CONSIDERAÞII LINGVISTICE DESPRE KERYGMÃ

Pr.Lect.Dr. Costache Grigoraº

Résumé: Cette démarche linguistique essaie d’éclairer la famille du mot 60DL(:":

6ρDL>, 60DLFFgT, 60DL(:" en suivant la recherche sémantique et étymologique.
On a eu en vue, pour l’analyse, la culture grecque et judaïque de la synthèse desquelles
est née la culture chrétienne. Le mot kérygme qui signifie “annonce; contenu de la prédication
catéchétique de l’Église en vue de l’évangélisation et de la conversion des non-croyants”,
apparaît dans l’Evangile de Mathieu 12, 41; chez Luc 11, 32 où le Sauveur rappelle la
prédication de Jonas, et chez Marc. Dans l’Evangile de Marc “on a donné le contenu du kérygme,
par les mots de Jésus: J` ÂgDÎ< 6"Â z•nh"DJ< 6ZDL(:" JρH •\T<\L FTJ0D\"H.

Gândind kerygma apostolicã ca o sintezã doctrinarã superioarã între

kerygma Vechiului Testament ºi predica Mântuitorului, ea apare ca fiind, în
fapt, o sintezã ce încununeazã lungul drum al umanitãþii de la cãdere la
mântuire. În acest sens, considerãm cã un demers lingvistic privind familia de
cuvinte 6ρDL>, 60DbFFgT, 6ZDL(:", o cercetare semanticã ºi etimologicã de
naturã sã dezvãluie nu atât exactitatea lor, ci mai ales posibilul lor în devenire
istoricã pânã la venirea Mântuitorului, este nu numai util ci ºi stringent necesar.
Nu întâmplãtor, în acest demers am avut în vedere cultura greacã ºi iudaicã,
aceasta nu numai pentru cã din sinteza lor s-a nãscut cultura creºtinã ci, mai
ales, pentru cã în greacã ºi ebraicã cuvântul dispune de o energie autonomã, de
o forþã mai largã decât valoarea lui lingvisticã care trimite la cuvântul prototip
al limbii originare, iar acest adevãr este esenþial ilustrat de “istoria” familiei de
cuvinte de care ne ocupãm.
Adevãrurile au trãit, în aceste culturi, prin cuvinte, vehicole peste
veacuri pânã la întâlnirea cu Cuvântul întrupat care le-a redat întreaga lor Viaþã
în Evanghelii ºi în Sfintele Scripturi.
Pentru cuvântul, 6ρDL> Etym. Gud. (ed. Sturz) 320, 42 dã urmãtoarele
cuvinte derivate 6ρDL>, éH B"D JÎ BJXDT (\<gJ" BJgDs, 6" BJgDbFFT,
ÛJT B"D JÎ ¦Dσ, Î *08∼ JÎ 8X(T, ¦DbFFT, 6" ZDbFFT, 6"Â
B8g<"F:σ J}6 P0DbFFT, Ð :X88T< 60Db>T, –B$8ρ Jρ j 6ρDL>.
Prellwitz1 ºi Walde-Pokorny2 opineazã pentru etimologia ce trimite la doricul
PτDL> ºi apoi la cuvântul indian antic Kãru, ce desemna pe cântãreþ, pe poet ºi
prezintã radicalul qar-, qarã-, a striga tare, a celebra.
El este întâlnit la Homer de circa 90 de ori astfel cã simpla sa frecvenþã
(mai ales în comparaþie cu verbul 60DbFFg∼<, întâlnit nu mai mult de 10 ori),
este de naturã sã arate poziþia heraldului în epoca Greciei antice ºi importanþa ce

