De c�nd ma stii, am luat asupra mea

Povara-ntodeauna, Doamne, cea mai grea.

Si tot urc�nd �n coasta, vream s-arat
Ca nu ma dau poverile-ndarat.

O suferinta �ntre alte doua

N-am socotit-o suferinta noua.
Haide si tu, aseaza-te-n spinare.
Ma simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i strein si singur, cine?
Sa urce-n c�rca, pe samar, la mine.

Hai, ticalosii, bl�nzii, toti de-a valma,

C�ti ati �ntors obrazul, c�ti l-ati batut cu palma,
�nsarcinare, poate, am de la Satan
Sa va ridic la cer prin uragan.
S�nt robul vostru, hotar�t de sus,
Sa fiu caricatura lui Isus.

De c�ti �n seama mi v-a dat

Vreau sa raspund pe fata si curat.
Nu-l uit pe cel ce p�ine da si nici
Pe cel ce da catuse, pravila si bici.
S�nteti ai mei, si rai si buni. Veniti.
Dator s�nt sa va fac si fericiti.

Dar ostenit �n drumul meu �ngust,

Ca s�nt ales la mila cu dezgust,
Sc�rbit de om, jignit de omenire,
Sa-mi duc poverile la m�ntuire,
As cauta zadarnic a-ntelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.

Eu, Doamne, le-am primit si ma supun,

Stap�ne drag, gingas ca un lastun.
Vreau sa te-ntreb: c�nd m-ai ales, ai fost nebun?