11.

EXPLOATAREA ECONOMICĂ A TRANSFORMATOARELOR

Posturile de transformare, care alimentează receptoare mai exigente din

punctul de vedere al continuităţii în alimentarea cu energie electrică
(categoriile 0, I şi II), pot fi prevăzute cu două sau chiar trei unităţi identice de
transformare. În raport cu sarcina variabilă, tranzitată, regimul economic al
posturilor de transformare se consideră corespunzător pierderilor de putere
minime în transformatoarele conectate, deci randamentului maxim de
transformare a energiei.
Conform datelor furnizate de către producători, pentru fiecare
transformator cu puterea nominală SnT se cunosc următoarele mărimi:
- pierderile active la mers în gol Po;
- pierderile active la mersul în scurtcircuit Psc;
- curentul de mers în gol io%;
- tensiunea relativă de scurtcircuit µsc%.
Pierderile de putere activă şi de putere reactivă, prezintă o variaţie
specifică la funcţionarea individuală în sarcină a unui tip de transformator,
prezintă o variaţie specifică. Curba pierderilor de putere activă corespunde
relaţiei:
PT  Po  kT2 Psc [kW], (2.17)
în care kT = ST/SnT reprezintă gradul de încărcare al transformatorului, când
tranzitează puterea aparentă ST. Curba pierderilor de putere reactivă este
descrisă de relaţia:
QT  Qo  kT2  Qsc [kvar], (2.18)
în care  Qo reprezintă pierderile de putere reactivă la mersul în gol, iar  Qsc -
pierderile de putere reactivă la mersul în scurtcircuit, date respectiv de relaţiile:
io %
Qo  S nT , (2.19)
100
 %
Qsc  sc S nT . (2.20)
100
Pierderea totală de putere activă se echivalează cu relaţia
Pe  PT   e  QT , (2.21)
în care  c reprezintă echivalentul energetic al puterii reactive la bara de
racordare a transformatorului, adică pierderea de putere activă ca urmare a
creşterii cu o unitate a puterii reactive tranzitate din sistem spre nodul amonte
al postului de transformare ( emed = 0,03 kW/kvar, informativ).
Tratarea generală a funcţionării economice a transformatoarelor impune
considerarea cuplării în paralel cu două transformatoare cu puteri nominale
diferite SnT1 < SnT2, având pierderile identificate prin indicii numerici,
corespunzători. Prin manevrarea aparatelor de comutaţie, la sarcini mai mici se
cuplează transformatorul de putere mai mică, iar la sarcini mai mari va fi mai
economic să se conecteze numai transformatorul de putere mai mare. Sarcina
limită la care s-ar impune comutarea de pe un transformator pe celălalt se
determină din condiţia:
Pe1  Pw 2 , (2.22)
care se explicitează mai întâi folosind relaţiile (2.17)  (2.21) sub forma:
 Po1  kTi2 Psci   e  Qo1  kT21Qsc1    Po2  kT22 Psc 2    e  Qo2  kT22  Qsc 2  .
(2.23)
Separând termenii dependenţi de sarcină (în membrul stâng) de cei
independenţi de sarcină, relaţia devine
kT21  Psc1   e Qsc1   kT22  Psc 2   e Qc 2    Po 2   e Qo 2    Po1   e Qo1  ,
(2.24)
din care se deduce sarcina limită Sl, explicitând gradele de încărcare:
Sl Sl
kT 1  , kT 2  , (2.25)
S nT 1 S nT 2

Sl 
 Po 2   e Qo 2    P01   e Q01 
sub forma expresiei generale : Psc1   e Qsc1 Psc 2   e Qsc 2 , (2.26)

 S nT 1  2  S nT 2  2
Relaţia (2.26) poate fi particularizată pentru orice situaţie concretă,
inclusiv prin considerarea transformatorului 1 ca fiind un sistem de nT
transformatoare identice, în paralel, iar a transformatorului 2 ca fiind un sistem
de (nT + 1) transformatoare identice, în paralel. Sarcina limită la care se impune
trecerea de la nT la (nT + 1) transformatoare se obţine explicitând pierderile
sistemelor de transformare considerate şi puterile nominale astfel:
P01 = nTP0; Q01 = nTQ0
P02 = (nT + 1) P0; Q02 = (nT + 1)Q0 (2.27)
..............................................................
SnT1 = nTSnT; SnT2 = (nT + 1)SnT
Notând cu Sl (nT, nT + 1) sarcina limită, se determină relaţia generală
pentru aceasta sub forma:
P0   e Q0
S l  nT , nT  1  S nT nT  nT  1 , (2.28)
Psc   e Qsc
care poate fi particularizată pentru trecerea de la un transformator la două în
paralel şi de la două la trei în paralel, dacă unităţile sunt identice.
Relaţia (2.26) poate fi utilizată şi pentru aprecierea regimului economic de
funcţionare a unor transformatoare de puteri diferite. Se subliniază condiţia ca
pentru a putea funcţiona în paralel, transformatoarele trebuie să aibă aceeaşi
grupă de conexiuni.
O formă simplificată a relaţiei (2.28) se obţine prin neglijarea pierderilor
active suplimentare în reţeaua de alimentare, datorate tranzitului de putere
reactivă consumate de transformator (0 = 0):
 P0
S l  nT , nT  1  S nT nT  nT  1 ,(2.29)
Psc
care conduce la valori cu 8 ... 10% mai mici decât relaţia exactă.