1
Prellwitz, Etym. Wört.
2
Walde-pok, I 353.
208 Pr.Lect.Dr. Costache Grigoraº

i se acorda. Fiecare principe avea heraldul sãu (uneori mai mulþi), cu o poziþie
bine stabilitã la curtea sa ºi aceºtia se bucurau de o aleasã consideraþie din
partea poporului; pentru inteligenþa ºi înþelepciunea lor erau numiþi •("<\ (Il
3, 268; Od. 8,418), *∼ (Il. 12,343), iar ca semn al demnitãþii ºi mãreþiei lor
regale purtau sceptru (Il. 7,277; 18,505; 23,567, Od. 2,38). Oameni liberi fiind,
“heralzii aveau o demnitate superioarã servitorilor; ei erau într-adevãr oameni
de stirpe regalã ºi divinã” (Eustat. Thessal., Comm. ca în Od. 1,109, §139, f. 56),
iar cu stãpânii lor se aflau în raporturi de prietenie (heraldul lui Ulise, îi spune
¦J"JDH, Od. 19,247), fiindu-le total devotaþi ºi destinaþi serviciului lor
personal.
Instituþia heraldicã a rãmas ºi dupã perioada homericã, cu deosebire cã
heralzii nu mai erau în serviciul regilor ci în cel al statului.
Treptat, însã, heraldul ºi-a pierdut completamente demnitatea pe care a
avut-o în perioada monarhicã. Acum, cu diverse interese, aspirã spre aceastã
funcþie persoane sãrace, de condiþie joasã3. (Se pare chiar cã sunt admise
persoane fãrã drept la cetãþenie4). Aceasta, între altele, explicã faptul cã, în
general, heralzii nu se mai bucurã de aceeaºi consideraþie; aceºtia nu sunt decât
funcþionari ai autoritãþilor (Plat. Polit. 290 b). Poll. Onom. 6,128, îi enumerã
printre $\, ¦hz JH •< JH Ï<g*Fhg\0 ºi-i numeºte codoºi, hangii sau cu
alte epitete similare. Totuºi, demnitatea unui herald depinde acum de stima
care-i înconjoarã pe superiorii sãi ºi de natura funcþiei sale. Aceasta face ca
cuvântul 6ρDL> sã nu fie totdeauna un epitet injurios ca în exemplul de mai sus,
ci poate însemna ºi un titlu onorific. Astfel, în epoca romanã heraldul
Areopagului este o personalitate înconjuratã de o înaltã consideraþie ºi face
parte, cu FJD"J0(`H ºi cu $"F8gbH, din magistratura cea mai elevatã (IG
II/III2 3636,5s). El nu este o persoanã de joasã condiþie ci o persoanã cu cens
mare, capabil sã facã donaþii substanþiale5, prezideazã Areopagul ºi este
responsabil de execuþia hotãrârilor sale (Ditt., Syll.3. 796 B 15 ss).
Esenþialul în ce priveºte funcþia heraldului în lumea greacã constã în
faptul cã mesajul pe care-l face cunoscut nu provine de la el ci de la o instanþã
superioarã. Într-o manierã succintã G. Friedrich subliniazã aceasta “L’araldo
non riferisce la propria opinione, ma è il portavoce dell suo signore”6.

3
În Demosth., or. 44,4, se vorbeºte despre 60DbJJg<. JρJ *z ¦FJÂ< Û
:`<< •BD\"H •<hDTB\<0H Jg6:ZD<, •88 6" •FP8\"H JρH gÆH JÎ
BD"(:"JgbgFh".
4
Aceasta se deduce din Ditt., Syll.3. 186, în care lui Eucle îi este atribuit BD`F*H.
Acest drept civil era atribuit onorific. Heraldul Eucle nu avea deci drepturi civile. Cf. A. Kirchoff:
Hermes I (1886) 20.
5
IG II/III2 2773,2 ss.: Ï 6ρDL> JρH ¦> z!Dg\L BV(< $L8ρH 6"Â •DPgDg×H
Gg$"FJσ<… •6 J< \*\T< ¦*T6g Js Fg:<JVJT FL<*\T J< z!DgB"(gJσ< BVF"H JVH
ÛB(D"ng\F"H *TD()gVH.
6
G. Friedrich, Th. Wb. III, p. 397.
 CONSIDERAÞII LINGVISTICE DESPRE KERYGMÃ 209

Platon în Polit. 260d nota acelaºi lucru7.

