Cel mai mic dintre dragoni

Popovici Elena Daniela

Şcoala Gimnazială „Avram Iancu”, Unirea, jud. Alba

„Sala cea mare a castelului dragonilor de smarald strălucea de sutele de lumânări plutitoare
aprinse pentru a sărbători începerea competiției anuale a dragonilor. Ecoul zecilor de voci
zumzăitoare și entuziasmate răzbătea în toată Valea Furtunoasă. Toți dragonii așteptau cu nerăbdare
competiția; toți visau cupa de smarald și ceea ce aducea ea: îndeplinirea unei dorințe. De zeci de ani
nu mai câștigase nimeni cupa, opriți de obstacolul cel mai temut: Labirintul încurcat. Printre inimile
ce tresăltau de emoție la gândul competiției, se ascundea și o inimă mică, mică, mult mai mică decât
ar fi acceptat vreun scriitor să îi aparțină unui dragon. Doar dragonii sunt mari, imenși, cât un munte
si…., mai ales, fioroși, nu!? Era vorba despre dragonul Scăpărici, un dragon mic de un metru, cu
cea mai prietenoasă privire din lume și mare amator de lectură. Un copil din lumea noastră ar
consideră că este cel mai simpatic personaj fantastic imaginat vreodată. Însă lucrurile stăteau altfel
în lumea dragonilor de smarald. Scăpărici era singur, nici un dragon nu dorea să îi fie prieten, toți
râdeau de el. Dacă ar fi câștigat cupă, dorință lui cea mare, aceea de a deveni cel mai mare dragon
din Valea Furtunoasă, s-ar fi împlinit.
Și uite așa, Dragonul Curajos a anunțat începerea concursului și zilele au trecut aglomerate
de curse cu obstacole, cățărări pe Muntele cu Capul în Nori, mersul pe sârma de argint, evadarea din
Sacul fără Fund, înot prin fluviul Răsucit, cules de pietre prețioase din mina Piticilor și multe alte
întreceri care de care mai ciudate. Cu mare hotărâre a reușit și dragonul Scăpărici să treacă toate
probele, spre surprinderea tuturor. Termina întotdeauna ultimul și totuși ceilalți dragoni nu râdeau
de străduința lui. Zilele au trecut și numărul concurenților a scăzut la patru, Fiorosul, Luptătorul,
Luptătorul și Scăpărici. Se aflau în fața ultimei probe: Labirintul Încurcat. Și era o probă doar
pentru cei mai curajoși: cine nu reușea să iasă la capăt, nu mai ieşea niciodată. Mulți se pierduseră
pe veci în culoarele verzi ale acestuia.
Scăpărici intră timid pe lungul culoar verde al labirintului și merse, și merse, și merse, și
nimic nu se zărea. Lângă el, ceilalți concurenți povesteau de zor. Scăpărici și-a făcut curaj, ca
niciodată și a intrat în vorbă cu ei; surprinzător, ceilalți i-au răspuns. Se întrebau ce surprize la
pregătea labirintul. Pe când se așteptau la ce era mai rău, culoarul s-a deschis într-o sală rotundă ca
un măr verde. În mijlocul sălii, a părut o hologramă strălucitoare care le-a urat bun venit. Dragonii
s-au pregătit. Prima întrebare, a spus o voce și imaginea a tremurat. Așadar, numele Labirintului
Încurcat venea, nu de la căile lui încurcate, ci de la întrebările lui încurcate. Duhul a continuat: Care
este calea cea mai ușoară către Muntele Răsturnat? Prin fluviul Roșu a răspuns Scăpărici. În
mijlocul lui este o intrare subterană ce duce magic spre vârful muntelui. Ceilalți dragoni erau uimiți.
Ei se așteptaseră la încercări fizice. Și întrebările au continuat iar Scăpărici a găsit răspuns la toate.
Ceilalți dragoni îl încurajau. Îi privea uimit; nici un dragon nu îl mai încurajeze dar își dădea seamă
că nici nu el nu vorbise cu ei niciodată, nici nu le arătase ce știe. Fusese convins că îl vor respinge
pentru că era prea mic. La ultima întrebare, o ușă a apărut intr-un perete al sălii și Scăpărici a pășit
prin ea. I-a chemat și pe ceilalți dragoni dar ei nu au putut trece. Nu trecuseră probă. Urmau să
rămână închiși pentru totdeauna. Scăpărici era trist. În fața lui a apărut cupă și știa că își poate pune
dorința. Avea să fie cel mai mare și mai fioros dintre dragoni. Dar a rostit: „Îmi doresc ca toți
dragonii să fie eliberați din labirintul întortocheat.” Și așa a descoperit Scăpărici că nu toți dragonii
pot fi la fel dar că sunt toți importanți și, mai ales, a descoperit că îți poți face prieteni foarte ușor
dacă ai un strop de încredere.”
Povestea terapeutică a fost aplicată la clasa a V-a, în cadrul unui colectiv heterogen cu
scopul primar de a remedia divergențele cauzate de diferențele etnice și de vârstă, o treime din
colectivul de elevi fiind reprezentat de elevi romi, mulți dintre ei veniți din repetenție și cu diferență
