Decizii Relevante CA Galati Trim. IV 2015

CURTEA DE APEL GALAŢI
DECIZII RELEVANTE
PE TRIMESTRUL al IV-lea 2015
CUPRINS
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

DREPT PENAL
1. Amenda penală. Stabilire cuantum zi-amendă ………………………………………………...3
2. Evaziune fiscală. Art. 9 alin.1 lit. b şi c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin.2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal………………………………………………………8
DREPT PROCESUAL PENAL
1. Renunțarea la pretențiile civile. Imposibilitatea constituirii ca parte civilă…………………..32
2. Verificarea măsurilor preventive în camera preliminară. Judecarea cauzei în camera de
consiliu…………………………………………………………………………………………...41
3. Drept procesual penal – partea specială. Excluderea din materialul probator a proceselor-
verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor; Camera
preliminară……………………………………………………………………………………….45
SECŢIA I CIVILĂ
1. Revizuire ……………………………………………………………………………………...52
2. Recunoaşterea hotărârii străine ……………………………………………………………….53
3. Cerere de revizuire. Admisibilitate ………………………………………………………...…54
4. Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 alin. 1 punctul 4 Cod procedură civilă………………..62
5. Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare……………………………....65
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
1. Imposibilitatea acordării de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 290/2003, pentru succesorii
persoanelor refugiate din Basarabia sau Bucovina de Nord în România, în cazul în care unul din
autorii solicitanţilor ori unul (sau mai mulţi) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile
din Basarabia şi Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în
continuare de proprietatea şi folosinţa bunurilor………………………………………………...69
2. Aplicarea condiţiilor de dobândire a calităţii de avocat definitiv fără susţinerea examenului de
definitivat prevăzute de Legea nr. 51/1995 la momentul primirii în profesia de avocat, nu a
condiţiilor introduse ulterior, valabile în momentul în care reclamanta a solicitat constatarea
încetării stării de incompatibilitate şi trecerea pe tabloul avocaţilor activi……………………...71
3. Inaplicabilitatea Deciziei nr. 397 din 03.07.2014 a Curţii Constituţionale înainte de publicarea
în Monitorul oficial al României, în ce priveşte căile de atac ce pot fi promovate împotriva unei
rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr.
317/2004………………..……………………………………………………………………….75
4. Obligaţia debitoarei de a plăti accesoriile aferente debitelor fiscale principale în intervalul
dintre momentul în care tribunalul a dispus, în primă instanţă, deschiderea procedurii insolvenţei
împotriva debitoarei şi momentul în care curtea de apel a admis calea de atac formulată şi a
dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei……………………………….79
SECŢIA PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI
SOCIALE
1. Dreptul muncii; Drept procesual civil .………..……………………………………………...81
2. Dreptul muncii………………………………………………………………………………...83
3. Dreptul asigurărilor sociale ………………………………………………………...…………91
4. Dreptul muncii...………………………………………………………………………………30
SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI
I. DREPT PENAL
1.Titlu: Amenda penală. Stabilire cuantum zi-amendă.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Individualizarea pedepsei.
Indice alfabetic: - Drept penal
- Individualizarea pedepsei
- Amenda penală
- Stabilire cuantum zi-amendă
Legislaţie relevantă: art.61 alin.3 Cod penal
Rezumat: La stabilirea cuantumului unei zile-amendă, instanța de fond nu a indicat care au
fost criteriile pentru care a stabilit un cuantum de 40 lei pentru o zi-amendă.
Potrivit art.61 alin.3 tz. II Cod penal, cuantumul sumei corespunzător unei zile-amendă se
stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale
condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Din actele dosarului nu rezultă veniturile inculpatului L.M., însă din declarațiile date rezultă că
nu are ocupație, iar peștele prins era pentru consumul familiei. În apel inculpatul a depus un set
de acte din care rezultă că are anumite afecțiuni pulmonare pentru care a fost internat în 2014.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada veniturilor inculpatului, acesta neavând o ocupație și
fiind bolnav, Curtea apreciază că stabilirea unui cuantum al unei zile-amendă la minimul
special, de 10 lei, este suficient pentru atingerea scopului pedepsei.
Decizia penală nr. 1350/A/02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.64/17.09.2015 a Judecătoriei Însurăței, în baza art. 64 alin. 1 lit. a
din OUG nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, cu aplicarea art. 61 alin.2 şi 4 Cod pen, în
referire la art. 396 alin. 10 cod pr pen, a fost condamnat inculpatul L.M. la o pedeapsă de 80 zile
amendă penală, corespunzător a 40 lei/zi, respectiv 3200 lei amendă, pentru comiterea
infracţiunii de pescuit comercial sau sportiv fără licenţă sau autorizaţie de pescuit.
În baza art. 64 alin.1 lit. i din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu
aplicarea art. 61 alin. 2 şi 4 cod pen, în referire la art. 396 alin. 10, cod pr pen, a fost condamnat
acelaşi inculpat la o pedeapsă de 50 zile amendă penală, corespunzător a 40 lei/zi, respectiv 2000
lei amendă, pentru comiterea infracţiunii de producerea, importul, comercializarea, deţinerea sau
folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor, voloacelor, prostovoalelor,
vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit comercial.
În baza art. 64 alin.1 lit. e din OUG nr. 23/2008, privind pescuitul şi acvacultura, cu
lei amendă, pentru comiterea infracţiunii de pescuitul comercial în habitatele piscicole naturale,
prin orice metode şi mijloace, al peştilor şi al altor vieţuitoare acvatice, în perioada de prohibiţie
şi în zonele de protecţie.
În baza art. 64 alin.1 lit. k din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura, cu
lei amendă, pentru comiterea infracţiunii de producerea, importul, deţinerea, comercializarea sau
utilizarea uneltelor de plasă de tip monofilament.
În baza art. 38 alin. 1 cod pen şi art. 39 alin.1 lit. c, cod pen s-a aplicat inculpatului L.M.
pedeapsa cea mai grea, de 80 de zile amendă penală, la care se va adăuga un spor de 1/3 din
totalul pedepselor aplicate, în total înculpatul va executa 130 zile amendă penală, respectiv suma
de 5200 lei amendă.
În baza art. 64 alin.1 teza II cu aplicarea art. 64 alin. 1 lit. c cod pen, s-a aplicat
inculpatului L.M. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a pescui pe o perioadă de 2
ani.
În baza art. 66 alin. 1 şi 2 din OUG nr. 23/2008, în referire la art. 112 alin. 1 lit. a cod pen,
s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor unelte de pescuit: o plasă de pescuit din aţă şi
5 plase de tip monofilament, aflate în camera de corpuri delicte a Serviciului Poliţiei de Frontieră
Brăila.
În baza art. 15 alin. 2 81-82 alin. 2 cod penal s-a dispus revocarea suspendării
condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Hârşova prin
sentinţa penală nr. 174 din 03 decembrie 2013, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul
să execute această pedeapsă alături de pedeapsa cu amenda penală, aplicată prin sentinţa de faţă,
în total inculpatul L.M. va executa 4 luni închisoare şi 130 zile amendă penală, respectiv suma de
5200 lei amendă.
În baza art. 19 cod pr pen, raportat la art. 397 cod pr pen, în referire la art. 1357 cod civ, a
fost obligat inculpatul la plata sumei de 95,68 lei către partea vătămată A.N.P.A. - Filiala
Regională Moldova Galaţi.
În baza art. 274 cod pr pen a obligat pe inculpatul L.M. la plata sumei de 300 lei cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria
Însurăţei, înregistrat la nr. 453/P/2014, a fost trimis în judecată penală inculpatul L.M., pentru
comiterea infracţiunilor de pescuitul comercial sau sportiv fără licenţă sau autorizaţie de pescuit,
faptă prevăzută şi pedepsită de art. 65 alin.1 lit. a din OUG nr. 23/2008, producerea, importul,
comercializarea, deţinerea sau folosirea la pescuit de către persoanele neautorizate a năvoadelor,
voloacelor, prostovoalelor, vârşelor, vintirelor, precum şi a altor tipuri de unelte de pescuit
comercial, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. i din OUG nr. 23/2008, pescuitul comercial în
habitatele piscicole naturale, prin orice metode şi mijloace, al peştilor şi al altor vieţuitoare
acvatice, în perioada de prohibiţie şi în zonele de protecţie, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. e din
OUG nr. 23/2008 şi de producerea, importul, deţinerea, comercializarea sau utilizarea uneltelor
de plasă de tip monofilament, prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. k din OUG nr. 23/2008 privind
pescuitul şi acvacultura.
Analizând actele şi lucrările de la dosar instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, la data de 11 mai 2014, lucrătorii Poliţiei
de Frontieră Brăila, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu împreună cu un reprezentant al
Parcului Natural Balta Mică a Brăilei, i-au depistat pe inculpaţii F.M., L.M. şi S.G., în timp ce se
aflau într-o barcă din tablă, pe lacul „J. de J.” şi scoteau din apă o plasă pentru pescuit din aţă.
Cu prilejul controlului, în acea barcă au mai fost găsite 5 plase pentru pescuit tip
monofilament în care se afla prins peşte, din specia plătică.
Cu prilejul cântăririi întregii cantităţi de peşte care se afla în cele 6 plase pentru pescuit, a
rezultat o cantitate de 46 kg plătică, care a fost predat spre comercializare S.C. „T.” SRL, suma
de 95,68 lei rezultată din valorificarea acestuia fiind consemnată la D.G.R.F.P. Brăila prin
ordinul de plată nr.331/20 iunie 2014.
De asemenea, cele 6 plase pentru pescuit – una din aţă şi 5 monofilament, au fost ridicate
de organul de poliţie pe bază de dovadă şi apoi depuse la camera de corpuri delicte a S.T.P.F.
Galaţi, în baza dovezii seria … nr…/13 mai 2014.
Cu privire la barca din tablă, s-a stabilit că aceasta se afla în acel loc de mai mulţi ani şi
era folosită de persoanele care veneau în acel loc pentru a prinde peşte, şi prezenta un grad mare
de uzură.
Fiind audiaţi, inculpaţii au recunoscut că în după-amiaza zilei de 10 mai 2014 s-au
deplasat împreună în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, după ce în prealabil au luat fiecare de
acasă câte 2 plase de pescuit tip monofilament, cu menţiunea că L.M. a avut o plasă
monofilament şi una din aţă cu scopul de a pescui în lacul J de J.
Acolo, s-au folosit de barca din tablă despre care cunoşteau că se află în acel loc de mai
mulţi ani, şi au introdus plasele în apă, pe care le-au scos a doua zi, când au fost surprinşi de
lucrătorii de poliţie.
Din adresa A.N.P.A., rezultă vă inculpaţii F.M., L.M. şi S.G. nu erau autorizaţi să
practice pescuitul comercial, iar pentru peştele capturat de ei, s-a constituit parte civilă cu suma
de 138 lei.
S-a arătat că situaţia de fapt mai sus expusă, se dovedeşte cu următoarele mijloace de
probă: procesul verbal de constatare; procesul verbal de ridicare şi măsurare a plaselor de
pescuit; procesul verbal de predare a peştelui; declaraţiile de suspecţi şi inculpaţi ale lui L.M.,
F.M. şi S.G.; adresa A.N.P.A. – Filiala Regională Galaţi.
S-a reținut că faptele inculpaţilor L.M., F.M. şi S.G., de a pescui în ziua de 11 mai 2014,
în lacul J. de J., situat în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, care este o zonă protejată, fără a
poseda autorizaţie pentru pescuit comercial, folosindu-se de 5 plase tip monofilament şi o plasă
din aţă, prilej cu care au reuşit să captureze 46 kg peşte din specia plătică, întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunilor de „pescuitul comercial sau sportiv fără licenţă sau autorizaţie de
pescuit”, prev.de art.64 lit.”a” din OUG 23/2008, „deţinerea şi folosirea la pescuit de către
persoane neautorizate a altor tipuri de unelte de pescuit comercial”, prev.de art.64 lit.i din OUG
23/2008, „pescuitul comercial în habitatele piscicole naturale, prin orice metode şi mijloace, al
peştilor şi al altor vieţuitoare acvatice, în perioada de prohibiţie şi în zonele de protecţie”, prev.de
art.64 lit.”e” din OUG 23/2008 şi „deţinerea şi utilizarea uneltelor de pescuit tip monofilament”,
prev. de art.64 lit.”k” din OUG 23/2008, actualizată cu aplic.art.38 alin.1 Cod Penal.
Pentru inculpaţii F.M. şi S.G., Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei a dispus
scoaterea de sub urmărire penală.
Inculpatul L.M. a fost sincer în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, recunoscând şi
regretând fapta comisă şi a solicitat să i se aplice procedura specială privind recunoașterea
vinovăţiei.
În baza probelor administrate la urmărirea penală instanţa a apreciat că faptele comise de
inculpat au fost săvârşite cu vinovăţie şi prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. Se
constată în acest sens, că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt infracţiuni de rezultat,
fiind pedepsite de lege cu amenda penală.
S-a precizat că analiza unor asemenea fapte trebuie să se facă în funcţie de scopul urmărit
de inculpat, care în speţă este acela de comercializare a peştelui, de modalităţile comiterii faptei,
adică dacă fapta s-a comis pe timp de noapte ori pe timp de zi, de modalitatea comiterii faptei şi
de rezultatul infracţiunii.
S-a menționat că, în speţă, inculpatul L.M., deşi nu practică pescuitul ca o îndeletnicire, a
dovedit prin faptele sale, că braconajul exercitat prin folosirea unor unelte de pescuit interzise de
lege, este periculos pentru mediu şi că în acest fel a încălcat normele legale care ocrotesc speciile
de peşte care trăiesc în acest mediu. Instanţa are în vedere şi faptul că inculpatul s-a prezentat la
judecată şi a dovedit că regretă faptele comise. De asemenea, va avea în vedere şi împrejurările
concrete în care aceste fapte au fost săvârşite, precum şi urmările acestora, astfel încât prin
conţinutul lor concret ele prezintă pericol social pentru ordine publică determinat şi de faptul că
inculpatul, deşi nu este recidivist, are antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsă
de 4 luni închisoare cu suspendare.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune în temeiul art. 65 alin 1 lit a, i, e şi k din
OUG nr. 23/2208 privind pescuitul şi acvacultura, condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu
amenda penală pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, a cărei
limite vor fi reduse cu o pătrime, potrivit art. 384 alin. 10 cod pr pen.
Inculpatul are antecedente penale şi nu este recidivist, deoarece a mai fost condamnat la 4
luni închisoare cu suspendare, dar a avut o atitudine de recunoaștere a faptei în cursul urmăririi
penale şi al judecăţii.
Instanţa a apreciat că pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, (pentru ca
aceste fapte să fie considerate infracţiuni) rezultă din analiza împrejurărilor cauzei penale deduse
judecăţii, împrejurări în care făptuitorul şi persoana sa nu pot fi disociate de fapta săvârşită. A
reţine în acest sens numai împrejurările ce caracterizează faptele săvârşite făcând abstracţie de
persoana inculpatului, ar însemna ca instanţa să nu ţină seama de elementele care
particularizează conduita acestuia, viciind astfel judecata, sub toate aspectele dovedite pe bază de
probe.
Astfel s-a constatat că atitudinea de recunoaștere a inculpatului în cursul urmăriri penale şi
judecăţii a fost dublată de conduita bună avută de acesta, mai înainte de comiterea infracţiunilor,
inculpatul nefiind recidivist, împrejurări care, în contextul circumstanţelor personale analizate
mai sus, trebuie să primească o valorificare adecvată.
S-a arătat că faţă de considerentele de mai sus, instanţa va pronunţa condamnarea
inculpatului pentru comiterea fiecărei infracţiunii în parte.
S-a mai precizat că se va interzice inculpatului practicarea pescuitului pe o perioadă de 2
ani conform art. 65 din OUG nr. 23/2008, iar conform art. 118 cod pen va dispune confiscarea
sculelor de pescuit, folosite de inculpat la comiterea infracţiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul L.M., arătând că nu poate plăti
amenda, solicitând suspendarea executării pedepsei, cu prestarea unei munci în folosul
comunității.
Apelul declarat inculpatul L.M. este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în
continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 C.proc.pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi
vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, au fost corect stabilite de
prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare
faptelor comise de acesta.
Pedepsele aplicate inculpatului, în ceea ce privește numărul de zile-amendă aplicate
pentru fiecare infracțiune, au fost just individualizate avându-se în vedere atât împrejurările
comiterii faptelor, gravitatea acestora, cât şi persoana şi atitudinea inculpatului.
Însă, hotărârea apelată este netemeinică cu privire la stabilirea cuantumului unei zile-
amendă, instanța de fond neindicând care au fost criteriile pentru care a stabilit un cuantum de 40
lei pentru o zi-amendă.
Potrivit art.61 alin.3 tz.II Cod penal, cuantumul sumei corespunzător unei zile-amendă se
stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de obligațiile legale ale
condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Din actele dosarului nu rezultă veniturile inculpatului L.M., însă din declarațiile date
rezultă că nu are ocupație, iar peștele prins era pentru consumul familiei.
În apel inculpatul a depus un set de acte din care rezultă că are anumite afecțiuni
pulmonare pentru care a fost internat în 2014.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada veniturilor inculpatului, acesta neavând o
ocupație și fiind bolnav, Curtea apreciază că stabilirea unui cuantum al unei zile-amendă la
minimul special, de 10 lei, este suficient pentru atingerea scopului pedepsei.
În cauză nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei întrucât nu sunt îndeplinite
cerințele prevăzute de art.80 Cod penal.
Astfel, nu se poate reține că infracțiunile comise ar prezenta o gravitate redusă având în
vedere că prin comiterea celor 4 infracțiuni la regimul piscicol s-a adus o atingere însemnată
valorilor sociale ocrotite de lege, cantitatea ridicată de pește ce s-a găsit asupra inculpatului (46
de kg).
De asemenea, din perspectiva persoanei inculpatului, se constată că acesta are
nenumărate condamnări pentru comiterea de infracțiuni, pedepsele fiind între 4 luni și 3 ani
închisoare, precum și patru sancțiuni administrative pentru săvârșirea de fapte penale, însă
acesta a continuat să comită infracțiuni, astfel că aplicarea pedepsei este necesară pentru
îndreptarea acestuia.
Pentru aceleași considerente nu se poate dispune nici amânarea aplicării pedepsei, nefiind
îndeplinite condițiile prevăzute de art.83 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile deduse judecății în perioada
suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală
nr. 174 din 03 decembrie 2013 a Judecătoriei Hârşova, corect a dispus prima instanță, conform
art.15 din Legea nr.187/2012 în referire la art.83 Cod penal din 1969, revocarea suspendării și
executarea acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile din
prezenta cauză.
În cauză nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
întrucât, ținând cont de perseverența infracțională a inculpatului, pentru îndreptarea acestuia este
necesară executarea efectivă a pedepsei.
Totodată, având în vedere dispoziţiile exprese ale art.83 alin.1 Cod penal din 1969 care
prevăd executarea în întregime a pedepsei pentru care s-a revocat suspendarea alături de
pedeapsa aplicată pentru infracţiunea comisă în termenul de încercare, într-un loc de deţinere,
modalitatea de executare nu poate fi decât cu executare efectivă.
În acelaşi sens este şi decizia I/2011 a Înaltei Curşi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite,
decizie care îşi menţine actualitatea având în vedere disp. art. 15 alin.1 şi 2 din Legea nr.
187/2012 care prevăd că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza
Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul
suspendării condiţionate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării
acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul
declarat de inculpatul L.M. şi se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată.
În rejudecare se va reduce de la 40 lei la 10 lei cuantumul sumei corespunzătore unei zile-
amendă stabilit pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina inculpatului.
Se va reduce pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului L.M. de la 4 luni închisoare
şi 130 zile amendă, respectiv 5.200 lei amendă, la 4 luni închisoare şi 130 zile amendă, respectiv
1.300 lei amendă.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
2. Titlu: Evaziune fiscală. Art. 9 alin.1 lit. b şi c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea
art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal
Cuprins pe materii: Drept penal. Parte generală. Infracţiune unică. Evaziune fiscală.
Indice alfabetic: Drept penal.
Infracţiune unică.
Evaziune fiscală
Legislaţie relevantă: art. 9 alin.1 lit. b şi c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41
alin.2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal,
Rezumat: Din coroborarea probelor prezentate reiese în mod cert că inculpatul I. Ş. , în calitate
de administrator/împuternicit al S.C. Y. T. S.R.L. Brăila şi S.C. M. T. S.R.L. Călăraşi, în baza
aceleiași rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2006- 2008, a efectuat cu ştiinţă înregistrări
inexacte, respectiv a omis cu ştiinţă evidenţierea , în actele contabile ori în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, sau a evidenţiat, în actele
contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, ori a
evidenţiat alte operaţiuni fictive, cu scopul de a obţine deductibilitatea taxei pe valoare
adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane neînregistrate ca plătitoare
de TVA, precum şi de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate la bugetul
consolidat de stat, cauzând astfel prejudicii bugetului de stat.
Argumentele prezentate în motivele de apel, precum şi înscrisurile depuse în această cale de
atac, nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt şi de drept în prezenta cauză. Se apreciază că
interpretarea probelor este eronată,m iar în unele situaţii inculpatul nu a acţionat cu forma de
vinovăţie cerută de lege.
Nu sunt elemente de fapt, cu caracter probatoriu, care să infirme acuzaţiile aduse inculpatului,
modalitatea de derulare a activităţilor ilicite şi urmările produse, evidenţiate şi de analizele
făcute de specialişti în domeniu, conduc neîndoielnic la existenţa infracţiunii de „evaziune
fiscală” comisă cu intenţie, ca formă de vinovăţie.
Prin sentinţa penală nr. 79 din 20.05.2015 a Tribunalului Brăila, în baza art. 9 alin. 1 lit.b
şi c şi alin. 3 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 şi art. 5 Cod
penal, a fost condamnat inculpatul I.Ş. la 9 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal din 1969,
pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în perioada 2006 – 2008.
În baza art. 34 - 36 Cod penal din 1969, s-a dispus contopirea pedepsei de mai sus cu
pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila,
definitivă prin decizia penală nr. 297/04.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi, inculpatul urmând să
execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în total 9 ani şi 6
luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.
64 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal din 1969.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit.a teza a II-a, b şi c Cod penal din 1969, pe durata prevăzută de art. 71 din acelaşi cod.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal din 1969 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata
executată în baza sentinţei penale nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila, respectiv durata arestării în
Germania, de la 20.08.2010 la 24.09.2010 (dedusă prin sentinţa penală nr. 1499/2012 a
Judecătoriei Brăila şi de la 24.09.2010 (data încarcerării în ţară) până la 27.08.2013 (data la care
a fost liberat condiţionat).
În baza art. 25 şi art. 397 Cod pr.pen. şi art. 998 şi urm. Cod civil anterior, a fost admisă
acţiunea civilă formulată de M.F.P. - AN.A.F., prin D.G.R.F.P. Galaţi – A.J.F.P. Brăila, şi
D.G.R.F.P. Ploieşti – A.J.F.P. C.
A fost obligat inculpatul la 29.722.273,94 lei (din care 16.678.337,38 lei T.V.A şi
13.043.936,56 lei impozit pe profit), privind pe SC Y.T. SRL, şi dobânzile legale, conform art.
119 şi urm. din O.U.G. nr. 92/2003, către partea civilă M.F.P. – A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. G. –
A.J.F.P. B.
A fost obligat inculpatul la 688.141 lei (din care 427.848 lei T.V.A. şi 360.293 lei
impozit pe profit), privind pe SC M.T. SRL C., şi dobânzile legale conform art. 119 şi urm. din
O.U.G. nr. 92/2003, către partea civilă M.F.P. – A.N.A.F., prin D.G.R.F.P. P. – A.J.F.P. C.
În baza art. 274 Cod pr.pen. a fost obligat inculpatul la 15.500 lei cheltuieli judiciare
către stat.
S-a reţinut, printre altele, că inculpatul I.Ş., în calitate de administrator sau împuternicit
al SC Y.T. SRL B şi SC M.T. SRL C, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada anilor
2006-2008, a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte, precum şi a omis cu ştiinţă evidenţierea, în
actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate, sau a evidenţiat, în actele contabile sau în alte documente legale, cheltuielile
care nu au la bază operaţiuni reale ori a evidenţiat alte operaţiuni fictive, urmărind obţinerea
deductibilităţii taxei pe valoarea adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la
persoane neînregistrate ca plătitoare de TVA, precum şi sustragerea de la plata taxelor şi
impozitelor datorate la bugetul consolidat de stat, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în
sumă totală de 30.510.404,94 lei (echivalentul sumei de 8.171.846,19 euro).
Pe parcursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă:
- documentele contabile,
- procesele-verbale de control efectuate de organele de control fiscal din cadrul D.J.F.P.
şi secţiile Gărzii Financiare,
- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică de natură financiar - contabilă întocmit de către
specialistul D.N.A. – Serviciul Teritorial Galaţi,
- declaraţiile martorilor: M.F.C., P.M - R., R.T.C., N.C.G., N.R.E., S.I., C.L., M.M. şi
P.E.G.
- declaraţiile inculpatului,
- procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În faza cercetării judecătoreşti, la cererea inculpatului, prin apărător, s-a procedat la
audierea martorei R.T.C., contabilul societăţii, şi au fost administrate probe cu înscrisuri şi
expertiză contabilă judiciară.
Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa de fond a constatat, în
fapt, următoarele:
Pe parcursul urmăririi penale a fost efectuat un Raport de constatare tehnico-ştiinţifică
de natură economico-financiară, care a analizat constatările de specialitate ale Gărzii Financiare -
Secţia Centrală, secţiile teritoriale şi A.N.A.F., pe raza cărora şi-au derulat activităţile firmele
reprezentate/administrate de învinuit.
În cadrul constatării tehnico-ştiinţifice de natură economico-financiară au fost analizate
relaţiile comerciale între societăţile comerciale reprezentate de I.Ş. şi relaţiile dintre acestea şi
terţi, după cum urmează:
Relaţia comercială dintre furnizor SC DLD C... SRL R. jud. Braşov şi client SC Y.T.
SRL Brăila:
SC DLD C... SRL a avut sediul social declarat în strada C…N... nr. 7, sc. ..., ap …,
localitate R, jud. B. Sediul social a expirat începând cu data de 01.06.2007.
Este înregistrată la registrul comerţului sub nr. …/1025/1999 şi are CUI (codul unic de
înregistrare) ….
Obiectul principal de activitate este „Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu
vânzare predominantă de produse nealimentare” – cod CAEN 5212.
Societatea a avut următorii asociaţi:
- C.L., 90%;
- I.Ş., 10%.
Prin Sentinţa civilă nr. 821/12.10.2006 s-a deschis procedura insolvenţei la solicitarea
creditorului SC C.L. SRL Brăila, iar prin sentinţa nr. 364/26.04.2007 s-a dispus încheierea
procedurii de reorganizare şi începerea procedurii falimentului şi s-a numit lichidator judiciar
F.M., debitoarea fără să mai aibă dreptul de a-şi administra averea.
SC Y.T. SRL Brăila a fost înregistrată la registrul comerţului sub nr. …/659/2005, are
CUI … cu atribut fiscal „RO” atribuit în data de 01.01.2007, având sediul declarat în strada C…
C…nr. …, bloc …, ap … din municipiul Brăila şi fiind plătitoare de TVA din data de
28.06.2005.
La înfiinţare, SC Y.T. SRL a avut asociat unic şi administrator pe N.C.G., CNP …, în
urma cercetărilor rezultând că acesta este ginerele învinuitului I.Ş.
N.C.G. a dat numitului I.Ş., CNP …, Procura autentificată sub nr. …/27.06.2006 la
Biroul notarial „R…. & R…..” din Brăila, în baza căreia, I.Ş. putea reprezenta SC Y.T. SRL
Brăila:
- în relaţiile cu persoane fizice şi/sau juridice în vederea contractării şi vânzării de
produse cerealiere, putând încheia contracte aferente şi respectiv acte adiţionale la acestea,
semnând valabil pentru şi în numele societăţii;
- în relaţiile cu persoane fizice şi/sau juridice în vederea depozitării de produse cerealiere
în spaţii special amenajate, putând încheia contracte aferente şi respectiv acte adiţionale la
acestea, semnând valabil pentru şi în numele societăţii;
- putea efectua operaţiuni bancare (depuneri şi restituiri, plăţi şi încasări fără limită de
sumă) prin care va achita/încasa preţul respectiv, contravaloarea depozitării produselor
cerealiere, să ridice/să depună file CEC, bilete la ordin (fără a putea semna aceste instrumente de
plată), putea semna ordine de plată precum şi să ridice extrasele de cont, să ridice orice alte
documente şi corespondenţa în relaţiile cu banca.
Ulterior, în baza Încheierii nr. 3447/M/07.06.2007, a intrat în societate şi I.Ş., structura
capitalului devenind:
-I.Ş., 90%;
-N.C.G., 10%, administrator devenind I.Ş., prin retragerea din această funcţie a lui
N.C.G.
Societatea nu-şi desfăşoară activitatea la sediul declarat.
Prin Sentinţa comercială nr. 493/24.06.2008 a Tribunalului Brăila, urmare cererii
creditorului AFP Brăila din data de 3 aprilie 2008, s-a dispus deschiderea procedurii de
insolvenţă numindu-se administrator judiciar, C.I. SRL Constanţa, punct de lucru Brăila, iar prin
Sentinţa comercială nr. 669/15.10.2008 s-a dispus dizolvarea societăţii.
În perioada decembrie 2005 - septembrie 2007 au avut loc tranzacţii comerciale între SC
DLD C... SRL Râşnov, în calitate de furnizor, şi SC Y.T. SRL Brăila, în calitate de client.
Această relaţie comercială a făcut obiectul unor verificări din partea Gărzii Financiare,
Secţiile Brăila şi Braşov şi a Activităţii de Control Fiscal din cadrul Direcţiilor Finanţelor
Publice Brăila şi Braşov.
Garda Financiară – Secţia Braşov, în urma verificării acestor tranzacţii, a întocmit
Procesul-verbal de constatare nr. …/11.03.2008 .
Urmare adresei Gărzii Financiare - Secţia Braşov nr. …/BV/11.03.2008, organele fiscale
ale DGFP Braşov – Activitate de Inspecţie Fiscală au efectuat o inspecţie fiscală parţială, pentru
perioada 01.12.2005 – 30.09.2007, cu această ocazie fiind întocmit Procesul-verbal nr.
…/09.04.2008 .
Organele fiscale au constatat că SC DLD C... SRL nu a funcţionat la adresa la care a fost
declarat sediul social. Nici lichidatorul judiciar nu a reuşit să găsească persoanele responsabile
din cadrul firmei, consemnând şi el că firma nu funcţionează la sediul declarat.
Cu adresa nr. 3887/06.03.2008, referitor la SC DLD C... SRL, Administraţia Finanţelor
Publice (AFP) Râşnov a comunicat:
- ultimul bilanţ depus a fost cel aferent semestrului 1- 2003;
- societatea nu are puncte de lucru declarate;
- nu a solicitat şi nu i s-au acordat rambursări de TVA;
- este plătitor de impozit pe profit începând cu data de 01.01.2005;
- întreaga corespondenţă purtată de AFP Râşnov cu agentul economic a fost returnată de
către poştă.
Cu adresa nr. 3924/07.03.2008, AFP Râşnov a mai comunicat că:
- pentru perioada ianuarie 2006 – decembrie 2007 societatea nu a depus deconturi şi
declaraţii;
- facturile cu seria AR emise de SC DLD C... SRL, aparţin acestui contribuabil şi au fost
procurate de la SC G. SA Arad, fiind livrate prin delegatul I.Ş., în baza comenzii nr.
…/09.02.2007.
- facturile cu seria … emise de contribuabil aparţin acestuia şi au fost ridicate în data de
27.01.2006 prin delegatul I.Ş.
Documentele contabile ale societăţii nu au putut fi recuperate de către IPJ Braşov de la
C.L. şi nici de la I.Ş., acesta din urmă motivând în declaraţia data că, în cadrul societăţii a avut