Ei fac oficiul de comisinari, investiþi fiind cu autoritatea ºi plinãtatea
puterilor principiilor sau persoanelor în serviciul cãrora se aflã. (În acest
context apar frecvent verbe ca B"D"6"8g∼< ºi 6g8gbgJ< (Thuc. 4,30,5). Cu
aceastã autoritate ºi plinãtate de puteri 6ρDL>, ca ºi BDXF$LH, conduce tratative
diplomatice.
De aceea 6ρDL> ºi BDXF$LH adesea sunt sinonime. Totuºi este o
diferenþã de fond între herald ºi ambasador. În general, se poate spune cã
ambasadorul se bucurã de o oarecare autonomie ºi are puteri superioare
heraldului, dar este ieºit din obiºnuit faptul cã un herald sã întreprindã ceva, din
propria iniþiativã fãrã ordin expres8. El este doar un organ executiv, “la bocca
del signore” cãruia nu-i este permis sã modifice mesajul încredinþat prin niciun
adaos personal (a se vedea ºi Plat. leg. 12,941 a)9.
Un alt aspect semnificativ pe care-l subliniem priveºte semnificaþia
religioasã a heraldului în lumea greacã manifestatã prin inviolabilitatea
heraldului în misiuni diplomatice ºi prin funcþiile sale culturale. Aceste douã
aspecte sunt strâns legate ca urmare a inexistenþei în civilizaþia greacã a unei
nete diferenþieri între religie ºi politicã.
În adevãr, când un 6ρDL> era trimis într-o þarã strãinã el se afla nu
numai sub protecþia poporului sãu ce se fãcea garant pentru el, dar chiar sub o
tutelã specialã a divinitãþii. Astfel, Homer numeºte pe heralzi zV((g8 )`H
(II. I, 334: 7,274), *\n8 (II. 8,517), hgJ (II. 4,192; 10, 315). Fiind
consideraþi inviolabili, un delict asupra lor este VFX$g" ºi atrãgea mânia zeilor
astfel cã lor nu li se aplica vechea maximã: dupã cum este mesajul aºa ºi
recompensa10.
În lumina celor arãtate mai sus se poate spune cã în istoria Greciei
antice heraldul public a avut o adevãratã consacrare religioasã subliniatã ºi de
funcþiile sale culturale. La începerea unei adunãri populare, a unei ºedinþe de
consiliu, la o mobilizare la exerciþii de luptã, heraldul este cel ce oferã sacrificii
zeilor ºi rosteºte rugãciunea dupã ce îndeplineºte funcþia sa pacificatoare,
aducãtoare de ordine ºi de tãcere religioasã11. Pronunþând rugãciunea, heraldul
este cel ce se adreseazã divinitãþii în numele comunitãþii prezentându-i

7
Plat., polit. 260 d: JÎ 60DL66Î< nρ8< ¦BJ"PhX<Jz •88`JD" <Z:"J"
B"D"*gP`:g<< "ÛJÎ *gbJgD< ¦BJVJJg BV8< ¦JXDH.
8
Thuc. 4,68,3: >L<¦BgFg (D 6" JÎ< Jσ< z!h0<"\T< 6ZDL6" •nz ¥"ÛJρ
(<f:0H 60Db>" JÎ< $`L8`:g<< ÆX<" 9g("DXT< :gJ z!h0<"\T<
h0F`:g<< J zÏB8".
9
Plat., leg. 12,941 a.
10
G. Friedrich, Th. W. III Col. 1064.
11
Aristoph. Thesm. 295ss.: gÛn0:\" ¦FJT, gÛn0:\" ¦FT gÛPgFhg… ¦6680F\"<
JZ<*g 6"Â Fb<*< JZ< <ρ< 6V88FJ" 6"Â —DFJ" BρF", B8LTng8σH :¥< (Jρ) B`8g
Jρ z!h0<"\T<… ; Aeschin., or. I,23: ¦Bg*< JÎ 6"hVDF< BDg<gPhρ 6" Î
6ρDL> JH B"JD\<H gÛPH gÛ>0J".
210 Pr.Lect.Dr. Costache Grigoraº

promisiunile ºi cererile sale în formule fixe (pentru ultima afirmaþie a se vedea

Aeschin., or. I, 2312, Athen. 4,32 (p. 149 e)13, Thuc. 6,3214).
În cadrul cultului grec el este 8gJLD(`H; cel care recitã rugãciunile
mari pentru cereri de ajutor – heralzii dependenþi de o asociaþie de cult
nediferenþiindu-se totuºi de celelalte categorii de heralzi decât prin autoritatea
ce-l tuteleazã, aceastã nediferenþiere de esenþã fiind principala manifestare a
simbiozei între religie ºi politicã la Grecia Anticã cu ecouri târzii în theocraþia
bizantinã.
De o excepþionalã consideraþie se bucurau heralzii în misterele eleusine,
fie în calitate de ierofant, sacerdoþiul cel mai important ºi mai prestigios al
misterelor, fie în cel daduchos, fie ca sacerdot dedicat altarului (Plutarh în
Alcibiades 22 (I 202 e), povestind cum Alcibiade maimuþãrea misterele
eleusine, îi numeºte pe toþi simplu 6ρDL>, în timp ce Xenofonte (Hist. Graec.
2,4,20) îi indicã ca fiind 6ρDL> J< :LFJ< ºi le zice gÛnT<H).
6ρDL> Jj< hgj< este mai ales Hermes care în adunãrile zeilor are
aceleaºi îndatoriri pe care le are un 6ρDL> în adunãrile populare15.
Dar, extrem de interesant este faptul cã în civilizaþia Greciei Antice
6ρDL> Jj< hgj< este ºi filosoful stoic. În perioada elenisticã acesta devine
participant activ în cult16. Filosofia devine astfel religie ºi religia este mutatã în
filosofie.
Predica filosofilor nu înseamnã însã o irumpere din prezent care sã aibã
drept consecinþã o întoarcere radicalã ºi o restaurare a omului, dar îl obligã la o
conversiune ca premisã pentru o evoluþie ulterioarã prezentându-i un “Catalog”
de vicii ºi de virtuþi, utilizând invectiva chiar, pentru a readuce la luminã
germenul divin adormit în om. Filosoful nu anunþã $"F8g" J} hg} ci o
doctrinã moralã; îl preocupã rãutatea sau bunãtatea oamenilor ºi nu legãtura
omului cu Dumnezeu în toatã complexitatea ei; un proces de întoarcere spre
bine ºi nu iertarea pãcatelor. Ei predicã divinizarea omului prin educaþie spre
autoeducare ºi nu întruparea lui Dumnezeu pentru a face posibilã îndumnezeirea

