9.

STRUCTURA POSTURILOR DE TRANSFORMARE

Instalaţia electrică a posturilor de transformare, indiferent de varianta

constructivă a acestora, cuprinde două feluri de circuite:
- circuite primare, incluzând toate elementele care concură la
transmiterea şi transformarea energiei electrice;
- circuite secundare, cu rol de protecţie, comandă, semnalizare, măsură,
control ş.a.
În schemele circuitelor primare, elementele pot fi grupate pe celule
funcţionale, concretizate adesea în unităţi constructiv - funcţionale. Astfel, în
MT sunt celule sosire linii, celule cuplă, măsură şi eventual celule ale
mijloacelor de compensare a puterii reactive. Celulele transformator leagă
părţile MT şi JT ale posturilor de transformare, iar celulele de JT, mai
numeroase, pot fi:
- celule plecări;
- celula mijloacelor de compensare a puterii reactive;
- celule cuplă.
În figura 2.2 sunt prezentate variante ale celulelor sosire linii.

a b c
d
Fig. 2.2. Configuraţii ale celulelor sosire linii MT: a - cu separator( Q1A) de
rupere în sarcină;
b - cu separator simplu (Q1B); c - pentru sistem dublu de bare; d - cu siguranţă
şi separator.

Variantele cu un singur dispozitiv de separare a căilor de curent, fie acesta

separator cu rupere sub sarcină (Q1A), fie separator simplu (Q1B), sunt
destinate unor sisteme simple de bare WI (figura 2.2, a şi b). Când sistemul de
bare este dublu, introducerea separatorului de bare Q2C devine necesară.
Separatoarele de pământare (Q2A, Q2B şi Q3C) permit punerea capătului
liniei LE la pământ, atunci când sunt prevăzute lucrări de reparaţii, întreţinere
sau revizii. Schema cu siguranţă-separator, având eventual şi descărcător cu
rezistenţă variabilă (F2D în fig. 2.2, d), se întâlneşte la posturile de
transformare cu o singură unitate, de puteri relativ mici (sub 250 kVA), montate
pe stâlp sau în construcţie metalică.
 Celulele de bază ale posturilor de transformare sunt cele care conţin
transformatoarele de putere şi aparatura de protecţie, comutaţie şi măsură
aferentă. În figura 2.3, este indicată o structură generală a celulei
transformator, cu prezentarea unor alternative pentru unele dintre aparatele
din schema de distribuţie. Aceasta evidenţiază faptul că aparatul de protecţie pe
partea de MT, marcat prin Q2 (figura 2.3), poate fi de unul din următoarele
tipuri:
- întreruptor automat;
- separator cu rupere sub sarcină;
- siguranţă de MT.
Pe partea de JT, protecţia se asigură prin întreruptor automat (Q3 - figura
2.3) sau, la posturile de transformare de puteri mai mici, prin siguranţă fuzibilă.
Separatorul Q4 este reprezentat în schema de bază ca pentru un sistem dublu de
bare pe partea de JT, existând şi alternativa (fig. 2.4, b), ca sistemul de bare să
fie simplu. Cu linie întreruptă s-a redat în figură conductorul de nul, prezent
sistemul de bare WJ şi legat la pământ prin rezistenţa Ro a prizei de pământ.
Transformatoarele de măsură de curent TC1 şi TC2 furnizează aparatelor de
măsură ca ampermetre, woltmetre, contoare etc., semnale proporţionale cu
curenţii din părţile de MT, respectiv JT.

Fig. 2.3 Structura generală a celulei

transformator:
a - schema monofilară; b - variante
de echipare.

Celula măsură (MT), prezentă în

figura 2.4, cuprinde
transformatoarele de măsură de
tensiune TU; de obicei, se utilizează
două transformatoare, legate în V.
Acestea furnizează aparatelor de
măsură ca voltmetre, wattmetre,
cosfimetre etc., semnale
proporţionale cu tensiunea de
serviciu, de MT.