doar calitatea de acţionar, administrator fiind numitul C.L., şi, în consecinţă, nu deţine niciun fel
de documente de evidenţă fiscală.
Prin Sentinţa civilă nr. 821/SIND/12.10.2006, pronunţată de Tribunalul Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ, s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitoarea
SC DLD C... SRL Braşov la cererea creditoarei SC C.L. SRL Brăila, iar prin sentinţa civilă nr.
364/SIND/26.04.2007 a aceleiaşi instanţe, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura
simplificată.
În concluzie, organele fiscale şi ale Gărzii Financiare din Braşov nu au putut verifica
evidenţa contabilă a SC DLD C... SRL Braşov, date fiind cele prezentate mai sus.
În perioada decembrie 2005 – septembrie 2007, SC DLD C... SRL Râşnov a emis pentru
SC Y.T. SRL Brăila un număr de 151 facturi reprezentând livrări de cereale, plante tehnice,
îngrăşăminte şi prestări de servicii de transport, în valoare totală de 74 202 738,66 lei RON, din
care TVA – 11 847 587,83 lei RON.
Situaţia acestor facturi este prezentată în anexa nr. 1 la Raportul de constatare tehnico-
ştiinţifică de natură economico-financiară. Potrivit acestei situaţii, SC DLD C... SRL a livrat la
SC Y.T. SRL:
- grâu, 69 429,82 tone;
- porumb, 25 213,42 tone;
- soia, 10 312,27 tone;
- floarea soarelui, 7 027,50 tone;
- rapiţă, 6 542,87 tone;
- orz, 2 770,14 tone;
- muştar, 59,99 tone;
- mazăre, 59,90 tone;
- îngrăşăminte, 1 225,99 tone;
şi a efectuat servicii de transport auto în valoare de 2 735 215,97 lei RON, cu TVA inclus.
Toate aceste facturi au fost înregistrate în evidenţa contabilă a clientului, respectiv SC
Y.T. SRL Brăila, dar nu s-a făcut dovada înregistrării lor în evidenţa furnizorului, SC DLD C...
SRL Râşnov.
Toate aceste facturi au înscris în caseta „Numele delegatului” pe I.Ş., legitimat cu BI
seria … nr. …. eliberat de Poliţia Brăila, pe facturi fără să fie înscrise date privind mijlocul de
transport, fiind menţionat numai cuvântul „auto” fără nicio altă precizare.
Cantităţile de produse înscrise în facturi sunt de ordinul sutelor sau chiar miilor de tone
(doar în câteva cazuri sub 100 tone), imposibil de transportat cu mijloace de transport auto, la o
singură cursă.
Nu se face nici dovada efectuării mai multor curse (la o singură factură), neexistând avize
de însoţire a mărfii anexate la facturi şi nici nu sunt specificate pe facturi, aşa cum prevăd
normele legale în vigoare.
Procedura legală este să se emită câte un aviz de însoţire a mărfii pentru fiecare transport,
putându-se emite o factură pentru mai multe transporturi, dar cu specificarea pe factură a
avizelor de însoţire aferente cantităţilor transportate.
Pe unele facturi emise de I.Ş., în numele SC DLD C... SRL, sunt înscrise prestări de
transport auto, în sumă totală de 2. 735. 216 lei RON. Pe aceste facturi sau în anexe la acestea
nu există nicio explicaţie, deviz, decont etc. care să explice modul de prestare a acestor
transporturi, respectiv mijloacele auto utilizate, rutele de transport, cantităţile şi datele la care au
fost efectuate transporturile etc.
În situaţia dată, nu se face dovada că aceste transporturi au fost efectuate în realitate, iar
prin modul de emitere a acestora s-a urmărit tocmai să nu se poată verifica dacă aceste tranzacţii
au fost realizate faptic.
Potrivit art. 146 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal se prevede că:
„Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie
livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să deţină o
factură care să cuprindă informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5)”.
I.Ş. a prezentat organelor Gărzii Financiare - Secţia Brăila, un număr de 36 de borderouri
de achiziţie de la producători individuali din zona Arad, numerotate de la 101 – 136, întocmite în
perioada 27.06.2007 – 21.09.2007, în valoare totală de 340.098 lei RON.
Aceste borderouri au înscris la antet SC DLD C... SRL, la semnătura achizitorului se află
ştampila acestei societăţi şi o semnătură indescifrabilă, pe acestea se mai află înscris „Achitat I.Ş.
cont SC YURAL”, ştampila SC Y.T. SRL Brăila şi o semnătură indescifrabilă, aceeaşi de la
semnătura achizitorului.
Se poate aprecia că aceste achiziţii erau efectuate în fapt de SC Y.T. SRL Brăila, prin
administratorul său I.Ş., lucru confirmat de acesta în declaraţia olografă data în cauză.
Persoanele fizice care vând aceste produse sunt producători individuali, care nu sunt
înregistrate ca plătitori de TVA şi care nu puteau emite facturi la valori care să includă şi TVA
deductibil.
Cantităţile de produse înscrise în aceste borderouri sunt foarte mici în comparaţie cu
cantităţile înregistrate în facturile de livrare de SC DLD C... SRL, şi anume:
- grâu, 430,01 tone;
- porumb, 9,25 tone;
- floarea soarelui, 77,35 tone;
- orzoaică, 31,50 tone,
- rapiţă, 15,80 tone.
În afara acestor borderouri, organele fiscale şi ale Gărzii Financiare nu au mai identificat
alte documente care să ateste efectuarea unor achiziţii de la alţi furnizori. Nu se probează deci
provenienţa legală a produselor înscrise pe facturile de livrare către SC Y.T. SRL Brăila.
Facturile cu seria … au fost achiziţionate de SC DLD C... SRL Râşnov de la tipografia
SC G. SRL Arad la data de 16.02.2007, prin delegat I.Ş., iar conform adresei nr. …/03.03.2008
emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. Braşov, topurile de facturi fiscale cu seria … nr. … – … cod 02 şi
seria … nr. … – …, au fost ridicate prin delegat I.Ş. la data de 27.01.2006.
Un număr de 46 de astfel de facturi, respectiv facturile seria … nr. … - …, au date de
emitere cuprinse în perioada 01.01.2007 – 15.02.2007, adică au fost emise înainte de a fi
achiziţionate de la tipografie. Din aceste considerente, corelate cu comportamentul fiscal al SC
DLD C... SRL şi cu lipsa evidenţei contabile a acestuia, se concluzionează că cele 151 de facturi
emise de această societate către SC Y.T. SRL Brăila sunt fictive.
În sprijinul acestei constatări vine şi declaraţia martorului C.L., care figurează ca fiind
administrator al SC DLD C... SRL Râşnov, din 30.01.2006 la O.R.C., care a declarat că l-a
cunoscut ocazional pe învinuitul I.Ş., într-o piaţă din Braşov unde frecventa un restaurant, la
începutul anului 2006, neavând loc de muncă şi mijloace financiare de întreţinere, ocazie cu care
în schimbul unor sume de bani modice şi a unor bunuri alimentare a semnat nişte documente
pentru notariat, bancă şi Registrul Comerţului, prezentate de I.Ş., care l-a asigurat că va avea
grijă de el şi că nu va avea probleme, fără să cunoască că de fapt îl numeşte administrator al
firmei.
Fiindu-i prezentate facturile ce sunt emise de SC DLD C... SRL Râşnov către SC Y.T.
SRL Brăila, C.L. a declarat că acestea sunt fictive, nu au fost emise de el, care nu are bani nici
pentru ca să-şi asigure hrana zilnică şi nu cunoaşte în ce condiţii şi de către cine au fost emise
acestea şi, totodată, că nu deţine şi nu a deţinut niciun document de evidenţă contabilă a acestei
firme, motiv pentru care nu avea cum să înregistreze în contabilitate aceste facturi.
Acelaşi punct de vedere este avansat şi de A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii Brăila în
actul de sesizare nr. …/26.06.2008 adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în care
precizează că SC DLD C... SRL Râşnov nu a efectuat tranzacţii reale cu SC Y.T. SRL Brăila,
acestea fiind folosite de SC Y. T. SRL Brăila în scopul obţinerii deductibilităţii taxei pe valoarea
adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane neînregistrate ca plătitoare de
tva.
În concluzie, aşa cum rezultă şi din procesul-verbal nr. …/19.03.2008 al Gărzii
Financiare - Secţia Brăila, învinuitul I.Ş. a emis facturi în numele SC DLD C... SRL Râşnov
pentru a asigura documente de provenienţă cu TVA deductibil pentru achiziţiile de produse
agricole efectuate de SC Y. T. SRL Brăila de la persoane neînregistrate ca plătitori de TVA
(persoane care nu-i puteau emite facturi cu TVA deductibil).
I.Ş., în calitate de administrator al SC Y.T. SRL Brăila, a dedus ilegal, la nivelul acestei
societăţi, din TVA colectată datorată bugetului de stat, TVA în valoare de 11 847 587,83 lei ron,
aferentă facturilor fictive, emise de SC DLD C... SRL Râşnov, sumă care se constituie în
prejudiciu adus bugetului general consolidat al statului.
Un lucru care justifică interesul învinuitului I.Ş. pentru ca acesta să-şi asigure facturi în
baza cărora să poată deduce ilegal TVA la SC Y.T. SRL Brăila şi care demonstrează
neimplicarea martorului C.L. este faptul că, aşa cum rezultă din datele puse la dispoziţie de
O.R.C. prin adresa nr. …/17.01.2013, C.L. figurează că a intrat în societate ca administrator la
30.01.2006, iar conform adresei nr. …/03.03.2008 emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. Braşov, topurile
de facturi fiscal cu seria … nr. 05449351 – 05449400 cod 02 şi seria … nr. 05449401 –
05449450 cod 02, au fost ridicate de I.Ş. la data de 27.01.2006, deci înainte de intrarea în firmă
a lui C.L.
În cazul de faţă, livrarea bunurilor înscrise în facturi nu a avut loc, astfel încât facturile în
cauză sunt fictive, iar I.Ş. a premeditat introducerea în societate a martorului C.L., pentru ca
ulterior să se poată disculpa şi să afirme că nu cunoaşte anumite aspecte, tocmai pentru că el a
fost doar asociat şi nu administrator în firmă.
Acest lucru este demonstrat şi de conţinutul adresei nr. … din 06.03.2007, emisă de I.P.J.
Brăila în care se comunică administratorului judiciar – F.M., la solicitarea acesteia ca I.Ş. să se
prezinte să predea documentele de evidenţă contabilă ale firmei aflată în lichidare, că a fost
identificat învinuitul I.Ş., dar acesta a declarat că nu deţine niciun fel de documente de evidenţă
contabilă, acestea fiind la C.L. care figura ca administrator al firmei.
Declaraţia făcută atunci organelor de poliţie de către I.Ş. a fost falsă pentru că el deţinea
la acea dată, documente contabile ce aparţineau SC DLD C... SRL Râşnov, jud. Braşov, a luat la
cunoştinţă că firma era în lichidare şi nu avea drept de administrare a acesteia şi cu toate acestea
a continuat să emită facturi în numele acesteia.
În declaraţia sa, învinuitul I.Ş. a recunoscut că cele 151 de facturi fiscale emise de SC
DLD C... SRL Râşnov, jud. Braşov către SC Y. T. SRL Brăila au fost emise de el în numele
primei firme.
Astfel, sunt identificate facturi ale firmei, care poartă semnătura lui I.Ş., chiar în data de
06.03.2007, când I.P.J. Brăila a comunicat răspunsul menţionat lichidatoarei, respectiv factura
seria … nr. 0000065 din 06.03.2007, cât şi după acea dată, acestea fiind prezentate vizate
,,conform cu originalul” de către I.Ş. la controlul efectuat de Garda Financiară - Secţia Brăila în
baza căruia s-a întocmit Nota de constatare seria … nr. 10844 din 26.02.2008.
Rezultă că de fapt, acesta avea posibilitatea procesării de facturi fiscale de la o firmă,
pentru alta, după scopul urmărit de acesta, în speţă sustragerea de la plata impozitului pe profit şi
obţinerea deductibilităţii taxei pe valoarea adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii
de la persoane neînregistrate ca plătitoare de TVA.
Înregistrarea în contabilitatea SC Y.T. SRL Brăila a acestor facturi fictive a avut ca efect
şi diminuarea impozitului pe profit care trebuia achitat de firmă.
Valoarea fără TVA a facturilor fictive emise de SC DLD C... SRL Braşov şi înregistrate
în evidenţa SC Y. T. SRL a fost de 62 355 150,83 lei ron, din care:
- cheltuieli achiziţie produse, 60 056 650,01 lei RON;
- cheltuieli de transport, 2 298 500,82 lei RON.
Potrivit balanţei de verificare încheiată la 31 decembrie 2007, stocul scriptic de marfă la
preţ de achiziţie era de 5 678 363,06 lei RON. Acest stoc a fost calculat prin diminuarea soldului
debitor al contului 371 „Mărfuri” de 5 784 558,06 lei RON, cu soldurile creditoare ale conturilor
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”, 3500 lei ron, şi 4428 „TVA neexigibil”, 102 695 lei RON.
Rezultă faptul că la data de 31 decembrie 2007 gestiunea de mărfuri a societăţii era
descărcată cu valoarea de achiziţie de 54 378 286,94 lei RON (60 056 650,01 – 5 678 363,06);
cu alte cuvinte, această sumă a fost înregistrată ca şi cheltuială privind mărfurile, în cont 607
„Cheltuieli privind mărfurile”. (Din balanţa de verificare se poate constata că suma totală a
acestor cheltuieli privind mărfurile, înregistrată în anul 2007, a fost de 71 609 916,29 lei RON.)
În contul 624 „Cheltuieli privind transportul de bunuri şi persoane” a fost înregistrată suma de 2
298 500,82 lei RON, aşa cum am arătat, valoarea fără TVA a facturilor de transport emise de SC
DLD C... SRL Râşnov. (Din balanţa de verificare se poate constata că suma totală a acestor
cheltuieli privind transportul de bunuri şi persoane, înregistrată în anul 2007, a fost de 4 627
987,97 lei RON.)
SC Y.T. SRL a înregistrat deci o cheltuială nelegală de 56 676 787,76 lei RON (54 378
286,94 + 2 298 500,82), cheltuială care nu are la bază documente justificative legale pentru
achiziţia de mărfuri.
S-au încălcat astfel prevederile art. 21 alin. (4) litera f) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, unde se precizează că nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit:
„f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit
legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit
normelor”.
În acest mod a fost diminuat profitul brut al societăţii cu aceeaşi sumă, respectiv 56 676
787,76 lei RON, ceea ce a determinat reducerea impozitului pe profit cu suma de 9 068 286,04
lei RON.
(56 676 787,76 x 16% = 9 068 286,04)
Prejudiciul total adus bugetului de stat, pe relaţia de tranzacţii SC DLD C... SRL Râşnov
– SC Y. T. SRL Brăila, a fost de 20 915 873,87 lei RON, astfel:
- TVA, 11 847 587,83 lei ron;
- impozit pe profit, 9 068 286,04 lei ron.
Din anexa nr. 3 la R.C. rezultă că în contul … deschis de SC DLD C... SRL Râşnov la
R.B.A. B. strada … nr. …, au avut loc următoarele operaţiuni:
- s-a încasat de la SC Y.T. SRL Brăila suma de 14 186 627 lei RON; această sumă reprezintă
numai 19,12% din totalul facturilor emise pentru această societate de către SC DLD C... SRL;
- au fost ridicate sume în numerar în valoare totală de 15 353 397 lei RON, astfel:
- I.Ş. , 14 186 627 lei RON;
- M.M., 708 170 lei RON;
- C.D., 294 800 lei RON;
- M.F., 143 300 lei RON,
- diverşi, nenominalizaţi, 20 500 lei RON.
Dată fiind neprezentarea documentelor de evidenţă contabilă, nu s-a putut stabili modul
de utilizare al acestor sume de bani, dar din declaraţiile numiţilor M.M. şi M.F. a rezultat că
aceste sume le ridicau din bancă în baza unor delegaţii date de I.Ş., căruia îi şi remiteau sumele
de bani, pe care, acesta a declarat că le folosea pentru a achiziţiona cereale de la persoane fizice.
Este de menţionat faptul că deşi învinuitul I.Ş. a declarat că el a fost doar asociat la S.C.
DLD C... S.R.L. Braşov şi că administrator a fost C.L., delegaţiile de ridicare a acestor sume de
bani din bancă le-a dat el numiţilor M.M. şi M.F., lucru declarat de aceştia.
Totodată, o altă dovadă din care rezultă că de fapt de administrarea S.C. DLD C... S.R.L.
Braşov, s-a ocupat învinuitul I.Ş., este cea reieşită din declaraţia olografă a numitei P.E.G., care
nu a putut fi audiată în cauză pe formular tipizat de martor pentru că este plecată din ţară.
Aceasta a declarat că învinuitul I.Ş. s-a prezentat la sediul firmei ei, S.C. C.L. S.R.L.
Brăila, în calitate de administrator al firmei din Braşov, pentru care a achiziţionat materiale de
construcţii în baza unui contract pe care l-a ştampilat cu ştampila S.C. DLD C... S.R.L. Braşov,
pe care o avea asupra lui şi a unei facturi a cărei contravaloare nu a mai achitat-o şi pentru care
ulterior a solicitat intrarea în lichidare a firmei din Braşov .
Potrivit adresei nr. 1666/23.01.2013 emisă de I.T.M. Braşov, S.C. DLD C... S.R.L.
Râşnov, jud. Braşov, în perioada 01.01.2005 – 01.01.2008, nu a figurat în evidenţele acestei
instituţii cu personal angajat cu contract de muncă.
Relaţia comercială dintre furnizor SC T.I. SRL F. judeţul Suceava şi client SC Y.T. SRL
Brăila:
SC T.I. SRL a fost înfiinţată la data de 02.09.1997, fiind înregistrată la ORC Suceava sub
nr. .../1997, a avut CUI RO 97….. şi sediul declarat în Fălticeni, strada T. … nr. …, camera …,
judeţul Suceava.
La data de 24.06.2005, în baza cererii de menţiuni nr. …, s-au înregistrat următoarele:
- retragerea fostului asociat unic şi administrator H.L.;
- adăugare asociat unic şi administrator S.I. , CNP 17……..
La data de 23.10.2007 s-a declanşat procedura de insolvenţă, fiind numit lichidator
judiciar Cabinet individual de insolvenţă C.L.
Societatea a fost radiată din registrul comerţului la data de 22.05.2008, urmare a
închiderii procedurii falimentului.
Organele Gărzii Financiare – Secţia Suceava au efectuat un control inopinant la SC T.I.
SRL Fălticeni, ocazie cu care au încheiat procesul-verbal de constatare nr. …/14.01.2008,
document de control din care reies următoarele:
- în perioada iunie 2006 – iulie 2006, SC T.I. SRL a emis un număr de 8 facturi fiscale
reprezentând prestări servicii de transport către SC Y.T. SRL Brăila, în valoare totală de 36 890
lei RON, din care TVA – 5 890 lei RON.
- în perioada august 2006 – octombrie 2006, SC T.I. SRL a emis un număr de 10 facturi fiscale
reprezentând livrarea cantităţii de 5 465,74 tone cereale, respectiv:
- 4 444,88 tone grâu;
- 745 tone porumb;
- 261,86 tone soia,
în valoare totală de 2 107 562,47 lei RON, din care TVA – 336 501,71 lei RON, către SC Y.T.
SRL Brăila.
Pe aceste facturi, în caseta privind date despre furnizor este aplicată o ştampilă cu numele
lui S.I., administratorul SC T. SRL şi datele acestuia de identificare şi ştampila SC T. SRL.
În caseta privind date despre expediţie, este înscris numele delegatului I.Ş. şi seria şi
numărul cărţii sale de identitate.
Tot aici se mai află specificaţia „conform aviz”, fără nicio altă explicaţie referitoare la
acest document, şi fără ca facturile respective să fie însoţite de vreun aviz de expediere a mărfii,
sau să fie înscrise avizele de expediere pe facturi.
Organele Gărzii Financiare Suceava au făcut aceste constatări, în baza documentelor
primite de la D.G.F.P. Brăila – Activitatea de Inspecţie Fiscală.
La deplasarea în teren, organele Gărzii Financiare – Secţia Suceava au constatat că
societatea nu funcţiona la sediul declarat şi nu are niciun punct de lucru declarat.
Lichidatorul judiciar, C.I. C.L. din Suceava, a notificat fostul administrator, S.I., obligaţia
de a preda evidenţa financiar-contabilă, dar acesta nu a răspuns acestei notificări.
Ultimul bilanţ depus de SC T.I. SRL Fălticeni la organul fiscal competent a fost cel
aferent anului 2004.
De la înfiinţare şi până la data controlului nu a depus la organul fiscal niciun fel de
declaraţie fiscală.
Formularele de facturi fiscale utilizate de SC T.I. SRL Fălticeni pentru a emite cele 18
facturi pentru SC Y.T. SRL Brăila, fac parte dintr-un lot de 6 carnete de facturi fiscale format
A6 cu seria SV … numerele 6901… – 69020…, ridicate de S.I. în data de 11.07.2005, de la
distribuitorul autorizat, SC I.L. SA.
Din verificarea facturilor şi chitanţelor de numerar emise de SC T.I. SRL, se pot constata
următoarele:
- facturile de transport au fost emise în perioada 29.06.2006 – 20.07.2006, înaintea facturilor de
livrare produse agricole, care au fost emise în perioada 01.08.2006 – 07.10.2006;
- cantităţile care ar fi fost transportate conform facturilor de transport, în total 680 tone, sunt
foarte mici în comparaţie cu cantităţile ce ar fi fost livrate conform facturilor, în total 5 465,74
tone;
- pe facturile de transport nu se precizează mijloacele de transport şi numele conducătorilor auto,
ruta de transport şi distanţa parcursă,
- fiecare factură de livrare are înscrisă o cantitate de produse agricole (de la 140 tone – 1178
tone) ce nu pot fi transportate la o singură cursă;
- pe fiecare factură este înscris „conform aviz”, deci unul singur, deşi cantitatea din factură
depăşeşte cu mult capacitatea de transport a unui mijloc auto;
- suma chitanţelor emise de SC T.I. SRL pentru plăţile în numerar efectuate de SC Y.T. SRL
însumează 78 690 lei RON, adică numai 3,67% din valoarea obligaţiei de plată a acesteia.
Nu au avut loc decontări prin circuit bancar, aşa încât valoarea rămasă de plată în
favoarea SC T.I. SRL a fost de 2 065 762,47 lei RON. Toate aceste discordanţe şi iregularităţi
conduc la concluzia că facturile emise de SC T.I. SRL Fălticeni pentru SC Y. T. SRL Brăila nu
reprezintă tranzacţii comerciale reale.
Aceeaşi concluzie este avansată şi de A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii Brăila în actul
de sesizare nr. …/26.06.2008 adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, în care
precizează că SC T.I. SRL Fălticeni nu a efectuat tranzacţii reale cu SC Y.T. SRL Brăila, acestea
fiind folosite de SC Y.T. SRL Brăila în scopul obţinerii deductibilităţii taxei pe valoarea
adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane neînregistrate ca plătitoare de
TVA .
În această situaţie, SC Y.T. SRL Brăila a înregistrat în evidenţa contabilă facturi fictive,
operaţie care a avut următoarele implicaţii fiscale:
- a dedus TVA aferent acestor facturi, din TVA colectat datorat bugetului de stat, în sumă de 342
391,07 lei RON;
- la calculul impozitului pe profit a majorat cheltuielile cu sumă de 1.802.061,40 lei RON,
diminuând astfel profitul brut al societăţii cu aceeaşi sumă şi implicit, impozitul pe profit cu
suma de 288 329,82 lei RON (1 802 061,40 x 16%).
În concluzie, pe relaţia cu SC T. SRL Fălticeni, SC Y.T. SRL Brăila a prejudiciat
bugetul de stat cu suma de 630 720,89 lei RON, astfel:
- TVA, 342 391,07 lei RON;
- impozit pe profit, 88 329,82 lei RON.
Relaţia comercială dintre furnizor SC Y.T. SRL Brăila şi client SC M.T. SRL Călăraşi:
SC M.T. SRL a fost înfiinţată la data de 18.12.2007, fiind înregistrată la oficiul registrului
comerţului sub nr. …/819/2007 şi având codul unic de înregistrare …
Sediul social declarat a fost Prelungirea S…. nr. 1, Intrarea V… Nord, Călăraşi, iar
obiectul principal de activitate este „Comerţ cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor, cod
CAEN ….
Capitalul social are următoarea structură:
- I.Ş., CNP …, 90%;
-M.F.C., CNP …, 10%.
Organele fiscale ale DGFP Călăraşi – Activitatea de Inspecţie Fiscală au efectuat o
inspecţie fiscală generală la SC M.T. SRL Călăraşi, ocazie cu care s-a întocmit Raportul de
inspecţie fiscală nr. …/29.03.2010
Inspecţia fiscală s-a efectuat în lipsa administratorului societăţii, I.Ş., pe baza evidenţei
contabile pentru perioada decembrie 2007 – septembrie 2008, pusă la dispoziţie de organele
Gărzii Financiare – Secţia Călăraşi, perioada supusă verificării fiind 01.01.2008 – 31.09.2008.
SC M. T. SRL Călăraşi nu a depus bilanţurile contabile la organul fiscal teritorial.
Aşa cum reiese şi din anexa nr. 5 la R.C., SC M.T. SRL Călăraşi a înregistrat, în calitate
de client, în perioada februarie – septembrie 2008, facturi emise de SC Y.T. SRL Brăila, în
valoare totală de 20 363 947,74 lei RON, din care TVA – 3 250 580,14 lei RON, reprezentând
livrarea de:
- grâu, 15 327,97 tone;
- orz, 2 463,40 tone;
- rapiţă, 473,75 tone;
- îngrăşăminte, 85,00 tone,
şi prestarea de servicii de transport auto în valoare totală de 1 449 404 lei RON, din care TVA –
231 417,45 lei RON.
Se impune precizarea că pentru SC Y.T. SRL Brăila a început procedura insolvenţei în
data de 21.06.2008, în baza Sentinţei civile nr.493 din aceeaşi dată a Tribunalului Brăila.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei:
„(1) Deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare - constând în dreptul de
a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea -, dacă
acesta nu şi-a declarat, în condiţiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. (6), intenţia
de reorganizare.
(2) Cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege, prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi
bunurilor pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
(3) Judecătorul-sindic va putea ordona ridicarea, în tot sau în parte, a dreptului de administrare al
debitorului odată cu desemnarea unui administrator judiciar, indicând totodată şi condiţia de
exercitare a conducerii debitorului de către acesta.
(4) Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea
falimentului.
(5) Creditorii, comitetul creditorilor ori administratorul judiciar pot oricând adresa judecătorului-
sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare, având ca justificare pierderile
continue din averea debitorului sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de
activitate.
(6) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 15 zile, cererea prevăzută la alin. (5), într-o
şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar, comitetul creditorilor şi administratorul
special.
(7) De la data intrării în faliment, debitorul va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare
derulării operaţiunilor lichidării.”
La art. 49 din acelaşi act normativ se precizează:
„(1) Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi
poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de
exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare,
în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de
administrare.
(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi
autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va
convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii
administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.
(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se
va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare
creanţei garantate.”
În contradicţie cu aceste prevederi legale, I.Ş., în calitate de administrator la SC Y.T.
SRL, a vândut la SC M.T. SRL Călăraşi bunuri, în perioada 25.06.2008 – 01.08.2008, aşa cum
reiese din anexa nr. 6 la R.C., în valoare totală de 8 789 635 lei RON cu TVA inclus, astfel:
- grâu, 6 858,65 tone;
- orzoiacă, 642,00 tone;
- rapiţă, 113,75 tone,
şi prestaţii de transport auto în valoare totală de 641 164 lei RON cu TVA inclus.
Administratorul judiciar, C.I. IPURL Constanţa, în baza art. 46 din Legea nr. 85/2006, a
solicitat declararea nulităţii absolute a tuturor tranzacţiilor efectuate de către SC Y.T. SRL către
SC M.T. SRL Călăraşi în perioada 25 iunie 2008 – 12 august 2008.
Prin Sentinţa comercială nr. 71 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila – Secţia
comercială şi de contencios administrativ, s-a dispus anularea acestor tranzacţiilor comerciale,
prezentate în anexa nr. 6 din R.C. şi revenirea bunurilor înstrăinate prin aceste acte sau
contravaloarea lor de 8 789 635 lei RON în patrimoniul debitoarei reprezentată de lichidatorul
judiciar C.I. SRL IPURL.
În urma acestei dispoziţii a Tribunalului Brăila, din totalul tranzacţiilor facturate de SC
Y.T. SRL Brăila pentru SC M.T. SRL Călăraşi, prezentate în anexa nr. 5 la R.C., au rămas
valabile numai facturile prezentate în anexa nr 7 la R.C., în valoare totală de 11 574 312,74 lei
RON, din care TVA – 1 847 190,14 lei ron, care reprezintă livrarea următoarelor produse
agricole:
- grâu, 8 469,32 tone;
- orz, 1 821,40 tone;
- rapiţă, 360,00 tone,
şi prestaţii transport auto în valoare de 807 996 lei ron, din care TVA – 129.007,76 lei RON.
În procesul-verbal nr. 503705/31.10.2008, întocmit cu ocazia unui control tematic la SC
Y.T. SRL Brăila, organele Gărzii Financiare – Secţia Brăila a consemnat că „toate documentele
de achiziţie şi livrări din perioada februarie 2008 – august 2008 nu s-au înregistrat în evidenţele
contabile ale SC Y.T. SRL Brăila nefiind întocmite note de intrare recepţie, registru de casă,
jurnalele de vânzări şi cumpărări etc.”
Din anexa nr. 7 la R.C. rezultă faptul că SC Y.T. SRL Brăila nu a înregistrat în evidenţa
contabilă venituri în valoare de 9.259.152,60 lei RON.
În acest mod, bugetul de stat a fost prejudiciat de SC Y.T. SRL Brăila, în relaţia
comercială cu SC M.T. SRL Călăraşi, cu suma totală de 3 239 740,56 RON, astfel:
- TVA, 1 758 276,14 lei RON;
- impozit profit, 1 481 464,42 lei RON.
(9 259 152,60 x 16% = 1 481 464,42)
Relaţiile comerciale dintre furnizor SC Y.T. SRL Brăila şi alţi clienţi:
Aşa cum este prezentat şi în Raportul de inspecţie generală nr. … din 6 februarie 2009
întocmit de organele fiscale ale D.G.F.P. Brăila – Activitatea de Inspecţie fiscală, în perioada
ianuarie – iunie 2008, SC Y.T. SRL Brăila a mai emis facturi reprezentând livrări de produse
agricole, la mai mulţi beneficiari, facturi care nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă a
societăţi, pe care le prezentăm în cele urmează:
- SC Y.T. SRL Brăila a emis în perioada 08.01.2008 – 21.02.2008 pentru SC M.T. SERV SRL
Bucureşti, un număr de 26 facturi în valoare totală de 2 832 659,64 lei RON, din care TVA – 452
273,42 lei RON,
- SC Y.T. SRL Brăila a emis pentru SC Z.S. SRL Călăraşi, în perioada 16.01.2008 – 05.03.2008,
un număr de 18 facturi în valoare totală de 4 149 121.83 lei RON, din care TVA – 662 464.83
lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis pentru SC B.C. SRL Iaşi, în perioada 10.01.2008 – 08.03.2008, un număr
de 15 facturi în valoare totală de 3 490 692,47 lei RON, din care TVA – 557 337,47 lei RON;
- SC Y.T. SRL Brăila a emis pentru SC V.C. SRL Ilfov, în perioada 06.02.2008 – 27.02.2008, un
număr de 5 facturi, în valoare totală de 774 345,85 lei, din care TVA – 123 635,05 lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis pentru SC N.I. SRL Iaşi, în perioada 03.02.2008 – 29.02.2008, un număr
de 5 facturi în valoare totală de 1 385 426,80 lei RON, din care TVA – 221 202,60 lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis în data de 13.02.2008, pentru SC BRD S. IFN SRL 6 facturi, în valoare
totală de 692 883,14 lei RON, din care TVA – 110 628,40 lei RON.
Facturile nefiind înregistrate în evidenţa contabilă a SC Y.T. SRL, au produs un
prejudiciu privind taxa pe valoarea adăugată necolectată în vederea virării la bugetul de stat. Nu
se poate însă stabili un prejudiciu privind impozitul pe profit, pentru că anul de fabricaţie este
2008, în cazul nostru chiar luna ianuarie 2008, achiziţia având loc tot în această lună, iar
amortizarea, potrivit normelor contabile începe din luna următoare intrării lor în patrimoniu, lună
în care au fost însă returnate.
- Pentru SC P.C. SRL Arad, SC Y.T. SRL a emis în perioada 28.01.2008 – 27.02.2008, 2 facturi,
în valoare totală de 922 404,70 lei RON, din care TVA – 147 274,70 lei RON;
- PF C.L. din Arad a primit de la SC Y.T. SRL o factură în data de 30.01.2008, în valoare totală
de 28 590,94 lei RON, din care TVA – 4564,94 lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis în data de 10.01.2008 pentru SC A. SRL Călăraşi o factură în valoare
totală de 44 517,90 lei, din care TVA – 7 107,90 lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis pentru SC R.F. SRL Arad în data de 22.02.2008 o factură în valoare totală
de 66 640 lei RON, din care TVA – 10640 lei RON;
- SC Y.T. SRL a emis în perioada 13.02.2008 – 14.02.2008 pentru SC P. SRL Călăraşi 2 facturi
în valoare totală de 2 565 018,23 lei RON, din care TVA – 409 540,73 lei RON;
- SC A. SRL F. jud. I. a primit de la SC Y.T. SRL Brăila în data de 20.02.2008, o factură în
valoare totală de 79 968 lei RON, din care TVA – 12 768 lei RON;
-SC Y.T. SRL a emis pentru SC D. SRL Arad în data de 27.02.2008, o factură în valoare totală
de 66 669,75 lei RON, din care TVA – 10 644,75 lei RON.
Aşa cum au constatat organele fiscale ale DGFP Brăila şi s-a prezentat mai sus, SC Y.T.
SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă facturile emise acestor beneficiari, în sumă totală de 17
610 629,03 lei, cu TVA inclus.
Neînregistrarea în evidenţa contabilă a acestor venituri a condus la prejudicierea
bugetului general consolidat al statului, cu sume reprezentând TVA şi impozit pe profit,
prezentate în tabelul următor, pe fiecare relaţie comercială în parte, astfel:
M.S. SRL Buc 452273,42 380861,80 833135,22
Z. SRL Călăraşi 662464,83 557865,12 1220319,95
B.C. SRL Iaşi 557337,47 469336,80 1026674,27
V. Com SRL Ilfov 123635,05 104113,73 227748,78
N…-Inter SRL Iaşi 221202,6 186275,87 407478,47
BRD S… IFN SA 110628,4 0 110628,40
P.C. SRL Arad 147274,7 124020,8 271295,50
PF C…L… Arad 4564,94 3844,16 8409,10
Ag. SRL Călăraşi 7107,90 5985,60 13093,50
R. F. SRL Arad 10640 8960 19600
P. Com SRL Călăraşi 409540,73 344876,40 754417,13
A. Holding SRL Ialom. 12768 10752 23520
D. SRL Arad 10644,75 8964 19608,75
Total 2730082,79 2205856,28 4935929,07
Rezultă faptul că prin neînregistrarea în evidenţele contabile a veniturilor realizate în

valoare totală de 14 368 856,79 lei RON, SC Y.T. SRL Brăila a prejudiciat bugetul de stat cu
suma totală de 4.935.939,07 lei RON, astfel:
- TVA, 2 730 082,79 lei RON;
- impozit pe profit, 2 205 856,28 lei RON.
Achiziţia intracomunitară a SC M.T. SRL Călăraşi de floarea soarelui.