12
Prin faptul cã este pus sub protecþia zeilor, se bucurã de favoarea lor ºi este consacrat
pentru a mijloci legãtura oamenilor cu ei, orice herald este 6ρDL> Jσ< hgσ<. Cu atât mai mult este
6ρDL> Jσ<hgσ< un herald al unei asociaþii de cult.
13
Athen. 4,32 (p. 149 e): 6"J"68hX<JgH ¦B"<\FJ"<J" gÆH (`<"J" Jρ
ÆgD6ZDL6HJH B"JD\<H gÛPH 6"J"8X(<JH FLFBX<*<JgH.
14
Thuc. 6,32: gÛPH *¥ JH <:.:X<"H BDÎ JρH •<"(T(ρH Û 6"J <"ρ<
¦6VFJ0<, >b:B"<JgH *¥ ÛBÎ 6ZDL6H ¦Bρ<J.
15
Pind., Olimp. 6,78: 6ρDL> hgσ<; Hes., Theog. 939; cf. ºi Epigr. Graec.
772: 6 ρDL> •h"<VJT<; Aesch., Choeph. 164: 6ρDL> :X(FJg Jσ<"<T Jg 6"Â 6VJT.
16
Philostr., vit.soph. 2,33,4: ;6"(`DL Jρ z!h0<"\L, ÏH 6"Â
Jρ z+8gLF<\L ÆgDρ 6ρDL> ¦FJXnh0, ºi Ditt., Syll.3 845: ;6"(`D"H Ï
Jσ< ÆgDσ< 6ρDL> 6"Â ¦BÂ JρH 6"hX*D"H FnFJZH, A8LJVDPL 6"Â EX6FJ<
Jσ< n8F`nT< ¦6(<H.
 CONSIDERAÞII LINGVISTICE DESPRE KERYGMÃ 211

prin har. În fapt ei conduc lumea spre a realiza dezastrul neputinþei oamenilor de
a depãºi starea în care “sunt loruºi lege”: Romani 2, 14-16.
În contrast cu aceastã istorie, atât de bogatã ºi de elocventã, a
cuvântului 6ρDL> în posibilul sãu din cultura greacã, ne apare urmãtorul fapt
lingvistic, cel puþin la fel de elocvent: în cultura iudaicã propriu-zisã lipseºte un
termen echivalent ca sens cu acesta. Este drept cã el apare, deºi destul de rar, în
literatura greco-iudaicã ºi aceastã apariþie este legatã de acþiuni rãzboinice ºi de
tratative diplomatice (Flav. Ios., ant. 10,7517 de exemplu) sau de incidente
prilejuite de jocurile din stadioane, iar, mai târziu, se înregistreazã un transfer de
sens în sfera eticã unde lupta se dã cu rãutãþile ºi cu moartea18.
În Septuaginta, cuvântul 6ρDL> apare de patru ori (Gen. 41,43; Daniel
3,4; Eclesiasticul 20,14 ºi Mach. 6,4) fiind în fiecare caz în parte un împrumut
din greacã19. În fapt 6ρDL> nu are un echivalent în ebraicã ceea ce aratã cã
heraldul de tip grec nu-ºi aflã loc în concepþia bibliei ºi deci în cultura ºi în
civilizaþia iudaicã.
Semnificaþia profundã a concluziilor lingvistice subliniate mai sus este
ºi mai mult vãditã în faptul cã în literatura Noului Testament, cuvântul 6ρDL> îºi
pierde completamente importanþa pe care o avea în lumea greacã. Aici el este
folosit doar de trei ori (2, Tim. I, 11,1. Tim. 2,7,2 Petru 2,5) ºi, în plus, de
asemenea, într-un manuscris al Epistolei cãtre Coloseni (I 1,29). Evitarea cu
obstinaþie a utilizãrii termenului 6ρDL> în Noul Testament este un prim
argument în sprijinul ideii cã în propovãduirea creºtinã importantã este
60DbFFg< ºi mai puþin cei care o realizeazã. Aceastã deplasare de accent va
constitui una dintre trãsãturile definitorii ale kerygmei apostolice circumscrisã
doctrinar de Sfântul Apostol Pavel. Fãrã a se realiza brusc, scãderea importanþei
pentru 6ρDL> ºi creºterea compensatoare a importanþei pentru 60DbFFT în
trecerea de la lumea greacã la cea iudaicã este un proces îndelungat ºi subtil
þinând de pedagogia divinã.

