevărat?

Ce-aud e prea frumos!
Prin Domnul pot să fiu salvat
Deşi sunt păcătos!

R: Ce-auzi este aşa, este adevărat,

Orice urmă de păcat va pieri
Prin iubirea Sa vei fi luminat
Deci, crede în Isus şi vei trăi!

2. Da, sigur pentru vina mea,

Isus a pătimit,
Ce mare-i e iubirea Sa
Şi harul nesfârşit!

3. Iertat? Nu îndrăznesc să cred

Iubit Mântuitor!
Tu mi-eşti viaţă, în Tine sper,
Îţi sunt pe veci dator!
 Cine ar fi crezut că zorii zilei întâia a săptămânii aveau să aducă tuturor credincioşilor vestea cea mai
minunată a tuturor timpurilor ? În zadar mii şi mii de îngeri căzuţi au încercat să reţină în mormântul rece pe cel
ce avea să biruiască puterea morţii…

 1În ziua întâi* a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus**
miresmele pe care le pregătiseră.

 2 Au* găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

 3 au intrat* înăuntru şi n-au găsit trupul Domnului Isus.

 4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată* că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine strălucitoare.

 5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
 6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă* aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
Mat 16:21Mat 17:23Marc 8:31Marc 9:31Luca 9:22
 7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit şi a treia zi să învieze.”
 8 Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele lui Isus.

CANTARE8

1. E-a treia zi de când muri

Şi se spunea că va-nvia
Şi din mormânt El va ieşi
Şi moartea o va birui.
El a ales să moară, din dragoste
Pentru noi toţi, urcat pe lemn.
El a murit şi-a treia zi a înviat.

R: El a-nviat în Ierusalim
Cel ce era Fiul Celui Sfânt
Dăruind victoria,
Mielul a-nviat în Ierusalim.

2. N-am fost acolo când a murit,

Nici n-am văzut cum S-a jertfit,
Dar ştiu că-n El eram atunci
Şi eu sunt viu, căci m-a salvat.

C: /: A-nviat, a-nviat, a-nviat

Aleluia a-nviat. :/

I: Final: Mielul a-nviat în Ierusalim.

… Stau şi privesc în faţa mormântului gol…

Privesc şi văd o zi, o zi minunată, în care mii şi mii de asemenea morminte se vor deschide şi vor lăsa liber zborul
spre o lume mai bună a miilor de credincioşi, a căror mântuire a deveni posibilă prin învierea Celui ce a spus
despre Sine, cu glas ca de tunet: “Eu sunt învierea şi viaţa !”

Opriţi-vă din fuga pentru rezolvarea multiplelor probleme pământeşti şi priviţi!

Priviţi mai des spre Golgota! Priviţi mai des spre Isus! El încă mai este sus în ceruri şi mijloceşte pentru noi.
Nu uitaţi însă ca va veni o zi când această lucrare se va sfârşi şi El va veni ca Judecător. Atunci, pentru toţi cei care
stau departe de El totul va fi pierdut. Acum este timpul să-L primiţi în inimă pe Isus ca Mântuitor personal! Priviţi-L
! Isus revine! Paşii Lui se aud deja mai aproape!
EL VINE!!
“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare,
ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. Încă puţin, foarte puţină
vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi”. (Evrei 10,35-37).
“Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte şi nu vom mai avea
trebuinţă nici de lampă nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina, şi vor împăraţi în
vecii vecilor.”(Apocalipsa 22,4.5)

Cantare 9 lacrimi nu s