IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU

DUMNEZEU”

Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

Abstract: An essential teaching of Orthodoxy is represented by apophatism according to

which the ultimate and supreme realities of the spiritual experience are great mysteries, fragments
of which God reveals Himself to the Christians, according their ascetic efforts. In front of such
super-essential mysteries, the appropriate attitude is of ecstasy, of amazement and silence. The
one chosen reach such spiritual peaks experiences them in an “abyss of meekness”, in silence and
shedding tears. An indication of progress in this spiritual world is the decrease of the spoken
words and the increase of flowing tears.
In order to reach that far, the Christian needs to go over a long spiritual road. He
estranges himself from long tale, gossip, or damning of the neighbor, lie or reprimand, he learns
how to restrict his words and finds out what to speak or to stay silent “out of love” or “for God”
mean. He understands that, beyond all words, as “tools of this world”, having something physical
in their very structure, the appropriate attitude, of amazement in front of the divine sublime, is
represented by the language of the prayer, of tears, the mystic, spiritual silence - “mystery of the
century to come”.

Experien]a ortodox\ este prin defini]ie una apofatic\. Apofatismul este

o înv\]\tur\ drag\ Ortodoxiei, pre]uit\ de ea, cu adânci implica]ii în lucrarea
practic\, în opera ascetic\. Teologia [i evlavia cre[tin\ r\s\ritean\ vorbe[te, de
aceea, atât de insistent de taina cre[tin\. Universul duhovnicesc al R\s\ritului
este un univers de taine, via]a îns\[i este tr\it\ ca o tain\ a comuniunii cu
Dumnezeu [i semenii, teologia este o tain\, Liturghia este locul în care ne
întâlnim [i ne unim ca Taina-Hristos. Pe cele viitoare, cre[tinul le îmbrac\ cu
atributul sau însu[irea de taine, pe care sper\ [i cere ca Dumnezeu s\ i le
descopere tot mai mult. Comuniunea în via]a viitoare va fi pentru cei care au
[tiut s\ aleag\ partea cea bun\ înc\ din aceast\ via]\, o permanent\ înal]are în
descifrarea [i experierea acestor taine.
Astfel, se vorbe[te, în spiritualitatea ortodox\, despre un apofatism teologic, cu
privire la taina Persoanelor divine [i via]a lor de comuniune, dar în acela[i timp
[i despre un apofatism antropologic, cu referire la via]a sufleteasc\ atât de
bogat\ a fiin]ei umane, create “dup\ chipul” [i “întru asem\narea” cu Creatorul
ei, P\rintele s\u ceresc.
În baza leg\turii ontologice, a dorului de des\vâr[ire sau a “pasiunii
divinului”, cum se exprima Sfântul Grigore Palama, pe care omul, “tain\
teologic\”, o poart\ în adâncul de tain\ al sufletului s\u ca un dor ontologic, ca
o sete nem\rginit\ de infinit, omul r\mâne nu doar un paradox, într-o ecua]ie
reductibil\ la câ]iva termeni sau necunoscute, pe câteva coordonate, ci o tain\ a
vie]ii [i iubirii, în aceast\ lume [i via]\, dar ale c\rei sensuri nu le vom afla
46 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

decât în via]a viitoare, sub forma comuniunii cu Via]a cea adev\rat\, cu Taina [i
Iubirea suprem\, esen]ial\.
Pân\ atunci îns\, omul experiaz\ o sum\ de adev\ruri mântuitoare, în
func]ie de profunzimea acestui dor al s\u de sfin]enie, în leg\tur\ cu lucrarea sa
ascetic\, eliberatoare din robia viclean\ a p\catului [i de dobândire [i lucrare a
virtu]ilor. Ori, un semn al înaint\rii în cunoa[terea tot mai adânc\ a acestor
realit\]i de ordin spiritual, duhovnicesc, culminând în st\rile de “r\pire”, cu care
Dumnezeu împodobe[te [i încununeaz\ eforturile celor ce I s-au f\cut întru
toate urm\tori, îl constituie împuþinarea cuvintelor [i înmul]irea lacrimilor1.
Lipsa cuvintelor [i bog\]ia lacrimilor duhovnice[ti sunt semne ale pnevmatiz\rii
fiin]ei noastre [i dau dovad\ de în\l]imea vie]ii [i experien]elor interioare ale
noastre.
Marile iubiri - iar iubirea de Dumnezeu [i de semeni este iubirea [i
slujirea suprem\ a vie]ii noastre - se petrec în stare de t\cere [i jertf\. Când totul
tace, în atmosfera de rug\ciune, despre eforturile noastre [i ale lumii, vorbesc în
fa]a lui Dumnezeu faptele noastre, iar când se împu]ineaz\ cuvintele, bog\]ia
noastr\ sufleteasc\ o arat\ lacrimile duhovnice[ti.
Despre toate aceste realit\]i de ordin duhovnicesc dau m\rturie [i pild\
P\rin]ii duhovnice[ti ai Ortodoxiei, nu doar din timpurile vechi, ci [i mai noi. În
mod deosebit, P\rin]ii filocalici, adev\ra]i cunosc\tori ai tainelor sufletului
uman [i ale mântuirii lui, au l\sat posterit\]ii în scrierile lor, de[i nu cu o
inten]ie v\dit\, expres\, un adev\rat cod al bunelor maniere duhovnice[ti, care
ne înlesnesc lucrarea duhovniceasc\ de apropierea unii de al]ii [i a lumii de
Creatorul ei. Sub forma unor sugestii adânci, ele pot da farmec [i frumuse]e
spiritual\ vie]ii noastre duhovnice[ti, constituind o cale de aprofundare a
universului de tain\ al leg\turii noastre cu Dumnezeu [i cu aproapele [i, în
acela[i timp, un îndemn de a urma aceast\ pild\ de dragoste [i comuniune cu
Dumnezeu [i oamenii.
Via]a [i conduita noastr\ în aceast\ lume au sens [i valoare în planul
eternit\]ii, al vie]ii ve[nice, de aceea se cuvine s\ d\m dovad\ de receptivitate
sufleteasc\ în aflarea [i deprinderea lor.