17
cf. Flav. Ios. bell. 2,624: Giuseppe * 60Db6T< •Bg8ZF"H ºi 3,92: Ï
6ρDL> *X>H Jσ B8g:VDPT B"D"FJVH, gÆ BDÎH B`8g:`< gÆF< ¨J:.
18
:¬ ¦BJDXR0H :0*¥ 6ZDL6J 60Dρ>" :0*¥ $D"$gLJρ FJgn"<σF" JÎ<
XPhD`<, •88z "ÛJÎH B"Dg8hã< J $D"$gτ" 6" JÎ< n\<6" •<VH 6" FJgnV<TF< “sã nu
laºi heraldului sarcina de a proclama, nici arbitrului de a incorona adversarul, ci sã faci mai înainte
tu însuþi ºi premiul ºi purpura ºi încoronarea”.
19
În Gen. 41,43, 6ρDL>, 60DbFg< redã ebraicul q~r~ (a striga): “Apoi a poruncit sã fie
purtat în a doua trãsurã a sa ºi sã strige înaintea lui: «Cãdeþi în genunchi»”. La Daniels 3,4,
heraldul lui Nabucudonosor porunceºte “popoarelor, neamurilor ºi limbilor” sã adore chipul de
om înalt de ºaizeci de coþi”: “ºi îndatã un crainic a strigat cu glas tare …”. La 4 Macabei 6/4
heraldul lui Antioh ieºea sã înduplece pe Eleazar sã mãnânce carne de porc. În toate aceste trei
locuri este vorba de herald la o curte strãinã lui Israel. În Eclesiasticul 20/14, cuvântul 6ρDL> este
folosit într-o comparaþie: “ºi va deschide gura sa ca un ispravnic” (•<×\>g J` FJ`:"
"×Jρ ãH 6ρDL>), comparaþie ce trimite tot la o realitate ºi o instituþie strãinã lui Israel.
212 Pr.Lect.Dr. Costache Grigoraº

Ideea va fi ºi mai mult întãritã urmãrind evoluþia termenului 60DbFFT

în posibilul sãu, din cele douã culturi. 60DbFFT este derivat al substantivului
6ρDL> prin intermediul formei verbale 60DL6 - jT. Nu numai la Homer20, dar ºi
la alþi scriitori verbul se întâlneºte cu mult mai rar decât substantivul din care
derivã. Rareori 60DbFFg∼< este însã folosit în sensul absolut dedus etimologic,
adicã cu semnificaþia de exercitare a funcþiei heraldice, de a fi herald21. De
regulã, apare cu sensul tranzitiv desemnând activitatea heraldului în exerciþiul
funcþiunii sale ºi cum activitatea heraldului a fost atât de variatã, este normal cã
în cultura greacã verbul 60DbFFg∼< prezintã diferite accepþiuni. Astfel, în
legãturã cu calitatea principalã a heraldului de a avea o voce puternicã,
semnificaþia fundamentalã a verbului a fost aceea de a striga cu voce puternicã,
de proclamare cu voce tare. În Homer, 60DbFFg< are adesea sensul de
6"8g∼< ºi semnificã a chema pe cineva pentru ceva22. În legãturã cu menirea
heraldului de a face cunoscut un mesaj încredinþat 60DbFFg∼< capãtã înþelesul
de a oferi, a promite, a dispune, a comanda sau a întreba23. În esenþã, verbul este
puþin folosit ºi cu sensul de luat pânã la a avea nevoie de adjutanþi sub formã de
verbe sau locuþiuni verbale24.
În Septuaginta termenul 60DbFFg∼< se întâlneºte de 33 de ori. Fãrã a
avea un corespondent stabil în ebraicã, el se asociazã cu numeroase verbe sau
expresii verbale care semnificã a striga cu voce puternicã25.
În scrierile Noului Testament, verbul 60DbFFg∼< apare de 9 ori la
Matei, de 14 ori la Marcu, de 9 ori la Luca, de 8 ori în Fapte (în diverse
manuscrise mai apare de încã patru ori (Fapte 1,2,16,14; 17,15 ºi 19,14), de 19
ori în epistolele Sfântului Apostol Pavel ºi câte o datã la I Petru ºi în