În perioada 30.05.2008 – 29.09.2008, SC M.T. SRL Călăraşi a efectuat un număr de 16
achiziţii intracomunitare, reprezentând 4 611 tone cereale şi plante tehnice, de la trei societăţi
comerciale din Ungaria, care au facturat beneficiarului român, la valori fără TVA:
- D. KFT, 1 103 190,00 lei RON;
-Y. K. KFT, 736 560,00 lei RON;
- P.K.S.B.T. 211 427,71 lei RON.
În adresa Gărzii Financiare – Comisariatul General nr. …/10.12.2008 prin care s-a sesizat
DNA – Secţia de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie, se precizează că
niciuna din tranzacţiile SC M.T. SRL cu cele trei firme din Ungaria nu apare în aplicaţia „Trafic
Control” (prin care se monitorizează de către Garda Financiară şi Autoritatea Naţională a
Vămilor, punctele de trecere a frontierei cu ţările membre UE), fapt ce a creat suspiciuni privind
realitatea acestor tranzacţii.
Organul fiscal al DGFP Călăraşi – Activitatea de inspecţie fiscală a solicitat cu adresele
nr. … şi … din 02.02.2009, informaţii referitoare la aceste tranzacţii, de la statul ungar prin
Compartimentul de schimb internaţional de informaţii, din cadrul DGFP Călăraşi.
Organele fiscale din Ungaria au dat următoarele răspunsuri:
a) Pentru P.K. ES S.B.T.
Contribuabilul nu poate fi găsit la sediul social şi codul de TVA a fost anulat la data de
18.08.2009.
Existând suspiciuni asupra provenienţei cerealelor achiziţionate de această societate, au
fost declanşate controale la furnizorii acesteia şi s-a constatat că aceste tranzacţii nu s-au realizat.
b) Pentru Y.H.K. KFT.
Contribuabilul nu a putut fi găsit la adresa sa şi nu a semnat nicio scrisoare de
împuternicire, la reşedinţa oficială a societăţii nu a existat nicio activitate de afaceri şi nu a
existat nicio societate la adresa la care a fost declarat sediul social.
c) Pentru D. KFT.
Societatea este în ultima fază a dizolvării din data de 17.07.2008, în baza mandatului nr.
03-08/000247/3 al Instanţei judeţene Bacs – Kiescu, din registrul Instanţei. A fost iniţiată
lichidarea contribuabilului ungar în data de 18.09.2008 şi acesta nu mai avea dreptul să efectueze
tranzacţii de afaceri.
D. KFT a emis pentru SC M.T. SRL Călăraşi, următoarele invoice-uri reprezentând
livrare floarea soarelui:
- invoice AD…-C 690328 din 25 septembrie 2008, pentru 1500 tone, în valoare de 300 000 euro,
respectiv 1 103 190 lei RON, la un curs BNR valabil pentru data de 25.09.2008, de 3,6773 lei
pentru un euro;
respectiv 736 560 lei RON, la un curs BNR valabil pentru data de 26.09.2008, de 3,6828 lei
pentru un euro;
respectiv 370 280 lei RON, la un curs BNR valabil pentru data de 29.09.2008, de 3,7028 lei
pentru un euro.
SC M.T. SRL Călăraşi a înregistrat în contabilitate aceste facturi, întocmind pentru
acestea notele de recepţie cu numerele 76, 77 şi respectiv 78, datele de întocmire a acestora fiind
datele facturilor aferente.
Aşa cum rezultă şi din Nota de constatare seria … nr. 0012751 din 11.11.2008 întocmită
de organele Gărzii Financiare - Secţia Călăraşi, SC M.T. SRL Călăraşi a facturat în baza
contractului nr. 2 din 01 august 2008 încheiat cu SC G.U.I. SRL Bucureşti, cantitatea de 1 500
tone seminţe de floarea soarelui, astfel:
- factura nr. …/27.09.2008, 1 000 tone, în valoare totală de 959 616 lei RON din care TVA – 152
216 lei ron;
- factura nr. …/29.09.2008, 500 tone, în valoare totală de 479 808 lei RON din care TVA – 76
608 lei RON.
Ambele facturi au fost înregistrate în evidenţa contabilă a furnizorului, respectiv SC M.T.
SRL Călăraşi.
Potrivit Notei de constatare seria … nr. …/29.10.2009 întocmită de organele Gărzii
Financiare – Secţia Municipiului Bucureşti, SC G.U.I. SRL Bucureşti a facturat clientului
Y.H.K. KFT Gyula – Ungaria, cantitatea de 1 500 tone floarea soarelui, astfel:
- factura GR …/27.09.2008, 1 000 tone în valoare de 260 000 euro;
- factura GR …/29.09.2008, 500 tone în valoare de 130 000 euro Şi în Nota de constatare seria
… nr. …/14.11.2008 întocmită de organele Gărzii Financiare – Secţia Arad se consemnează că
în luna septembrie 2008, cantitatea de 1 500 tone seminţe floarea soarelui au fost facturate pe
următorul circuit: D. KFT Ungaria (CUI invalid în scopuri de TVA) a facturat la SC M.T. SRL
Călăraşi care facturează la SC G.U.I. SRL Bucureşti, care, la rândul său, facturează la Y.H.K.
KFT.
Este de menţionat că SC G.U.I. SRL Bucureşti nu are în obiectul de activitate „Comerţul
cu ridicata al cerealelor, seminţelor, furajelor şi tutunului neprelucrat”.
Din Nota de constatare nr. B …/19.09.2008 a Gărzii Financiare – Secţia Municipiului
Bucureşti rezultă că asociatul unic al firmei l-a împuternicit pe numitul I.Ş. să-l reprezinte în faţa
oricăror persoane fizice şi/sau juridice, precum şi la alte organe competente, în vederea bunei
administrări a societăţii. Împuternicirea a fost autentificată sub nr. …/06.08.2008, la BNP C.E..
În Nota explicativă anexă la nota de constatare a Gărzii financiare Arad, precum şi în
declaraţia sa dată în dosar, învinuitul I.Ş., administrator şi asociat la M.T. SRL Călăraşi şi la
Y.H.K. KFT şi împuternicit la SC G.U.I. SRL Bucureşti, a declarat că întreaga cantitate de 1 525
tone floarea soarelui nu a părăsit niciodată teritoriul Ungariei, marfa fiind transportată direct de
la D. KFT la Y.H.K. KFT.
Din verificările efectuate a rezultat că pentru justificarea transportului cantităţii de 1 525
tone floarea soarelui pe relaţia comercială SC G.U.I. SRL Bucureşti către Y.H.K. KFT şi pentru
ascunderea faptului că în realitate tranzacţia comercială nu s-a derulat faptic, învinuitul I.Ş. a
încheiat contractul de transport nr. …/19.09.2008, cu SC A. COM SRL Călăraşi, firmă
administrată de către P.M.
În realitate, conform declaraţiei administratorului acestei firme, în perioada 20.09.2008 –
26.09.2008, SC A. COM SRL nu a transportat pentru SC G.U.I. SRL cantitatea de 1525 tone
floarea soarelui pentru destinatarul Y.H.K. KFT Gyula-Ungaria.
Pentru această prestaţie, SC A. COM SRL a emis către SC G.U.I. SRL Bucureşti, factura
seria … VDS nr. …/20.10.2008, în valoare totală de 27 221,25 lei ron din care TVA - 4346,25
lei ron. Factura a fost înregistrată în evidenţa SC A. COM SRL.
Din verificarea facturilor emise de SC L.D. SA aferente alimentării cu carburant a
autovehiculelor aflate în exploatarea SC A. COM SRL Călăraşi, pe bază de card în perioada
15.09.2008 – 30.09.2008, s-au constatat următoarele:
a) Auto nr. …, conform CMR (Scrisoare de trăsură pentru transportul rutier) a efectuat în
data de 20.09.2008 transportul a 26,89 tone floarea soarelui pe ruta Bucureşti – Gyula Ungaria.
Din factura fiscală nr. …/30.09.2008, emisă de furnizorul de carburant, rezultă însă faptul
că în data de 20.09.2008, auto nr. … se afla în municipiul Botoşani unde, la ora 12,42, a
alimentat cantitatea de 430 litri motorină, fapt ce demonstrează că transportul înscris în CMR nu
a fost efectiv realizat.
b) Auto nr. …, conform CMR, a efectuat transportul a 27,55 tone floarea soarelui pe ruta
Bucureşti – Gyula Ungaria, în data de 20.09.2008.
că în data de 21.09.2008, auto nr. … se afla în municipiul Călăraşi unde, la ora 19,42, a alimentat
cantitatea de 395 litri motorină, fapt ce demonstrează că transportul înscris în CMR nu a fost
efectiv realizat.
c) Auto nr…, conform CMR, în zilele de 20, 22, şi 23 septembrie a transportat cantităţile
de 27,25 tone, 27,32 tone şi respectiv 27,65 tone floarea soarelui, pe ruta Bucureşti – Gyula
Ungaria.
Din factura emisă de SC L.D. SA prezentată mai sus, rezultă că în zilele de 21 şi 23
septembrie 2008, auto nr. … se afla în Bucureşti şi respectiv localitatea L., judeţul Argeş, unde la
orele 18,45, respectiv 22,38, a alimentat cantităţile de 280,94 litri şi 375,01 litri motorină, ceea ce
probează că transportul înscris în CMR-uri nu s-a realizat efectiv.
d) Auto nr. …, conform CMR, a efectuat în data de 20 şi 21 septembrie 2008, transportul
a 27,43 tone şi respectiv 26,89 tone floarea soarelui pe ruta Bucureşti – Gyula Ungaria.
că în data de 20.09.2008, auto nr. … se afla în localitatea C. unde, la ora 05,49, a alimentat
cantitatea de 471,41 litri motorină, iar la data de 21.09.2008 se afla în localitatea G. judeţul
Giurgiu unde, la ora 19,04, a alimentat cantitatea de 3589,98 litri motorină, fapt ce demonstrează
că transportul înscris în CMR nu a fost efectiv realizat.
Aspecte care confirmă că transporturile intracomunitare nu au fost realizate în realitate
sunt prezentate şi în declaraţia martorului P.M.R., administratorul S.C. A. COM S.R.L. Călăraşi.
Fiind audiat, administratorul S.C. A. COM S.R.L. Călăraşi, acesta a declarat că a fost
administrator la S.C. A. COM S.R.L. Călăraşi care avea ca obiect principal de activitate prestarea
de servicii de transport rutier de mărfuri, până în luna martie 2010 când administrarea firmei a
preluat-o concubina sa A.A.A.
Îl cunoaşte pe numitul I.Ş., despre care a aflat, potrivit afirmaţiilor acestuia, că se ocupa
de reprezentarea şi administrarea activităţii unor firme care comercializau cereale, respectiv: S.C.
S.I. S.R.L., S.C. M.T. S.R.L., S.C. Y.T. S.R.L. şi S.C. G.U.I. S.R.L. Bucureşti.
Tot de la acesta a aflat că este administrator la o firmă Y.H. din Ungaria pe care o avea
înfiinţată acolo.
Nu reţine exact la care din firmele menţionate a prestat servicii de transport cereale
pentru I.Ş., dar pentru S.C. G.U.I. S.R.L. Bucureşti nu a efectuat niciun transport de cereale,
singura factură pe care a emis-o pentru firma respectivă fiind factura menţionată, respectiv
factura nr. … din 20.10.2008.
Din câte reţine, I.Ş. a intenţionat să deruleze activităţi comerciale cu S.C. A. COM S.R.L.
Călăraşi ca reprezentant al S.C. G.U.I. S.R.L. Bucureşti, motiv pentru care a încheiat cu acesta
contractul de transport nr. … din 19.09.2008 care avea ca obiect prestarea de către această firmă
de servicii de transport cereale, contract din care a depus în copie, cu ocazia audierii sale
olografe, prima filă a acestuia, restul conţinutului neidentificându-l în arhiva firmei, alături de
factura nr. … din 20.10.2008 şi fişa clienţi din perioada 01.01.2008 - 31.12.2008, în copie.
După audierea sa olografă din data de 07.06.2013, a efectuat verificări, dar nu a
identificat restul paginilor din contractul de transport menţionat mai sus.
Cu privire la contractul în cauză, a declarat că l-a încheiat la solicitarea lui I.Ş., care i-a
cerut şi factura menţionată pentru că, reţine că i-a spus că are nevoie de factură pentru a
demonstra unui partener de afaceri din Ungaria, căruia urma să-i livreze cantitatea de 1525 tone
de floarea soarelui de la S.C. G.U.I. S.R.L. Bucureşti, cât îl costa transportul mărfii, care urma
să fie transportată.
După ce i-a emis de la S.C. A. COM S.R.L. factura menţionată, I.Ş. nu a achitat
contravaloarea acesteia, el rămânând în pierdere pe firmă cu suma respectivă.
Nu a stornat factura, gândindu-se că urma totuşi să presteze serviciul de transport
facturat, dar neefectuat faptic, în perioada următoare, lucru care nu s-a mai realizat.
L-a contactat telefonic pe I.Ş., care l-a asigurat în repetate rânduri că îi va plăti factura şi
îi va da de prestat curse de transport auto pentru cereale ulterior, în contul acestei facturi,
respectiv transport de floarea soarelui în Ungaria, după ce va perfecta contractul cu firma de
acolo, lucru care nu s-a mai întâmplat.
După această discuţie, care din câte reţine a purtat-o cu acesta la sfârşitul anului 2008, nu
a mai transportat pentru acesta nicio altă cantitate de cereale.
Cu privire la cele 53 de C.M.R.-uri care i-au fost prezentate, purtând aplicate pe acestea
la rubrica „transportator” ştampila S.C. A. COM S.R.L., a declarat că acestea nu au fost emise la
S.C. A. COM S.R.L., pentru că în mod normal pe acestea trebuia înscris numele şoferului, iar
cantitatea de floarea soarelui înscrisă în acestea, cuprinse ca valori între 27.700 şi 29.600 kg, nu
putea fi practic încărcată în mijlocul de transport înscris pe C.M.R., din care majoritatea erau ale
S.C. A. COM S.R.L., pentru că floarea soarelui este un produs care ocupă mult loc în benă şi în
acelaşi timp are o greutate hectolitrică mică, lucru care conduce ca efectiv, într-o asemenea
maşină să poată fi încărcată numai circa 22.000 – 24.000 kg de floarea soarelui.
Din vizualizarea C.M.R.-urilor respective a constatat că s-ar fi efectuat curse până în
Ungaria, zilnic câte 2, 3 curse, una după cealaltă şi efectiv aceste curse nu se puteau realiza
practic, având un singur şofer pe maşină şi trebuind să respecte timpii de odihnă stabiliţi de
legislaţia în domeniu.
Astfel, a exemplificat C.M.R.-ul unde apar maşinile cu numerele de înmatriculare ….
care aparţineau S.C. Z. S.R.L. şi erau contractate de S.C. A. COM S.R.L.
Formularele tipizate de C.M.R. cu ştampila firmei puteau fi obţinute de I.Ş. de la şoferii
cărora le elibera C.M.R. în alb, respectiv necompletate, eliberate doar cu ştampila firmei şi
semnătura sa pentru ca aceştia să le folosească în eventualitatea în care apărea o comandă pentru
o cursă de transport undeva în ţară, unde s-ar fi aflat şi mijlocul de transport, ca urmare a
efectuării altei curse.
Aceste formulare nu au regim special de păstrare şi eliberare şi le elibera şoferilor fără să
existe o evidenţă a acestora şi fără ca ei să semneze de primirea lor, individualizate pe serii şi
nici nu erau obligaţi şi nu le cerea să justifice modul lor de folosire, ulterior eliberării lor.
Nu a avut nicio discuţie cu I.Ş. în care acesta să solicite facturi şi C.M.R.–uri, pentru ca el
să-şi justifice efectuarea unor tranzacţii de cereale din punct de vedere al transportului şi efectiv,
nu a anulat factura în cauză, motiv pentru care el a ieşit în pierdere, fiind nevoit să achite şi
T.V.A. aferent valorii acesteia.
În cursul zilei de 14.10.2013, a fost căutat la Călăraşi la sediul S.C. Z. S.R.L. Călăraşi de
către I.Ş. care s-a arătat interesat de a continua intermedierea de comercializare de produse
agricole şi de explicaţiile pe care le-a dat la D.N.A. Galaţi cu ocazia audierii sale.
În cursul lunii septembrie 2013, I.Ş. a venit la Călăraşi unde l-a căutat şi a discutat cu
acesta şi ginerele său N.C. în vederea încheierii unui contract de comision între firma ginerelui
său şi S.C. Z. S.R.L. Călăraşi, administrată de sora sa, P.A.V., tot pe linia achiziţiei de cereale.
A fost întocmit contract şi s-au derulat şi tranzacţii comerciale, dar nu reţin denumirea
firmei ginerelui lui I.Ş.
Din cele prezentate mai sus, rezultă că cele 1 525 tone floarea soarelui nu au părăsit
teritoriul Ungariei, învinuitul I.Ş. creând un sistem de facturare succesivă a acestei cantităţi de
marfă, prin emiterea de către acesta de facturi de la firmele unde era asociat/administrator, sau
pentru care avea procură notarială de reprezentare, cu scopul deducerii ilegale de TVA.
Implicaţiile fiscale ale celor 3 tranzacţii cu floarea soarelui.
SC M.T. SRL Călăraşi a înregistrat în evidenţa contabilă cele trei facturi emise de D.
KFT, în valoare totală de 600 000 euro, respectiv 2 210 030 lei RON, astfel:
- invoice AD…-C …/25.09.2008, 1500 tone, 300 000 euro, respectiv 1 103 190 lei RON;
- invoice AD…-C …/27.09.2008, 1000 tone, 200 000 euro, respectiv 736 560 lei RON;
- invoice AD…-C …/29.09.2008, 500 tone, 100 000 euro, respectiv 370 280 lei RON.
Valorile acestor invoice-uri emise de firma din Ungaria, D. KFT, nu includ TVA,
obligaţia plăţii TVA revenind firmei din România, respectiv SC M.T. SRL Călăraşi.
(La intrarea în gestiunea sa, beneficiarul SC M.T. SRL Brăila înregistrează concomitent TVA
deductibil şi TVA colectat aferent achiziţiei intracomunitare, în jurnalul de cumpărări şi jurnalul
de vânzări.)
La rândul său, SC M.T. SRL Călăraşi a emis 2 facturi către SC G.U.I. SRL Bucureşti,
astfel:
- factura nr. …/27.09.2008, 1 000 tone, în valoare totală de 959 616 lei RON din care TVA – 153
216 lei RON;
- factura nr. …/29.09.2008, 500 tone, în valoare totală de 479 808 lei RON din care TVA – 76
608 lei RON.
Prin emiterea acestor 2 facturi SC M.T. SRL Călăraşi a colectat TVA în valoare de 229
824 lei.
SC G.U.I. SRL Bucureşti a înregistrat în evidenţa contabilă cele 2 facturi şi a dedus TVA
în valoare de 229 824 lei RON, TVA aferent acestor facturi.
În continuare, această societate a facturat clientului Y.H.K. KFT Gyula – Ungaria,
aceeaşi cantitate de 1 500 tone floarea soarelui, astfel:
- factura …/27.09.2008, 1 000 tone în valoare de 260 000 euro;
- factura …/29.09.2008, 500 tone în valoare de 130 000 euro.
Valoarea acestor facturi nu conţinea TVA, considerându-se că obligaţia de plată a TVA
revenea firmei beneficiare din Ungaria, potrivit art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003,
unde se prevede că sunt scutite de taxă „livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care
îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile
fiscale din alt stat membru.)
Art. 1301 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că:
„Se consideră achiziţie intracomunitară de bunuri obţinerea dreptului de a dispune, ca şi
un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate la destinaţia indicată de
cumpărător, de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană, în contul
furnizorului sau al cumpărătorului, către un stat membru, altul decât cel de plecare a
transportului sau de expediere a bunurilor.”
La Titlul Vl, pct. 9 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, se precizează că:
„Art. 1301 alin. (1) din Codul fiscal conţine definiţia livrării intracomunitare de bunuri prevăzută
la art. 128 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv dacă în statul membru din care începe expedierea
sau transportul bunurilor are loc o livrare intracomunitară de bunuri, într-un alt stat membru are
loc o achiziţie intracomunitară de bunuri în funcţie de locul acestei operaţiuni stabilit conform
prevederilor de la art. 1321 din Codul fiscal.”
La art. 128 alin. (9) din Codul fiscal se precizează că:
„Livrarea intracomunitară reprezintă o livrare de bunuri, în înţelesul alin. (1), care sunt expediate
sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de persoana către
care se efectuează livrarea ori de altă persoană în contul acestora.”
În concordanţă cu aceste prevederi legale, nu poate fi considerată achiziţie
intracomunitară facturile reprezentând floarea soarelui emise de firma din Ungaria, D. KFT,
pentru SC M.T. SRL Călăraşi, deoarece nu s-a făcut dovada expedierii sau transportului
produselor la destinaţia indicată de cumpărător.
În aceleaşi circumstanţe, nici facturile emise de SC G.U.I. SRL Bucureşti pentru Y.H.K.
KFT Gyula – Ungaria nu pot fi considerate livrări intracomunitare.
După cum s-a mai precizat, cantitatea respectivă nu a părăsit teritoriul Ungariei, iar
documentele de transport pe acest circuit sunt fictive.
În concluzie, operaţiunile înregistrate în evidenţa contabilă a SC M.T. SRL Călăraşi şi
SC G.U.I. SRL Bucureşti sunt fictive.
Implicaţia fiscală a acestor operaţiuni constă în faptul că prin emiterea facturilor
reprezentând floarea soarelui între cei doi agenţi economici, SC M.T. SRL (reprezentată de I.Ş.)
a colectat TVA aferent acestor facturi, în sumă de 229 824 lei ron, în vederea virării acestuia la
bugetul de stat şi, concomitent, SC G.U.I. SRL Bucureşti (reprezentată tot de I.Ş.) a dedus TVA
în aceeaşi sumă, din TVA colectat datorat bugetului de stat.
Cele 2 operaţiuni, colectarea TVA în sumă de 229 824 lei de către SC M.T. SRL,
concomitent cu deducerea TVA în aceeaşi sumă de către SC G.U.I. SRL Bucureşti, se
compensează reciproc şi nu afectează bugetul de stat.
Fiind audiat martorul M.C., acesta a declarat că S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi a fost înfiinţată
de el în 2007 împreună cu I.Ş., el având un procent de 10% din acţiuni, iar acesta din urmă 90
% din acţiuni.
A înfiinţat societatea la iniţiativa lui I.Ş., deoarece a fost rugat de acesta, pentru că mai
avea o societate pe care o administra, S.C. Y.T. S.R.L. Brăila, şi nu mai putea deţine acţiuni
100%, respectiv nu putea fi unic acţionar la noua societate înfiinţată.
S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi a avut ca obiect de activitate principal, comerţul cu ridicata al
cerealelor, seminţelor şi furajelor şi cunoaşte de la I.Ş. că s-au făcut achiziţii intracomunitare cu
diferite societăţi din Ungaria, însă nu cunoaşte alte amănunte cu privire la derularea acestor
tranzacţii.
Nu a participat şi nu a avut nicio implicaţie în tranzacţiile intracomunitare efectuate de
S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi şi nici în activitatea societăţii, derulată în România şi mai ales cu S.C.
Y.T. S.R.L. Brăila.
Astfel se constată că I.Ş. era interesat în a realiza un circuit cu cât mai multe firme pe
care le putea controla, pentru ca trecând produsele facturate prin cât mai multe firme să realizeze
deducere de TVA şi să îngreuneze eventualele verificări care s-ar fi efectuat în cauză şi al căror
rezultat ar fi impus efectuarea încrucişată a acestora.
Stocul scriptic de marfă la 30.09.2008 a SC M.T. SRL Călăraşi:
În procesul-verbal nr. …/29.03.2010 întocmit de organele fiscale ale DGFP Călăraşi –
AIF la SC M.T. SRL Călăraşi s-a consemnat faptul că în balanţa de verificare la 30 septembrie
2008, societatea înregistra în contul 371 „Mărfuri” un sold debitor în sumă de 2.251.832,80 lei
RON.
Atât din constatarea organelor Gărzii Financiare – Secţia Călăraşi, cât şi din nota
explicativă a administratorului I.Ş., rezultă că societatea avea stoc faptic „0” de marfă la acea
dată. Administratorul nu a prezentat documente care să justifice lipsa acestui stoc.
În această situaţie, în mod legal organele fiscale au considerat acest stoc ca fiind livrat cu
plată, potrivit art. 128 alin. (4), lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unde se
prevede că sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată bunurile constatate lipsă din
gestiune, cu excepţia celor la care se face referire la alin. (8) lit. a) - c).
SC M.T. SRL trebuia să emită autofactură în condiţiile art. 1551 din Legea 571/2003,
document care asigura înregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor aferente acestui stoc de
marfă şi a taxei pe valoarea adăugată aferentă, datorată bugetului de stat.
Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a veniturilor aferente stocului scriptic la 30
septembrie 2008, în sumă de 2 251 832,80 lei RON, SC M.T. SRL a prejudiciat bugetul de stat
cu suma totală de 788 141 lei RON, astfel:
- TVA, 427 848 lei RON;
- impozit pe profit, 360 293 lei RON.
(2 251 832,80 x 16%)
În declaraţia sa, martorul M.C. a susţinut că nu cunoaşte cine ţinea contabilitatea pentru
S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi şi nici aspecte referitoare la cantitatea de cereale care nu a fost
identificată în stocul faptic ca urmare a controlului organelor fiscale.
El a făcut demersuri şi a ţinut legătura cu fiica lui I.Ş., R.N. şi i-a precizat că are
probleme, în sensul că de la începutul anului 2013 i s-au poprit sume pe salariu, ca urmare a unor
datorii ale firmei S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi şi că vrea să-l caute tatăl ei, dacă va ieşi din
penitenciar pentru a soluţiona situaţia, pentru că acesta l-a asigurat anterior că nu o să aibă nicio
problemă şi efectiv de activitatea firmei s-a ocupat numai I.Ş.
În cursul lunii septembrie 2013, a fost căutat de I.Ş. la Călăraşi la S.C. A. COM SRL, I.,
punct de lucru Călăraşi, unde lucrează, ocazie cu care i-a spus că a ieşit din penitenciar şi că este
de acord să meargă cu martorul la un notar pentru a da declaraţie pe proprie răspundere din care
să reiasă că el este cel care s-a ocupat efectiv în totalitate de activitatea firmei şi datoriile acesteia
îi sunt imputabile lui, iar martorul nu are nicio implicare pentru că nu el a administrat şi
reprezentat firma.
Conform rezultatelor stabilite de R.C. prejudiciul total cauzat bugetului de stat de
societăţile la care învinuitul I.Ş. era administrator sau împuternicit, are următoarea componenţă:
La nivelul SC Y.T. SRL Brăila:
a) Prin înregistrarea în evidenţa contabilă de facturi de achiziţie fictive pentru a disimula
provenienţa reală a produselor agricole (de la persoane neînregistrate în scopuri de TVA), a
dedus ilegal TVA din TVA colectat datorat bugetului de stat şi cheltuieli privind achiziţia de
mărfuri diminuând impozitul pe profit datorat bugetului de stat.
În acest mod, SC Y.T. SRL a produs un prejudiciu de 21 546 594,40 lei, astfel:
- TVA, 12 189 978,54 lei;
- impozit pe profit, 9 356 615,86 lei.
b) Prin neînregistrarea în evidenţa contabilă a facturilor emise beneficiarilor săi, SC Y.T.
SRL nu a înregistrat în contabilitate venituri totale în valoare de 23 628 009,39 lei.
În acest mod a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 8 175 679,54 lei, astfel:
- TVA, 4 488 358,84 lei;
- impozit profit, 3 687 320,70 lei.
Suma totală cu care SC Y.T. SRL a prejudiciat bugetul de stat a fost de 29 722 273,94,
astfel:
-TVA, 16 678 337,38 lei;
- impozit profit, 13 043 936,56 lei.
La nivelul SC M.T.
SC M.T. SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă venituri în sumă de 2 251 832,80 lei
ron aferente stocului scriptic la data 30 septembrie.
În acest mod, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 788 141 lei, astfel:
- TVA, 427 848,00 lei;
- impozit profit, 360 293,00 lei.
În concluzie, cele două societăţi administrate de I.Ş., SC Y.T. SRL Brăila şi SC M.T.
SRL Călăraşi, au prejudiciat bugetul de stat cu suma totală de 30 510 404,94 lei, astfel:
- TVA, 17 106 185,38 lei;
- impozit pe profit, 13 404 219,56 lei.
Ultima dată din perioada în care s-au desfăşurat activităţile comerciale prezentate mai sus
a fost data de 30 septembrie 2008, când s-a constatat soldul scriptic de marfă la SC M.T. SRL în
valoare de 2 251 832,80 lei, în timp ce soldul faptic era „0”.
Cursul valutar BNR valabil pentru această dată a fost de 3,7336 lei pentru 1 euro, aşa
încât valoarea prejudiciului produs bugetului de stat de cele 2 societăţi comerciale a fost de 8 171
846,19 euro.
Se poate concluziona că învinuitul I.Ş., prin modul fraudulos în care a procedat în
derularea activităţilor comerciale prezentate, respectiv, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări
inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente
legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, evidenţierea, în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori
evidenţierea altor operaţiuni fictive, a premeditat şi urmărit obţinerea deductibilităţii taxei pe
valoarea adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane neînregistrate ca
plătitoare de TVA, precum şi sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor datorate la bugetul
consolidat de stat.
Fiind audiat, inculpatul I.Ş. nu a recunoscut faptele pentru care s-a început urmărirea
penală, evitând să declare amănunţit aspectele necesare soluţionării cauzei, deşi a precizat că
personal a completat unele facturi şi chitanţe, însă operaţiunile comerciale consemnate în acestea
au fost reale, dar nu aveau acte justificative. Combaterea susţinerilor inculpatului s-a făcut pe
parcursul rechizitoriului cu prilejul descrierii fiecărei relaţii comerciale în parte.
Aceeaşi poziţie a avut-o inculpatul şi la interogatoriul luat de instanţă, susţinând că
înregistrările în evidenţele contabile erau efectuate de către contabila societăţii, activitate pe care
nu o controla, întrucât avea încredere în experienţa acesteia.
Sub acest aspect, este de menţionat faptul că prin art. 1 din Legea nr. 82/1991 se
stabileşte în sarcina societăţilor comerciale, obligaţia de a organiza şi conduce contabilitatea, iar
potrivit prevederilor art. 10 din aceeaşi lege, răspunderea pentru organizarea şi conducerea
contabilităţii revine administratorului.
În acest sens, martora R.T., audiată şi de instanţă la cererea inculpatului, a arătat că
înregistra în evidenţele contabile toate documentele puse la dispoziţie de către inculpat, personal
sau prin intermediul altor persoane, numai că predarea acestor documente se făcea cu mare
întârziere.
Din concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuată în cauză în faza de
judecată, la cererea inculpatului, rezultă acelaşi prejudiciu, stabilit şi prin Raportul de constatare
tehnico-ştiinţifică de natură economico-financiară, cu referire la fiecare dintre societăţile
menţionate.
Astfel, din întreg materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului
penal, rezultă situaţia reţinută mai sus.
În drept, fapta inculpatului I.Ş. care, în calitate de administrator sau împuternicit al SC
Y.T. SRL Brăila şi SC M.T. SRL Călăraşi, în baza aceleiaşi rezoluţiei infracţionale, în perioada
anilor 2006-2008, a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte, precum şi a omis cu ştiinţă
evidenţierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate
sau a veniturilor realizate, sau a evidenţiat, în actele contabile sau în alte documente legale,
cheltuielile care nu au la bază operaţiuni reale ori a evidenţiat alte operaţiuni fictive, urmărind
obţinerea deductibilităţii taxei pe valoarea adăugată aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii
de la persoane neînregistrate ca plătitoare de TVA, precum şi sustragerea de la plata taxelor şi
impozitelor datorate la bugetul consolidat de stat, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în
sumă totală de 30.510.404,94 lei (echivalentul sumei de 8.171.846,19 euro), întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii continuate de evaziune fiscală prevăzută în art. 9 alin. (1)
lit. b) şi c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale,
cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal (316 acte materiale).
Împotriva sentinţei penale menţionate au formulat apeluri inculpatul I.Ş. şi partea civilă
M.F.P. - A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Ploieşti – A.J.F.P. Călăraşi.
În motivele de apel, partea civilă a arătat, printre altele, că solicită obligarea inculpatului
la achitarea prejudiciului în sumă de 4.877.973 lei şi a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere,
privind pe S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi.
Inculpatul I.Ş. a arătat, în esenţă, în motivele de apel, că este greşită aprecierea instanţei
că facturile aparţinând S.C.DLD C... S.R.L., înregistrate în contabilitatea S.C. Y.T. S.R.L. sunt
false. Dacă achiziţiile făcute de S.C.DLD C... S.R.L. ar fi făcute de furnizori neînregistraţi în
scop de plată a TVA-ului, fapta ar fi contravenţie prev. de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990.
Instanţa a reţinut o situaţie contrară realităţii şi cu privire la S.C. T.I. S.R.L. Nu există o acţiune
intenţionată a inculpatului în privinţa S.C. M.T. S.R.L. Referitor la livrările intercomunitare,
marfa în cauză nu a intrat în România. În subsidiar s-a arătat că pedeapsa aplicată este mult prea
aspră.
Apelul părţii civile este întemeiat pentru anumite considerente, însă apelul inculpatului
I.Ş. este nefondat.
În mod corect prima instanţă a stabilit situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului I.Ş. pentru
săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin.1 lit. b şi c şi alin. 3 din Legea nr.
241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, art. 5 Cod penal, precum şi întrunirea
condiţiilor răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, vinovăţie, prejudiciu, legătură de
cauzalitate) în raport cu partea civilă Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F. prin D.G.R.F.P.
Galaţi – A.J.F.P. Brăila şi prin D.G.R.F.P. Ploieşti – A.J.F.P. Călăraşi, pe baza materialului
probator administrat în cauză: nota de constatare din 14.02.2008 întocmită de Garda Financiară
Secţia Brăila; declaraţiile martorilor M.F. – C., P.M.R., R.T.C., N.C.G., N.R.E., S.I., C.L., M.M.,
P.E.G.; raport de constatare din 25.06.2012 întocmit de P.V., specialist în cadrul Direcţiei
Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi; adrese şi alte acte emanând de la partea
civilă prin instituţiile aferente, referitoare la prejudicii, înscrisuri diverse (foi de vărsământ,
extrase de cont, facturi fiscale ş.a.); raport de expertiză contabilă judiciară înregistrat sub nr.
3921/113/2014, întocmit de A.M., expert contabil.
Din coroborarea probelor prezentate reiese în mod cert că inculpatul I.Ş., în calitate de
administrator/împuternicit al S.C. Y.T. S.R.L. Brăila şi S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi, în baza
aceleiași rezoluţii infracţionale, în perioada anilor 2006- 2008, a efectuat cu ştiinţă înregistrări
inexacte, respectiv a omis cu ştiinţă evidenţierea în actele contabile ori în alte documente legale,
a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, sau a evidenţiat, în actele
contabile sau în alte documente legale, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, ori a
evidenţiat alte operaţiuni fictive, cu scopul de a obţine deductibilitatea taxei pe valoare adăugată
aferentă unor achiziţii de bunuri şi servicii de la persoane neînregistrate ca plătitoare de TVA,
precum şi de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate la bugetul consolidat de stat,
cauzând astfel prejudicii bugetului de stat.
Argumentele prezentate în motivele de apel, precum şi înscrisurile depuse în această cale
de atac, nu sunt de natură a modifica situaţia de fapt şi de drept în prezenta cauză. Se apreciază
că interpretarea probelor este eronată, iar în unele situaţii inculpatul nu a acţionat cu forma de
vinovăţie cerută de lege.
Nu sunt elemente de fapt, cu caracter probatoriu, care să infirme acuzaţiile aduse
inculpatului, modalitatea de derulare a activităţilor ilicite şi urmările produse, evidenţiate şi de
analizele făcute de specialişti în domeniu, conduc neîndoielnic la existenţa infracţiunii de
„evaziune fiscală” comisă cu intenţie, ca formă de vinovăţie.
Pedepsele aplicate inculpatului I.Ş. respectă criteriile de individualizare în materie,
menţionate de art. 72 Cod penal 1969. S-a ţinut cont atât de amploarea activităţii infracţionale, de
valoarea foarte mare a prejudiciilor, cât şi de situaţia juridică a inculpatului care nu este la primul
impact cu legea penală, în cauză fiind aplicabile regulile referitoare la existenţa concursului de
infracţiuni, în raport cu condamnarea din sentinţa penală nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila.
Prin urmare, nu se impune o reducere a sancţiunilor întrucât nu s-ar mai atinge scopul
educativ preventiv al acestora.
Prejudiciile stabilite de prima instanţă au la bază materialul probator aflat la dosar,
inclusiv raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în faza de judecată, expertul contabil
A.M. făcând o prezentare clară a modului de calcul al obligaţiilor fiscale către bugetul de stat. În
consecinţă, nu sunt întemeiate susţinerile din motivele de apel formulate de partea civilă.
Apelul părţii civile este întemeiat întrucât în dispozitivul sentinţei penale apelate, la
paragraful 7, s-a strecurat o eroare materială, în sensul că suma principală, la care a fost obligat
inculpatul I.Ş. către respectiva parte civilă, este de 788.141 lei - conform considerentelor şi
calculului efectiv, în loc de 688.141 lei - cum eronat s-a consemnat.
Faţă de cele arătate şi de art. 278, 417, 418, 420, 421 pct. 1 lit. b şi pct. 2 lit. a Cod
pr.penală, Curtea va admite apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice –
A.N.A.F. prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia
Judeţeană a Finanţelor Publice Călăraşi împotriva sentinţei penale nr. 79/20.05.2015 a
Tribunalului Brăila.
Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:
Va dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei penale apelate,
în sensul că, suma principală la care a fost obligat inculpatul I.Ş. către partea civilă apelantă, în
paragraful 7 din dispozitiv, este de 788.141 lei, în loc de 688.141 lei – cum eronat s-a consemnat
(privind pe S.C. M.T. S.R.L. Călăraşi).
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.Ş. împotriva aceleiaşi sentinţe
penale.
1. DREPT PROCESUAL PENAL
1.Titlu: Renunțarea la pretențiile civile. Imposibilitatea constituirii ca parte civilă.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acțiunea civilă.
Indice alfabetic: - Drept procesual penal
- Renunțarea la pretențiile civile
- Acțiunea civilă
Legislaţie relevantă: art.22 Cod procedură penală
Rezumat: În cursul urmăririi penale persoana vătămată I.C. a dat o declaraţie notarială
arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat și nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi
nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, partea
civilă I.C. nu mai putea să revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să
solicite obligarea inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.
Prin sentinţa penală nr.334/28.08.2015 a Tribunalului Galaţi, în baza art.386 Cod

procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute prin
rechizitoriu în sarcina inculpatului, din infracţiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal raportat la
art.188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea prev. de art.194 alin.1 lit. e) Cod penal, ca nefondată.
A fost condamnă inculpatul D.I.G. (fost G.) la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare şi îi
aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1
lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor
prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.
374 alin. 4 Cod procedură penală, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (faptă din
22.02.2015, persoană vătămată I.C.).
În baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului D.I.G. (fost G.) pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, s-a menţinut arestarea preventivă a
inculpatului D.I.G. (fost G.).
În baza art.72 alin.1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii - 24
ore - aferentă zilei de 14.05.2015 şi a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
În baza art.112 alin.1 lit. b Cod penal, s-a confiscat de la inculpat cuţitul, folosit la
săvârşirea infracţiunii, aflat la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galaţi, conform dovezii seria …
nr. ...
În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la
inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice
Judiciare.
În baza art. 25 Cod procedură penală şi art. 397 Cod procedură penală în ref. la art. 1349
Cod Civil şi art. 1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul D.I.G. (fost G.) la plata sumei de
6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată persoanei vătămate
I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi şi la
plata sumei de 4800 lei către partea civilă I.C. cu titlu de daune morale.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul
Galaţi nr. 145/P/2015 din 03.06.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D.I.G. (fost
G.), pentru săvârşirea infracţiunii tentativă la omor prevăzută de art. 32 alin.1 Cod penal raportat
la art.188 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Persoana vătămată I.C. şi inculpatul D.I.G. locuiau cu chirie împreună cu martorul U.M.,
precum şi cu alte persoane, într-un imobil situat în municipiul Galaţi. În virtutea relaţiilor dintre
aceştia, persoana vătămată a fost împrumutată cu o sumă de bani de către inculpat, suma rămasă
de restituit fiind de 150 de lei.
La data de 22.05.2015, persoana vătămată a plecat în vizită la sora sa, numita P.D., şi la
întoarcere a mers la un bar situat în cartierul I.C. Frimu, unde a consumat alcool. În acest interval
de timp, persoana vătămată I.C. a fost contactată telefonic de către inculpat, care i-a cerut în mod
expres să vină acasă, să nu rămână în bodegă să bea şi să îi restituie banii. În urma convorbirii
telefonice, inculpatul s-a supărat foarte tare, spunându-i martorului V.V.D., care era prezent, că
iar nu va primi suma de bani de la persoana vătămată.
În jurul orelor 2100 persoana vătămată s-a întors la imobilul respectiv şi întrucât se afla
sub influenţa alcoolului, acest aspect fiind vizibil, a început să-i adreseze injurii inculpatului, la
rândul său inculpatul adresându-i reproşuri că nu îi restituie suma de bani restantă.
În urma acestor schimburi de cuvinte, persoana vătămată şi inculpatul s-au îmbrâncit
reciproc, moment în care, dată fiind starea de nervozitate în care se afla, inculpatul a luat de pe o
masă un cuţit de bucătărie cu care a aplicat persoanei vătămate o singură lovitură în zona
toracică.
În urma acestui fapt, persoana vătămată a început să strige şi a ieşit din locuinţă, mergând
la un vecin, pe nume G. căruia i-a spus că fusese înjunghiat.
Vecinul respectiv a acordat un prim ajutor persoanei vătămate, dându-i acesteia un
prosop pentru a opri sângerarea, după care a anunţat un echipaj al ambulanţei.
Persoana vătămată I.C. a fost transportată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi,
unde a fost supusă unor investigaţii medicale.
Ulterior, persoana vătămată a fost examinată medico-legal, iar din concluziile raportului
de constatare medico-legală nr. …/A1-D/26.02.2015 au rezultat următoarele :
1. Numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin acţiunea unui corp
cu margini tăioase.
2. Leziunea poate data din 22.02.2015.
3. Necesită 25 - 30 (douăzeci şi cinci - treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru
vindecare, dacă nu survin complicaţii.
4. Interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viaţa
victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea
cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare
efectuat în timp util.
5. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa splinei, ceea ce
constituie pierdere de organ.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în
următoarele mijloace materiale de probă:
- ordonanţa nr. 1499/P/2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, prin care s-a dispus
declinarea competenţei.
- procese verbale de verificare, întocmit de către organele de poliţie.
- proces verbal de ridicare corp delict (cuţit) de către organele de poliţie.
- dovadă de predare la Camera de corpuri delicte a cuţitului ridicat de către organele de poliţie.
- planşă fotografică cu fotografiile judiciare ale corpului delict.
- proces verbal de verificare a diagnosticului persoanei vătămate.
- declaraţii persoană vătămată I.C. din care rezultă că acesta locuia împreună cu inculpatul şi pe
fondul unor discuţii în contradictoriu, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu un cuţit pe care îl
folosea la acel moment pentru a prepara mâncare.
- raport de constatare medico-legală nr. …/A1.D/26.02.2015 privind pe persoana vătămată I.C.
din care a rezultat următoarele; numitul I.C. prezintă leziune traumatică ce a putut fi produsă prin
acţiunea unui corp cu margini tăioase. Leziunea poate data din 22.02.2015. Necesită 25 - 30
(douăzeci şi cinci - treizeci) zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin
complicaţii. Interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală, leziunea i-a pus în primejdie viaţa
victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea
efectuat în timp util. În urma splenectomiei în scop hemostatic, susnumitul a rămas cu lipsa
splinei, ceea ce constituie pierdere de organ.
- adresă constituire parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Galaţi.
- declaraţii inculpat D.I.G. în care recunoaşte săvârşirea faptei arătând că pe fondul unei discuţii
în contradictoriu cu persoana vătămată cei doi s-au îmbrâncit reciproc, lovindu-l accidental pe
persoana vătămată cu un cuţit pe care îl folosea pentru pregătirea mesei în acel moment.
- declaraţii martor V.V.D. care se afla în vizită la inculpat şi persoana vătămată, a asistat la
discuţiile în contradictoriu dintre cei doi descriind momentul în care inculpatul care avea în mâna
dreaptă un cuţit cu care anterior curăţase cartofii, l-a lovit pe persoana vătămată undeva în partea
stângă la limita dintre torace şi abdomen.
- declaraţie martor U.M. care locuieşte împreună cu inculpatul şi persoana vătămată şi care a
declarat că în ziua respectivă cei doi s-au certat la telefon pentru o datorie mai veche pe care
persoana vătămată o avea faţă de inculpat, iar la momentul la care persoana vătămată s-a întors la
domiciliu cei doi s-au îmbrâncit, ulterior inculpatul lovind pe persoana vătămată cu un cuţit pe
care-l folosea pentru a tăia alimente.
În faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul D.I.G. a înţeles
să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală, în referire la art. 374 alin. 4 Cod
procedură penală, arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa, în modalitatea
reţinută în actul de sesizare şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în
cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi. Instanţa a procedat la audierea
inculpatului, în acest sens şi, având în vedere poziţia procesuală a acestuia, a apreciat că sunt
îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 375 Cop procedură penală, în referire la
art. 374 alin. 4 Cod procedură penală.
Asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului
din infracţiunea prev. de art.32 alin.1 Cod penal, rap la art.188 alin.1 Cod penal, în infracţiunea
prev. de art.194 alin.1 lit. e) Cod penal, instanţa a reţinut următoarele:
Atunci când o infracţiune – cum este omorul – poate fi comisă cu intenţie atât directă cât
şi indirectă, tentativa, la rândul ei, se poate săvârşi cu ambele modalităţi ale intenţiei. De vreme
ce conţinutul subiectiv al infracţiunii se formează odată cu luarea hotărârii infracţionale şi
durează până la consumare, tentativa - care din punct de vedere obiectiv reprezintă un fragment
din acţiunea incriminată – nu se poate caracteriza decât prin acea modalitate a intenţiei care este
proprie şi infracţiunii consumate.
Prin urmare, în cazul infracţiunii de omor, tentativa se poate comite şi cu intenţie
indirectă.
Pentru a putea caracteriza activitatea infracţională a inculpatului ca fiind tentativă de
omor este necesar să fie avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cum
sunt: folosirea unui obiect vulnerant apt să producă moartea, vizarea unei zone vitale, numărul şi
intensitatea loviturilor, urmările produse, atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei.
Pe de altă parte, există tentativă la infracţiunea de omor atunci când făptuitorul a început
executarea acţiunii de ucidere, dar aceasta a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Raportul de constatare medico-legală nr.110/26.02.2015, a concluzionat leziunea i-a pus
în primejdie viaţa victimei prin efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi
desterilizarea cavităţii peritoneale, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de
înaltă calificare efectuat în timp util.
Expresia punere în primejdie a vieţii persoanei, prezintă două accepţiuni: una juridică şi
una medico-legală. În accepţiunea juridică, ea constă în crearea unui pericol iminent pentru viaţa
persoanei, prin punerea în executare a unei acţiuni apte de a produce suprimarea vieţii acesteia şi
caracterizată de intenţia specifică omorului. În accepţiunea medico-legală, ea constă în crearea
unui pericol iminent pentru viaţa persoanei, generat de natura şi gravitatea vătămărilor produse
prin fapta comisă, important fiind ca leziunea să poată determina moartea persoanei, indiferent
de modul de îndepărtare a pericolului, respectiv prin tratament sau reactivitate organică crescută.
Tentativa la infracţiunea de omor se referă la accepţiunea juridică a expresiei.
Instanţa a apreciat că lovirea persoanei vătămate în cavitatea pleurală şi cea abdominală,
producând efect compresiv asupra plămânului, precum şi prin hemoragie şi desterilizarea
efectuat în timp util, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu infracţiunea vătămare
corporală, deoarece într-o atare situaţie numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs.
Faţă de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată şi intensitatea
loviturii, nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut posibilitatea producerii decesului
victimei, rezultat pe care cel puţin l-a acceptat şi care a fost evitat numai datorită intervenţiei de
specialitate.
Având în vedere că inculpatul a prevăzut rezultatul letal şi l-a acceptat, împrejurarea că
acesta nu s-a produs din motive independente de voinţa autorului nu are nici o influenţă asupra
vinovăţiei şi nu poate determina încadrarea faptei în art.194 alin.1 lit. e) Cod penal.
Faţă de acestea, instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, ca
nefondată.
În drept, instanţa a reţinut că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi
penale coroborat cu declaraţia de recunoaştere a faptei dată de inculpat în faţa instanţei rezultă,
fără putinţă de tăgadă, că în data de 22.02.2015 pe fondul unui conflict inculpatul D.I.G. a aplicat
persoanei vătămate I.C. o lovitură cu un corp tăios în zona abdominală, producându-i o leziune
traumatică ce interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală i-a pus în primejdie viaţa.
S-a arătat că fapta inculpatului D.I.G. mai sus descrisă întruneşte elementele constitutive
ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188
alin.1 Codul penal.
În raport de modalitatea de săvârşire a faptei, ţinând cont de obiectul vulnerant folosit şi
de zona corpului vizată, s-a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit moartea persoanei
vătămate, a acceptat, cel puţin, posibilitatea producerii unui astfel de rezultat.
Nu a fost primită cererea inculpatului de a se reţine comiterea faptelor în condiţiile art. 75
alin. 1 lit. a Cod penal.
S-a menționat că, potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, circumstanţa
atenuantă a provocării există când infracţiunea s-a săvârşit sub stăpânirea unei puternice tulburări
sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă,
printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
S-a reținut că, în cauza de faţă, raportat la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, situaţie de fapt pe care inculpatul şi-a însuşit-o
în totalitate în condiţiile în care s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală, în
referire la art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, se impune concluzia că nu sunt întrunite
condiţiile de existenţă a provocării.
S-a arătat că, din cuprinsul probatoriului administrat şi a declaraţiilor persoanelor care au
asistat la eveniment, rezultă că între inculpat şi persoana vătămată a avut loc o discuţie pe tema
unor datorii mai vechi care nu au fost restituite de către persoana vătămată. La momentul la care
cei doi s-au întâlnit şi-au adresat injurii în mod reciproc, persoana vătămată împingându-l uşor pe
inculpat. În acest context, inculpatul care la acel moment pregătea masa folosind un cuţit de
bucătărie, a ripostat lovind persoana vătămată o singură dată în zona abdomenului.
Faţă de cele reţinute în actul de sesizare, pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, probe pe care inculpatul şi le-a însuşit, Tribunalul a constatat că nici un
moment nu a existat din partea persoanei vătămate vreun act provocator apt să determine
inculpatului o puternică tulburare sau emoţie sub imperiul căreia acesta să fi săvârşit
infracţiunea.
S-a menționat că, probele administrate în cursul urmăririi penale, mai sus analizate, nu au
confirmat împrejurarea susţinută de inculpat, în sensul că injuriile adresate de persoana vătămată
au fost de asemenea intensitate încât să justifice reacţia deplasată a inculpatului, cu atât mai mult
cu cât discuţiile între cei doi erau frecvente, mai ales pe fondul consumului de alcool, astfel cum
declară martorii audiaţi în cauză.
S-a precizat că la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului D.I.G.
pentru infracţiunea de tentativă de omor, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute în art. 74
Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, apreciate în
raport de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (pe fondul unui conflict spontan),
mijloacele folosite (cu un cuţit de bucătărie), natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul
săvârşirii infracţiunii, conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii (a ajutat victima şi a
plătit o parte din cheltuielile solicitate de către aceasta) şi atitudinea sinceră a inculpatului în
cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi
socială, antecedentele penale ale inculpatului.
Inculpatul D.I.G. are 8 clase, este divorţat, cunoscut cu antecedente penale, nu are
ocupaţie şi a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Având în vedere gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, împrejurările în
care a fost comisă şi urmarea produsă instanţa a constatat că nu este incidentă niciuna dintre
situaţiile prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal, care să poată fi reţinute ca circumstanţe
atenuante judiciare în favoarea acestuia.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului D.I.G.,
modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă şi persoana inculpatului, instanţa a apreciat că
acesta este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice precum şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, sens în
care a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă 2 ani, precum și pedeapsa accesorie
a interzicerii exercitării acelorași drepturi.
Cât priveşte modalitatea de executare, ţinând cont de natura şi gravitatea infracţiunii, de
circumstanţele în care a fost comisă şi de atitudinea inculpatului în raport cu fapta comisă,
instanţa a constatat că doar prin executarea efectivă a pedepsei, se poate realiza îndreptarea
conduitei inculpatului D.I.G.
Prin ordonanţa din data de 14.05.2015, s-a dispus reţinerea inculpatului D.I.G. pe o
durată de 24 de ore începând cu 14.05.2015, ora 13:25 până la data de 15.05.2015, ora 13:25.
Prin încheierea de şedinţă din 15.05.2015, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar
2028/121/2015, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D.I.G. pe o perioada de 30 de zile,
cu începere de la data de 15.05.2015 până la data de 13.06.2015.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost ulterior menţinută în conformitate cu art.
207 alin. 4,6 Cod procedură penală, respectiv potrivit art. 208 alin. 4 Cod procedură penală.
S-a arătat că, văzând gravitatea ridicată a infracţiunii presupus a fi săvârşită, natura şi
importanţa relaţiilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba despre o infracţiune contra
vieţii), modalitatea şi împrejurările concrete în care se reţine că ar fi fost săvârşită fapta (pe
fondul unui conflict spontan), mediul din care inculpatul provine, şi nu în ultimul rând rezonanţa
unei astfel de fapte şi impactul social negativ în rândul comunităţii, în baza art. 399 alin. 1 Cod
procedură penală, va fi menţinută menţine arestarea preventivă a inculpatului D.I.G.
Conform art. 72 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii -
24 ore - aferentă zilei de 14.05.2015 şi a arestării preventive de la 15.05.2015 la zi.
S-a precizat, având în vedere natura infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea
inculpatului D.I.G., în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 că se va dispune prelevarea de probe
biologice de la acesta în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date
Genetice Judiciare.
S-a constatat că, în cauză, cuţitul folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii, a fost depus
la Camera de Corpuri delicte a IPJ Galaţi,conform dovezii seria … nr. … astfel că în temeiul art.
112 lit. b Cod penal, se va dispune confiscarea acestuia.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că în faza de urmărire penală, persoana
vătămată I.C. a precizat că înţelege să se constituie parte civilă în procesul penal, respectiv că
urmează să stabilească cuantumul despăgubirilor civile până la primul termen de judecată,
arătând că inculpatul i-a achitat suma de 5800 lei. Ulterior, în cursul urmăririi penale, persoana
vătămată a dat o declaraţie notarială arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat şi că doreşte să-şi
retragă plângerea formulată. La primul termen de judecată, persoana vătămată a precizat că
doreşte ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 10000 lei cu titlu de daune morale, arătând
că în urma leziunilor suferite nu mai poate desfăşura activităţi lucrative.
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galaţi a precizat că se
constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 6174,19 lei reprezentând cheltuielile
ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate.
Apreciind că în cauză sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale,
respectiv prin fapta ilicită a inculpatului D.I.G., săvârşită cu vinovăţie s-a produs un prejudiciu
Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol Andrei” Galaţi, constând în cheltuielile
efectuate cu spitalizarea persoanei vătămate, în baza art. 25 Cod procedură penală şi art. 397
C.pr.pen. în ref. la art. 1349 C.civ., art. 1357 C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului D.I.G. la
plata sumei de 6174,19 lei cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare acordată
persoanei vătămate I.C.) către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol
Andrei” Galaţi.
În privinţa despăgubirilor solicitate de către persoana vătămată I.C. instanţa a apreciat că
suma de 4200 lei (diferenţa până la suma de 10000 lei solicitată) este suficientă pentru acoperirea
prejudiciului moral încercat de către persoana vătămată. Astfel cum au arătat atât inculpatul cât
şi persoana vătămată, ulterior producerii evenimentului inculpatul s-a interesat în mod constant
de starea de sănătate a persoanei vătămate şi a încercat să susţină financiar în limita
posibilităţilor o parte din cheltuielile ocazionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și
inculpatul D.I.G.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea
faptei.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare
corporală, reținerea scuzei provocării, reducerea pedepsei și suspendarea sub supraveghere a
executării. Pe latură civilă a solicitat înlăturarea obligației de plată a despăgubirilor către
persoana vătămată și spital.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este nefundat, iar apelul
declarat de inculpatul D.I.G. este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu sub toate aspectele de
fapt şi de drept, conform art. 417 al .2 C. proc. pen., Curtea constată că situaţia de fapt şi
vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii, au fost corect stabilite de
prima instanţă, prin probele administrate în cauză, dând încadrarea juridică corespunzătoare
infracţiunii comise.
În cauză nu se poate reține infracțiunea de vătămare corporală întrucât din probele
administrate în cauză rezultă că inculpatul a acționat cel puțin cu intenție indirectă, acesta
dându-și seama că prin înjunghierea persoanei vătămate se putea produce decesul acesteia,
rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
În acest sens, inculpatul a folosit un obiect apt de a produce moartea (un cuțit de
bucătărie cu lama de 19 cm), a vizat o zonă vitală (zona abdominală - leziunea produsă
interesând cavitatea pleurală şi cea abdominală), urmările au fost grave (pierderea unui organ –
splina, punerea în primejdie a vieții prin hemoragie, desterilizarea cavității peritoneale și efectul
compresiv asupra plămânului), salvarea persoanei vătămate datorându-se tratamentului
chirurgical de înaltă calificare efectuat în timp util.
Prin urmare, cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea
de vătămare corporală este nefondată.
Cererea inculpatului de a se reține circumstanța provocării nu poate fi primită deoarece
nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 75 lit. a Cod penal.
Practica şi literatura juridică de specialitate au statuat în mod constant că pentru reţinerea
acestei circumstanţe este necesar să se constate, pe de o parte, că în momentul săvârşirii faptei
infractorul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă,
mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar pe de altă parte, că starea de
tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă fie prin
violenţă, fie printr-o atingere gravă a demnităţii, fie prin altă acţiune ilicită gravă.
De asemenea, s-a statuat, deşi textul nu precizează dacă între actul provocator şi actul
ripostă trebuie să existe o proporţie, că aceasta se impune în mod indirect, în sensul că reacţia
trebuie să fie proporţională cu intensitatea tulburării sufleteşti sau emoţiei, aşa încât o ripostă
exagerată, care nu-şi poate găsi explicaţia în gradul tulburării sau emoţiei, nu va conduce la
aplicarea circumstanţei atenuate a provocării.
Astfel, din probele administrate în cauză, nu rezultă că în momentul săvârşirii faptei
inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă,
mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, care să fi fost determinată de o
provocare din partea victimei produsă fie prin violenţă, fie printr-o atingere gravă a demnităţii,
fie prin altă acţiune ilicită gravă.
Chiar dacă persoana vătămată i-a adresat injurii inculpatului și l-a împins, aceste atingeri
nu sunt într-atât de grave încă să determine o reacţie atât de violentă precum cea din cauză.
Se mai observă că și inculpatul i-a adresat reproșuri persoanei vătămate în legătură cu
nerestituirea sumei de bani, atât la telefon cât și la începutul conflictului, s-au îmbrâncit reciproc,
apoi inculpatul a luat de pe masă cuțitul pe care îl folosise la curățatul cartofilor și a înjunghiat
persoana vătămată.
Prin urmare, fapta inculpatului nu s-a produs ca urmare a provocării persoanei vătămate,
ci pe fondul unui conflict spontan între părți, aşa cum s-a reţinut şi în actul de sesizare al
instanţei.
Totodată, se constată că inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, recunoscând în
totalitate faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, unde nu s-a reținut comiterea faptei în
stare de provocare.
Circumstanța prev. de art.75 alin.1 lit. d Cod penal nu poate fi reținută întrucât
infracțiunea dedusă judecății este una contra persoanei.
Cu privire la circumstanțele prev. de art.75 alin.2 Cod penal, Curtea apreciază că acestea
nu pot fi reținute ținând cont de gravitatea infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă,
importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere şi urmările produse, împrejurările legate
de persoana inculpatului fiind avute în vedere la dozarea pedepsei.
În consecință, fapta inculpatului se încadrează în infracţiunea de tentativă de omor
prevăzută de art.32 alin.1 Cod penal raportat la art.188 alin.1 Cod penal.
Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare, puțin peste minimul special (redus cu
o treime ca urmare a aplicării art.396 alin.10 C. proc. pen.), a fost just individualizată avându-se
în vedere atât împrejurările comiterii faptei, gravitatea acesteia, cât şi persoana şi atitudinea
inculpatului, astfel că cererea acestuia de reducere a pedepsei, precum și cererea parchetului de
majorare a acesteia sunt nefondate.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, având în vedere natura şi gravitatea faptei
comise, precum şi persoana inculpatului, acesta nefiind la primul impact cu legea penală, Curtea
apreciază că îndreptarea inculpatului nu se poate face decât prin executarea efectivă a pedepsei.
Prin urmare, este nefondată şi cererea acestuia de suspendare sub supraveghere a
executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă se constată că în mod corect a fost obligat inculpatul la
acoperirea prejudiciului cauzat părții civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă ”Sf. Apostol
Andrei” Galaţi, generat de cheltuielile efectuate cu internarea persoanei vătămate, consultațiile,
operațiile, analizele, radiografiile, medicamentele și tratamentele oferite acesteia.
Susținerea inculpatului în sensul că a achitat contribuțiile de asigurări de sănătate
persoanei vătămate nu conduc la înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de spitalizare
întrucât, potrivit art.320 alin.1 din Legea nr.95/2006, republicată, persoanele care prin faptele
lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi sunt obligate să
suporte cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.
Însă, hotărârea apelată este nelegală cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor
morale către persoana vătămată I.C.
Din actele dosarului rezultă că în cursul urmăririi penale persoana vătămată a dat o
declaraţie notarială arătând că nu are pretenţii faţă de inculpat și nu înțelege să se constituie parte
civilă în cauză.
Conform art. 22 alin. 3 Cod procedură penală, partea civilă nu poate reveni asupra
renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii.
Prin urmare, odată ce a renunțat la pretențiile civile încă din faza de urmărire penală, cel
mai probabil pentru că inculpatul i-a achitat suma de 5.800 lei, partea civilă I.C. nu mai putea să
revină asupra renunțării la aceste pretenții, astfel că nu mai putea să solicite obligarea
inculpatului la plata de daune morale în faza de judecată.
Faţă de cele arătate, în baza disp. art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen., va fi admis apelul
declarat de inculpatul D.I.G. şi se va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată.
În rejudecare, se va înlătura dispoziția privind obligarea inculpatului D.I.G. la plata
sumei de 4800 lei către partea civilă I.C., cu titlu de daune morale.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art.424 alin.2 şi 3 C. proc. pen. se va menţine starea de arest a inculpatului şi se
va deduce din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la
14.05.2015 la zi.
În baza disp. art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen., se va respinge ca nefondat apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
2. Titlu: Verificarea măsurilor preventive în camera preliminară. Judecarea cauzei în camera de
consiliu.
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive şi alte măsuri
procesuale.
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- camera preliminară
- verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară
Legislaţie relevantă: Cod pr. penală, art. 203 al. 5
Rezumat: Pe durata procedurii camerei preliminare, până la rămânerea definitivă a încheierii
de finalizare a acestei proceduri, verificarea măsurilor preventive se face de judecătorul de
cameră preliminară de la instanţa de fond în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică.
Decizia nr. 326/C/16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin încheierea din 28.09.2015 a Tribunalului Brăila, în baza art. 362 Cod pr. penală în
referire la art. 208 şi art. 207 al. 4 Cod pr. penală, s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de
revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul C.V.D.
Pentru a pronunţa această încheierea instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 14 mai 2015 prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr.
1045/113/2015 al Tribunalului Brăila, s-a dispus măsura arestării preventive faţă de inculpatul
C.V.D., pe o durată de 30 de zile începând cu data de 14 mai 2015 şi până la data de 12 iunie
2015, inclusiv şi s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18/UP din data de 14 mai 2015.
Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă de Curtea de Apel
Galaţi la data de 19 mai 2015.
La data de 9 iunie 2015 prin încheierea de şedinţă pronunţată în dosarul nr.
1201/113/2015 al Tribunalului Brăila, s-a dispus prelungirea arestării preventive faţă de
inculpat, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 13 iunie 2015 şi până la data de 12 iulie
2015, inclusiv. Împotriva încheierii inculpatul a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă de
Curtea de Apel Galaţi la data de 15 iunie 2015.
Se reţine că prin rechizitoriul nr. 9/D/P/2015 din data de 03.07.2015 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Brăila, s-a dispus trimiterea în judecată a
inculpaţilor: C.V.D. şi C.S.P.
La luarea măsurii arestării preventive a inculpatului C.V.D., s-a avut în vedere că:
În cauză există probe temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a
săvârşit infracţiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1
din Legea nr. 143/2000 (republicată), cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi cu aplicarea art. 41
alin. 1 Cod penal.
În sarcina inculpatului C.V.D., s-a reţinut că în perioada ianuarie 2015 – mai 2015, în
realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a procurat, deţinut şi vândut, direct sau
prin intermediar (inculpatul C.S.P.), droguri de risc, după cum urmează:
- la data de 16 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului C.S.P., cantitatea de 9,56 grame
rezină de cannabis;
- la data de 26 ianuarie 2015, prin intermediul inculpatului C.S.P., cantitatea de 9,48 grame
rezină de cannabis;
- la data de 17 februarie 2015, în mod direct, cantitatea de 9,3 grame rezină de cannabis;
- la data de 13 mai 2015, în mod direct, cantitatea de 28,3 grame rezină de cannabis,
S-a mai avut în vedere că măsura arestării preventive, este necesară în scopul asigurării
bunei desfăşurări a urmăririi penale, a împiedicării inculpatului de a continua comiterea
infracţiunilor, a împiedica sustragerea acestuia de la urmărirea penală şi de la influenţarea
martorilor în declaraţiile lor, precum şi că această măsură este proporţională cu gravitatea
acuzaţiilor aduse inculpatului.
Pentru faptele de care este acuzat inculpatul, legea penală prevede pedepse cu închisoarea
mai mare de 5 ani.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. 1455/113/2015 la data de
03.07.2015 și s-a fixat termen la data de 07.07.2015 în procedura de cameră preliminară pentru a
se verifica legalitatea şi temeinica măsurii arestării preventive a inculpaţilor, potrivit dispoziţiilor
art. 348 Cod de procedură penală, dată la care s-a menţinut măsura arestării preventive a
inculpatului C.V.D.
La data de 18.08.2015 prin încheierea din camera de consiliu, judecătorul de cameră
preliminară, a constatat în baza art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală legalitatea sesizării
instanţei cu rechizitoriul nr. 9/D/P/2015 din data de 03.07.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Brăila, a administrării probelor şi a
efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii:
C.V.D. şi C.S.P.
Încheierea a rămas definitivă la data de 08.09.2015.
Prin încheierea din data de 27.08.2015, în baza art. 348 alin. 2 Cod de procedură penală
raportat la art. 207 al.4 Cod de procedură penală, s-a menţinut, măsura arestului preventiv luată
faţă de inculpatul C.V.D.
Ulterior, s-a fixat termen intermediar la data de 21.09.2015, pentru verificarea măsurilor
preventive luate faţă de inculpaţii: C.V.D. şi C.S.P., în cursul judecăţii, conform art. 362 alin. 2
Cod de procedură penală raportat la art. 208 alin. 2 Cod de procedură penală.
Instanța a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive în cauză
subzistă, neexistând până la acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea
acestora și care să justifice revocarea măsurilor luate în cauză.
Inculpatul a solicitat revocarea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din
data de 27.08.2015.
În motivarea cererii formulate, inculpatul a arătat că, încheierea din data de 27.08.2015 a
Tribunalului Brăila, este lovită de nulitate absolută, prin încălcarea principiului publicității
acesteia.
Astfel, susţine că încheierea din 27.08.2015 este nelegală, fiind pronunțată în Cameră de
consiliu, în procedura de Cameră preliminară, în condițiile în care prin încheierea din 18.08.2015
procedura de Cameră preliminară fusese încheiată prin respingerea tuturor excepțiilor de
nelegalitate invocate, iar instanța de fond fusese sesizată pentru judecata în fond a cauzei.
În data de 27.08.2015, deşi fusese investit fondul cu judecarea cauzei, Judecătorul de
Cameră Preliminară, s-a pronunţată în cameră de consiliu, cu privire la legalitatea şi temeinicia
măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpat, cu încălcarea prevederilor art. 362 al.2 Cod de
procedură penală, care subliniază faptul că în cursul judecăţii, verificarea legalităţii şi temeiniciei
măsurii preventive, se face numai în şedinţă publică.
Prin urmare, cauza de nulitate absolută a încheierii din data 27.08.2015 o constituie
nepublicitatea, aşa cum prevede art. 281 al.1 lit. c) Cod de procedură penală
De asemenea, s-a mai arătat că această situaţie trebuia şi putea fi sesizată şi din oficiu,
conform prevederilor art. 281 alin. 2 Cod de procedură penală.
Instanţa de judecată, nesesizându-se din oficiu, aşa cum avea obligativitatea, cu privire la
constatarea nulităţii încheierii din data de 27.08.2015, a menţinut ca temeinică şi legală măsura
arestului preventiv a inculpatului, peste prevederile legale, transformând-o într-o lipsire de
libertate nelegală.
În consecinţă, s-a solicitat admiterea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv a
inculpatului C.V.D., prin anularea încheierii din data de 27.08.2015 a Tribunalului Brăila, fiind
lovită de nulitate absolută prin încălcarea principiului publicităţii acesteia şi punerea de îndată în
libertate a inculpatului.
Analizând cererea de revocarea măsurii arestării preventive formulată de inculpat, prin
prisma concluziilor puse de inculpat, prin apărător, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar şi a
dispoziţiilor legale în materie, instanţa a constatat că cererea este nefondată, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. 1 Cod de procedură penală, măsura preventivă se
revocă din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au
apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi
arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă acesta nu este
arestat în altă cauză.
Motivul revocării măsurii arestului preventiv, luată faţă de inculpatul C.V.D., invocat,
este acela al încălcării dispoziţiilor art. 362 alin. 2 Cod de procedură penală, care prevăd că în
cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus măsura preventivă, instanţa este datoare să verifice, în
cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând
potrivit dispoziţiilor art. 208 Cod de procedură penală
Că, în cauză încheierea din 27.08.2015, este lovită de nulitate absolută întrucât instanţa
pronunţându-se în Camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, a încălcat principiul publicităţii
şedinţei de judecată, prevăzut de art. 281 alin. 1 lit. c) Cod de procedură penală cu atât mai mult
cu cât art. 281 alin. 3 Cod de procedură penală, prevede că lipsa publicităţii constituie nulitate
absolută, nulitate ce poate fi invocată la cerere sau din oficiu în orice fază a procesului.
În cauză, nu ne aflăm în faza de judecată, aşa cum susţine inculpatul, prin apărător,
pentru a fi aplicabile textele de lege invocate mai sus, deşi prin încheierea de şedinţă din
18.08.2015 a Tribunalului Brăila, pronunţată în Camera de Consiliu, în temeiul art. 346 alin. 2
Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriu şi s-a dispus
începerea judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul C.V.D.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat contestaţie, potrivit art. 347 Cod de
procedură penală, contestaţie ce a fost respinsă de judecătorul de Cameră Preliminară de la
Curtea de Apel Galaţi, pronunţată la data de 08.09.2015.
Potrivit art. 347 alin. 2 Cod de procedură penală contestaţia s-a judecat în camera
preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate.
Alin. 3 al art. 347 Cod de procedură penală, prevăd că dispoziţiile art. 343 – 346 Cod de
procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Pornind de la principiul potrivit căruia normele de procedură penală sunt de strictă şi
imediată aplicare şi întrucât prin Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr.
135/2010 privind Codul de procedură penală, nu există derogări în materia camerei preliminare.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 347 alin. 3 Cod de procedură penală, rezultă că în calea
de atac a contestaţiei, sunt aplicabile prevederile art. 343 Cod de procedură penală, referitoare la
„durata procedurii în camera preliminară”, ale art. 344 Cod de procedură penală privind
„măsurile premergătoare”, ale art. 345 Cod de procedură penală, referitoare la „procedura în
camera preliminară” şi ale art. 346 Cod de procedură penală privind „soluţiile” ce pot fi adoptate
în camera preliminară.
Dispoziţiile art. 347 alin. 2 Cod de procedură penală stabilesc obiectul asupra căruia se
îndeplineşte controlul în calea de atac a contestaţiei şi aceasta priveşte modul de soluţionare a
cererilor şi excepţiilor, precum şi cea referitoare la soluţia adoptată conform art. 346 alin. (3) –
(5) Cod de procedură penală, dispoziţiile care statuează asupra limitelor de investire a instanţei
de control judiciar.
Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară, sesizat
cu judecarea contestaţiei prevăzută de art. 347 Cod de procedură penală, nu are competenţa de a
se pronunţa cu privire la măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, devine evident
ca de la momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu şi până în momentul soluţionării
contestaţiei, competenţa de a se pronunţa cu privire la măsurile preventive, revine judecătorului
de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu.
Ca atare, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a
cărui încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii, a fost atacată cu contestaţie (ca în speţă),
are competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, potrivit dispoziţiilor legale care
reglementează măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea
contestaţiei, prev. de art. 347 din codul de procedură penală.
Aşa fiind şi văzând că încheierea din 27.08.2015 a Tribunalului Brăila, a fost pronunţată
până la 08.09.2015, data la care a fost soluţionată contestaţia prev. de art. 347 Cod de procedură
penală, împotriva încheierii din 18.08.2015, în mod legal judecătorul de cameră preliminară de la
instanţa sesizată cu rechizitoriu (Tribunalul Brăila), s-a pronunţat în camera de consiliu, asupra
menţinerii măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpatul C.V.D. şi nu în şedinţă publică.
Ca atare, motivul invocat de inculpatul C.V.D., în sensul că încheierea din 27.08.2015 a
Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr. 1455/113/2015, este lovită de nulitate absolută,
întrucât nu s-a respectat principiul publicităţii prev. de art. 281 alin. 3 Cod de procedură penală,
este nefondat.
În termen legal împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul C.V.D.
solicitând să se constate că încheierea din 27.08.2015, prin care s-a menținut măsura arestării
preventive, este lovită de nulitate absolută deoarece a fost soluţionată şi pronunţată în camera de
consiliu, de judecătorul de cameră preliminară, deşi această fază procesuală luase sfârşit prin
pronunţarea încheierii din 18.08.2015.
Contestaţia declarată de inculpatul C.V.D. este nefondată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 203 al. 5 În cursul urmăririi penale şi al
procedurii de cameră preliminară, cererile, propunerile, plângerile şi contestaţiile privitoare la
măsurile preventive se soluţionează în camera de consiliu, prin încheiere motivată, care se
pronunţă în camera de consiliu.
În speţă, judecătorul de cameră preliminară s-a pronunţat asupra legalităţii sesizării
instanţei de judecată prin încheierea din 18.08.2015 şi ulterior, la data de 27.08.2015, s-a
pronunţat tot în procedura de cameră preliminată şi asupra legalităţii şi temeiniciei măsurii
arestului preventiv al inculpatului, în condiţiile în care încheierea din 18.08.2015 nu rămăsese
definitivă, fiind atacată de inculpat.
Cum soluţionarea contestației declarate de inculpat împotriva încheierii din 18.08.2015
referitoare la legalitatea sesizării instanţei s-a soluţionat abia la data de 08.09.2015, rezultă că
până la acea dată procedura camerei preliminare nu putea fi considerată terminată şi prin urmare,
competenţa de a se pronunţa asupra măsurilor preventive revenea tot judecătorului de cameră
preliminară, acesta pronunţându-se în camera de consiliu conform art. 203 al. 5 Cod pr. penală.
În acest sens s-a pronunţat de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr.
5/08.12.2014, pronunţată în recurs în interesul legii, stabilindu-se că În interpretarea şi
aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 348 şi art. 347 din Codul de procedură penală stabileşte că:
Judecătorul de cameră preliminară de la instanţa sesizată prin rechizitoriu, a cărui
încheiere prin care s-a dispus începerea judecăţii a fost atacată cu contestaţie, are competenţa
de a se pronunţa asupra măsurilor preventive, conform dispoziţiilor legale care reglementează
măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, până la soluţionarea contestaţiei
prevăzute în art. 347 din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, se constată că încheierea din 27.08.2015 a fost în mod corect pronunţată de
judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu, nefiind incident vreun caz de nulitate
absolută a cesteia, astfel cum a invocat inculpatul.
În consecinţă, contestaţia formulată de inculpatul C.V.D. va fi respinsă ca nefondată, cu
obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 al. 2 Cod pr. penală.
3. Titlu: Drept procesual penal – partea specială. Excluderea din materialul probator a
proceselor-verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor;
Camera preliminară
Cuprins pe materii: Camera preliminară. Excluderea din materialul probator a proceselor-
verbale în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor
Indice alfabetic: Camera preliminară. Excluderea din materialul probator a proceselor-verbale
în care organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile făptuitorilor
Legislaţie relevantă: art. 345, 346, 305 alin.3, 307, 198, 282 alin.1 Cod procedură penală
Rezumat: Potrivit prevederilor art. 198 din Codul de procedură penală, procesul-verbal
constituie mijloc de probă numai cu privire la constatările personale ale organului de urmărire
penală sau ale instanţei de judecată, referitoare la fapte sau împrejurări de natură să contribuie
la aflarea adevărului. Atunci când în procesul-verbal nu sunt consemnate constatări personale
ale organului judiciar, ci declaraţii ale unor persoane care au cunoştinţă despre o faptă
prevăzută de legea penală, aceste declaraţii pot constitui mijloace de probă numai dacă provin
de la persoanele prevăzute de art. 97 alin. 2 lit. a) – c) din Codul de procedură penală (respectiv
de la suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente sau
martor) şi dacă au fost obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale privind audierea acestora.
În cauza de faţă, organele de urmărire penală au procedat la audierea persoanelor cu
privire la care exista bănuiala că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, mai înainte de a
dispune continuarea faţă de acestea a urmăririi penale, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 305
alin. 3 din Codul de procedură penală, mai înainte de a li se aduce la cunoştinţă persoanelor în
cauză că au dobândit calitatea de suspect, de a le informa cu privire la faptele pentru care sunt
cercetate, încadrarea juridică a acestora, precum şi cu privire la drepturile prevăzute de art. 83
din Codul de procedură penală
Prin urmare, reţinând că au fost nesocotite dispoziţiile legale menite să asigure
respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, în mod corect prima instanţă a
constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art. 282 al.1 C.pr.pen., ceea
ce atrage excluderea din materialul probator a proceselor-verbale, deoarece vătămarea adusă
inculpaţilor nu poate fi înlăturată altfel.
Încheiere din 22 Decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin încheierea din 24.09.2015, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul

Vrancea, în baza art. 345 al.2 Cod procedură penală, cu referire la art. 282 Cod procedură penală
şi art. 346 al.4 Cod procedură penală, a desfiinţat procesele-verbale de consemnare a susţinerilor
orale din data de 03.08.2015, privind pe inculpaţii: M.S., D.E.P, B.M.C., I.L., Ţ.D.A, C.-N. A.-
G. şi S.C.P.
A exclus probele mai sus menţionate.
A constatat necertificate procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice
interceptate şi a dispus remedierea deficienţelor constatate.
A respins ca neîntemeiate celelalte excepţii invocate de inculpatul I. L.
A respins ca neîntemeiată excepţia invocată de inculpatul D.E.P.
A dispus începerea judecăţii.
Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul de cameră preliminară a reţinut
următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 51/D/P/2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul
Teritorial Vrancea au fost trimişi în judecată inculpaţii: M.S., D.E.P, B.M.C., I.L., Ţ.D.A, C.-N.
A.-G. şi S.C.P. şi I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă
continuată, deţinere şi cumpărare de droguri de risc în formă continuată pentru consum propriu,
ambele în concurs real prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 al.1 C.pen. şi
art. 4 al.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 al.1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 al.1
C.pen.; inculpaţii D.E.P., B.M.C. şi I.L. au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea
infracţiunilor de constituirea unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 al.1 C.pen.
În procedura Camerei Preliminare, conform art.345 C.pr.pen., inculpaţii I.L. şi D.E.P. au
formulat excepţii privind rechizitoriul şi actele de urmărire penală, după cum urmează :
1. Inculpatul D.E.P. a solicitat restituirea cauzei procurorului în vederea remedierii
neregularităţii sesizate în rechizitoriu, în sensul reţinerii aplicabilităţii art. 15 din Legea nr.
143/2000 conform căruia persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9 şi
în timpul urmăririi penale a denunţat şi a facilitate identificarea şi tragerea la răspundere penală a
altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate
a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În susţinerea excepţiei, inculpatul a arătat că pe parcursul urmăririi penale a făcut un
denunţ valorificat de organele de urmărire penală în condiţiile art. 15 din Legea 143/2000.
Verificând excepţia invocată de inculpaţi, Tribunalul a constatat că aceasta nu atrage
imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii, aşa cum cer dispoziţiile art. 346 al.3
lit. a C.pr.pen.
În acest sens, s-a reţinut că aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 este o chestiune ce
ţine de stabilirea limitelor legale ale pedepsei şi individualizarea ei în caz de condamnare şi nu de
calificarea în drept a faptelor reţinute în rechizitoriu.
Prin urmare, s-a arătat că nu poate fi reţinută ca o neregularitate a actului de sesizare a
instanţei în sensul prevăzut de legiuitor în normele ce reglementează procedura de cameră
preliminară.
2. Inculpatul I.L. a solicitat restituirea dosarului la procuror în vederea înlăturării
neregularităţii actului de sesizare a instanţei şi excluderea unor probe obţinute în mod nelegal.
Referitor la neregularitatea actului de sesizare, inculpatul a arătat că acesta nu conţine
descrierea faptelor asociate acuzaţiei aduse, activităţile de oferire spre vânzare, vânzare,
transport, procurare, cumpărare şi deţinere a vreunei cantităţi de cannabis.
De asemenea, în rechizitoriu nu se regăseşte activitatea de oferire spre vânzare şi
transport de droguri de risc.
În lipsa elementelor menţionate, în opinia inculpatului nu se pot alege din partea
descriptivă actele materiale care s-ar potrivi acuzaţiilor aduse.
În ce priveşte probele obţinute nelegal, inculpatul a invocat nulitatea proceselor-verbale
de consemnare a susţinerilor orale ale inculpaţilor şi ale martorilor întrucât eludează dreptul la
apărare al inculpatului. Astfel, audierea amănunţită asupra faptelor s-a făcut fără să li se aducă
inculpaţilor la cunoştinţă în prealabil, drepturile, inclusiv dreptul la apărare.
S-a mai arătat că fotografiile digitale extrase din spaţiul de stocare al telefonului mobil
marca … ridicat de la inculpatul I.L. sunt de asemenea, obţinute nelegal în opinia inculpatului,
întrucât autorizarea judecătorului dată în temeiul art. 138 al.1, lit.d C.pr.pen, prin încheierea
nr.40/20.08.2015, îndreptăţea organele de urmărire penală doar la accesul în sistemul
informatic, nu şi la percheziţia informatică în scopul obţinerii de probe.
Procesul-verbal de prindere în flagrant nu este datat şi nu se poate stabili dacă a fost
încheiat după începerea urmăririi penale, pentru a fi considerat probă în procesul penal.
Declaraţia de inculpat din data de 03.08.2015, dată de inculpat are conţinutul alterat,
întrucât cuprinde menţiunea „recunosc şi regret fapta,, deşi a uzat de dreptul de a nu da
declaraţie.
Procesele-verbale de transcriere a convorbirilor interceptate nu sunt certificate de
procuror pentru autenticitate aşa cum cer dispoziţiile art. 143 al.4 C.pr.pen, fapt ce trebuie
sancţionat cu excluderea ca probă.
Prin urmare, inculpatul a solicitat în temeiul art. 102 al.4 C.pr.pen excluderea tuturor
probelor derivate din cele constatate nelegale.
Deliberând asupra excepţiilor formulate de inculpatul I.L., judecătorul de drepturi şi
libertăţi de la Tribunalul Vrancea a constatat că acestea sunt întemeiate în parte.
Astfel, a reţinut că actul de sesizare a instanţei conţine datele prevăzute de art. 286
C.pr.pen la care face trimitere art. 328 C.pr.pen., astfel încât se poate stabili obiectul şi limitele
judecăţii, elemente în raport de care art. 346 al.3 lit.a C.pr.pen. prevede posibilitatea restituirii
cauzei la parchet în procedura de Cameră Preliminară.
Prin urmare, nu survine sancţiunea cerută de restituire a rechizitoriului la procuror,
inculpatului respectându-i-se dreptul de a cunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată şi
încadrarea juridică a acestora.
Dintre celelalte excepţii invocate, prima instanţă a reţinut că este întemeiată cea privind
procesele-verbale de consemnare orală a susţinerilor inculpaţilor.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul a observat că procesele-verbale menţionate
cuprind o descriere amănunţită a faptelor fiecărui inculpat, ceea ce constituie o veritabilă
declaraţie de inculpare luată înainte de începerea urmăririi penale, adică înainte ca persoana
audiată să aibă vreo calitate în procesul penal (art. 305 al.3 C.pr.pen).
Consecinţa este încălcarea dreptului la apărare (art. 89C.pr.pen.) prin neaducerea la
cunoştinţă a drepturilor procesuale şi a calităţii în care a fost audiat fiecare inculpat.
Totodată, prima instanţă a avut în vedere că persoana vizată nu poate fi audiată asupra
faptelor constatate decât în calitate de suspect sau inculpat, declaraţii ce sunt recunoscute ca
mijloc de probă conform art. 97 C.pr.pen.
Aşa fiind, consemnarea susţinerilor orale ale inculpaţilor înainte de începerea urmăririi
penale in personam reprezintă o audiere anticipată permisă doar în cazul martorilor, conform
art. 308 C.pr.pen.
Încălcându-se dispoziţiile legale referitoare la audiere, declaraţii, probe şi dreptul la
apărare nu în sensul disp. art. 280 al.2 C.pr.pen. întrucât apărarea nu era obligatorie la acel
moment, prima instanţă a constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art.
282 al.1 C.pr.pen., ceea ce atrage desfiinţarea proceselor-verbale, întrucât vătămarea adusă nu
poate fi înlăturată altfel.
Prima instanţă a mai reţinut că fotografiile digitale extrase din spaţiul de stocare al
telefonului mobil marca … aparţinând inculpatului I.L. nu sunt probe obţinute nelegal, pentru a
fi excluse conform art. 102 Cod pr.penală. Sub acest aspect, a reţinut că art. 101 C. pr. pen.
stabileşte situaţiile în care probele se consideră a fi administrate neloial, iar art. 102 al.4
stabileşte condiţiile pe care probele derivate se exclud, şi anume dacă au fost obţinute în mod
direct din probe obţinute în mod nelegal şi nu puteau fi obţinute altfel.
În concret, s-a reţinut că fotografiile digitale au fost obţinute urmare a unei acţiuni legale
şi anume a autorizării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a accesului la sistemul
informatic (telefonul mobil) ce a fost ridicat de la inculpatul I.L. cu ocazia percheziţiei
domiciliare (încheierea nr. 40/20.08.2015 a Tribunalului Vrancea.
S-a mai reţinut că inculpatul I.L. nu a arătat care este vătămarea adusă prin capturarea
imaginilor foto întrucât nu a fost alterată proba şi nici nu a fost împiedicat să ceară administrarea
probelor pe care le considera necesare în condiţiile prevăzute de art. 99 şi 100 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii mai sus arătate au formulat contestații Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpatul I.L., criticând-o ca nelegală, pentru
motivele expuse pe larg în partea introductivă a prezentei încheieri.
În esenţă, motivele contestaţiei formulate de Parchet au vizat nelegalitatea dispoziţiei
din încheierea contestată, privind excluderea din materialul probator a proceselor-verbale în care
organul de urmărire penală a consemnat declaraţiile orale ale inculpaţilor, mai înainte de
începerea faţă de aceştia a urmăririi penale.
Inculpatul I.L., prin apărătorul ales, a reiterat în motivarea contestaţiei aspectele
invocate în faţa judecătorului de cameră preliminară de la prima instanţă, solicitând, prin
apărătorul ales, să se constate neregularitatea actului de sesizare şi să se dispună excluderea din
materialul probator a fotografiilor digitale extrase din spaţiul de stocare al telefonului mobil
ridicat de la inculpat, deoarece percheziţia informatică a fost efectuată nelegal, nefiind autorizată
de judecătorul de drepturi şi libertăţi.
Contestaţiile sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Examinând mai întâi cauza în raport cu critica formulată de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, Judecătorul de cameră preliminară de la
Curtea de Apel Galaţi apreciază, în acord cu prima instanţă, că procesele-verbale în care au
fost consemnate declaraţiile făptuitorilor, faţă de care nu era începută urmărirea penală, trebuie
excluse din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pentru următoarele
considerente:
Potrivit prevederilor art.305 alin.1 din Codul de procedură penală, organul de urmărire
penală legal sesizat dispune mai întâi urmărirea penală cu privire la faptă (in rem), iar dacă din
datele şi probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârşit
fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune, potrivit alineatului 3 al
aceluiaşi articol, ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de aceasta (in
personam).
În momentul începerii faţă de ea a urmăririi penale, persoana cu privire la care există
bănuiala legitimă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală dobândeşte calitatea de suspect
– subiect procesual principal, care, potrivit prevederilor art. 78 din Codul de procedură penală
are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel.
Drepturile procesuale ale inculpatului, de care trebuie să beneficieze şi suspectul, dacă
legea nu prevede altfel, sunt cele prevăzute de art.83 din Codul de procedură penală, respectiv:
- dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia
că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da
declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
- dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică
a acesteia;
- dreptul de a consulta dosarul, în condiţiile legii;
- dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de
asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
- dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica
excepţii şi de a pune concluzii;
- dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a
cauzei;
- dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
- dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
- dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
- alte drepturi prevăzute de lege.
Potrivit prevederilor art. 307 din Codul de procedură penală, persoanei care a dobândit
calitatea de suspect i se aduce la cunoştinţă, înainte de prima sa audiere, această calitate, fapta
pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia, drepturile prevăzute de art. 83,
încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Dispoziţiile Noului Cod de procedură penală nu mai conţin instituţia „actelor
premergătoare”, prevăzută de vechiul cod de procedură penală, şi nu conferă calitatea de mijloc
de probă declaraţiei făptuitorului, această calitate având-o, potrivit prevederilor art.97alin.2 lit. a
din Codul de procedură penală, numai declaraţiile suspectului sau ale inculpatului.
În cauza de faţă, se observă că organele de urmărire penală au procedat la audierea
persoanelor cu privire la care exista bănuiala că au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, mai
înainte de a dispune continuarea faţă de acestea a urmăririi penale, aşa cum prevăd dispoziţiile
art. 305 alin. 3 din Codul de procedură penală, mai înainte de a li se aduce la cunoştinţă
persoanelor în cauză că au dobândit calitatea de suspect, de a le informa cu privire la faptele
pentru care sunt cercetate, încadrarea juridică a acestora, precum şi cu privire la drepturile
prevăzute de art. 83 din Codul de procedură penală.
Împrejurarea că relatările celor în cauză cu privire la propriile fapte prevăzute de legea
penală nu au fost consemnate pe formulare de declaraţii pentru suspect (calitate procesuală pe
care încă nu o dobândiseră), ci în procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală, nu
este de natură să confere acestor înscrisuri vreo forţă probantă cu privire la cele declarate de
făptuitori, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 198 din Codul de procedură penală, procesul-verbal constituie
mijloc de probă numai cu privire la constatările personale ale organului de urmărire penală sau
ale instanţei de judecată, referitoare la fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea
adevărului. Atunci când în procesul-verbal nu sunt consemnate constatări personale ale
organului judiciar, ci declaraţii ale unor persoane care au cunoştinţă despre o faptă prevăzută de
legea penală, aceste declaraţii pot constitui mijloace de probă numai dacă au fost obţinute în
cadrul procesului penal, provin de la persoanele prevăzute de art. 97 alin. 2 lit. a) – c) din Codul
de procedură penală (respectiv de la suspect, inculpat, persoană vătămată, parte civilă, parte
responsabilă civilmente sau martor) şi dacă au fost obţinute cu respectarea dispoziţiilor legale
privind audierea acestora.
Cu alte cuvinte, în cauza de faţă, procesele-verbele întocmite de organele de urmărire
penală, în care au fost consemnate declaraţiile făptuitorilor, puteau constitui mijloace legale de
probă numai dacă, înainte de a fi audiaţi, li se aducea la cunoştinţă celor în cauză că au calitatea
de suspecţi, erau informaţi cu privire la faptele pentru care sunt suspectaţi, încadrarea juridică a
acestora şi drepturile prevăzute de art. 83 C. pr. pen.
Dacă s-ar interpreta altfel, ar însemna să se accepte că este posibil ca, prin consemnarea
declaraţiei într-un proces-verbal, organul judiciar să obţină un mijloc de probă cu eludarea
dispoziţiilor legale imperative care reglementează audierea suspectului sau a inculpatului, şi care
garantează dreptul acestora la apărare şi la un proces echitabil, ceea ce nu putea fi în intenţia
legiuitorului.
Prin urmare, reţinând că, în cauza de faţă, organele de urmărire penală au nesocotit
dispoziţiile legale menite să asigure respectarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, în
mod corect prima instanţă a constatat că este incident cazul de nulitate relativă, prevăzută de art.
282 al.1 C.pr.pen., ceea ce atrage desfiinţarea proceselor-verbale, deoarece vătămarea adusă
inculpaţilor nu poate fi înlăturată altfel.
În ceea ce priveşte excepţia neregularităţii actului de inculpare, invocată de inculpatul
I.L., Curtea reţine, în acord cu prima instanţă, că rechizitoriul nr.51/D/P/2015 al Parchetul de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea întruneşte cerinţele de conţinut şi de formă
prevăzute de art. art. 328 C.pr.pen.
Contrar celor susţinute în motivarea contestaţiei, Curtea constă că actul de inculpare
cuprinde elementele esenţiale prevăzute de lege privind faptele reţinute în sarcina inculpatului
(data săvârşirii, descrierea faptelor, modalitatea de comitere a infracţiunii), astfel că în mod
corect a considerat prima instanţă că excepţia privind neregularitatea actului de sesizare este
nefondată şi a respins-o ca atare.
Nici solicitarea inculpatului I.L., privind excluderea din materialul probator a
fotografiilor digitale extrase din spaţiul de stocare al telefonului mobil marca … ridicat de la
acesta, nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă, fotografiile digitale au fost obţinute
urmare autorizării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Vrancea a
accesului la sistemul informatic (telefonul mobil) ce a fost ridicat de la inculpatul I.L. cu ocazia
percheziţiei domiciliare (încheierea nr. 40/20.08.2015 a Tribunalului Vrancea).
Înţelesul termenului acces într-un sistem informatic este lămurit prin prevederile art. 138
al.3 C. pr. pen., conform cărora prin această sintagmă se înţelege activitatea de pătrundere
într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice (…) în scopul de a
identifica probe. Or, în cauza de faţă, pătrunderea în sistemul telefonului mobil aparţinând
inculpatului I.L. s-a făcut legal, în baza autorizaţiei emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi,
iar identificarea şi captarea imaginilor sunt rezultatul unei acţiuni legale şi nu a unei intervenţii
neautorizate.
Faptul că în dispozitivul încheierii sunt indicate ca temei al autorizării prevederile art.
138 lit. d) C. pr.pen., care se referă localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice, şi nu cele
ale art. 138 lit.b), privind accesul într-un sistem informatic, nu atrage nelegalitatea probelor
astfel obţinute, atâta vreme cât expozitivul încheierii lămureşte înţelesul dispozitivului, în
sensul că judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis cererea organului de urmărire penală astfel
cum a fost formulată şi a autorizat accesul în sistemul telefonului mobil aparţinând inculpatului
I.L., în vederea obţinerii de probe.
Faţă de cele mai sus arătate, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel
Galaţi constată că motivele contestaţiilor formulate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, cât şi de inculpatul I.L., astfel că, în baza art. 425 ind.1
alin.7 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondate, ambele contestaţii.
SECŢIA I CIVILĂ
1. Titlu: Revizuire
Cuprins pe materii: Cea de-a doua ipoteză a art. 509 pct. 1 Cod procedură civilă, când instanţa
nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut constituie o aplicare a principiului disponibilităţii,
precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii. Însă, instanţa este
ţinută să respecte cadrul procesual fixat de părţi.
Legislaţie relevantă: art. 509 pct. 1 Cod procedură civilă.
Rezumat: Cu prilejul judecării apelului inculpatului prin concluzii scrise s-a solicitat de către
părţile civile extinderea efectelor apelului şi cu privire la latura civilă, cerere ce nu a fost
primită de instanţa penală.
Prin formularea unei cereri de revizuire s-a solicitat retractarea deciziei penale în ceea ce
priveşte latura civilă a cauzei.
Cea de-a doua ipoteză a pct. 1 a art. 509 Cod procedură civilă, când instanţa nu s-a pronunţat
asupra unui lucru cerut, are în vedere situaţia când instanţa a omis să soluţioneze un capăt de
cerere, ipoteză ce nu este incidentă în speţă.
Decizia civilă nr. 214/A din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la 2.07.2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi s-a solicitat
revizuirea deciziei penale nr. 680/A/2015 a aceleiaşi instanţe deoarece cu prilejul judecării
apelului inculpatului, s-a solicitat de către părţile civile extinderea efectelor apelului şi cu privire
la latura civilă în baza dispoziţiilor art. 419 Cod procedură penală, cerere asupra căreia instanţa
nu s-a pronunţat.
În drept, s-a invocat dispoziţiile art. 509 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 214/A din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins cererea
de revizuire prin prisma următoarelor considerente:
Prin sentinţa penală nr. 136/2015 a Judecătoriei Galaţi inculpatul Ş.C. a fost achitat în
baza dispoziţiilor art. 396 alin. 1,5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. d Cod
procedură penală şi la art. 31 Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.
În baza dispoziţiilor art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 135 alin. 1
Cod civil s-au respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de părţile civile B.S., B.C. şi
B.C.
Împotriva sentinţei penale nr. 136/2015 a declarat apel doar Parchetul de pe lângă
Judecătoria Galaţi.
Prin concluzii scrise apărătorul părţilor civile a solicitat admiterea apelului formulat de
Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, iar în rejudecare, în baza art. 419 Cod procedură penală
admiterea constituirii de parte civilă.
Instanţa de apel reţine în considerentele deciziei penale nr. 680/A/2015 următoarele:
„În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, urmează a se constata faptul că părţile civile
B.S., B.C. şi B.C. nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii de achitare a
inculpatului şi de respingere a acţiunii civile de către instanţa de fond.
În aceste condiţii, respectiv când calea de atac a fost exercitată doar de către Parchet,
sub aspectul laturii penale a cauzei, având în vedere limitele rejudecării în apel, urmează a se
menţine dispoziţia instanţei de fond de respingere a acţiunii civile exercitate de către părţile
civile.
Prin neexercitarea căii de atac a apelului se prezumă că părţile civile au fost de acord
cu hotărârea instanţei de fond şi în consecinţă, având în vedere limitele impuse de rejudecare a
cauzei (latura penală a acesteia), nu se poate soluţiona în apel latura civilă a acesteia.”
Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a statuat că atâta vreme cât apelul Parchetului a
vizat doar latura penală, având în vedere limitele rejudecării apelului, nu a putut primi cererea
părţilor civile din cauză.
Cea de-a doua ipoteză a pct. 1 a art. 509 Cod procedură civilă, când instanţa nu s-a
pronunţat asupra unui lucru cerut, are în vedere situaţia când instanţa a omis să soluţioneze un
capăt de cerere, ipoteză ce nu este incidentă în speţă aşa cum s-a dovedit.
2. Titlu: Recunoaşterea hotărârii străine