Întâlnirile [i convorbirile - din dragoste [i “ca pentru

Dumnezeu”
1
P\rintele St\niloae, tâlcuind înv\]\turile Sfin]ilor P\rin]i, vorbe[te în
Teologia Dogmatic\ Ortodox\, despre dou\ grade de apofatism, simultane:
apofatismul a ceea ce se experiaz\, dar nu se poate defini [i exprima [i apofatismul a
ceea ce nici m\car nu se poate experia, datorit\ în\l]imii adev\rurilor cuprinse. În
Spiritualitatea ortodox\: Ascetica [i mistica, Bucure[ti, 1992, se refer\ la trei grade
ale acestei tr\iri apofatice: apofatismul de gradul întâi sau apofatismul teologiei
intelectuale negative; apofatismul de gradul al doilea - apofatismul rug\ciunii; [i
apofatismul de gradul al treilea sau apofatismul t\cerii, în fa]a tainei incognoscibile a
dumnezeirii.
 IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU DUMNEZEU” 47

T\cerea este legat\ de c\tre P\rin]ii duhovnice[ti ai Filocaliei, mai ales

de singur\tate [i lini[te, dar nu numai o singur\tate [i lini[te exterioar\, ca o
paz\ de lume [i de ispitele ei, ci mai ales de o paz\ interioar\ a gândurilor [i a
min]ii, de efortul de adunare în sine, de trezvie [i isihie. Monahul, dar [i
cre[tinul obi[nuit trebuie s\ se retrag\ în sine, s\ se interiorizeze, s\ descopere [i
s\ pun\ în valoare bog\]ia Împ\r\]iei harice a lui Dumnezeu din l\untrul s\u. De
aceea, orice risipire interioar\ sau exterioar\ este considerat\ o ispit\, de care
trebuie s\ ne p\zim.
Iubitori ai singur\t\]ii [i lini[tii suflete[ti, de[i sunt austeri în
recomand\rile lor, P\rin]ii filocalici nu sunt împotriva bucuriei pe care o
creeaz\ comuniunea cu semenii, ci arat\ c\ mai presus de acestea, în “abisul”
t\cerii, cel duhovnicesc, ale c\rui sim]uri s-au purificat [i unificat în practicarea
virtu]ii, tr\ie[te comuniunea [i unirea mai presus de minte cu Dumnezeu.
A[a se face c\ Sfântul Isaac Sirul, ne recomand\ s\ evit\m întâlnirile [i
convorbirile care nu au scop [i folos duhovnicesc, pe considerentul c\ ele “nu
sunt de folos în orice timp”2, iar Sfin]ii Varsanufie [i Ioan consider\ c\ nu
trebuie s\ intr\m în vorb\ decât dac\ suntem provoca]i, [i nici atunci totdeauna,
ci doar când avem de spus un cuvânt duhovnicesc, în m\sur\ s\ aduc\ pacea [i
lini[tea. “Când te întâlne[ti cu cineva, spun ei, cuvântul t\u s\ se opreasc\ la
bine]e. Încolo spune: “Roag\-te pentru mine, merg s\ îndeplinesc o datorie”. {i
pleac\. Iar de te întreab\ el despre vreun lucru, de [tii, spune-i [i treci mai
departe; iar de nu [tii, spune-i: “Nu [tiu” [i treci mai departe”3. Într-un alt loc, ei
nuan]eaz\ aceast\ idee, ar\tând c\ motivul pentru care trebuie s\ vorbim [i s\
ascult\m pe cineva este iubirea, sau “pentru iubire”, cum le place p\rin]ilor s\
spun\. Dar [i atunci trebuie s\ avem grij\ ca vorbele noastre s\ fie duhovnice[ti,
s\ nu osândeasc\ [i s\ nu aduc\ vreo tulburare sau v\t\mare sufletului4.
Cuviosul Isaia Pusnicul, referindu-se la valoarea duhovniceasc\ pe care
trebuie s\ o aib\ întâlnirile [i discu]iile noastre, ne face urm\toarele
recomand\ri: “Iar întâlnindu-v\ în trecere, s\ nu vorbi]i în de[ert, nici s\ nu
îndr\zni]i orice, ci fiecare s\ ia aminte, în frica de Dumnezeu, la sine [i la lucrul
s\u de mân\ [i la medita]ie [i la sufletul s\u în ascuns. Iar când se ispr\ve[te
Liturghia, sau când v\ scula]i de la mâncare, nu v\ a[eza]i la vorb\ lung\, nici la
cuvinte despre Dumnezeu, nici despre lume, ci fiecare s\ intre în chilia lui [i s\
plâng\ p\catele lui. Iar de se ive[te trebuin]a s\ vorbi]i împreun\, vorbi]i foarte
pu]in, cu smerenie [i evlavie, gândindu-v\ c\ Dumnezeu ia aminte la voi. Nu v\
sf\di]i între voi [i nu vorbi]i împotriva cuiva, nici nu judeca]i pe cineva, nu