de vârstă față de media clasei. Dintre aceștia, activitatea a fost țintita mai mult spre elevii P.C și
C.A. Diferență de vârstă, dezvoltare fizică, interese, potențate de conștientizarea eșecului școlar și a
dificultăților în a ține pasul la învățătura cu colegii de clasă, duceau deseori la reacții de violentă
verbală și fizică, atitudini de respingere a încercărilor de socializare și de integrare în grup venite
din partea colegilor.
În acest context, povestea terapeutică a avut că principale obiective: în primul rând,
conștientizarea faptului că diferența este constructivă și nu trebuie să constituie un factor de
neapartenență/ neintegrare în grup; în al doilea rând, că integrarea în grupul de elevi, și, mai târziu,
în grupul social, presupune și implicarea personală, bazată pe încrederea în sine și pe eliminarea
prejudecăților despre sine. Basmul terapeutic, că activitate în această situație, are că avantaj faptul
că se adresează intuiției și fanteziei copilului, nu rațiunii și nici logicii. Intuiția permite descoperirea
și rezolvarea unor conflicte, deoarece acesta folosește adesea modele comportamentale și valori
morale și aduce soluții cu totul neașteptate cu efect emoțional pozitiv ( binele învinge întotdeauna
răul).
Elevilor li s-a cerut să îl descrie pe personajul principal, dragonul Scăpărici, completând o
lista de calități și defecte; la categoria defecte, elevii au identificat înălțimea, aspectul prietenos,
interesele diferite. A urmat o dezbatere de tip brainstorming despre ce reprezintă cu adevărat
defectele și s-a conchis că acestea sunt de fapt doar diferențe față de majoritatea din grup, și că în alt
grup, spre exemplu în cel al piticilor sau cercetătorilor, defectele aparente ale personajului ar
reprezenta calități. Elevilor li s-a cerut să identifice câteva lucruri care îi fac diferiți față de ceilalți;
aceștia au numit aspecte fizice sau interese, hobbyuri. Celor doi elevi vizați li s-a cerut să își
imagineze cum ar arăta lumea dacă toți ar fi identici, pentru a evidenția importanța diversității
pentru bogăția relațiilor interumane dar și pentru progresul personal sau social. Ei au remarcat că
faptul că suntem diferiți ne face mai bogați. Dezbaterea are rolul de a-i învăţa pe elevi să își asume
responsabilitatea fată de propria părere, să devină selectivi în alegeri, să ia decizii bine argumentate,
să emită puncte de vedere cu caracter evaluative. Prin dezbaterea unor probleme controversate care
să implice discuții civilizate despre modul de rezolvare pe cale pașnică a unui conflict, prin exerciții
de comunicare și negociere, elevii învață să se cunoască, să aibă încredere unii în alții, să comunice
deschis între ei, să se accepte și să se sprijine, să rezolve într-un mod constructiv conflictele care
apar inevitabil, să ia decizii ținând cont de părerea tuturor membrilor grupului.
S-a continuat prin propunerea unui studiu de caz, elevii fiind împărțiți în patru grupe cât mai
diversificate, ei trebuind să investigheze cauzele pentru care personajul principal era marginalizat.
Această activitate le-a permis exersarea gândirii critice, folosirea constructivă a diferențelor de
opinie pentru găsirea soluției unei situații problemă și susținerea punctului de vedere. S-a
concluzionat că pe lângă comportamentul lipsit de tolerantă al celorlalte personaje, personajul
principal poartă o parte din vina, prin refuzul de a încerca să socializeze, pornit din prejudecăți
bazate pe experiențele anterioare. Experiența din labirint i-a demonstrat, pe lângă faptul că așa-
zisele lui defecte putea reprezenta atuuri, și că era posibil să își facă prieteni și să găsească persoane
cu interese similare.
Ultima activitate s-a realizat tot pe grupe, elevii trebuind să ilustreze prinț-un poster
expresia „Diferența înseamnă bogăţie”, majoritatea alegând să deseneze copii de diferite etnii,țări, și
cu aspecte fizice cât mai diferite, dar cu expresii optimiste, deschise, colaborative.
Activitățile de muncă colaborativă, coroborate cu mesajul transmis de către poveste a
constituit un pas înainte în reabilitarea psiho-socială a copiilor cu risc crescut de marginalizare și
etichetare. Aceștia, dar și colegii lor, au devenit mai receptivi la activitățile desfășurate în echipă
sau perechi, exprimându-se mai bine și mai ușor în raport cu ceilalți.