Cuprins pe materii: Regulamentul CE nr. 2201/2003
Legislaţie relevantă: Art. 37 alin. 2, art. 39 din Regulamentul nr. 2201/2003. Condiţii
Rezumat: În ipoteza solicitării recunoaşterii unei hotărâri străine pronunţată în lipsa părţii
care a pierdut procesul, cel ce solicită această recunoaştere, trebuie să facă dovada fie a
comunicării actului de sesizare a instanţei (străine), fie a acceptării respectării hotărârii, de
către pârât, în mod neechivoc.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr. 981/113/5.05.2015 petentul S.S. a
solicitat recunoaşterea hotărârii pronunţată la data de 14.11.2013 de Tribunalul pentru minori din
Sassari, Italia, în dosarul nr.127/2013 şi nr.186/2013 V.G.
Întrucât din certificatul menţionat la art.39 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 a
rezultat că hotărârea a fost pronunţată în lipsă, instanţa i-a pus in vedere petentului să depună
actele prevăzute de art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.
Prin sentinţa civilă numărul 559 din 2 iulie 2015, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a
respins cererea formulată de petentul S.S., privind recunoaşterea hotărârii pronunţată la data de
14.11.2013 de Tribunalul pentru minori din Sassari, Italia, în dosarul nr. 127/213 şi nr. 186/2013
V.G., reţinând, în esenţă, că petentul a făcut dovada faptului că originalul sau o copie certificată
pentru conformitate a documentului care stabileşte că actul de sesizare al instanţei, sau un act
echivalent, a fost notificat sau comunicat părţii care nu s-a prezentat, sau că pârâta a acceptat
hotărârea în mod neechivoc.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, a declarat apel petentul S.S. că criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie, instanţa de fond reţinând în mod eronat că nu s-a făcut dovada
îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003.
Susţine apelantul că, dacă se analiza cu atenţie dosarul cauzei, se putea observa că
aceste condiţii au fost îndeplinite atât de el cât şi de instanţa pentru minori din Sassari, unde
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
În fine, susţine că au fost îndeplinite şi cerinţele prev. de art. 39 din Regulamentul C.E.
nr. 2201/2003, certificatul prevăzut de acest text de lege şi copia după confirmarea de primire
prin care hotărârea i-a fost comunicată pârâtei fiind depuse la dosar.
Pentru toate acestea solicită apelantul admiterea apelului şi schimbarea în tot a
hotărârii instanţei de fond, în sensul admiterii cererii sale şi a recunoaşterii hotărârii pronunţată
de instanţa pentru minori – Sassari – Italia, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat
decăderea din drepturile părinteşti a numitei T.F. asupra minorei S.E. născută la data de
31.08.2011 în localitatea Olbia.
Prin decizia civilă nr. 195/A din 16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca
nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003 „…în cazul în care este
vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoaşterea sau încuviințarea executării
trebuie să prezinte: a) originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care
stabileşte că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat
părţii care nu s-a prezentat sau b) orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în
mod neechivoc”.
Aşadar, reţinând justificat că petentul nu a depus la dosarul cauzei aceste dovezi,
conform art. 37 alin. 2 din Regulamentul C.E. nr. 2201/2003, partea trebuie să prezinte o dovadă
a comunicării actului de sesizare sau a altui act echivalent, în timpul derulării procesului finalizat
cu hotărârea a cărei recunoaştere o solicită şi nu ulterior acesteia, corect a dispus instanţa de fond
respingerea cererii formulate de petent.
Acesta fie ignoră faptul că hotărârea a fost pronunţată în lipsă, fie confundă cerinţele
prevăzute de art. 37 şi 39 din Regulamentul C.E. 2201/2003.
3. Titlu: Cerere de revizuire. Admisibilitate

Cuprins pe materii: Codul de procedură civilă
Legislaţie relevantă: art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă
Rezumat: Deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri dată de
instanţa de recurs când evocă fondul se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit
înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o
împrejurare mai presus de voinţa părţilor ori, dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea
unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, prin decizia civilă nr. 642/06.03.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins recursurile
declarate de pârâtele CLMB, SC S SRL Brăila şi Statul Român prin MFP împotriva deciziei
civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila. Hotărârile instanţelor de recurs care evocă
fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi rejudecând cauza dedusă judecăţii
modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.
Decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 2224/15.03.2013 a Judecătoriei Brăila s-a admis excepţia
lipsei calităţii de reprezentant a DGFPB pentru Statul Român şi pentru MFP.
S-a respins acţiunea principală precizată formulată de reclamanta ZS în contradictoriu
cu pârâţii CLMB, SUPAFLSC., SC S. SRL Brăila şi BM.
S-a respins cererea reconvenţionala formulata de SC S.SRL Brăila.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de CLMB.
S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de SUPAFLSC.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, pe baza probelor administrate şi a
dispoziţiilor legale incidente, a reţinut cele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. 1286/113/2011,
reclamanta ZS, în contradictoriu cu UAT Brăila, a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr.
1452/28.02.2011, emisă de MB prin Primar, pentru retrocedarea imobilului din Brăila, str. R. nr.
… în contradictoriu cu CLMB, D.S.P. Brăila şi SC S. SRL Brăila. Prin aceeaşi acţiune, în
temeiul art. 21 pct. 5 din Legea nr. 10/2001, a solicitat constatarea nulităţii absolute a
contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spaţiul comercial în
suprafaţă de 84,18 mp (apartamentul nr… si teren indiviz de 37, 60 mp, iar în contradictoriu cu
CMB şi BM a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de concesiune încheiat la
data de 10.07.2008, privind suprafaţa de 147 mp, situată in B…, b-dul AIC nr. ….
Prin încheierea din 5 mai 2011, dată în dosarul nr. 1286/113/2011, Tribunalul Brăila a
dispus disjungerea cererilor având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 şi constatare a nulităţii absolute a contractului de
concesiune, formându-se dosarul nr. 2417/196/2011, instanţa rămânând investită cu contestaţia
împotriva Dispoziţiei nr. 1452/28.02.2011.
În motivarea capetelor de cerere disjunse, reclamanta a arătat că a formulat în termen
legal notificare în baza Legii nr.10/2001, în vederea restituirii în natură a imobilului situat în
Brăila, str. R., în baza actelor de proprietate depuse în copie la dosar. Iniţial cererea fost respinsă
prin Dispoziţia nr. 7710/19.09.2003, care a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 1146/17.11.2010
a Tribunalului Brăila.
Cu privire la actele de înstrăinare şi concesiune, reclamanta a susţinut că sunt lovite de
nulitate absolută, deoarece la data întocmirii lor au fost încălcate dispoziţiile art. 21 pct. 5 din
Legea nr. 10/2001, care prevăd sancţiunea nulităţii absolute a tuturor actelor juridice de
înstrăinare, concesionare, încheiate înainte de finalizarea procedurilor administrative prevăzute
de Legea nr.10/2001.
Pârâta U.A.T. Municipiul Brăila, prin întâmpinare, a solicitat respingerea ca nefondată
a acţiunii pentru constatarea nulităţii actelor juridice, întrucât, în ceea ce priveşte contractul de
vânzare-cumpărare pentru partea din imobil, formată din apartamentul nr… al construcţiei … si
terenul aferent, s-a dispus acordarea de despăgubiri, in condiţiile titlului VII din Legea nr.
247/2005, iar in ceea ce priveşte contractul de concesiune, pârâtul a precizat că nu există un
astfel de contract, terenul fiind atribuit în folosinţă gratuită, prin HCLM nr.71/29.02.2008,
pârâtei BM.
Pârâta, SC S. SRL Brăila, la rândul ei, prin întâmpinare, a solicitat respingerea
acţiunii, iar prin cerere reconvenţională, pentru situaţia în care se admite acţiunea principală, a
cerut ca reclamanta să fie obligata să îi restituie preţul de 2.11.690.800 lei şi TVA în sumă de
401.031.252 lei, pe care l-a achitat conform procesului-verbal de licitaţie din 14.12.2004,
actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi contravaloarea investiţiilor pe care le-a realizat la
imobil.
Pârâta D.S.P. Brăila, în prezent S.U.P.A.F.L.S.C. prin întâmpinare, a invocat lipsa
calităţii sale procesual pasive, având in vedere ca nu a fost parte în contractele de vânzare-
cumpărare şi de concesiune.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii, având în vedere că
părţile contractante au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
Aceeaşi pârâtă a formulat şi cerere de chemare în garanţie a Statului Român prin
DGFP şi a CLMB prin DFPL, pentru ca, în situaţia în care se va dispune admiterea cererii
reconvenţionale formulată de pârâta SC S. SRL Brăila şi se va restitui preţul plătit, în
conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 550/2002, obligaţia de restituire a preţului să se
stabilească în sarcina Statului Român, prin reprezentantul său în teritoriu, CLM. În acelaşi scop,
al restituirii preţului plătit, pârâta a arătat că dispoziţiile art. 1342 Cod civil sunt opozabile şi
DGFP Brăila, întrucât preţul plătit de societatea cumpărătoare s-a făcut venit la bugetul de stat şi
la bugetul local, astfel că obligaţia de restituire a preţului cade în sarcina beneficiarilor sumelor
încasate cu titlu de preţ.
Pârâtul CLMB a formulat cerere de chemare în garanţie a MFP prin DGFP Brăila
pentru a fi obligat la restituirea sumei încasată din vânzarea imobilului, ce formează obiectul
contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 644/21.01.2005, in situaţia in care ar fi
admisă cererea reconvenţională a pârâtei SC S. SRL.
D.F.P. Brăila, în apărare, a solicitat respingerea cererilor de chemare in garanţie. În
acest sens, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al MFP,
întrucât nu are mandat pentru a le reprezenta in faţa instanţelor judecătoreşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 1730/2011, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea
disjunsă, cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. SRL, cererea de chemare în garanţie
formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemaţii în garanţie Statul Român prin DGFP
Brăila şi CLMB prin DFPL, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul CLMB privind
pe chematul în garanţie MFP prin DGFP Brăila şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
invocată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C.
A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al MFP, invocată
de DGFP Brăila.
Împotriva sentinţei civile de mai sus a formulat apel reclamanta ZS.
Prin Decizia civilă nr. 56/A din 06 iunie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul
declarat de reclamanta ZS, a anulat sentinţa civilă nr. 1730/2011 a Tribunalului Brăila şi a trimis
cauza la Judecătoria Brăila spre competentă soluţionare, unde a fost înregistrată la data de
02.08.2012
La termenul de judecată din data de 01.03.2013, reclamanta, prin apărător, a precizat
că nu insistă în capătul de cerere privind nulitatea absolută a contractului de concesiune, încheiat
la data de 10.07.2008, privind suprafaţa de 147 mp, situată in Brăila, b-dul AIC nr…., instanţa
rămânând legal investită cu celelalte capete de cerere, şi cu excepţiile ridicate în apărare de
pârâţi, respectiv de chemaţii în garanţie.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul
S.U.P.A.F.L.S.C. (fosta DSPF), instanţa a respins-o, având în vedere că a fost parte semnatară a
contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, chiar dacă este numai
administratorul fondului locativ.
De asemenea, prin delegare de competenţă administrativă, dată de U.A.T Municipiul
Brăila, care a avut calitatea de proprietar şi de CLMB, în calitate de organ reprezentativ şi
executiv al U.A.T. Municipiul Brăila, S.U.P.A.F.L.S.C., a încheiat şi semnat actul juridic de
înstrăinare ce formează obiectul litigiului de faţă.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant al Statului Român şi al
MFP, invocată de DGFP Brăila, instanţa a constatat că este întemeiată, deoarece la dosarul
cauzei nu există împuternicirea legală de reprezentare în proces a celor două instituţii şi prin
urmare, nu le poate reprezenta în judecată şi nu îşi poate asuma drepturi şi obligaţii procesuale în
numele acestora.
Pe fondul cauzei, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de
vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005, prin care s-a înstrăinat spaţiul comercial în suprafaţă de
84,18 mp (apartamentul nr. …) şi teren indiviz de 37,60 mp, instanţa şi-a argumentat soluţia
astfel:
ZS şi I. au solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri, pentru imobilul
situat în Municipiul Brăila, str. R. nr. …, solicitările lor, formând obiectul dosarelor nr. 723/2001
şi nr. 728/2001
ZI a decedat la data de 16.03.2009, conform extrasului certificatului de deces, depus la
dosar.
Prin notificările nr. …/2001 şi …/2001, s-a solicitat restituirea în natură sau acordarea
de despăgubiri pentru imobilul de mai sus, trecut în proprietatea statului prin procesul verbal din
4.02.1966 şi în baza Deciziei nr. 63/1966, fiind preluat de la reclamanta ZS şi tatăl acesteia, SI.
Faţă de opţiunea alternativă a notificatorilor, precum şi faţă de faptul că aceştia au
depus cu întârziere documentaţia necesară soluţionării notificărilor, s-au stabilit despăgubiri
pentru partea din imobilul situat în municipiul Brăila, B-dul AIC nr. … – corespondent cu str.
M.E. nr. …, formată din apartamentul nr…. al construcţiei … în suprafaţă construită de 84,18
mp şi pentru terenul aferent în suprafaţă indiviză de 37,60 mp, ce nu au putut fi restituite în
natură.
Pentru această parte din imobil s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.
4/19.ian.2005, autentificat sub nr. 644/21.01.2005, cumpărător fiind SC S.SRL Brăila.
Încheierea contractului s-a făcut anterior emiterii Dispoziţiei nr. 7710/19.09.2003,
dispoziţie prin care s-au respins notificările formulate de reclamantă şi ZI, întrucât nu au făcut
dovada calităţii de persoane îndreptăţite.
Calitatea acestora de persoane îndreptăţite s-a stabilit ulterior, prin sentinţa civilă nr.
1146/17.11.2010, prin care s-a anulat Dispoziţia nr. 7710/19.09.2003.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările
ulterioare, conform cărora, sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor
administrative şi, după caz, judiciare generate de această lege, este interzisă înstrăinarea,
concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participaţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi
orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea
sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri sau construcţii notificate potrivit acestei legi.
Instanţa de fond a considerat că, în aplicarea prevederilor legale invocate, acestea
trebuie să fie coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 1/2009, pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 10/2001, prin care s-au introdus dispoziţii ce reglementează excepţii de la sancţiunea
instituită prin art. 21 din Legea nr. 10/2001, pentru asigurarea protecţiei şi stabilităţii raporturilor
juridice încheiate cu bună-credinţă, având ca obiect imobile ce intră sub incidenţa acestei legi.
Astfel, instanţa a reţinut că, potrivit pct. 10 din Legea nr. 1/2009, prin care se modifică
art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul
procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt
lovite de nulitate absolută, afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.
În cauză, pârâta SC S. SRL Brăila a dobândit imobilul cu bună-credinţă, în baza Legii
nr. 550/2002, privind vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii aflate în proprietatea
privată a statului, a HG nr. 1341 din 27 noiembrie 2002, completată prin HG nr. 246/2003, a
HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată şi completată prin HCLM nr. 69/21.04.2003.
Contractul s-a încheiat în formă autentică şi a fost înregistrat în Cartea Funciară,
conform Extrasului de Carte Funciară emis de O.C.P.I. Brăila.
În opinia instanţei, contractul încheiat de pârâta SC S. SRL Brăila, se încadrează în
excepţia prevăzută de art.45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009,
având în vedere că aceasta a fost de bună-credinţă la încheierea actului juridic, respectând
procedurile legale în vigoare la data încheierii actului.
Pe lângă buna-credinţă a pârâtei cumpărătoare, instanţa de fond a avut în vedere şi
atitudinea notificatorilor, în sensul că aceştia nu au solicitat în mod expres prin notificările
depuse, să li se restituie în natură imobilul, ci au optat alternativ pentru despăgubiri, în situaţia în
care imobilul sau o parte din imobil nu se poate restitui în natură.
De asemenea, s-a ţinut seamă de opţiunea notificatorilor, precum şi de faptul că aceştia
nu au făcut dovada la Comisia de aplicare a legii nr.10/2001, a calităţii de persoane îndreptăţite
şi pentru că, au depus cu mare întârziere dovezile, după iniţierea procesului, în anul 2010, la un
interval de 10 ani de la intrarea în vigoare a legii, înstrăinarea spaţiului comercial s-a făcut şi
pentru că imobilul era într-o stare fizică de degradare avansată şi statul nu mai putea să asigure
întreţinerea şi consolidarea lui din lipsă de fonduri.
În speţă, conform adresei nr. 65765/2002, emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor,
acesta şi-a dat acordul privind vânzarea spaţiilor nominalizate în anexa înaintată de CMB, aflate
în zona de protecţie a centrului istoric al municipiului Brăila.
Prin HCLM nr. 174/28.11.2002, modificată şi completată prin HCLM nr.
69/21.04.2003, s-a aprobat lista spaţiilor comerciale sau de prestări servicii, care urmau a fi
vândute, potrivit prevederilor Legii nr. 550/2002, spaţii aflate în administrarea DSP, listă în care
a fost inclus şi spaţiul comercial ce formează obiectul contractului încheiat de pârâta SC S. SRL.
Instanţa a constatat că HCLM nr. 174/28.11.2002 nu a fost contestată de notificatori în
contencios administrativ, ea producându-şi efectele la data încheierii actului de
vânzare-cumpărare în litigiu.
Având în vedere că actele administrative care au stat la baza încheierii contractului de
vânzare-cumpărare nu au fost atacate în instanţă de reclamantă, instanţa a considerat că au fost
respectate condiţiile prevăzute de lege, iar actul încheiat în aceste condiţii îşi produce efectele
juridice privind transferul dreptului de proprietate.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare erau îndeplinite formalităţile
legale de înstrăinare a spaţiului comercial, iar pârâta a cumpărat cu convingerea că sunt
respectate prevederile legale în vigoare la acea dată.
Din toate demersurile efectuate de pârâta SC S. SRL Brăila pentru dobândirea
spaţiului comercial, instanţa a constatat că aceasta nu a urmărit încălcarea legii şi nici nu a avut
cunoştinţă de faptul că imobilul în cauză era supus procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Instanţa nu a reţinut culpa sau reaua credinţă a pârâtei SC S. SRL, constând în aceea
că nu a solicitat vânzătorului dovada certă a primirii de către reclamanta a Dispoziţiei iniţiale, nr.
7710/19.09.2003, de respingere a notificărilor formulate de ZS şi I., pe decizia respectivă
existând menţiunea „am primit un exemplar-13.05.2010”.
În motivarea hotărârii s-a mai arătat că pârâta SC S. SRL a preluat imobilul într-o fază
avansată de degradare şi a efectuat lucrări de conservare, de consolidare precum şi îmbunătăţiri,
aducându-l în stadiul de utilizare şi sporindu-i considerabil valoarea.
Aceste aspecte au fost considerate de instanţă ca dovezi ale bunei-credinţe a
cumpărătorului, care s-a comportat ca un adevărat proprietar, având convingerea că imobilul
aparţine domeniului privat al statului.
SC S. SRL Brăila a participat la licitaţia organizată de CLMB pentru vânzarea acestui
spaţiu comercial şi a achitat preţul stabilit prin actul de vânzare-cumpărare, contractul de
vânzare-cumpărare intrând în circuitul civil şi fiind supus formalităţilor de publicitate prevăzute
de lege.
Totodată, prin Dispoziţia nr. 1452/28.02.2011, emisă de Municipiul Brăila prin
Primar, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru această parte din imobil, astfel că reclamanta
nu a fost prejudiciată în modalitatea de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fiind în acord şi
cu opţiunea exprimată în notificările depuse la comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de fond a constatat că în cauză operează
dispoziţiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 1/2009, dispoziţii care
înlătură sancţiunea prevăzută de art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare şi
republicată, privind nulitatea absolută a actelor juridice încheiate până la definitivarea procedurii
administrative de soluţionare a notificărilor depuse pentru imobilele ce intră sub incidenţa
acestei legi.
În consecinţă, instanţa a apreciat nefondată cererea formulată de reclamanta ZS pentru
constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care s-a înstrăinat spaţiul
comercial în suprafaţă de 84,18 mp (apartamentul nr. …) şi teren indiviz de 37,60 mp.
Având în vedere cele de mai sus, pe cale de consecinţă, instanţa, a respins ca lipsite de
obiect cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. S. SRL Brăila, cererea de chemare în
garanţie formulată de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. privind pe chemaţii în garanţie Statul Român prin
DGFP Brăila şi CLMB prin DFPL, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de
pârâtul CLMB, privind pe chematul în garanţie MFP prin DGFP Brăila.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel ZS, criticând-o pentru nelegalitatea
şi netemeinicia respingerii cererii de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr.
4/19.01.2005.
SC S. SRL Brăila a declarat apel împotriva încheierii din data de 08.02.2013, prin care
s-a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată.
ZS a susţinut că instanţa de fond nu a motivat soluţia pronunţată cu privire la nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 pentru încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. 1
din Legea nr. 550/2002.
Motivele menţionate în hotărârea apelată, care fac trimitere la buna credinţă a
cumpărătoarei S.C. S. S.R.L. Brăila, nu răspund temeiului de drept şi de fapt din acţiune.
Instanţa de fond a ignorat un fapt stabilit cu certitudine şi putere de lucru judecat
printr-o hotărâre judecătorească, şi anume că Dispoziţia iniţială emisă de Primarul municipiului
Brăila (nr. … din 19.09.2003) a fost înmânată lui ZS la data de 13 octombrie 2010 (sentinţa
civilă nr.1146/17.11.2010 a Tribunalului Brăila, pronunţată în dosarul nr.3038/113/2010).
De asemenea, apelanta a susţinut că SC S. SRL Brăila a luat cunoştinţă din caietul de
sarcini despre împrejurarea că imobilul scos la licitaţie se afla sub incidenţa Legii nr.10/2001, iar
în instanţă nu a fost prezentat caietul de sarcini în contraprobă.
În cauză s-a făcut dovada certă a faptului că procedura administrativă pentru
retrocedarea imobilului în litigiu nu se finalizase şi deci contractul de vânzare-cumpărare nu se
putea face.
Motivarea hotărârii de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute a
contractului de vânzare-cumpărare pe dispoziţiile legale din Legea nr.10/2001, privind buna
credinţă a cumpărătoarei, în opinia apelantei echivalează cu nemotivarea.
Apelanta a cerut admiterea apelului, schimbarea în totul a sentinţei şi admiterea
acţiunii în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr.4/19.01.2005, autentificat
sub nr. 644/21.01.2005.
Apelanta SC S. SRL Brăila critică încheierea din 08.02.2013, considerând că litigiul
de faţă nu se află sub incidenţa Legii nr.10/2001, ci pe temeiul Legii nr.550/2002, astfel că
acţiunea de chemare în judecată trebuia timbrată la valoare.
A solicitat casarea încheierii şi obligarea reclamantei la plata taxei de timbru.
Răspunzând apelului formulat de reclamantă, pârâta SC S. SRL Brăila, prin
întâmpinare, a cerut respingerea ca nefondată a apelului, a excepţiilor formulate de SUPAFLSC
Brăila şi de Statul Român prin MFP – DFP Brăila, care au invocat lipsa calităţii lor procesuale
pasive şi admiterea cererii de chemare în garanţie a CLMB.
SC S. S.R.L. Brăila a arătat că SUPAFLSC Brăila a semnat contractul de
vânzare-cumpărare a cărei nulitate s-a cerut a se constata, în calitate de administrator al
imobilelor aflate în proprietatea CLMB, iar Statul Român prin DFP Brăila a încasat 15% din
preţul plătit, astfel că au calitate procesuală pasivă în cauză şi se justifică cererea de chemare în
garanţie a CLMB
Apărarea formulată, pe fondul litigiului de către S.C. S. S.R.L. Brăila, se bazează pe
buna credinţă a părţilor din contractul de vânzare-cumpărare, care, fiind dovedită în cauză, face
aplicabile dispoziţiile art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, aşa cum de altfel a motivat instanţa
de fond.
Intimata SC S. S.R.L. Brăila, care, aşa cum s-a menţionat anterior în principal, cere
respingerea apelului ca nefondat, pentru situaţia în care se admite apelul reclamantei, a cerut să
se dispună admiterea cererii reconvenţionale, în sensul de a i se restitui preţul plătit.
CLMB, la rândul său, a formulat întâmpinare, cerând respingerea apelului formulat de
ZS ca nefondat cu aceeaşi motivare pe care a făcut-o SC S. SRL Brăila.
SC S. SRL Brăila a motivat apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de
8 februarie 2013, pe nelegalitatea respingerii excepţiei netimbrării acţiunii formulată de ZS
pentru constatarea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare nr. 4/19.01.2005.
Apelanta a considerat că, întrucât cauza nulităţii, aşa cum a fost motivată de
reclamantă, se bazează, în drept, pe dispoziţiile Legii nr. 550/2002, cererea trebuie timbrată la
valoare, respectiv la preţul plătit de 2.110.690.800 lei vechi plus TVA.
Având în vedere aceste argumente, a cerut obligarea lui ZS la plata taxei de timbru.
În apel s-au administrat probe cu înscrisuri, expertiză contabilă şi tehnică.
Prin decizia civilă nr. 442/24.09.2014 Tribunalul Brăila a admis apelul declarat de
reclamanta ZS, împotriva sentinţei civile nr. 2224/15.03.2013, a Judecătoriei Brăila.
A schimbat în parte sentinţa şi în rejudecare a admis cererea disjunsă, restrânsă,
formulată de reclamantă.
A admis cererile de chemare în garanţie formulate de pârâtul S.U.P.A.F.L.S.C. şi de
pârâtul CLMB.
A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. SRL Brăila.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005.
A dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
A respins ca nefondat apelul declarat de SC S. SRL Brăila, împotriva încheierii de
şedinţă din 08.02.2013, a Judecătoriei Brăila în dosarul nr. 2417/113/2011.
S-a reţinut în motivarea deciziei că în litigiu sunt aplicabile disp. art. 24 din Legea nr.
550/2002.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4/19.01.2005 s-a făcut cu încălcarea
disp. art. 24 din Legea nr.550/2002 şi drept consecință urmează să fie obligată SC S. SRL Brăila
să predea imobilul proprietarului CLMB.
Totodată, ca urmare a constatării nulităţii contractului şi în baza acelui principiu al
restabilirii situaţiei anterioare, se admite cererea reconvenţională formulată de SC Sabina SRL
Brăila în limita dovedirii cererii.
Se constată că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 15 litera r din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu dispoziţiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul CLMB şi chematul în garanţie Statul Român
prin MFP.
CLMB critică hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate pentru următoarele
motive:
- greşit a fost obligat să plătească pârâtei SC S. SRL Brăila suma de 40.207 lei,
reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului, întrucât potrivit disp art. 9 din Legea nr. 10/2001
imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de
restituire (cererea de restituire fiind din anul 2001, iar îmbunătățirile au fost aduse imobilului
după cumpărarea imobilului de către SC S. SRL Brăila, conform constărilor din raportul de
expertiză);
- referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instanţa nu a ţinut cont de
disp.art. 277 C.pr.civ. în situaţia în care sunt mai mulţi reclamanţi şi mai mulţi pârâţi.
Pârâta SC S. SRL critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul că nu s-a reţinut
buna credinţă la încheierea actului (contract de vânzare-cumpărare nr. 644/21.05.2005, încheiat
cu CLMB).
Contractul respectiv se încadrează în excepţia prevăzută de art. 45 alin.2 din Legea
10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009.
Statul Român prin MFP critică hotărârea instanței de apel întrucât s-a acordat mai
mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în garanţie, hotărârea fiind dată cu încălcarea şi
aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 550/2002 şi Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Instanţa a acordat pe lângă cota de 15% solicitată din preţul de vânzare şi taxa pe
valoarea adăugată.
Se critică de asemenea, hotărârea instanţei de apel şi sub aspectul că nu s-a motivat
reţinerea răspunderii chematului în garanție faţă de executarea culpabilă a obligaţiei ce revenea
pârâtei care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, anulat ulterior printr-o hotărâre
judecătorească.
Intimata S.U.P.A.F.L.S.C. Brăila a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului
chematului în garanţie şi admiterea recursului formulat de SC S.SRL şi în parte a recursului
formulat de CLMB.
Se solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii apelului declarat de
reclamantă şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei civile nr. 2254/15.03.2013 a
Judecătoriei Brăila.
Intimata ZS, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate
întrucât hotărârea instanţei de apel este temeinică, legală şi judicios motivată.
Prin decizia civilă nr. 64/6.03.2015 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondate toate
cele trei recursuri.
Au fost obligaţi recurenţii să plătească intimatei-reclamante suma de 3.000 lei
cheltuieli de judecată.
Prin prezenta cerere de revizuire revizuenta invocă faptul că numita ZS a depus
contractul autentificat sub nr. 398/4.03.2011 numai în cadrul dosarului civil nr. 1286/113/2011 la
termenul din 15.04.2015, iar instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a succesorilor lui PI.
Se susţine că respectivul contract trebuia depus şi în cadrul dosarului civil nr. 2417/113/2011, iar
cadrul procesual trebuia să se desfăşoare între succesorii legali ai lui PI, în calitate de intimaţi şi
U.A.T. Brăila, D.S.P. Brăila şi Statul Român prin MFP în calitate de recurenţi.
Se invocă ca temei juridic dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă potrivit
cărora revizuirea unei hotărâri date de instanţă de recurs când evocă fondul se poate cere dacă,
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care
nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat
sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În speţă, s-a invocat de către intimatul CLMB excepţia inadmisibilităţii cererii de
revizuire întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul.
Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila.
Prin decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca
inadmisibilă cererea de revizuire formulată de SC S SRL Brăila, pentru următoarele
considerente:
Excepţia invocată este întemeiată pentru că prin decizia nr. 64/R/6.03.2015 a Curţii de
Apel Galaţi s-au respins recursurile declarate de pârâtele CLMB, S.C. S. S.R.L. Brăila şi Statul
Român prin MFP împotriva deciziei civile nr. 442/24.09.2014 a Tribunalului Brăila.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit
recursul şi rejudecând cauza dedusă judecăţii modifică în tot sau în parte hotărârea atacată.
Prin urmare deciziile prin care s-a respins recursul nu pot face obiectul unei cereri în
revizuire.
4. Titlu: Revizuire. Cazul prevăzut de art. 322 alin. 1 punctul 4 Cod procedură civilă.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Partea specială. Căile extraordinare de atac.
Revizuirea hotărârilor.
Legislaţie relevantă: art. 322 Cod procedură civilă.
Rezumat: Potrivit art. 322 punctul 4 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei
hotărâri dacă un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată a fost condamnat
definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină. Revizuirea poate fi exercitată pentru acest
motiv dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: să existe o hotărâre de condamnare a
judecătorului, martorului sau expertului, hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă şi
condamnarea să privească o infracţiune în legătură cu pricina.
Prin cererea înregistrată sub nr.1051/91/2015 pe rolul Tribunalului Brăila, revizuentul