2
Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoin]e, în Filocalia sau
culegere din scrierile Sfin]ilor P\rin]i care arat\ cum se poate omul cur\]i, lumina [i
des\vâr[i, traducere, introducere [i note de Pr. Prof. Dr. Dumitru St\niloae, volumul
X, EIBMBOR, Bucure[ti, 1981, p. 301.
3
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, Scrisori duhovnice[ti, în Filocalia..., vol. XI,
p. 330.
4
Ibidem, p. 456.
48 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

cârti]i împotriva cuiva. S\ nu ias\ din gura voastr\ nici o minciun\. S\ nu

vorbi]i sau s\ auzi]i ceva din cele ce nu v\ folosesc”5.
Monahi prin excelen]\, P\rin]ii duhovnice[ti recomand\, pe cât este
posibil, evitarea convorbirilor [i discu]iilor cu femeile pentru c\ din aceste
discu]ii se pot ivi multe ispite [i pofte. Atunci când nevoile o impun îns\,
monahului i se cere s\ nu z\boveasc\ în convorbirea cu ele [i s\ nu arunce
privirea spre ele, ci s\ se retrag\ curând spre lucrarea [i ascultarea sa.
Criteriul de mare [i autentic discern\mânt duhovnicesc este ca atât
vorbirea, atunci când este nevoie, cât [i t\cerea, c\ fie ca “pentru Dumnezeu”,
adic\ avându-L pe El martor. De aceea, “cel ce gr\ie[te (...) f\r\ patim\, bine
face, pentru c\ gr\ie[te pentru Dumnezeu; [i cel ce vede c\ va gr\i cu patim\ [i
de aceea tace, bine face, pentru c\ a t\cut pentru Dumnezeu. Dac\ trebuie s\
gr\ie[ti pentru Dumnezeu, nu te îngriji ce vei gr\i, c\ci f\când aceasta, vei c\lca
porunca (Mt. 10,19). Ci las\ în seama lui Dumnezeu [i El va pune în gura ta ce
s\ gr\ie[ti cu folos. C\ci Dumnezeu [tie s\ ne încing\ cu putere pe noi cei slabi
[i El te va înt\ri pe tine, frate”6.

Poliloghia. Judecarea, bârfirea sau osândirea aproapelui.

Minciuna [i mustrarea
Motivul pentru care sunt, de obicei, evitate aceste întâlniri [i discu]ii fie
cu al]i monahi, fie cu mireni - b\rba]i sau femei - sunt urm\rile la care pot duce
acestea: vorbire mult\ [i f\r\ rost [i semnifica]ie duhovniceasc\, banal\,
judecarea aproapelui, bârfirea sau osândirea lui, minciuna sau mustrarea.
Întâlnirile [i discu]iile prelungite ne risipesc, ne împr\[tie de la lucrarea
cea folositoare sufletului.
Un prim pericol al acestora este multa vorbire sau poliloghia. Pe
aceasta, Sfântul Ioan Sc\rarul o nume[te “catedra slavei de[arte”7 [i o consider\
“semnul ne[tiin]ei, u[a clevetirii, c\l\uza glumelor, slujitoarea minciunii,
risipirea str\pungerii, n\sc\toarea trând\viei sau pricinuitoarea ei, înainte
merg\toarea somnului, împr\[tierea min]ii adunate în sine, pierz\toarea pazei de
sine, r\citoarea c\ldurii, întunecarea rug\ciunii”8.
Cauzele acestei vorbiri sunt, potrivit Sfântului Ioan Sc\rarul, reaua
obi[nuin]\ sau deprinderea omului cu ea, l\comia pântecelui [i, mai ales la cei
ce se nevoiesc, slava de[art\9.
Ea rode[te lenea [i prostia10 pentru c\ între ceea ce spunem [i ceea ce
f\ptuim exist\ un mare decalaj, al faptelor sensibile, v\zute, [i, dac\ vrem s\

5
Cuviosul Isaia Pusnicul, Dou\zeci [i nou\ de cuvinte, în Filocalia...,
volumul XII, p. 40.
6
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, op. cit., p. 312.
7
Sfântul Ioan Sc\rarul, Scara dumnezeiescului urcu[, în Filocalia…, volumul
IX, p. 204.
8
Ibidem, p. 204-205.
9
Ibidem, p. 206.
 IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU DUMNEZEU” 49

sc\p\m de el, trebuie mai întâi s\ ne înfrân\m pântecele, închizându-ne astfel [i