20
El nu este întâlnit mai mult de 10 ori (Prellwitz op.cit.).
21
Homer, II. 17,323, Demosth., or, 44,4 ºi Theophr., Charact. 6.
22
ex. Homer., Il. 2,443, Il. 2,50, Il. 9,10.
23
de ex. Thuc. 4,38; 116; Eur. Phoen. 47; Soph. Ant. 32,447; Plut., apophth. Lac.
Agesilaos 72; Demosth. or. 43,5; Hdt. 2,134.
24
6ZDL(:" Bgτ< (Hdt. 3,52); 60Db(:"J *08ρ< (Xenoph., Ag. 1,33); •(Dgbg<
(Hdt. 6,97); •<"(Dgbg< (Ditt., Syll.3 305,33); •<VDD0F< (Aeschin., or. 3n,189) ºi
•<"(`DgLF< Bgτ< (Demosth., or. 18,120); → ((X88g< (Pind., Pyth. 1,32) → •<"((X88g<
(Ditt., Syll.3 282,25 ss.); •<"((g88g8\"< Bgτ< (Ditt., Syll.3 656,31); •B"((X88g< (Aesch.,
Suppl. 931); ¦B"((X88g< ºi BgD"((X88g< (Poll., onom. 4,91); $π< (Hom., Il. 2,97);
6DV.g< (Epict., diss. 1,16, 11 s., ccc.).
25
Astfel, de 18 ori este echivalentul ebraicului gr’ (a striga, a chema) care în greacã se
poate traduce ºi prin 6"8gτ<, ¦B ºi ¦(6"8gτ<, $π< •<"$π< etc. De 4 ori apare ca echivalent
pentru rw’ (a vocifera, a jubila) care în greacã se poate traduce ºi prin 6DV.g< (Ios. 6,16);
•<"6DV.g< (I Sam. 4,5); 6D"<(V.g< (Esdr. 3,13); $π< ºi •<"$π< (Ios 6,10); •8"8V.g<
(Iud. 15,14; Ps. 81,2); F0:"\<g< (Num. 10,9); etc.; În Ex. 36,6 ºi 2 Par. 36,22 60DbFFg<
corespunde la he ‘bîr q^l (a transmite prin viu grai). La Ion. 3,7 traduce verbul z ‘q, în Par. 24,9
traduce pe n~tan q^l, pe când în Dan 5,29 redã pe krz iar în Ier. 20,8 pe dbr.
 CONSIDERAÞII LINGVISTICE DESPRE KERYGMÃ 213