M.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata SC C. SA Focşani, revizuirea sentinţei civile
12/15.02.2011 a Tribunalului Vrancea.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, prin sentinţa atacată a fost obligat la plata
sumei de 147.590,41 lei, contravaloare grâu şi 128.130,10 lei penalităţi, debit stabilit în baza
expertizei efectuate de expert N.I., care a avut în vedere 6 facturi emise în baza contractului
469/7.04.2009, contract care nu făcea obiectul litigiului.
Cum împotriva expertului s-a formulat plângere penală, iar prin Ordonanţa
1662/P/10.11.2014 a Parchetului pe lângă Judecătoria Focşani s-a dispus clasarea, reţinându-se
existenţa faptei dar că expertul a acţionat fără vinovăţie, revizuentul a solicitat să se constate că
în cauză este incident cazul de revizuire reglementat prin dispoziţiile art.322 pct.4 Cod procedură
civilă.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare şi a invocat inadmisibilitatea cererii de
revizuire, având în vedere că în discuţie nu este o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel
sau prin neapelare sau dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, iar expertul nu a
fost condamnat definitiv.
Pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că între părţi
s-au derulat mai multe contracte, că facturile reprezentând temeiul debitului au fost însuşite, iar
revizuentul nu le-a contestat, nu a formulat obiecţiuni la expertiză şi nici cale de atac.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 16.09.2015, Tribunalul Vrancea a respins ca
neîntemeiată cererea de revizuire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art.322 Cod procedură
civilă, revizuirea se poate cere pentru o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin
neapelare, precum şi pentru o hotărâre dată de instanţa de recurs atunci când evocă fondul.
Sentinţa a cărei revizuire se cere era supusă, la data pronunţării, căii de atac a apelului
şi nu recursului, cum greşit a indicat instanţa, situaţie care rezultă din dispoziţiile art.282 Cod
procedură civilă.
Aşa fiind, Tribunalul a constatat că în discuţie este o hotărâre rămasă definitivă prin
neapelare şi care se circumscrie sferei de aplicare a disp. art.322 Cod procedură civilă, condiţii în
care nu se pune problema inadmisibilităţii cererii, excepţia invocată de intimată fiind respinsă ca
neîntemeiată.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit art.322 pct.4 Cod procedură civilă, dacă un expert
care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină,
se poate cere revizuirea.
Este adevărat că expertul desemnat în dosarul 2156/91/2010 a fost urmărit penal
pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.273 alin.1 lit. c Cod penal, dar
prin Ordonanţa 1662/P/10.11.2014, s-a dispus clasarea, întrucât nu sunt întrunite elementele
infracţiunii, ordonanţa rămânând definitivă.
Aşa fiind, Tribunalul a constatat că în speţă nu este incident motivul de revizuire
invocat, nefiind aplicabile nici dispoziţiile tezei a II-a a punctului 4, întrucât fapta expertului a
fost analizată în cadrul penal.
Împotriva sentinţei civile nr. 67 din 16.09.2015 a Tribunalului Vrancea a declarat apel
revizuentul criticând-o pe motive de nelegalitate.
În esenţă, apelantul a susţinut că textul art. 322 punctul 4 Cod procedură civilă, invocat
ca temei de drept al cererii de revizuire, consacră cazul tipic al revizuirii, atunci când martorul
sau expertul au săvârşit o infracţiune privitoare la pricină.
Practica judecătorească, însă, a statuat că acest caz de revizuire este aplicabil şi în
situaţia atipică în care martorul sau expertul săvârşesc o faptă penală legată de cauză, dar nu mai
este posibilă instrumentarea cauzei penale deoarece a intervenit o dispoziţie care împiedică fie
declanşarea procesului penal, fie pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
În cauză, prin soluţia dată de Parchet s-a dispus clasarea cauzei, reţinându-se existenţa
faptei de mărturie mincinoasă, dar considerându-se că expertul a acţionat fără vinovăţie.
În opinia revizuentului, raţiunea pentru care a fost instituit acest caz de revizuire a fost
aceea a înlăturării erorilor judiciare bazate pe săvârşirea unor fapte penale de către expert,
indiferent dacă expertul a fost sau nu trimis în judecată pentru fapta respectivă.
Apelantul consideră că instanţa de fond nu a avut în vedere interpretarea dată de către
practica judiciară acestui caz de revizuire, limitându-se la o interpretare literală a textului de lege.
A solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de
revizuire aşa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei
atacate ca fiind temeinică şi legală.
Prin decizia civilă nr. 202 din 23.11.2015, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat
apelul declarat de revizuent, reţinând, în esenţă, următoarele:
Potrivit art. 322 punctul 4 Cod procedură civilă, se poate cere revizuirea unei hotărâri
dacă un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv
pentru o infracţiune privitoare la pricină.
Revizuirea poate fi exercitată pentru acest motiv dacă sunt întrunite cumulativ
următoarele condiţii: să existe o hotărâre de condamnare a judecătorului, martorului sau
expertului, hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă şi condamnarea să privească o
infracţiune în legătură cu pricina.
Condiţia referitoare la existenţa hotărârii de condamnare se traduce prin aceea că nu se
poate invoca ca temei al revizuirii un alt act decât o hotărâre penală de condamnare a
judecătorului, martorului sau expertului. O atare cerinţă rezultă, în mod neîndoielnic, din chiar
referirea legii la condamnarea judecătorului, martorului sau expertului.
Este adevărat că, în practică, pot interveni şi unele situaţii care să împiedice pornirea
sau continuarea acţiunii penale, punându-se, astfel, problema de a se şti dacă în aceste cazuri
partea interesată mai are deschisă calea extraordinară de atac a revizuirii.
Practica a stabilit, aşa cum în mod corect a susţinut şi apelantul revizuient, că
răspunsul la această întrebare trebuie să fie unul pozitiv, motivat de faptul că, dacă s-ar admite
soluţia contrară, ar însemna ca erorile judiciare a căror înlăturare se urmăreşte, să rămână în
fiinţă, ceea ce ar fi de neconceput. În astfel de situaţii, admiterea cererii de revizuire este
condiţionată de o constatare prealabilă a săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu pricina, o atare
constatare urmând a fi făcută pe cale incidentă, chiar de către instanţa sesizată cu cererea de
revizuire.
Însă, situaţiile în care se poate ajunge la o asemenea soluţie sunt limitate, ele
referindu-se la cazurile în care pornirea sau continuarea acţiunii penale sunt împiedicate de
intervenirea unor împrejurări excepţionale cum ar fi, de exemplu, decesul făptuitorului, amnistia,
prescripţia răspunderii penale.
Împrejurarea că, în urma cercetărilor penale efectuate s-a dispus clasarea pe
considerentul că fapta săvârşită nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii pentru care
cel în cauză a fost anchetat nu se circumscrie, însă, situaţiilor mai sus menţionate, astfel că, în
mod corect instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată de petent.
Altfel spus, clasarea dispusă prin ordonanţa procurorului pe considerentul că faptei
săvârşite de expert îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv
intenţia, nu echivalează cu o situaţie care împiedică continuarea acţiunii penale, cu atât mai mult
cu cât ordonanţa respectivă a fost supusă controlului la procurorul ierarhic superior, precum şi la
instanţa de judecată rămânând, însă, definitivă, în forma în care a fost emisă.
Pentru toate aceste motive, reţinând că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi
aplicare a dispoziţiilor art. 322 punctul 4 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 296 Cod
procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuent şi a menţinut sentinţa atacată
ca temeinică şi legală, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru
admisibilitatea cererii de revizuire.
5. Titlu: Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare

Cuprins pe materii: Drept civil.
Legislaţie relevantă: art. 26, art. 27 alin. 2 şi art. 49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului
CSH 14/2011
Rezumat: Prin derogare de la dispoziţiile generale, prin dispoziţiile legii speciale în materia
asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi suportate
de un asigurator RCA, cât şi condiţiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform
dispoziţiilor art. 49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului CSH 14/2011.
Astfel, în cazul decesului, cheltuielile legate de înmormântare şi celelalte ritualuri religioase pot
fi probate doar cu documente justificative de plată, nefiind admisibilă proba cu martori.
Prin sentinţa civilă nr. 727/18.06.2015 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte,
acţiunea privind pe reclamanţii TVG, LD, LA, IG şi pe pârâta SC CA SA.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului TGV suma de 308 847,32 lei, cu
titlu de despăgubiri, ca urmare a decesului mamei reclamantului (numita TC), din care suma de
300 000 lei reprezintă daune morale, suma de 3414,82 lei reprezintă daune materiale constând în
cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării şi a ritualurilor creştineşti, iar suma de 5432,5 lei
reprezintă daune materiale constând în întreţinerea de care ar fi beneficiat reclamantul de la data
decesului mamei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului TVG suma de 132,5 lei lunar de la
data pronunţării prezentei hotărâri, pe toată perioada continuării studiilor, însă nu mai târziu de
data la care reclamantul va împlini 26 de ani.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei LD suma de 30.657 lei, cu titlu de
despăgubiri, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC), din care suma de 30.000 lei
reprezintă daune morale, iar suma de 657 lei reprezintă daune materiale constând în
contravaloarea necropsiei şi cheltuieli de înmormântare.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei LA suma de 30.000 lei, cu titlu de
daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC).
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului IG suma de 30.000 lei, cu titlu de
daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantului (numita TC).
A fost obligată pârâtă la plata către reclamanţi a unor penalităţi de întârziere în
cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, prin raportare la sumele indicate mai sus, de la data
rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă a sumelor.
Au fost respinse restul pretenţiilor reclamanţilor, ca nefondate.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantul TVG a
sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanţii şi pârâta.
Reclamanţii au criticat soluţia instanţei de fond,în principal, sub următoarele aspecte:
1) Se impune majorarea daunelor morale acordate reclamantului TV. Cuantumul
prejudiciului poate fi probat cu orice mijloc de probă.
În speţă cu înscrisuri şi depoziţiile martorilor PA, reclamantul a dovedit cuantumul
cheltuielilor suportate pentru înmormântarea şi pomenirile ulterioare. Fiind o persoană tânără,
multe persoane au participat la aceste ritualuri, astfel încât sumele sunt credibile.
2) Cuantumul daunelor morale se impune a fi majorat, moartea victimei, producând
un şoc şi o traumă psihică majoră, atât pentru fiu, care era student la acel moment, cât şi pentru
celelalte rude ale victimei, aspecte ce rezultă din depoziţiile martorilor audiaţi
Au solicitat cheltuieli de judecată.
Pârâta SC CA SA a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului exagerat al daunelor
morale acordate reclamantului TV.
Au apreciat că rolul daunelor morale nu este de a acoperi integral pierderea (ceea ce
nu este posibil), ci de a contribui la reechilibrarea stării şi mediului personal şi familial al
rudelor victimei.
Raportat la Ghidul practic pentru soluţionarea daunelor morale şi la practica altor
instanţe, consideră pârâta că suma acordată este exagerată.
Prin decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins ca
nefondate ambele apeluri, din următoarele considerente:
1). Primul motiv de apel, vizând cuantumul daunelor materiale, nu poate fi primit.
Art. 26 din Normele anexă la Ordinul C.S.A. 14/2011 invocat de apelantul PR în sprijinul
ipotezei conform căreia prejudiciul său material poate fi dovedit prin orice mijloc de probă este
cuprins în Partea I/ Partea Generală a Normelor CSA – ce reglementează generic toate cazurile
de daună şi toate categoriile de păgubiţi care pot cere dezdăunări ca urmare a unui accident rutier
(inclusiv, spre exemplu, situaţia unor prejudicii survenite exclusiv la un autoturism avariat în
accident, unde, pe lângă înscrisurile justificative de plată, legea mai admite şi proba cu expertiză
tehnică auto).
Prin derogare de la aceste dispoziţii generale, prin dispoziţiile legislaţiei speciale în
materia asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi
suportate de un asigurator RCA în cazul producerii riscului asigurat (accidentul de circulaţie), cât
şi condiţiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform prevederilor art. 49 pct. 2 din
Normele puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011:
„ La stabilirea despăgubirilor… se au în vedere următoarele:
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele
efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu
documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se
face înmormântarea”.
În concluzie, pentru dovedirea daunelor materiale, reclamantul avea obligaţia să
depună la dosar înscrisuri justificative de plată (facturi, chitanţe, bonuri, etc.) din care să rezulte
indubitabil existenţa prejudiciului material reclamat şi legătura de cauzalitate dintre acesta şi
fapta ilicită, textul de lege mai sus menţionat neadmiţând o altă modalitate de stabilire a acestor
categorii de despăgubiri.
Din aceste considerente, în mod corect, instanţa a acordat numai sume de 3414,82 lei
fiului şi 657 lei reclamantei LD, probată cu documente justificative şi nu a ţinut cont de
depoziţia martorei PM.
2. Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea au fost corect
individualizate, sub acest aspect toate apelurile fiind nefondate, inclusiv apelul declarat de
pârâtă.
Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se
stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se determină pe baza
evaluării instanţei de judecată. Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc
personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea
corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Chiar dacă
este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial
include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi:
consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale
lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute
consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională
şi socială.
În cazul decesului unui membru al familiei ca urmare a unui accident de circulaţie, la
evaluarea despăgubirilor cuvenite rudelor acestuia cu titlu de daune morale, în scopul de a nu fi
una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să se ţină
seama nu numai de gradul de rudenie dintre persoana decedată şi reclamant şi de legăturile de
afecţiune dintre respectivele persoane, ci şi de împrejurarea că acordarea unor sume de bani cu
titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina
suferinţa psihică şi nici să conducă la îmbogăţirea fără just temei a persoanelor îndreptăţite la
reparaţie.
Se poate afirma că există o prezumţie absolută a unei strânse legături afective între
victima accidentului şi copii sau fraţi, aşa cum rezultă şi din Rezoluţia nr. 75-7 a Comitetului de
Miniştrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de aceştia este inestimabil şi nu
poate fi evaluat în concret şi reparat pecuniar, prin acordarea unor despăgubiri băneşti, rudele
decedatului putându-se distanţa de grijile financiare cotidiene şi obţine un climat plăcut în cămin
şi satisfacţii de ordin moral, susceptibile de a le alina suferinţele incontestabile.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale trebuie să se urmărească ca acestea să nu
aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condiţiile de viaţă ale
reclamanţilor prin procurarea unor satisfacţii morale, urmând a se avea în vedere şi gravitatea
faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă al persoanei.
Este fără putinţă de tăgadă că reclamanţii au suferit traume psihice accentuate, ca
urmare a accidentului rutier în care a decedat un membru al familiei lor. Suferinţa reclamanţilor
generată de pierderea fratelui a determinat şi o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii
cotidiene, prin menţinerea unei traume psihice cu caracter de permanenţă, astfel că sumele de
bani acordate trebuie să le ofere satisfacţii compensatorii în măsură a le uşura reala condiţie
morală, mai ales că situaţia anterioară este imposibil de restabilit. Dar, cu toate acestea, se
impune menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate, care, deşi nu pot fi
cuantificate, trebuie cel puţin estimate, raportat la criteriile mai sus indicate, şi sarcina impusă
societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.
Tocmai de aceea, Tribunalul, ţinând seama şi de practica judiciară relevantă depusă la
dosar de părţi, a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor morale la câte 30.000 lei către
fiecare dintre fraţii victimei LD, LA şi IG.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă
în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei,
relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulaţie,
respectiv rudele persoanelor decedate, precum şi la consecinţele nefaste pe care acel accident le-a
avut cu privire la viaţa lor particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele
administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudenţa naţională, cât şi hotărârile
Curţii de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de
despăgubiri şi, respectiv, pot evidenţia limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar faţă de
argumentele prezentate mai sus instanţa de control judiciar apreciază că sumele acordate de
judecătorul fondului fiului victimei cu acest titlu respectă jurisprudenţa invocată.
În concluzie, raportat la şocul emoţional provocat fiului victimei, la strânsa legătură
pe care reclamantul o avea cu mama, la faptul că era student la momentul decesului şi avea
nevoie mai mult ca oricând de sprijinul moral şi material al părinţilor, Curtea apreciază că suma
de 300.000 lei acordată reclamantului e de natură să amelioreze condiţiile de viaţă ale acestuia,
prin procurarea unei minime satisfacţii morale.
SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
1.Titlu: Imposibilitatea acordării de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 290/2003, pentru

succesorii persoanelor refugiate din Basarabia sau Bucovina de Nord în România, în cazul în
care unul din autorii solicitanţilor ori unul (sau mai mulţi) din succesorii acestor autori au rămas
în teritoriile din Basarabia şi Bucovina de Nord după ocuparea de către armata rusă, putând
beneficia în continuare de proprietatea şi folosinţa bunurilor.
Cuprins pe materii: Contencios administrativ. Contestaţie decizie emisă de A.N.R.P. în temeiul
Legii nr. 290/2003. Dovada refugiului. Dovada proprietăţii.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 290/2003, HG 1120/2006.
Rezumat: Instanţa reţine că, în practica autorităţilor publice implicate în procesul de
despăgubire conform Legii nr. 290/2003 şi a instanţelor de contencios administrativ investite cu
controlul de legalitate a actelor emise de aceste autorităţi, s-a cristalizat practica conform
căreia nu există drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanţilor ori unul (sau
mai mulţi) din succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia şi Bucovina de
Nord după ocuparea de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea şi
folosinţa bunurilor.
În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a
bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acţiune în
revendicare sau în despăgubire, conform legislaţiei din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei
sau proprietăţii bunurilor nu este cauzată, în această situaţie, de fapte izvorâte din retragerea
armatei române şi din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reţinut şi
faptul că succesorii au posibilitatea de a acţiona împotriva moştenitorilor rămaşi în aceste
teritorii pentru recunoaşterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În cauza de faţă, din răspunsurile nr. …/2008 şi nr. …7/2008 emise de Primăria
localităţii H. din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. şi S.A. locuieşte în
Ucraina chiar la adresa din str. C. nr. 55 din localitatea H., unde se afla casa părintească
deţinută de autori și pentru care reclamanţii-intimaţi solicită despăgubiri. Aşadar, numita M.M.
nu s-a refugiat în România, ci a rămas în Ucraina.
Aşadar, în prezenta cauză, reclamanţii-intimaţi nu au dreptul la despăgubiri, conform
Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. şi S.A.
Decizia nr. 1832 din 20.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa nr. 184/Fca/10.03.2015, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.

2509/113/2014, a fost admisă contestaţia formulată de contestatorii S.D. şi S.G., în contradictoriu
cu intimata A.N.R.P. - Direcţia pentru Aplicarea Tratatelor Internaţionale şi intimata Comisia
Judeteană B. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., s-a dispus anularea
deciziei nr. /...07.2014 emisă de A.N.R.P. şi a hotărârii nr. /...02.2011 a Comisiei Judeţene pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. şi a fost obligată pârâta Comisia Judeţeană
pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 de pe lângă Prefectura B. să evalueze despăgubirile cuvenite
reclamanţilor pentru suprafaţa de teren arabil 16 ha şi 38 ari şi păşune 0,78 ha, precum şi pentru
casă, curte - 0,18 ha, staul de vite, şopron, magazie pentru cereale şi animale domestice, 1 cal şi
un porc.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, pârâta A.N.R.P., prin
reprezentant legal, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că refugiul autorilor nu a fost dovedit. Pentru autoarea S.A.
lipseşte orice act doveditor emis de autorităţile române. Mai mult, una din fiicele autorilor,
numita M.M., precum și tatăl autorului, numitul S.V., au rămas în Ucraina, continuând să
folosească bunurile.
În drept, a invocat disp. art. 488 pct. 8, 483 C.pr.civ.
În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
De asemenea, a formulat recurs, în termen legal, și pârâta Comisia Judeteană B. pentru
Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Prefecturii B., prin reprezentant legal, criticând-o ca
fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că instanța nu a stabilit întinderea bunurilor imobile ce ar fi
aparținut în anul 1944 autorilor indicați. De asemenea, una din fiicele autorilor, numita M.M., a
rămas în Ucraina, continuând să folosească bunurile.
În drept, a invocat disp. art. 483 C.pr.civ., Legii nr. 290/2003, HG 1120/2006.
Legal citaţi, intimaţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea
recursurilor ca nefondate.
În apărare, au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Instanţa de recurs a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că
recursurile sunt întemeiate şi se impun a fi admise, având în vedere următoarele considerente:
În ce priveşte motivele de recurs aplicabile, Curtea constată că motivele invocate de
recurente se încadrează în cazul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ., referitor la
nerespectarea prin hotărârea pronunţată a normelor de drept material.
Instanţa reţine că, în practica autorităţilor publice implicate în procesul de despăgubire
conform Legii nr. 290/2003 şi a instanţelor de contencios administrativ investite cu controlul de
legalitate a actelor emise de aceste autorităţi, s-a cristalizat practica conform căreia nu există
drept de despăgubire în cazul în care unul din autorii solicitanţilor ori unul (sau mai mulţi) din
succesorii acestor autori au rămas în teritoriile din Basarabia şi Bucovina de Nord după ocuparea
de către armata rusă, putând beneficia în continuare de proprietatea şi folosinţa bunurilor.
În aceste cazuri, s-a considerat că succesorii autorilor au rămas în posesia efectivă a
bunurilor, iar în cazul în care au pierdut posesia, au dreptul de a promova acţiune în revendicare
sau în despăgubire, conform legislaţiei din Ucraina. O eventuală pierdere a posesiei sau
proprietăţii bunurilor nu este cauzată, în această situaţie, de fapte izvorâte din retragerea armatei
române şi din ocuparea teritoriilor de către fosta U.R.S.S. De asemenea, s-a reţinut şi faptul că
succesorii au posibilitatea de a acţiona împotriva moştenitorilor rămaşi în aceste teritorii pentru
recunoaşterea cotei-părți din dreptul de proprietate asupra bunurilor.
În cauza de faţă, din răspunsurile nr. /2008 şi nr. /2008 emise de Primăria localităţii H.
(fostă S.) din Ucraina, reiese că numita M.M., fiica autorilor S.V.T. şi S.A. locuieşte în Ucraina
chiar la adresa din str. C. nr. din localitatea H., unde se afla casa părintească deţinută de autori și
pentru care reclamanţii-intimaţi solicită despăgubiri. Aşadar, numita M.M. nu s-a refugiat în
România, ci a rămas în Ucraina.
De asemenea, prin decizia nr. 1428/08.09.2015 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în
dosarul nr. 2365/113/2014, s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că şi numitul S.V., tatăl
autorului S.V.T. a rămas în teritoriul basarabean ocupat de fosta U.R.S.S., după retragerea
armatei române.
Aşadar, în prezenta cauză, reclamanţii-intimaţi nu au dreptul la despăgubiri, conform
Legii nr. 290/2003, de pe urma autorilor S.V.T. şi S.A.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită,
în condiţiile şi pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiinţarea unei hotărâri
judecătoreşti pronunţate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că
prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa în tot sentinţa recurată
şi, în rejudecare, va respinge cererea ca nefondată.
2.Titlu: Aplicarea condiţiilor de dobândire a calităţii de avocat definitiv fără susţinerea