limba [i multa ei vorbire în t\cere.
Alteori, întâlnirile [i discu]iile acestea trebuie evitate pentru c\ ne pot
pune în prezen]a unor oameni înclina]i spre bârf\ [i minciun\. În acest sens,
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan ne spun c\ atunci când cineva începe s\ bârfeasc\ s\-i
t\iem cuvântul s\u neziditor [i osânditor [i s\ conducem discu]ia într-o direc]ie
duhovniceasc\, folositoare sufletului [i vie]ii noastre11. Cel ce ascult\ cu pl\cere
bârfele, s\vâr[e[te acela[i p\cat ca [i cel care le provoac\ sau le între]ine [i de
aceea cade sub aceea[i osând\ cu bârfitorul12.
Sfântul Isaac Sirul ne înva]\ c\ în ziua în care am deschis gura [i am
clevetit, am bârfit sau am vorbit împotriva cuiva, s\ ne socotim mor]i în fa]a lui
Dumnezeu, iar toate ostenelile noastre, zidite cu greu, risipite13. Ori de câte ori
auzim bârfe sau clevetiri despre aproapele noastru, s\ ne ar\tam tri[ti [i
nereceptivi la o astfel de convorbire, iar dac\ cei ce o provoac\ [i o între]in nu
renun]\, s\ p\r\sim un astfel de mediu [i atmosfer\.
Remediul împotriva bârfei [i a clevetirii vie]ii, faptelor [i cuvintelor
semenilor no[tri, ca [i împotriva bârfelor la adresa noastr\ nu este altul decât
rug\ciunea curat\ de îndreptare [i dragostea fa]\ de cei în cauz\. Numai
rug\ciunea iubitoare fa]\ de semenii no[tri are puterea de a acoperi toate
lipsurile, acolo unde ele exist\. Dragostea cre[tin\ este o for]\ în plan spiritual,
ea realizând unitatea de gândire [i fapt\ a credincio[ilor.
Adeseori, clevetitorul î[i cl\de[te [i argumenteaz\ opinia sa cu ajutorul
minciunii, a c\rei pricin\, potrivit Sfântului Ioan Sc\rarul este vorba mult\,
gluma prosteasc\ [i f\]\rnicia14. Al\turi de bârfirea sau clevetirea aproapelui
nostru, minciuna nu face altceva decât s\ t\g\duiasc\ prezen]a lui Dumnezeu.
Mincinosul are o cutezan]\ [i o îndr\zneal\ de a construi [i împleti minciunile
în argumentarea p\rerii sale p\tima[e [i crede c\ nimic [i nimeni nu îl poate
descoperi. Îns\ cel ce are frica lui Dumnezeu s\dit\ în con[tiin]a sa, glasul divin
în om, e str\in de minciun\, avându-[i con[tiin]a judec\tor drept [i corect15.
Atitudinea de presupus\ superioritate a noastr\ fa]\ de ceilal]i se
dovede[te prin judecarea [i mustrarea lor, care de fapt, fiind expresii ale slavei
de[arte [i mândriei, tr\deaz\, un accentuat complex de inferioritate mascat\.
P\rin]ii spirituali ai Filocaliei ne înva]\ c\ judecarea altora [i vorbirea
lor de r\u este un lucru pierz\tor. Cel care judec\ pe semenul s\u se
autoidolatrizeaz\, luând, în închipuirea sa, locul lui Dumnezeu, Dreptul
Judec\tor. Dimpotriv\, omul duhovnicesc acoper\ lipsurile [i sc\derile pe care
le constat\ la al]ii, cu dragoste [i smerit\ cugetare, considerând c\ p\catele sale

10
Cuviosul Isaia Pusnicul, op. cit., p. 123.
11
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, op. cit., p. 520.
12
Ibidem.
13
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 302.
14
Sfântul Ioan Sc\rarul, op. cit., p. 206.
15
Ibidem, p. 208.
50 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

sunt mult mai multe [i mai mari [i c\ trebuie s\-l preocupe în mod deosebit
cur\]irea sa, asceza sa.
Nu judecarea aproapelui, ci propria noastr\ judecat\ trebuie s\ ne
preocupe în plan moral, spiritual. A judeca pe aproapele, consider\ Sfin]ii
P\rin]i, înseamn\ a uzurpa însu[irile [i atributele lui Dumnezeu, Singurul care
cunoa[te cu adev\rat valoarea eforturilor, a faptelor bune sau rele ale noastre [i
Care are dreptul de a lansa o judecat\ de valoare asupra faptelor lor, de a lua
hot\rârea de a le r\spl\ti sau pedepsi. Cel care judec\ pe aproapele se a[eaz\ în
locul lui Dumnezeu, în calitate de judec\tor [i r\spl\titor sau pedepsitor al
faptelor omene[ti. Îns\, numai Dumnezeu are dreptul de a judeca. Cel care
judec\ pe aproapele s\u [i-l vorbe[te de r\u, î[i însu[e[te un drept al lui
Dumnezeu [i puterea Lui, pe care de fapt nu le are. Se pretinde deci pe sine
dumnezeu, f\r\ a fi. Vrea s\ ia locul Lui, f\r\ a avea dreptul [i f\r\ a o putea
face, f\r\ a încerca s\ dobândeasc\ m\car asem\narea cu El16. În plus, cel care
judec\ semenul s\u trebuie s\ se a[tepte la o judecat\ mult mai aspr\ a lui
Dumnezeu cu privire la el, ca unul care în locul dragostei a a[ezat - judecata, în
locul milei - osânda.
Preocuparea esen]ial\ trebuie s\ se îndrepte spre pe noi în[ine, pentru
realizarea unei tot mai accentuate cur\]iri de p\cate [i patimi a noastr\. Atunci
când dorim îndreptarea aproapelui, calea de urmat nu este judecata, bârfirea,
clevetirea, ci sfatul, ajutorul, dragostea [i mila, asemenea iubirii [i îndur\rii lui
Dumnezeu fa]\ de noi [i fa]\ de lume.
Nu vederea p\catelor altora contribuie la progresul noastru duhovnicesc
[i în definitiv la dobândirea mântuirii, a des\vâr[irii, ci preocuparea insistent\
fa]\ de purificarea, fa]\ de cur\]irea noastr\ de tot ceea ce este p\c\tos [i
p\tima[, inclusiv în rela]iile noastre cu semenii no[tri, cu aproapele. Judecarea
semenului, nu numai c\ nu îi ajut\ duhovnice[te, dar reu[e[te s\ ne pericliteze [i
nou\ lini[tea, pacea, dragostea [i mântuirea.
De aceea, adev\rata cale de îmbun\t\]ire a vie]ii duhovnice[ti a
semenilor no[tri nu este clevetirea, judecata, minciuna sau mustrarea, ci
dragostea jertfitoare, dup\ modelul iubirii divine, cu care a iubit Mântuitorul pe
to]i oamenii, aducându-Se jertf\ tuturor pentru toate. Pentru acest motiv, ca o
regul\ de bun sim] duhovnicesc, Cuviosul Isaia Pusnicul ne recomand\: “S\ nu
râzi de cineva, de-l vezi gre[ind. S\ nu osânde[ti pe omul p\tima[ asemenea ]ie,
când lunec\, nici s\-l dispre]uie[ti b\tându-]i joc de el [i spunând f\r\ judecat\
cele ce nu se cuvin. C\ci dac\ tu, care ai cuno[tin]\ [i e[ti priceput, râzi de cel
simplu [i îl osânde[ti, vei fi [i tu vorbit de r\u [i osândit nu numai de cei
în]elep]i [i c\rturari, ci [i de de cei simpli [i de femei [i de copii...”17.
În astfel de momente, trebuie s\ ne gândim la dragostea lui Dumnezeu
fa]\ de noi, Care este îndelung iert\tor [i r\bd\tor, întârziind ca mânia Sa s\ se