Apocalipsã26, în total de 61 (65) ori. Sensul sãu general este aici acela de
transmitere a cuvintelor lui Dumnezeu la oameni, prin intermediul altor oameni
ºi, cu rare excepþii, el a fost tradus de Luther prin cuvântul predicare provenind
de la praedicare folosit de Vulgata.
Dar, pentru a acoperi aria semanticã de mai sus, textele Noului
Testament folosesc la origine forme verbale foarte vii ºi variate, alãturi de
60DbFFg< cum ar fi → 8X(g<, → 8"8g∼<, → •BnhX((gFh", → Ï:8g∼<,
→ *0(g∼Fh", ¦6*0(g∼Fh", ¦>0(g∼Fh", → *"8X(gFh", →
*gD:0<gbg<, → (<TD\.g<, → •((X88g<, → •<"((X88g∼<, →
•B"((X88g∼<, → *"((X88g∼<, → ¦>"((g88g∼<, → 6"J"((X88g∼<, →
gÛ"((8\.gFh", → B"DD0FV.gFh", →:"DJLDg∼<, → ¦B:"DJLDg∼<, →
*":"DJbDgFh", → Bg\hg∼<, → Ï:8(g∼<. ªi încã → 6DV.g∼<, →
BDn0Jgbg∼<, → **VF6g∼<, → B"D"**`<", → <LhgJg∼<, JÎ< 8`(< →
ÏDhJ:g∼<, → B"D"6"8g∼<, → ¦8X(Pg∼<, → ¦BJ:g∼<.
Toate aceste forme ce prezintã desigur diferenþe, scot în evidenþã
nuanþãri ce privesc o realitate de mesaj a creºtinismului originar ce a fost
nepermis simplificatã prin traducerea uniformã cu verbul “predicare”. Între ele,
forma 60DbFFg∼< acoperã de fapt sensul din Vechiul Testament, cel restrâns,
care înseamnã a proclama.
Aceasta explicã de ce ea nu apare, laolaltã cu → gÛ"((X8<, cu →
gÛ"((g8\.gF<" sau → 6"8g∼<, în scrierile Sfântului Ioan, excepþie fãcând la
Apocalipsa 5.2. Acesta preferã →:"DJLg∼<. În perspectivã eshatologicã,
:"DJLg∼< i se pare mai potrivit pentru a indica mãrturia despre “ce era de la
început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri ºi mâinile noastre au pipãit” (1
Ioan 1,1; Ioan 3,11; 15,27).
În aceeaºi idee, conþinutul Epistolei Sfântului Iacov ºi a Epistolei cãtre
Evrei, nu îngãduia folosirea nici mãcar o datã a verbului 60DbFFg∼<.
Împortanþa sa teologicã se va vedea ºi mai bine prin analiza lingvisticã a
susbstantivului 6ZDF:" obþinut din 60DL6 cu sufixul - :", în acelaºi mod în
care sunt obþinute BDπF:", *g∼F:" sau $b80:".
Acesta prezintã douã accepþiuni: pe de o parte indicã rezultatul pentru
60DbFFg∼<, adicã conþinutul mesajului ce este fãcut public prin lucrarea
heraldului, iar, pe de altã parte proclamarea prin intermediul heraldului.

26
Pentru detalii privind traducerea acestui termen a se vedea Freidrich (op.cit.), col.
444-472.
214 Pr.Lect.Dr. Costache Grigoraº