Fig. 2.4. Celula măsură

(MT)

Celulele de MT sunt interconectate prin intermediul barelor de

MT, iar celulele de JT - prin barele de JT. Barele de MT pot lipsi
la posturile de transformare cu o singură linie MT şi un singur
transformator. Sistemele de bare pot fi simple, secţionate sau duble, aşa cum se
prezintă în fig. 2.5.

a b c
Fig. 2.5. Sisteme de bare: a - simplă; b - dublu; c - secţionate.

În cazul unui sistem de bare secţionate (figura 2.5, c), o celulă poate fi
conectată numai la una dintre secţiuni, în timp ce în cazul unui sistem dublu de
bare, majoritatea celulelor pot fi racordate la oricare dintre sistemele de bare
componente (figura 2.5, b).
Existenţa sistemelor de bare secţionate şi duble face necesară prevederea
unor celulă de cuplă, care să facă legătura între cele două sisteme de bare,
componente. Schemele celulelor de cuplă, prezentate în figura 2.6, sunt
valabile atât în MT cât şi în JT; W1 şi W2 reprezintă două sisteme de bare
distincte, rezultate prin secţionare sau dublare.

a b
Fig. 2.6. Schemele celulelor de cuplă: a - simplă; b - automată.

Cupla simplă (figura 2.6, a), cuprinde un singur separator, Q1A, fără
posibilitatea de comutare sub sarcină. Cupla automată (figura 2.6, b) este mai
dezvoltată, cuprinzând în afara întreruptorului automat Q2B şi separatoarele de
bare Q1B şi Q3B. Cupla longitudinală leagă secţiunile distincte ale unui sistem
de bare secţionate; cupla transversală leagă sistemul dublu de bare.
Cele mai dezvoltate, ca număr, sunt celulele plecărilor JT, datorită rolului
de distribuţie pe care îl joacă posturile de transformare, pe lângă cel de
transformare a energiei electrice. Acestea sunt destul de diverse, aşa cum se
poate observa în fig. 2.7, în raport cu puterile transportate de liniile JT şi cu
aparatura folosită. La curenţii mai mari, liniile JT se protejează prin întreruptor
automat (Q2A), ceea ce face necesară prevederea şi a unui separator de bare
(Q1A).
 a b c d

Fig. 2.7. Configuraţii ale celulelor plecări JT: a - cu întreruptor automat; b - cu

separator şi siguranţă fuzibilă; c - cu separator unic pentru mai multe linii JT; d
- numai cu siguranţă fuzibilă.

Varianta separator-siguranţă, prevăzută şi cu măsură (fig. 2.7, b), acoperă

o gamă largă de plecări JT; din economie, există soluţia montării unui singur
separator (Q1C) pentru câteva linii JT (figura 2.7, c). Cea mai simplă şi
frecvent utilizată schemă este cea cu protecţia asigurată prin siguranţe fuzibile
(figura 2.7, d); linia de JT, după ce s-a decuplat sarcina de la capătul acesteia,
poate fi separată de la sistemul de bare (WJ), prin extragerea patroanelor
fuzibile, astfel că siguranţele F1D joacă şi rol de separator, în caz de separaţii-
revizii.
Compensarea centralizată, la posturile de transformare, a puterii reactive
se realizează prin prevederea unor celule de compensare, în JT sau MT. O
configuraţie posibilă pentru aceste celule este prezentată în fig. 2.8, în opţiunea
JT. Circuitul comun (coloana) se prevede cu protecţie, comutaţie şi măsură, iar
circuitele individuale ale treptelor bateriei de condensatoare se prevăd cu
protecţie şi comutaţie. De obicei, o treaptă (ex, C0) este fixă, iar celelalte sunt
comutabile, manual sau automat.
Fig. 2.8. Celulă compensatoare a puterii reactive.