16
Filocalia..., volumul XII, p. 268, nota 550 a P\rintelui St\niloae.
17
Cuviosul Isaia Pusnicul, op. cit., p. 270.
 IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU DUMNEZEU” 51

reverse asupra noastr\ [i care a[teapt\ întoarcerea noastr\ cu poc\in]\ spre

adev\rata existen]\ fericit\ - cea duhovniceasc\.
Un p\rinte duhovnicesc, chiar [i atunci când trebuie s\ mustre, nu o face
imediat, cu mânie [i tulburare, ci în lini[te, cu blânde]e [i smerenie, ca un tat\
iubitor preocupat real de educa]ia fiilor s\i [i dornic s\-i conduc\ spre mântuire.

Lini[tirea duhovniceasc\. Paza gurii [i a limbii.

T\cerea - “tain\ a veacului viitor”
Împotriva tuturor acestor conduite neduhovnice[ti, cu privire la semenii
no[tri, literatura duhovniceasc\ a R\s\ritului ortodox ne recomand\ o purtare de
grij\ deosebit\ mai ales cu privire la eforturile noastre de spiritualizare, de
înduhovnicire a fiin]ei noastre, în ansamblul ei.
Cel ce a dobândit lini[tea cu privire la el însu[i [i a ajuns s\-[i cunoasc\
[i recunoasc\ starea sa de p\c\to[enie, nu mai este preocupat atât de mult de
c\derile altora, ci mai ales cum s\ se înal]e pe sine din propriile sale c\deri [i
e[ecuri spirituale. Preocuparea pentru izb\virea semenilor este real\ pentru
omul duhovnicesc în m\sura în care ea îi ajut\ lui personal [i contribuie la
sporul duhovnicesc al întregii crea]ii [i la izb\virea ei din tirania p\catului de
sub legea osândei [i a mor]ii duhovnice[ti.
Eforturilor de risipire, în aproximarea st\rii duhovnice[ti a aproapelui [i
de judecare a c\derilor altora, le iau locul, în via]a celor duhovnice[ti, eforturile
de concentrare [i adunare asupra lor, prin paza min]ii, a gândurilor, prin trezvie,
prin discern\mânt duhovnicesc [i nu în ultimul rând prin paza gurii [i a buzelor.
Ori toate acestea sunt efecte ale adev\ratei lini[tiri duhovnice[ti.
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, referindu-se la aceasta, consider\ c\ ea const\
în a ne aduna inima în ea îns\[i, oprindu-o de la a da [i lua [i de la dorin]a de a
pl\cea oamenilor [i de la celelalte lucruri18.
Lini[tea face parte din acel “me[te[ug duhovnicesc” sau din “filosofia
cea privitoare la lume”19. Din acest motiv, scriitorii asce]i vorbesc despre
“lini[tea cea cu dreapt\ judecat\” [i de câ[tigul ei de fiecare zi. Sfântul Ioan
Sc\rarul arat\ c\ adev\rata lini[te cuprinde [i trupul [i sufletul. Lini[tea trupului
este “[tiin]a [i buna a[ezare a purt\rilor [i a sim]urilor”20, iar lini[tea sufletului
este “con[tiin]a gândurilor [i cugetarea nefurat\”21.
Începutul lini[tii st\ în “alungarea zgomotelor ca a unora ce tulbur\
adâncul. Iar sfâr[itul ei st\ nu în a se teme de zgomote, ci în a fi nesim]itor la
aceastea”22. Adev\rata lini[te const\ în “lep\darea gândurilor [i renun]area la
grijile îndrept\]ite”23.