El desemneazã deci, totodatã, actul proclamãrii27 ºi conþinutul

poclamaþiei28.
În Septuaginta 6ZDL(:" traduce atât cuvântul qôl (2 Par. 30,5) Ezdra
9.3 ºi Prov. 9.329, cât ºi qerî’â (Iona 3,2)30.
În Sfintele Evanghelii, cuvântul apare la Matei 12,41, la Luca 11,32
unde Mântuitorul aminteºte de propovãduirea lui Iona ºi la Marcu. În acest
ultim text este dat conþinutul kerygmei prin cuvintele Mântuitorului J` ÂgDÎ<
6"Â z•nh"DJ< 6ZDL(:" JρH •\T<\L FTJ0D\"H.
Analiza lingvisticã de pânã aici este, credem, suficient de convingãtoare
în a sublinia urmãtoarele concluzii:
1. Substantivul 6ρDL> ca subiect pentru acþiunea descrisã de cuvântul
60DbFFg< se leagã de substantivul 6ZDL(:" ca obiect ºi în acelaºi timp ca act
de împlinire a acesteia.
2. În geneza acestei familii de cuvinte în cultura greacã, subiectul
acþiunii, 6ρDL>, redã în cea mai bunã mãsurã realitatea (`n) descrisã de nume,
acþiunea ºi obiectul ei fiind derivaþi lingvistici cu o importanþã secundarã:
simpla comparaþie a frecvenþei celor trei termeni aratã cu prisosinþã aceasta.
Acest fapt trimite la o realitate de origine a culturii greceºti în care omul este
gândit ca o “mãsurã a tuturor lucrurilor, a celor ce sunt ca sã fie ºi a celor care
nu sunt ca sã nu fie” ºi pentru care deviza de la intrarea din oracolul de la Delfi
“cunoaºte-te pe tine însuþi!” are un caracter programatic ºi nu unul conjunctural.
Cultura greacã stã toatã sub semnul concepþiei antropologice conþinutã în
sentinþele acestea ºi în aceastã culturã heraldul, ca persoanã sacrã, intangibilã, a
constituit o instituþie definitorie.
27
Ditt., Syll.3 1045,8: B"DZ((g8g< ¦< Jρ V(Dπ :gJ 60Db(:"JH; Eur., Iph. Aul.
94: ÏDh\T 60Db(:"J gÆBgτ<; Xenoph., Ag. 1,33: 60Db(:"J *08ρ; Barn. 12,6: 60Db(:"J
6"8ggτ<; Philo, spec.leg. 4,4: cu 6σ 60Db(:"J în al ºaptelea an sclavul va fi declarat liber.
28
Eur., Iph. Taur. 239: 6"< 60Db(:"J"; Eur., Suppl. 382: *"nXDT< 60Db(:"J";
Ditt., Syll.3 443,39 ss.: J` 6ZDL(:" 60DbJJg<; Thuc. 4,105: 6ZDL(:" J`*g V<gBf<; IG XII
5,653,47 ss.: •<"(Dgbg<… 6ZDL(:" J`*g; Ditt., Syll.3 402,21: •<gBgτ< JÎ< ÆgD6ZDL6"…
J`*g (JÎ) 6ZDL(:". Actul predicaþiei ºi conþinutul a ceea ce trebuie anunþat pot fi rezumate în
conceptul de “mesaj formulat” Debrunner]; Philo, vit.Mos. 1,9: pãrinþii nu observã J J<
JLDV<<< 60Db(:"J", conform cãruia toþi bãrbaþii trebuie sã vinã în mod obligatoriu. Philo.
conf.ling. 197: (DVR"<J`H Jg 6"Â $g$"fF"<JH JÎ 6ZDL(:", Dumnezeu redacteazã ºi
confirmã decretul, conform cãruia cei care au fugit în faþa nebuniei pot sã se întoarcã.
29
XFJ0F"< 8`(<, *g8ρgτ< 6ZDL(:" ¦< B"<JÂ 3D"08… BρF" JÎ n"Fg6
(ºi au hotãrât sã dea de veste în tot Israelul… pentru sãrbãtorirea Paºtelui) (2 Paral. 30.5).
- 6"Â XFX<gJ 6ZDLF:" X< `80 Jρ 3<*"\" 6"Â 3gDLF"80: BπF JτH, X6
JρH "ÂP:"8TF\"H FbF"Phρ<" g\H 3gDLF"80: (ºi s-a fãcut strigare în toatã Iudeia ºi în
Ierusalim la toþi cei din robie, ca sã se adune în Ierusalim( (III Ezdra 9.3)
- •BXFJg8g< JbH ©"LJρH *×8<H *LF6"8ρF" :gJ ßn08ρ 60DbF:"JH
¦BÂ 6D"JρD" 8XFLF"… (a trimis pe servitoarele sale sã facã invitaþie la banchet, cu o mare
proclamaþie, zicând: (Prov. 9.3).
30
“Scoalã ºi porneºte cãtre cetatea cea mare a Ninivei ºi vesteºte-le ceea ce îþi voi
spune” (Iona 3.2) (Este singurul loc în Vechiul Testament în care apare qerî’â).
 CONSIDERAÞII LINGVISTICE DESPRE KERYGMÃ 215

3. În cultura iudaicã instituþia heraldicã lipseºte, fapt subliniat ºi de

inexistenþa în limba ebraicã a unui termen echivalent cu 6ρDL>. Pentru a nu da
naºtere la interpretãri eronate, în concepþia bibliei este evitat atât substantivul
6ρDL>, folosit doar în legãturã cu întâmplãri petrecute în curþi strãine lui Israel,
cât ºi forma verbalã derivatã cãreia îi rãmâne o arie semanticã fãrã pretenþii
teologale. În consecinþã, destul de rar verbul 60DbFFg< este folosit pentru a
indica predica profeþilor.
Observãm astfel cã triada 6ρDL>-60DbFFg<-60Db(:" a cãrei osaturã
este lingvistic perfect motivatã în cultura greacã de cuvântul prim – matrice
lingvisticã ºi factor determinant – rãmâne total dezechilibratã prin accentul pus
pe cuvântul secund ºi prin degenerarea prin totalã desacralizare a sensului sãu,
fiind astfel, un împrumut lingvistic neviabil în cultura iudaicã.
4. În scrierile Noului Testament se realizeazã o rãsturnare majorã de
planuri concretizatã prin potenþarea ºi nuanþarea sensului formei verbale ºi care
capãtã o forþã lingvisticã ºi o implicare în sacru de o asemenea amploare încât
absenþa subiectului acþiunii, sub forma de 6ρDL> este compensatã prin
încununarea 60DbFFg< cu un sens ce include atât mesajul cât ºi acþiunea de
proclamare a acestuia – doctrinã lucrãtoare.