RADIOLOGIE CURS 3

APARATUL DIGESTIV

Poate fi examinat prin radioscopie sau radiografie, ecografie sau CT.

Examenul radiologic al tubului digestiv se face dimineaţa, înainte de masă.

În cele 2-3 zile dinaintea examenului gastro-intestinal, trebuie ca bolnavul să nu
mănânce alimente care fermentează (cartofi, fasole, varză, dulciuri). În seara
dinaintea examenului gastro-intestinal, pacientului i se va face o clismă.
Se începe cu o radiografie abdominală pe gol, în poziţie de ortostatism. Pe
această radiografie se pot vizualiza, dacă există: calculi biliari sau renali
radioopaci, perforaţii (aer în peritoneu, care se vizualizează sub diafragm) sau
ocluzie intestinală (nivele hidro-aerice).
Deoarece tubul digestiv (stomac, intestin) nu realizează o imagine
contrastantă faţă de organele din jur, pentru vizualizarea lor se folosesc substanţe
de contrast, de obicei sulfat de bariu, diluat cu apă.
După ce pacientul înghite o cană de apă în care s-a dizolvat un pliculeţ de
sulfat de bariu, se urmăreşte prin radioscopie coborârea bariului radioopac (alb)
prin esofag sau stomac. În această etapă se pot observa tumori, cicatrici ale
esofagului sau probleme de motilitate a esofagului.
Apoi masa radiologică se înclină treptat până când devine orizontală. Se
examinează radioscopic stomacul pacientului, atât în decubit dorsal cât şi în
decubit ventral (adică atât cu faţa în sus cât şi cu faţa în jos), pentru a observa orice
modificare a peretelui gastric anterior sau posterior. Deoarece regiunea fundică a
stomacului nu se observă întotdeauna în decubit dorsal sau ventral, pentru
examinarea acestei regiuni se foloseşte poziţia Trendelenburg, adică se înclină
încet masa 10-20 grade sub poziţia orizontală, astfel încât bariul să ajungă în
camera cu aer a stomacului. Dacă se observă o modificare a aspectului normal, se
efectuează radiografii.
După stomac se examinează duodenul, în poziţia de decubit dorsal, prin
radioscopie şi apoi radiografie.
Peste 2-4 ore pacientul este rechemat pentru a se examina restul intestinului
subţire, iar peste 8 ore este rechemat pentru a se examina intestinul gros.

Administrarea sulfatului de bariu este contraindicată:

- în caz de perforaţie (ulcer, apendicită), când se observă aer sub cupolele
diafragmatice
- în caz de ocluzie intestinală (când se observă nivele hidro-aerice)
- în caz de hemoragie digestivă, cu eliminare de sânge (melenă).

Stenoza esofagului:
- se produce după ingestie accidentală sau voluntară de substanţe caustice
- apare radiografic ca un contur neregulat, zimţat al esofagului pe ambele margini,
asociat sau nu cu dilataţie a esofagului deasupra stenozei, dacă stenoza este veche
- în stenozele vechi esofagul este scurtat.

Varicele esofagiene:
- însoţesc ciroza hepatică şi reprezintă dilataţii ale venelor esofagiene care fac
legătura între vena portă şi vena cavă superioară
- se observă ca nişte formaţiuni transparente, sinuoase, delimitate de bariul
radioopac din esofag
- diametrul esofagului este mărit.

Corpii străini esofagieni:

- reprezintă obiecte înghiţite accidental de copii sau de anumiţi meşteşugari
(cizmari, croitori) sau voluntar (psihopaţi)
- pot determina perforaţie esofagiană şi moarte
- unii sunt radioopaci (monede, nasturi), şi se văd ca atare, alţii sunt
radiotransparenţi şi necesită examen cu sulfat de bariu.

Ulcerul gastric:
- localizat în majoritatea cazurilor în porţiunea verticală a micii curburi
- semne directe (nişa) şi semne indirecte (hipersecreţie, rigiditate segmentară,
rectitudinea şi retracţia micii curburi)
- nişa este o imagine opacă situată într-o zonă de transparenţă, lipită de conturul
stomacului, sau situată la distanţă şi legată de mica curbură printr-un pedicul
- pe imaginea de profil prezintă pedicul, pe imaginea de faţă are aspect de ţintă
- dimensiunea medie a nişei este de 5-10mm, dar poate fi mult mai mare la bătrâni
sau în caz de ulcer cronic
- se însoţeşte de convergenţă a pliurilor mucoasei spre nişa ulceroasă
- complicaţii ale ulcerului gastric: cel mai frecvent apare perforaţia gastrică,
evidenţiată prin pneumoperitoneu (aer sub cupolele diafragmatice).

Cancerul gastric:
-poate fi localizat în porţiunea verticală a micii curburi
- semne directe (nişa în platou) şi indirecte (rigiditatea micii curburi)
- baza nişei poate fi localizată pe linia micii curburi, la exteriorul micii curburi sau
în interiorul micii curburi (nişa încastrată în bariu)
- în mod clasic, nişa canceroasă se înscrie în interiorul micii curburi, în timp ce
nişa ulceroasă este proeminentă înafara micii curburi.

Ulcerul duodenal:
-determină contur neregulat al bulbului duodenal, cu una sau mai multe incizuri pe
contur
- uneori se poate observa aspect de nişă, cu pliurile mucoasei duodenale
convergente spre nişă şi aspect de ţintă.

Cancerul de colon:
-cel mai frecvent este localizat la nivelul colonului şi rectului
- poate fi vegetant, ulcerat sau infiltrant
- în forma vegetantă se observă aspect de lacună cu contur anfractuos
- în forma infiltrantă se observă aspect de tunel canceros
- în forma ulcerantă are aspect de nişă canceroasă.

Ocluzia intestinală:
-pe radiografia abdominală pe gol, cu pacientul în ortostatism, se observă imagini
hidro-aerice, adică imagini semilunare negre, determinate de gazele prezente în
exces în intestinul subţire sau gros, imagini cu contur inferior rectiliniu, determinat
de lichidul din intestin
- dacă ocluzia apare pe intestinul subţire, nivelele hidro-aerice sunt numeroase,
mici, dispuse spre centrul abdomenului, acolo unde este localizat intestinul subţire
- dacă ocluzia apare pe intestinul gros, nivelele hidro-aerice sunt puţine, mari,
dispuse pe conturul abdomenului, acolo unde este localizat intestinul gros.

Pentru examinarea ficatului, căilor biliare şi pancreasului, se preferă

ecografia. Sub acţiunea curentului electric, un cristal din transductor emite sunete,
care traversează ţesuturile pacientului. O parte din sunete sunt absorbite de către
ţesuturi, iar o altă parte sunt reflectate înapoi, către cristalul din transductor. Acest
cristal transformă sunetele în energie electrică, şi apoi în imagine, care apare pe
ecranul ecografului.
Diferitele ţesuturi din organism reflectă în mod diferit ultrasunetele, ceea ce
determină imaginea de pe ecran.

Calculii biliari se observă ecografic astfel:

- zone hiperecogene (albe) cu con de umbră posterior (negru) datorat absorbţiei
totale a sunetelor de către calcul
- aceşti calculi se mişcă odată cu mişcarea pacientului.
 Cancerul hepatic se observă ecografic astfel:
-zonă hiperecogenă, neomogenă
- sau zonă izoecogenă (de aceeaşi culoare gri ca şi restul ficatului), înconjurată de
un contur hipoecogen (negru)
-imaginea nu este tipică, de aceea se recomandă CT pentru a stabili exact
diagnosticul şi extensia bolii.