18
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, op. cit., p. 332.
19
Sfântul Ioan Sc\rarul, op. cit., p. 393.
20
Ibidem, p. 379.
21
Ibidem.
22
Ibidem.
23
Ibidem, p. 392.
52 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

Bunul înainte-merg\tor al lini[tii este negrija de toate lucrurile. Ea duce

la paza inimii [i a min]ii, la discern\mântul duhovnicesc [i la rug\ciunea
neobosit\. Cel ce [i-a f\cut lini[te în via]a sa duhovniceasc\, în mintea [i
sufletul s\u, este “cas\ a iubirii”, blând, cu anevoie de urnit la cuvânt [i
nemi[cat spre mânie. El este “chipul p\mântesc al îngerului”24.
Lini[tea duhovniceasc\ nu are sens negativ, de lips\ de gândire sau de
orice preocupare, ci are un sens profund duhovnicesc, de “reflexie sau medita]ie
ascuns\”, cum o nume[te Cuviosul Isaia25. Aceast\ medita]ie interioar\ la
tainele cele neapropiate [i la bog\]ia [i frumuse]ile vie]ii duhovnice[ti p\streaz\
sufletul netulburat [i necl\tinat, asemenea unei stânci înfipte în apa învolburat\
a m\rii.
Lini[tea este “maica poc\in]ei”, a smeritei cuget\ri [i a plânsului
duhovnicesc26. Semnele ei sunt, potrivit Sfântului Ioan Sc\rarul: mintea
neadormit\, cuget neprih\nit, r\pire la Domnul, închipuirea chinurilor, ap\sarea
de c\tre gândul mor]ii grabnice, rug\ciunea nes\turat\, str\juirea nefurat\,
topirea curviei, necunoa[terea împ\timirii, moartea lumii, încetarea l\comiei
pântecelui, îndemn l\untric la teologhisire, izvor de dreapt\ socoteal\, lacrima
supus\, pieirea multei gr\iri [i altele asemenea lor. Semnele opuse ei sunt:
s\r\cia în bog\]ie, cre[terea mâniei, îngr\m\direa pomenirii r\ului, mic[orarea
dragostei, adaos de îngâmfare etc27.
“Darul lini[tii”, despre care vorbesc P\rin]ii, este rar [i greu de
dobândit, îns\ cel ce ajuns la lini[te, “a cunoscut adâncul (abis) de taine. Dar n-a
ajuns la aceasta - spune acela[i Sfânt Ioan Sc\rarul - dac\ n-a v\zut [i n-a auzit
mai înainte zgomotele valurilor [i ale vânturilor [i n-a fost poate stropit de
ele”28. Cu alte cuvinte, numai navigatorul care a înfruntat adeseori pericolul [i
furtuna poate sim]i bucuria [i frumuse]ea valurilor lini[tite [i a apusului de
soare.
Lini[tea nu este o simpl\ lips\ a gândurilor [i ispitelor, ci o lupt\
încordat\, continu\ a adev\ratei trezvii, o supraveghere atât a mi[c\rilor din
afar\, cât [i a celor ce se ridic\ din sufletul nostru.
Cel ce se p\ze[te de a bârfi [i cleveti, a c\rui judecat\ [i mustrare este
blând\ [i dulce, cel ce a dobândit lini[tea sau înfrânarea, a ajuns la paza gurii [i
a limbii.
“Cel ce iube[te lini[tea, [i-a pus lac\t gurii”, spune Sfântul Ioan Sc\rarul29, iar
îngrijirea de felul vorbirii [i de pu]in\tatea, dar bog\]ia cuvintelor, “îl face pe
om v\dit c\ este f\ptuitor”30, în timp ce needucarea lor înseamn\ c\ nu are

24
Ibidem, p. 382.
25
Cuviosul Isaia Pusnicul op. cit., p. 274.
26
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 193.
27
Sfântul Ioan Sc\rarul, op. cit., p. 388-389.
28
Ibidem, p. 383.
29
Ibidem, p. 206.
30
Cuviosul Isaia Pusnicul, op. cit., p. 122.
 IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU DUMNEZEU” 53

înl\untrul s\u virtutea. Prietenia [i iubirea t\cerii înseamn\ apropiere de

Dumnezeu. Înfrânarea sau paza gurii “treze[te con[tiin]a c\tre Dumnezeu, când
cineva tace întru cuno[tin]\”31. Cel ce a ajuns la adev\ratul sens al t\cerii, cel
duhovnicesc, ca adev\ratã atitudine în fa]a tainelor divine, folose[te cuvintele
sacramental, liturgic, în sensul lor fundamental, legat de Logosul divin sau
Cuvântul dumnezeiesc. Pentru el, cuvântul este ziditor, având puterea de a lega
[i dezlega. Acesta a ajuns la adev\rata t\cere [i s-a învrednicit de adev\ratele ei
roade duhovnice[ti.
Cauzele t\cerii continui [i a p\zirii lini[tii sunt, potrivit literaturii
duhovnice[ti a R\s\ritului: slava de[art\ de la oameni; c\ldura râvnei pentru
virtute; [i convorbirea dumnezeiasc\ înl\untru, care r\pe[te cugetarea. Aceasta
este “t\cerea întru cuno[tin]\”. Roadele ei sunt rug\ciunea, supravegherea
gândurilor, deschiderea izvorului plânsului [i al lacrimillor duhovnice[ti,
prietena lini[tii, adaos de cuno[tin]\, pricinuitoarea vederilor, înaintare
nev\zut\, urcu[ neobservat32. Ea na[te în suflet lini[te, pl\cere [i mul]ime de
lacrimi.
Adev\rata t\cere, “tain\ a veacului viitor” este o tain\ [i un dar. Numai
în m\sura în care este dobândit\ [i tr\it\ ca “dar” dumnezeiesc, devine oarecum
în]eleas\, experiat\, de[i taina [i bog\]ia ei spore[te la infinit. Sfântul nu tace
pentru c\ nu ar avea [i nu ar [ti ce s\ spun\ lumii, ci pentru c\ [tie atât de multe
[i de înalte, dar nu g\se[te calea cea mai bun\ de a le spune, [i aceasta nu dintr-
o lips\ a sa, ci datorit\ nereceptivit\]ii noastre suflete[ti, urmare a p\catelor.
Limbajul exprim\ o parte m\runt\ din adev\rul pe care îl tr\ie[te sfântul. Pentru
el cea mai adecvat\ form\ de exprimare a acestor “vederi” este limbajul liturgic,
limbajul rug\ciunii, lacrimile [i t\cerea mistic\. Pentru el, t\cerea este o
cunoa[tere autentic\, în esen]a evenimentelor spirituale. Sfântul acoper\, prin
t\cere, faptele sale bune [i faptele rele ale semenilor s\i, într-o smerit\ cugetare.
Pentru P\rin]ii duhovnice[ti orientali, adev\rata cunoa[tere a lui
Dumnezeu [i a adev\rurilor despre cele divine, nu are un caracter simplu
discursiv, ra]ional, ci experimental. Cunoa[terea duhovniceasc\ are sensul de
experiere, tr\ire, practicare a înv\]\turilor mântuitoare, nu de simplu discurs sau
vorbire despre ele. Teologia îns\[i este în]eleas\ de ace[ti P\rin]i duhovnice[ti
ca theoreia [i theopateia, ca vedere [i p\timire a unirii cu Dumnezeu. Iar aceste
experien]e de culme ale vie]ii duhovnice[ti sunt de netâlcuit, inefabile,
circumscriindu-se apofatismului t\cerii mistice.
T\cerea duhovniceasc\ este semnul unei adânci experien]e interioare.
Acolo unde o întâlnim, ea este semnul c\ omul duhovnicesc, adic\ acela care a
dobândit-o, se afl\ într-o lucrare profund\ de adunare din r\t\cirile [i
împr\[tierile pe care le prilejuie[te lumea, într-un efort duhovnicesc de

