ASISTENȚA ȘI PROTECȚIA DREPTURILOR

COPILULUI

Dreptul la educaţie

Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele
de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio
formă de discriminare.

Dreptul la educaţie este recunoscut în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit
o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere pe
teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.

1
 În România învăţământul constituie prioritate naţională. Statul asigură finanţarea de
bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat,
particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru
învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru
cel postliceal de stat.

Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după
metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi pro- grame de studii
se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de lege.

În societatea modernă, educația ocupă un rol important în formarea individului. Dacă în

evul mediu această posibilitate era oferită doar copiilor nobili, în ziua de astăzi educația nu mai
este o raritate: de ea au parte marea majoritate a generațiilor în formare.

În opinia mea, educația ocupă un rol important în dezvoltarea individului, atât în

comportamentul său în societate, cât și în munca sa intelectuală. Astfel, educația are rolul de a
forma, deschizând individului noi orizonturi; pe de altă parte, lipsa acesteia restrânge
posibilitățile. La fel, disonanța între educația intelectuală și cea socială poate crea disconfort
celor din jur și în primul rând persoanei propriu-zise. Personalitatea umana se formeaza datorita
educatiei care ne diferentiaza de majoritatea oamenilor comuni , punandu-ne in cercul restrans
al oamenilor educati si respectati de societate

În primul rând, dreptul la educație desemnează crearea unor condiții pentru a acumula
cunoștințe într-o formă eficientă. Astfel, generațiile tinere își încep drumul educației de acasă.
Fiind educați de părinți, aceștia trec la un alt nivel – grădinița, unde pentru prima dată învață,
prin metode practice, de a se integra într-o societate, de a relaționa cu oamenii, de a diferenția
binele de rău, etc. La o vârstă fragedă copilul merge la școală – unde învață bazele științei, artei,
logicii și lingvisticii. După învățământul primar urmează gimnaziul, și după – liceul, locul în
care individul începe să perceapă lumea cu ochii unui adult. Universitatea în schimb are rolul
de a finisa educarea teoretică a individului, fără a purta răspundere pentru reușitele lui din viitor
și acțiunile pe care le întreprinde. Astfel, procesul de formare a unui om începe devreme și
deseori nu se termină până la moarte – în cazul oamenilor care nu se limitează la cunoștințele
acumulate de la alții.

În al doilea rând, educația nu conține doar partea teoretică: mai este și cea practică,
deseori oferindu-i individului oportunități noi sau invers, micșorându-i cercul posibilităților.

2
Astfel, un individ foarte bine pregatit în domeniul său, dar needucat, brutal cu oamenii sau
indecent va avea mai puține șanse decât unul mai puțin pregătit, dar mai educat și amabil cu
oamenii. Astfel, partea teoretică este deseori anulată de cea practică; capacitățile mintale sunt
deseori trecute pe planul doi în cazul lipsei aptitudinilor sociale. O alta forma de educare se
rezuma la oamenii din jur și în special la parinți sau rude. Personalitatea unui om poate fi
înfluentata atat în mod pozitiv cat și în mod negativ de mediul în care locuiește , de anturaj și
de alți factori externi. Astfel educația devine un criteriu de diferențiere a oamenilor.

În concluzie, importanța educației este necontestată, având rolul de a crește o comunitate

cât mai sănătoasă din punct de vedere social și crearea posibilităților de dezvoltare a
aptitudinilor mintale ale acesteia, oferindu-i omului acces nelimitat la (re)descoperirea propriei
vieți .Educația trebuie să prezinte o prioritate în viată deoarece beneficiile aduse de aceasta sunt
nemăsurabile . Ea șlefuieste peronalitatea umană, putand astfel să influențeze modul în care
oamenii ne privesc .

BIBLIOGRAFIE

1. BALAHUR, Doina, Protecţia drepturilor copilului ca principiu al asistenţei sociale,

Editura C.H.Beck, 2001;

2. CUCOŞ, Constantin, Educaţia – iubire, edificare, desăvârşire, Bucureşti, Editura

Polirom, 2008;

3. EMESE, Florian, Protecţia drepturilor copilului, ediţia 2, Editura C.H.Beck, 2007

Site:http://www.unicef.ro/pagina-copiilor/drepturi/conventia-drepturilor-copilului/