31
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 30.
32
Ibidem, p. 190.
54 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

descoperire [i experiere a darurilor lumii interioare, a Împ\r\]iei lui Dumnezeu

dinl\untrul nostru, în care se afl\ Hristos, cetele îngere[ti [i Duhul Sfânt.
T\cerea duhovniceasc\, deosebit\ [i superioar\ mutismului, precum
deosebit\ este lumina de întuneric, este semn c\ “omul cel interior” are timpul
[i via]a ocupate de vorbirea, de dialogul nu despre Dumnezeu, ci cu Dumnezeu,
c\ mintea sa contempl\ cele înalte, inteligibile, suprafire[ti. În\l]imea [i bog\]ia
experien]elor sale duhovnice[ti dep\[esc logica [i dimensiunea limbajului. El
“vede” ceea ce al]ii aud prin cunoa[tere discursiv\, m\rginit\ [i exterioar\, f\r\
s\ încerce s\ tâlcuiasc\. Cuvintele sunt pentru contemplativ limitate [i
neputincioase s\ exprime în\l]imea acestor realit\]i, încât el prefer\ s\ nu le
[tirbeasc\ din farmec [i bog\]ie chiar [i prin inten]ia de a le exprima în exterior,
de a le traduce într-un limbaj conceptual.
Adev\rata t\cere, cea “ca pentru Dumnezeu”, este expresia unei lucr\ri
duhovnice[ti profunde, premiz\ a unei “vederi” sau “contempl\ri” duhovnice[ti,
a “r\pirii” [i “extazului” mistic. Din ea izvor\sc daruri duhovnice[ti înalte,
precum cel al sfatului, al în]elegerii, al în]elepciunii.
Prin urmare, nu cât vorbim conteaz\ mai ales, ci cum [i ce fel, c\ci
adev\rata t\cere nu înseamn\ a t\cea cu gura. Pentru c\ exist\ unii, afl\m de la
P\rin]ii filocalici, care spun zeci de mii de cuvinte folositoare [i li se socote[te
lor aceasta t\cere, iar altul vorbe[te un singur cuvânt de[ert [i i se socote[te lui
ca [i cum ar fi c\lcat în picioare toate înv\]\turile Mântuitorului33.
“Vorbirea întru cuno[tin]\”, ca [i “t\cerea întru cuno[tin]\”, f\cute “ca
pentru Dumnezeu”, cum spun P\rin]ii, este dovada de mare discern\mânt
spiritual. De aceea, afl\m în literatura duhovniceasc\ a R\s\ritului ortodox
îndemnuri precum cel al Sfântului Isaac Sirul: “Mai presus de toate, iube[te
t\cerea, c\ ea te apropie de rod. C\ci limba e slab\ în tâlcuirea celor
dumnezeie[ti. Întâi s\ ne silim s\ t\cem. {i din t\cere se na[te în noi ceva ce ne
conduce spre t\cere... De începi aceast\ vie]uire, nu [tiu cât\ lumin\ î]i va r\s\ri
]ie de aici”34.
Sau, cum ne îndeamn\ Cuviosul Isaia Pusnicul: “Ia aminte la tine cu
am\nun]ime [i sile[te-te s\ te deprinzi cu t\cerea, ca s\-]i dea Dumnezeu
puterea s\ lup]i [i s\ te deprinzi cu ea. Iar de ]i se ive[te trebuin]a s\ gr\ie[ti [i
faci întâi proba în tine însu]i, c\ este o trebuin]\ binecuvântat\ [i voit\ de
Dumnezeu, ca mai degrab\ s\ gr\ie[ti decât s\ taci, deschide gura cu fric\ de
Dumnezeu [i cu cutremur, având fa]a în jos [i cuvântul cinstitor [i supus. Astfel,
de te întâlne[ti cu cineva, s\ vorbe[ti pu]in, din motiv de iubire [i s\ taci repede.
{i de e[ti întrebat despre ceva, ascult\, cât e nevoie s\ spui [i nu gr\i nimic mai
mult”35.

33
Sfin]ii Varsanufie [i Ioan, op. cit., p. 518.
34
Sfântul Isaac Sirul, op. cit., p. 189-190.
35
Cuviosul Isaia Pusnicul, op. cit., p. 238.
 IUBIREA ªI TÃCEREA NOASTR| - “CA PENTRU DUMNEZEU” 55

Adev\ratele revolu]ii duhovnice[ti sunt interioare, pornesc din interior

[i privesc mai mult interiorul, un interior p\tima[, pe care tind s\-l
înduhovniceasc\ tot mai deplin. Exteriorului, extrovertirii îi ia locul
duhovnicescul; introvertirea, ca o preocupare preponderent\ de eliberare de
p\cat [i ancorare în transcendent. Semnele adev\ratelor purific\ri duhovnice[ti
sunt tocmai lipsa cuvintelor, c\rora le-au luat locul, prin cur\]ia lor, lacrimile.
Despre o fire izb\vit\ din robia lumii, în diversele ei forme [i nuan]e, d\
m\rturie mai ales bog\]ia [i spiritualitatea lacrimilor noastre. În exprimarea
suspinului omenesc dup\ P\rintele ceresc [i a neputin]ei [i e[ecului nostru de a
fi adev\ra]i fii ai Lui, f\r\ c\deri [i f\r\ evitarea unui dialog direct asupra st\rii
noastre duhovnice[ti, cuvintele au un rol [i rost limitat. Mult mai mult decât ele
pot lacrimile. Bog\]ia [i spiritualitatea lacrimilor noastre, izvorâte cel mai
adesea în stare de poc\in]\ [i rug\ciune, dau m\rturie despre însemn\tatea
eforturilor noastre ascetice, despre dorin]a noastr\ de a întoarce spatele unui
trecut întunecat, ca [i p\catele lui [i de a ne întoarce cu toat\ fiin]a noastr\ spre
orizontul infinit [i senin al virtu]ilor, precum [i de a face lucrarea lor.
Dincolo de toate cuvintele, care totu[i, parc\ poart\ ceva exterior în ele,
nu ne reprezint\ totdeauna [i nu exprim\ autentic tr\irile noastre suflete[ti [i
duhovnice[ti, dincolo chiar [i de râurile [i ploile de lacrimi duhovnice[ti,
t\cerea este cea care arat\ adev\rata [i cuvioasa atitudine de uimire în fa]a
în\l]imii [i bog\]iei de semnifica]ie a vie]ii duhovnice[ti. Cuvintele sunt
“unealta acestei lumi”, îns\ t\cerea duhovniceasc\, cea întru cuno[tin]\, semn al
preocup\rii de lumea [i Împ\r\]ia interioar\, iar pe treptele cele mai înalte ale
contempl\rii, ale theoriei, semn al convorbirii duhovnice[ti, r\mâne ”taina
veacului viitor”, ea putând fi experiat\ înc\ de aici [i de acum, dup\ m\sura
eforturilor noastre ascetice [i contemplative.
Sensul fundamental al t\cerii, în planul vie]ii duhovnice[ti este acela de
a înlesni lucrarea de interiorizare a noastr\, de a ne face mai receptivi [i mai
preocupa]i fa]\ de Împ\r\]ia dinl\untrul nostru [i la bunurile ei, precum [i
asupra modului în care aceste daruri duhovnice[ti, care se afl\ în mod tainic în
adâncul sufletului nostru, pot fi f\cute efective, lucr\toare, spre împodobirea
vie]ii noastre suflete[ti.
Legat\ de “sfânta smerit\ cugetare”, de darul duhovnicesc al deosebirii
sau al discern\mântului, t\cerea duhovniceasc\ este tr\irea autentic\ a omului,
în ceea ce are el profund, esen]ial, interior. T\cerea este tr\irea adev\rat\ a
fiin]ei umane, în structura sa ultim\ - teologic\. Dumnezeu este tain\
suprafireasc\, omul este [i el tain\ dup\ chipul Tainei dup\ care a fost creat, iar
limbajul tainei este apofatismul, t\cerea adânc\ [i smerit\.
Semn al interioriz\rii noastre, autentica atitudine a noastr\ în fa]a
m\re]iei tainelor lui Dumnezeu - t\cerea r\mâne starea specific\ a omului
duhovnicesc, tr\itor al realit\]ilor spirituale de culme, adev\rata ei semnifica]ie
[i plin\tatea ei de daruri urmând a fi cunoscut\ abia în via]a viitoare, când totul
se va umple de duh.
56 Pr.Lect. Ioan-Cristinel Teºu

La judecata ultim\, semn al drept\]ii, iubirii [i bun\t\]ii lui Dumnezeu,

când toat\ firea va tace [i doar faptele noastre vor vorbi, cuvintele vor fi
neputincioase s\ ne exprime via]a noastrã. În fa]a lui Dumnezeu, în fa]a drept\]ii
[i bun\t\]ii, la scaunul judec\]ii, omul va tace, încercând s\ acopere cu voalul
t\cerii cantitatea [i calitatea de nedeplin\tate a existen]ei [i lucr\rilor sale.
Atunci, cu to]ii vom descoperi adev\ratul sens al cuvântului, al vorbirii [i
t\cerii, al gr\irii [i negr\irii, în leg\tur\ cu Logosul, Cuvântul divin f\cut om,
pentru noi [i pentru a noastr\ mântuire.