examenului de definitivat prevăzute de Legea nr. 51/1995 la momentul primirii în profesia de
avocat, nu a condiţiilor introduse ulterior, valabile în momentul în care reclamanta a solicitat
constatarea încetării stării de incompatibilitate şi trecerea pe tabloul avocaţilor activi.
Cuprins pe materii: Statutul profesiei de avocat. Primirea în profesie. Dobândirea calităţii de
avocat definitiv.
Legislaţie relevantă: Legea nr. 51/1995.
Rezumat: Conform art. 19 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare în data de
18.12.2008, dobândea calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 din
Lege, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în
avocatură. Cei care nu îndeplineau condiţiile de vechime în profesiile anterioare erau obligaţi
să susţină examenul de definitivare în avocatură.
Aşadar, la momentul la care rezultatele examenului de primire în profesie au fost
validate, reclamanta avea dreptul să fie primită în profesie ca avocat definitiv, deoarece fusese
definitivată în funcţia juridică de grefier pe care o exercitase înainte de primirea în avocatură.
Dispoziţiile legale care reglementau dobândirea calităţii de avocat definitiv fără
susţinerea examenului de definitivat au fost modificate ulterior, prin Legea nr. 270/2010,
publicată în Monitorul oficial al României nr. 872/28.12.2010.
Instanţa reţine că dispoziţiile legale care reglementează calitatea de avocat pe care
reclamanta o dobândeşte după primirea în profesie sunt cele existente în momentul validării
concursului de primire în profesia de avocat, nu cele de la un moment ulterior, la care
reclamanta solicită încetarea calităţii de avocat suspendat şi înscrierea pe tabloul avocaţilor
activi. A reţine în sens contrar echivalează cu aplicarea retroactivă a dispoziţiilor introduse prin
Legea nr. 270/2010, fapt ce încalcă principiul neretroactivităţii legii, consfinţit de art. 15 alin. 2
din Constituţie. La momentul finalizării examenului de primire în profesie, reclamanta trebuia
înscrisă pe Tabloul avocaţilor incompatibili (deoarece desfăşura activitatea incompatibilă de
grefier, la care nu dorea încă să renunţe), însă cu calitatea de avocat definitiv, deoarece era
definitivată în funcţia juridică anterioară de grefier.
Sentinţa nr. 258/F din 27.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 642/44/2015, pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta
M.R.V., prin reprezentant convenţional, a formulat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul B., prin
reprezentant legal şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin reprezentant legal,
acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. /...10.2014 emisă de Baroul B. şi a Deciziei nr.
/...03.2015 emisă de Consiliul U.N.B.R., constatarea faptului că reclamanta îndeplineşte
condiţiile pentru înscrierea ca avocat definitiv, obligarea Baroului B. la înscrierea pe Tabloul
avocaţilor definitivi, obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de daune morale şi
obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a precizat că, în fapt, reclamanta a promovat examenul de primire în profesia
de avocat, Sesiunea Decembrie 2008, examen organizat în baza Hotărârii nr. … a Consiliului
U.N.B.R. din 27.09.2008.
Această hotărâre nu a diferenţiat la acea dată un examen special pentru primirea în
profesie ca avocat definitiv şi separat pentru primirea în profesia de avocat stagiar, examenul
fiind unul unic, de primire în profesie.
La acea dată, potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (în formă în vigoare la data
susţinerii examenului de primire în profesie), dobândeşte calitatea de avocat definitiv, cel înscris
în profesie în condiţiile art. 16 alin. 2, dacă a fost definitivat într-o funcţie juridică pe care a
exercitat-o înainte de primirea în avocatură.
Potrivit art. 281 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, persoana care anterior primirii în
profesie a fost definitivată în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în profesia
de avocat, dobândeşte potrivit art.19 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, calitatea de avocat
definitiv.
De altfel, şi la acest moment, potrivit art. 20 alin. 5 din Legea nr. 51/1995 actualizată,
prevăd că „Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data
susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror,
notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândeşte calitatea de avocat
definitiv, fără susţinerea examenului de definitivare prevăzut la alin. (1), cu condiţia promovării
examenului de definitivat în profesia din care provine.”
Textul face referire la noţiunea de ,,dobândeşte” şi nu la ,,poate dobândi”, pentru a lăsa la
latitudinea Consiliului Baroului sau a Consiliului U.N.B.R. dobândirea sau nu fără examen a
calităţii de avocat definitiv.
Face precizarea că anterior promovării examenului de primire în profesia de avocat, am
funcţionat ca şi grefier cu studii superioare, în cadrul Judecătoriei B., susţinând examenul de
definitivat în aceasta funcţie.
A solicitat Baroului B. înscrierea ca şi avocat definitiv, arătând că potrivit art. 86 alin. 1
din Legea nr. 303/2004, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei este asimilat
magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei şi că potrivit art. 70 din Legea nr. 567/2004 privind
statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, grefierii cu studii
superioare beneficiază de vechime în specialitate juridică pe perioada în care îşi desfăşoară
această activitate. Prin Hotărârea nr. /7.10.2014 a Baroului B., i-a fost respinsă cererea,
susţinându-se că funcţia de grefier deţinută nu se regăseşte în cele expres prevăzute de
dispoziţiile legale şi statutare, care reglementează înscrierea ca avocat definitiv.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie la Consiliul U.N.B.R., iar prin Decizia
nr. /..03.2015, i s-a respins contestaţia, susţinându-se că prevederile art. 19 alin. 2 şi ale art. 16
alin. 2 la care a făcut referire au fost abrogate şi nu mai au aplicabilitate în prezent, precum şi
faptul că prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 51/1995, au aplicabilitate restrânsă şi nu se
referă şi la funcţia de grefier.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 20 alin. 5 Legea nr. 51/1995, art.
148, 194 Cod procedură civilă.
Legal citat, pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin reprezentant legal, a
formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin (5) din statutul profesiei de
avocat cel primit în profesia de avocat va fi înscris în Tabloul avocaţilor prin decizia emisă de
consiliul baroului cu respectarea dispoziţiilor art. 19, 20 şi 21 din Lege.
Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanta nu se regăseşte între situaţiile
menţionate în lege, atât decizia Baroului B. cât şi Hotărârea Consiliului U.N.B.R sunt legale.
Solicitarea reclamantei de a i se plăti daune morale trebuie respinsă, motivat de faptul că
în toată această perioadă 2008 (data promovării examenului de primire în profesie - data
formulării cererii de trecere pe tabloul avocaţilor definitivi) - 2014, după cum se menţionează în
cererea de chemare în judecată a desfăşurat activitate avocaţială, nefiind împiedicată de nimic a
participa la examenul de definitivare.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, pârâtul Baroul B., prin reprezentant convenţional, a formulat întâmpinare în
cauză prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. A solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că enumerarea prevăzută de art. 20 alin. 5, 6 şi 7 din Legea nr.
51/1995, care este o enumerare cu caracter limitativ şi nu exemplificativ, nu menţionează şi
funcţia de grefier cu studii superioare, pe care a exercitat-o reclamanta M.V. la Judecătoria B.
pentru ca pârâta Baroul B., să-i admită cererea de dobândirea calităţii de avocat definitiv.
Faptul că prin art. 86 din Legea nr. 303/2004 s-a recunoscut ca vechime în muncă în
magistratură funcţia de grefier cu studii superioare nu echivalează cu exercitarea efectivă a unei
profesii juridice.
După cum se cunoaşte, funcţia de grefier este o funcţie auxiliară sistemului juridic şi nu
echivalează cu exercitarea unei funcţii juridice efective.
Legiuitorul a avut în vedere la momentul enumerării limitative a funcţiilor exercitate de o
persoană să poată dobândi calitatea de avocat definitiv, doar funcţiile juridice care implică o
activitate juridică efectivă şi nu funcţiile exercitate de personalul auxiliar din sistemul judiciar,
cum este şi cazul reclamantei din prezenta speţă.
Prin urmare, considerăm că pârâta Baroul B. a aplicat, în mod corect şi legal, legea, în
sensul că, atâta timp cât art. 20 alin. 5, 6 şi 7 din Legea nr. 51/1995, nu prevede expres că funcţia
de grefier cu studii superioare dobândeşte calitatea de avocat definitiv, nu avea cum să-i admită
cererea de dobândirea calităţii de avocat definitiv.
De asemenea, nu se poate considera că Decizia nr. /1 din ...09.2010, emisă de Consiliul
Baroului B. sau Hotărârea nr. din ...10.2014, emisă de Baroul B. nu a fost dată cu caracter
discriminatoriu, întrucât nu mai există vreo Hotărâre sau Decizie a pârâtei Baroului B. prin care
s-a recunoscut unei alte persoane calitatea de avocat definitiv în baza deţinerii funcţiei de grefier
cu studii superioare, timp de 5 ani neîntrerupţi şi reclamantei nu i-a fost recunoscut această
calitate, făcându-se o diferenţă în aplicarea legii cu privire la persoane diferite.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 205, 206 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 5, 6, 7
Legea nr. 51/1995.
La termenul de judecată din 12.10.2015, reclamanta a arătat că renunţă la acordarea
daunelor morale şi că nu mai solicită cheltuielile de judecată.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel constată
următoarele:
Reclamanta s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea decembrie
2008, organizat în baza Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. /...09.2008. Aceasta a promovat
examenul, conform Deciziei nr. / /...12.2008 a Consiliului Baroului B.. Ea a fost primită în
profesie, însă a fost înscrisă pe Tabloul avocaţilor stagiari din Baroul B. abia în data de
18.10.2010, prin Decizia nr. /1/...08.2010 a Consiliului Baroului B..
Perioada de timp scursă între data susţinerii examenului de primire în profesie (decembrie
2008) şi data înregistrării în Tabloul avocaţilor stagiari cu drept de practică (18.10.2010) a fost
determinată de faptul că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea, atât înainte de susţinerea
concursului, cât şi după până în data de 18.10.2010, ca grefier în cadrul Judecătoriei B., funcţie
incompatibilă cu cea de avocat. După ce a încetat activitatea de grefier, reclamanta a solicitat
înscrierea pe Tabloul avocaţilor, pentru a putea profesa ca avocat.
Potrivit art. 16 Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data validării examenului de
primire în profesia de avocat (18.12.2008), primirea în profesia avocat se obţinea pe baza unui
examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei.
Conform art. 19 alin. 2 şi 3 din acelaşi act normativ, în forma în vigoare în data de
18.12.2008, dobândea calitatea de avocat definitiv cel înscris în profesie în condiţiile art. 16 din
Lege, dacă a fost definitivat în funcţia juridică pe care a exercitat-o înainte de primirea în
avocatură. Cei care nu îndeplineau condiţiile de vechime în profesiile anterioare erau obligaţi să
susţină examenul de definitivare în avocatură.
Aşadar, la momentul la care rezultate examenului de primire în profesie au fost validate,
reclamanta avea dreptul să fie primită în profesie ca avocat definitiv, deoarece fusese definitivată
în funcţia juridică de grefier pe care o exercitase înainte de primirea în avocatură.
Dispoziţiile legale care reglementau dobândirea calităţii de avocat definitiv fără
susţinerea examenului de definitivat au fost modificate prin Legea nr. 270/2010, publicată în
Monitorul oficial al României nr. /28.12.2010. Acest act normativ a modificat art. 19 Legea nr.
51/1995, stabilind că dobândeşte calitatea de avocat definitiv, fără susţinerea examenului de
definitivare cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat şi care până la data
susţinerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror,
notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani (alin. 5), cel care a promovat
examenul de intrare în profesia de avocat şi care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în
aparatul Parlamentului, Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale,
Avocatului Poporului, Curţii de Conturi şi Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupţi (alin.
6) şi cel care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte de
consiliu judeţean sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte la cerere calitatea de avocat
definitiv (alin. 7).
În prezent, aceste dispoziţii se regăsesc în cuprinsul art. 20 alin. 5-7 Legea nr. 51/1995,
actul normativ suferind mai multe republicări.
Instanţa reţine că dispoziţiile legale care reglementează calitatea de avocat pe care
reclamanta o dobândeşte după primirea în profesie sunt cele existente în momentul validării
concursului de primire în profesia de avocat, nu cele de la un moment ulterior, la care reclamanta
solicită încetarea calităţii de avocat suspendat şi înscrierea pe tabloul avocaţilor activi.
A reţine în sens contrar echivalează cu aplicarea retroactivă a dispoziţiilor introduse prin
Legea nr. 270/2010, fapt ce încalcă principiul neretroactivităţii legii, consfinţit de art. 15 alin. 2
din Constituţie.
La momentul finalizării examenului de primire în profesie, reclamanta trebuia înscrisă pe
Tabloul avocaţilor incompatibili (deoarece desfăşura activitatea incompatibilă de grefier, la care
nu dorea încă să renunţe), însă cu calitatea de avocat definitiv, deoarece era definitivată în
funcţia juridică anterioară de grefier.
Instanţa reţine că examenul de primire în profesie este unul singur, problema dobândirii
calităţii de avocat definitiv sau stagiar fiind una ulterioară. Aşadar, reclamanta nu trebuia să
promoveze un examen de primire în profesie diferit ca să poată fi înscrisă direct cu calitatea de
avocat definitiv.
Reclamanta a fost înscrisă pe Tabloul avocaţilor stagiari prin Decizia nr. / /...08.2010 a
Consiliului Baroului B.. Înscrierea ca avocat activ s-a făcut la solicitarea reclamantei, care a
renunţat între timp la activitatea de grefier. În acest moment, Consiliul Baroului ar fi trebuit de
fapt să constate că reclamanta a trecut din calitatea de avocat incompatibil în cea de avocat activ
şi să îi recunoască calitatea de avocat definitiv activ, conform dispoziţiilor Legii nr. 51/1995 în
vigoare la data validării concursului de primire în profesie (18.12.2008).
Faptul că reclamanta nu a contestat această decizie a Baroului B. nu o face să decadă din
dreptul de a cere constatarea calităţii sale de avocat definitiv printr-o acţiune ulterioară, deoarece
solicitarea reclamantei adresată Baroului B. a vizat în principal încetarea incompatibilităţii şi
dobândirea calităţii de avocat activ, nu dobândirea calităţii de avocat definitiv. Situaţia
reclamantei care a fost definitivată în profesia juridică anterioară şi care avea dreptul de a i se
constata calitatea de avocat definitiv subzistă şi după emiterea Deciziei nr. / /...08.2010 a
Consiliului Baroului B.
Pentru aceste motive, Curtea va admite cererea, va anula Hotărârea nr. /...10.2014, emisă
de Consiliul Baroului B. şi Decizia nr. /...03.2015, emisă de Consiliul UNBR, va constata că
reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru dobândirea calităţii de avocat definitiv şi va obliga
pârâtul Baroul B., să procedeze la înscrierea reclamantei pe Tabloul avocaţilor definitivi.
3. Titlu: Inaplicabilitatea Deciziei nr. 397 din 03.07.2014 a Curţii Constituţionale înainte de
publicarea în Monitorul oficial al României, în ce priveşte căile de atac ce pot fi promovate
împotriva unei rezoluţii de clasare emise de Inspecţia Judiciară în temeiul art. 45 alin. 4 lit. b
Legea nr. 317/2004.
Cuprins pe materii: Statutul magistratului. Rezoluţie a Inspecţiei Judiciare în procedura de
cercetare disciplinară. Căi de atac.
Legislaţie relevantă: art. 45 alin. 4 lit. b, art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004.
Rezumat: În data de ...06.2014, reclamantul a formulat o cerere, intitulată „plângere
prealabilă”, prin care a contestat Rezoluţia din ...04.2014 emisă de Inspecţia Judiciară în
dosarul nr…., arătând că nu este mulţumit de modul cum a fost soluţionată sesizarea
disciplinară pe care a formulat-o. Prin răspunsul formulat în data de 01.07.2014, Inspecţia
Judiciară a constatat că aspectele sesizate de reclamant au fost deja verificate prin Rezoluţia din
...04.2014 şi a dispus arhivarea memoriului, conform art. 17 alin. 2 şi 3 din Regulamentul
privind normele de efectuare a lucrărilor de către Inspecţia Judiciară.
Reclamantul contestă modul cum a fost soluţionată cererea sa din 30.04.2014,
arătând că cererea sa nu este un memoriu, ci o plângere prealabilă în sensul art. 7 Legea nr.
554/2004 care trebuia soluţionată potrivit procedurii prevăzute de această lege.
Conform art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar poate dispune,
prin rezoluţie scrisă şi motivată clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu
conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt
care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b din Lege;
rezoluţia de clasare este definitivă.
Prin Decizia nr. 397 din 03.07.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.
529/16.07.2014, Curtea Constituţională, în urma admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate
invocate, a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47
alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit.
b din aceeaşi lege. Curtea reţine că Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul
Oficial al României după data la care reclamantul a formulat cererea sa intitulată „plângere
prealabilă” (…06.2014) şi după data la care Inspecţia Judiciară a emis răspunsul prin care s-a
comunicat arhivarea cererii (01.07.2014).
La momentul la care a fost soluţionată cererea din ...06.2014 formulată de reclamant,
nu numai că Decizia Curţii Constituţionale nu fusese publicată în Monitorul Oficial, dar aceasta
nu fusese nici pronunţată. Aşadar, cum rezoluţia de clasare era definitivă la momentul emiterii
ei, potrivit art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, soluţia Inspecţiei Judiciare de arhivare a
cererii reclamantului (de neexaminare a cererii pe fond) este legală şi temeinică.
Sentinţa nr. 259 din 28.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată sub nr. 8/44/2015 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamantul
B.V., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, prin reprezentant legal-inspector
şef:
- să fie obligată pârâta, la soluţionarea plângerii prealabile, ce i-a fost adresată, la data de
.06.2014, cu scrisoarea recomandată nr. , în cadrul şi procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr.
554/2004, dar şi cu comunicarea modului de soluţionare aferent;
- să se constate, că respectiva plângere prealabilă, din …06.2014, nu a fost soluţionată, prin cele
transmise şi dispuse, prin adresa nr. /IJ/ /DIP/2014 din ...07.2014, în cadrul cerut şi indicat, al art.
7 din Legea nr. 554/2004, dar şi că această plângere nici nu are aparenţa şi sensul, unui nou
memoriu, cu privire la actul administrativ contestat, respectiv, rezoluţia din ...04.2014;
- să se constate şi nulitatea actului administrativ, de pronunţare a pârâtei, în raport cu un nou
memoriu, inexistent, ca şi nulitatea măsurii de arhivare, a respectivului memoriu, prin aplicarea
şi invocarea nelegală, a prevederilor art. 17 al. 2 şi 3 din Regulamentul privind normele de
efectuare a lucrărilor de către Inspecţia Judiciară;
- instanţa să se pronunţe şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative, de recalificare a
plângerii prealabile din ...06.2014, în memoriu, dar şi de aplicare a măsurilor de arhivare;
În motivare, a arătat că în termenul legal şi motivat, a formulat şi a depus, cu scrisoarea
recomandată nr. /...06.2014, la Inspecţia Judiciară, o plângere prealabilă, motivată, împotriva
actelor şi măsurilor administrative nelegale, rezultate prin elaborarea, aprobarea, emiterea şi
transmiterea Rezoluţiei din 30.04.2014, plângere prealabilă, având ca temei legal, expres invocat,
prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, aşa cum rezultă şi din conţinutul copiei certificate,
atașată acţiunii.
În acest context, unitatea pârâtă avea obligaţia de soluţionare corespunzătoare, la sensul şi
la obiectul cerut, în cadrul procedural şi al termenului aferent, art. 7 din Legea nr. 554/2004,
obligaţie care nu s-a vrut a se respecta, practic refuzându-se soluţionarea plângerii prealabile, în
mod nelegal şi nejustificat, aşa cum rezultă, cu evidenţă, din chiar conţinutul adresei nr. /ÎJ/
/DIP/2014 din ...07.2014, de asemenea, ataşată, în copie certificată.
Astfel, a considerat că plângerea prealabilă din 17.06.2014, nu numai că a fost calificată,
nejustificat, a fi un nou memoriu, cu privire la aspecte deja verificate, legate de Rezoluţia din
30.04.2014, dar mai mult, ca o consecinţă a acestei nelegalităţi, a ajuns a se face şi aplicabilitatea
nejustificată a prevederilor art. 17 al. 2 şi 3 din Regulament, pentru a se dispune clasarea,
memoriului.
Aşa s-a ajuns, ca unitatea pârâtă, să se pronunţe şi să dispună măsuri administrative, de
recalificare a plângerii prealabile, în „memoriu”, dar şi ulterior, de clasare, a unui memoriu
inexistent, în timp ce plângerea prealabilă, din 17.06.2014, a rămas nesoluţionată, în cadrul
prevăzut de Legea nr. 554/2004, fiind inadmisibil, a se interzice dreptul de contestare, a unor
acte administrative apreciate ca fiind nelegale, dar şi de a obţine o soluţie la această contestare.
În drept, a invocat disp. art.1, 7, 8, 18 Legea nr. 554/2004.
În susţinere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.
Legal citată, pârâta Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat
respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, a arătat că prin decizia nr. /...07.2014 pronunţată de Curtea Constituţională
în dosarul nr. /D/2013, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate ridicată de G.E.C., în
dosarul nr. 2821/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti – secţia a VIII-a contencios administrativ şi
fiscal şi s-a constatat că sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin.
1 lit. b din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituţională
în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.
Decizia pronunţată de Curtea Constituţională a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 529
din 16.07.2014.
Pe cale de consecinţă, susţinerile reclamantului, conform cărora sesizarea acestuia a fost
„recalificată nejustificat” din plângere prealabilă în „memoriu”, nu au putut fi primite, întrucât la
data la care a fost înregistrată noua sesizare (20.06.2014), nu erau incidente prevederile art. 7
alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezoluţia de clasare fiind expres
calificată de Legea specială nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată,
ca definitivă.
Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţia instituțională de a examina şi de a soluţiona
sesizarea formulată de petentul B.V., iar răspunsul formulat şi comunicat de către inspectorul
judiciar din cadrul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori cu respectarea prevederilor
legale nu poate fi interpretat ca un refuz de soluţionare cerere, în accepţiunea art. 2 alin. 1 lit. i
din Legea nr. 554/2004.
În drept, a invocat disp. art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 45-47 Legea nr. 317/2004.
Instanţa a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri. Instanţa a respins proba
cu interogatoriul pârâtei şi cererea de depunere a celorlalte documente solicitate de reclamant,
deoarece a considerat că este lămurită în raport de materialul probator existent la dosar.
Instanţa a introdus în cauză, în temeiul art. 161 Legea nr. 554/2004, pe numita P.G.
De asemenea, instanţa a respins excepţia lipsei de interes a pârâtei P.G., invocată de
reclamant, deoarece a apreciat că se impune introducerea în cauză a magistratului în calitate de
destinatar al actului emis, în cazul în care urma să constate caracterul de act administrativ al
documentului contestat.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel reţine
următoarele:
În data de 06.01.2014, reclamantul a depus la sediul DNA – Serviciul Teritorial G. o
sesizare cu privire la săvârşirea de către numita P.G., procuror în cadrul acestui serviciu, a unor
abateri disciplinare în legătură cu măsurile dispuse şi cu modul de redactare a Ordonanţei din
...03.2013 prin care a fost soluţionat dosarul penal nr. /P/201.., înregistrat pe rolul respectivei
unităţi de parchet.
Sesizarea a fost înaintată către Inspecţia Judiciară, care, prin Rezoluţia din ...04.2014
emisă în dosarul nr. /IJ/ /DIP/2014, a dispus, în urma verificărilor efectuate, clasarea sesizării
reclamantului, conform art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii.
În data de ...06.2014, reclamantul a formulat o cerere intitulată „plângere prealabilă”, prin
care a contestat Rezoluţia din 30.04.2014 emisă de Inspecţia Judiciară în dosarul nr. /IJ/
/DIP/2014, arătând că nu este mulţumit de modul cum a fost soluţionată sesizarea disciplinară pe
care a formulat-o.
Prin răspunsul formulat în data de ...07.2014, Inspecţia Judiciară a constatat că aspectele
sesizate de reclamant au fost deja verificate prin Rezoluţia din 17.06.2014 şi a dispus arhivarea
memoriului, conform art. 17 alin. 2 şi 3 din Regulamentul privind normele de efectuare a
lucrărilor de către Inspecţia Judiciară.
Reclamantul contestă modul cum a fost soluţionată cererea sa din 30.04.2014, arătând că
cererea sa nu este un memoriu, ci o plângere prealabilă în sensul art. 7 Legea nr. 554/2004 care
trebuia soluţionată potrivit procedurii prevăzute de această lege.
Potrivit art. 45 alin. 4 lit. b Legea nr. 317/2004, dacă în urma efectuării verificărilor
prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se
clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate
de sesizare.
Conform art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar poate dispune, prin
rezoluţie scrisă şi motivată clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine
datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a
determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. 4 lit. b din Lege; rezoluţia de
clasare este definitivă.
Prin Decizia nr. din 03.07.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. /...07.2014, Curtea
Constituţională, în urma admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate invocate, a constatat că
sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. 1 lit. b Legea nr.
317/2004 este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit. b din aceeaşi lege.
Curtea reţine că Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial al
României după data la care reclamantul a formulat cererea sa intitulată „plângere prealabilă”
(17.06.2014) şi după data la care Inspecţia Judiciară a emis răspunsul prin care s-a comunicat
arhivarea cererii (01.07.2014).
Potrivit art. 31 Legea nr. 47/1992 republicată, deciziile Curţii Constituţionale de admitere
a excepţiilor de neconstituţionalitate devin obligatorii începând cu data publicării lor în
Monitorul Oficial.
La momentul la care a fost soluţionată cererea din ...06.2014 formulată de reclamant, nu
numai că Decizia Curţii Constituţionale nu fusese publicată în Monitorul Oficial, dar aceasta nu
fusese nici pronunţată.
Aşadar, cum rezoluţia de clasare era definitivă la momentul emiterii ei, potrivit art. 47
alin. 1 lit. b Legea nr. 317/2004, soluţia Inspecţiei Judiciare de arhivare a cererii reclamantului
(de neexaminare a cererii pe fond) este legală şi temeinică.
Mai mult, nu numai această soluţie este justă, ci şi toate operaţiunile administrative şi/sau
tehnice prealabile efectuate de Inspecţia Judiciară.
În orice caz, soluţia pe fond dată de Inspecţia Judiciară este corectă, deoarece Ordonanţa
din 18.03.2013 a DNA – S.T. G. a fost menţinută prin Ordonanţa procurorului-şef din
12.09.2013 şi prin sentinţa penală nr. 47/20.02.2014 a Curţii de Apel Galaţi. Procurorul a reţinut
corect lipsa de culpă a magistraţilor în soluţionarea cauzei ce îl privea pe reclamant şi
corectitudinea modului în care a fost disjunsă cauza penală. Curtea mai reţine şi că „plângerea
prealabilă” a fost formulată de reclamant în data de 17.06.2014, cu depăşirea termenului de 30
zile calculat de la data comunicării Rezoluţiei din 30.04.2015 (09.05.2014).
Drept urmare, Curtea va respinge cererea reclamantului ca nefondată.
4.Titlu: Obligaţia debitoarei de a plăti accesoriile aferente debitelor fiscale principale în

intervalul dintre momentul în care tribunalul a dispus, în primă instanţă, deschiderea procedurii
insolvenţei împotriva debitoarei şi momentul în care curtea de apel a admis calea de atac
formulată şi a dispus respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.
Cuprins pe materii: Drept fiscal. Obligaţii accesorii.
Legislaţie relevantă: art. 1222 alin. 1 şi 2 C.pr.fisc.
Rezumat: Curtea reţine că, potrivit art. 1222 C.pr.fisc., pentru creanţele fiscale născute anterior
sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului,
începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de
întârziere (alin. 1). În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat
actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere
între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii
irevocabile a hotărârii de desfiinţare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus în Codul de procedură fiscală prin O.U.G. 39/2010,
aprobată prin Legea nr. 46/2011, aşadar, înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei de
către Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamantă datorează, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 –
16.01.2014, conform dispoziţiei legale menţionate.
Decizia nr. 2120 din 03.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa nr. 427/17.06.2015, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.

2974/91/2014, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta I.T. S.R.L., prin reprezentant
legal, în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. V., ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta I.T. S.R.L., prin
reprezentant convenţional, criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond a respins în mod nelegal prin încheierea
din 29.04.2015 cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă.
Această probă era necesară pentru a se stabili corectitudinea modului de calcul la sumelor
pretinse de organul fiscal.
Pe fond, a arătat că recurenta a figurat ca dizolvată în intervalul 05.09.2013 – 10.01.2014,
astfel că imputarea majorărilor şi penalităţilor este nelegală.
Nu a invocat niciun temei de drept.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
Instanţa de recurs a încuviinţat şi a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel apreciază că
recursul este neîntemeiat şi se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce priveşte motivul de recurs aplicabil, Curtea constată că motivele invocate de partea
recurentă se încadrează în cazurile de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C.pr.civ.,
referitoare la nerespectarea prin hotărârea pronunţată a normelor de drept material şi procesual.
Curtea reţine că, potrivit art. 1222 C.pr.fisc., pentru creanţele fiscale născute anterior sau
ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului,
începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de
întârziere (alin. 1). În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul
care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între
data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a
hotărârii de desfiinţare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus în Codul de procedură fiscală prin OUG 39/2010, aprobată
prin Legea nr. 46/2011, aşadar, înainte de data deschiderii procedurii insolvenţei de către
Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamantă datorează, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 – 16.01.2014,
conform dispoziţiei legale menţionate.
În ce priveşte respingerea probei prin raport de expertiză contabilă, Curtea reţine că
soluţia instanţei de fond este justă, deoarece calculul accesoriilor este relativ simplu de efectuat,
se regăseşte în anexa la decizia contestată şi este corect.
Aşadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă nu este întemeiat.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părţile sau Ministerul Public solicită,
în condiţiile şi pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiinţarea unei hotărâri
judecătoreşti pronunţate fără drept de apel sau în apel.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciază că
prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
SECŢIA PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI
ASIGURĂRI SOCIALE
1. Titlu: Dreptul muncii; Drept procesual civil

Cuprins pe materii: Perimarea acțiunii
Legislaţie relevantă: Art. 416 și urm. Cod procedură civilă
Rezumat: Art. 416 cod de procedură civilă prevede că orice cerere de chemare în judecată se
perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Fiind un
termen stabilit pe luni, calculul acestuia se face potrivit art. 181 alin. 1 pct. 3 Cod de procedură
civilă, considerându-se împlinit în ziua corespunzătoare din ultima lună. În cauză, judecata
dosarului a fost suspendată prin încheierea din 4.11.2014, în temeiul art. 242 Cod de procedură
civilă, ca urmare a culpei reclamanţilor, iar termenul de perimare se împlinea la data de
4.05.2015.
Perimarea intervine de drept şi, prin urmare, chiar dacă după împlinirea acestui termen
au fost efectuate acte de procedură, cum e repunerea pe rol dispusă la data de 11.06.2015, nimic
nu se opunea ca ulterior, la termenul de judecată din 10.09.2015, instanţa să constate că
intervenise perimarea.
În cauză, termenul de perimare a fost întrerupt. Codul de procedură civilă
reglementează, în art.417, întreruperea cursului perimării, prin îndeplinirea unui act, făcut în
vederea judecăţii procesului. Cererea de repunere pe rol formulată de reclamanţi la data de
10.03.2015, însoţită de copii ale unor hotărâri judecătoreşti, reprezintă un act de procedură al
cărui scop era judecarea procesului. Chiar dacă prin încheierea din 20 aprilie 2015, s-a respins
cererea de repunere pe rol, încheiere care nu a fost recurată, nu poate fi ignorat efectul
întreruptiv al termenului de perimare pe care îl are cererea de repunere pe rol.
Conduita procesuală a reclamanţilor de a nu depune toate înscrisurile invocate în
acţiune putea fi sancţionată în alte modalităţi procedurale: respingerea pe fond a solicitărilor
nedovedite sau aplicarea unei amenzi judiciare.
În consecinţă, faţă de acest act de procedură întocmit de reclamanţi, se constată că
termenul de perimare nu s-a împlinit, excepţia perimării fiind neîntemeiată.
Decizia civilă nr. 104 din 12.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 877/10.09.2015 Tribunalul Galaţi a admis excepţia perimării
cererii de chemare în judecată, excepţie invocată din oficiu.
A constatat perimată cauza privind pe reclamanţii D.N., ş.a. prin reprezentant legal S.L.E,
în contradictoriu cu pârâta G.P.P. NR…. GALAŢI.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, prin S.L.E., arătând că instanţa a
fost în eroare atunci când a constatat perimată cererea. La data de 10.03.2015, au depus
sentinţele solicitate într-un exemplar, la data de 05.05.2015 au depus al doilea exemplar, iar prin
memoriul depus la data de 26.05.2015 au depus precizări şi clarificări. La data de 11.06.2015,
instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol, moment în care suspendarea dispusă la data de
4.11.2014 a încetat. La data de 15.06.2015 a depus la registratura instanţei un exemplar al
precizărilor. Chiar dacă nu s-ar fi depus înscrisul, instanţa ar fi putut să dispună o nouă
suspendare sau ar fi putut respinge cererea pentru cele două sentinţe cu privire la care existau
neclarităţi.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Recursul este întemeiat.
Motivul de recurs invocat prin cererea de recurs, nerespectarea dispoziţiilor procedurale
referitoare la excepţia perimării, poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5
cod de procedură civilă, încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea
nulităţii.
Motivul prevăzut de art. 488 pct. 7, încălcarea autorităţii de lucru judecat, nu este incident
în cauză, întrucât presupune existenţa a două hotărâri prin care să se soluţioneze fondul
procesului sau să se statueze asupra unei excepţii.
Art. 416 cod de procedură civilă prevede că orice cerere de chemare în judecată se perimă
de drept dacă a rămas în nelucrare, din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Fiind un termen
stabilit pe luni, calculul acestuia se face potrivit art. 181 alin. 1 pct. 3 cod de procedură civilă,
considerându-se împlinit în ziua corespunzătoare din ultima lună. În cauză, judecata dosarului a
fost suspendată prin încheierea din 4.11.2014, în temeiul art. 242 cod de procedură civilă, ca
urmare a culpei reclamanţilor. Termenul de perimare se împlinea la data de 4.05.2015.
Perimarea intervine de drept şi, prin urmare, chiar dacă după împlinirea acestui termen au
fost efectuate acte de procedură, cum e repunerea pe rol dispusă la data de 11.06.2015, nimic nu
se opunea ca ulterior, la termenul de judecată din 10.09.2015, instanţa să constate că intervenise
perimarea.
Curtea reţine că, în cauză, termenul de perimare a fost întrerupt. Codul de procedură
civilă reglementează, în art.417, întreruperea cursului perimării, prin îndeplinirea unui act, făcut
în vederea judecăţii procesului. Cererea de repunere pe rol formulată de reclamanţi, prin S., la
data de 10.03.2015, însoţită de copii ale unor hotărâri judecătoreşti, reprezintă un act de
procedură al cărui scop era judecarea procesului. Chiar dacă prin încheierea din 20 aprilie 2015,
s-a respins cererea de repunere pe rol, încheiere care nu a fost recurată, nu poate fi ignorat efectul
întreruptiv al termenului de perimare pe care îl are cererea de repunere pe rol.
Conduita procesuală a reclamanţilor de a nu depune toate înscrisurile invocate în acţiune
putea fi sancţionată în alte modalităţi procedurale: respingerea pe fond a solicitărilor nedovedite
sau aplicarea unei amenzi judiciare.
În consecinţă, faţă de acest act de procedură întocmit de reclamanţi, se constată că
termenul de perimare nu s-a împlinit, excepţia perimării fiind neîntemeiată.
În baza art. 496 rap. la art. 488 pct. 5 cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul,
va casa sentinţa şi va dispune trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
2. Titlu: Dreptul muncii
Cuprins pe materii: Dreptul de dispoziție al părților. Rolul judecătorului în aflarea adevărului.
Apel incident
Legislaţie relevantă: art. 9 C.proc.civ., art. 22 C.proc.civ., art. 472 C.proc.civ.
Rezumat: Potrivit art. 9 din Codul civil ”(1) procesul civil poate fi pornit la cererea celui
interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a
unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public.
(2) obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”
Curtea constată că, prima instanţă nu a încălcat acest principiu, ci a analizat acţiunea
aşa cum a fost formulată şi s-a pronunţat în raport de toate susţinerile părţilor.
Potrivit art.22 alin. 2 Cod procedură civilă „judecătorul are îndatorirea să stăruie prin
toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe
baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unor hotărâri
temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt şi motivarea în drept pe care
părţile le invocă, judecătorul este în drept, să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să
pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept chiar dacă nu sunt
menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră
necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.”
Or, din actele dosarului rezultă că tocmai aceste dispoziţii legale prima instanţă le-a
urmărit şi le-a aplicat. Astfel din prima încheiere de şedinţă rezultă că prima instanţă,
examinând cuprinsul cererii de chemare în judecată a constatat că aceasta nu cuprinde
motivele de fapt corespunzătoare pretenţiilor formulate şi anume nu s-au indicat, prezentat şi
descris fapta, sau faptele săvârşite de fiecare dintre pârâţi, data săvârşirii acestora, dispoziţiile
legale sau contractuale încălcate, modul de producere a prejudiciului şi explicaţii privind modul
de determinare a acestuia, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de fiecare pârât şi
prejudiciul produs, precum şi vinovăţia fiecăruia dintre pârâţi.
În raport de aceste lipsuri instanţa a pus în vedere reclamantei să le complinească sub
sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată.
La termenul acordat în acest scop reclamanta, prin apărător, a precizat că în dosar se
solicită antrenarea răspunderii civile a pârâţilor pentru fapte ilicite săvârşite cu începere de
la data de 17.11.2011.
Instanţa de judecată i-a solicitat reclamantei înscrisuri în care sunt evidenţiate
obligaţiile încălcate de către fiecare parte, din care să rezulte cuantumul prejudiciului produs
cu indicarea persoanelor cărora li s-a furnizat energie termică şi care nu au fost debranşate
după expirarea termenului contractual, facturile emise acestor persoane şi informaţii detaliate
cu privire la fiecare debitor, respectiv perioada în care li s-a furnizat energie termică şi nu au
achitat, şi eventualele demersuri juridice pentru recuperarea datoriilor.
Aşadar, prin exercitarea rolului în aflarea adevărului, aşa cum este prevăzut de art. 22
alin. 2 din Cod procedură civilă, nu se poate susţine că judecătorul a încălcat principiul
disponibilităţii părţilor.
Pe fondul cauzei soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată este corectă în condiţiile în
care nici în prima instanţă şi nici în apel reclamanta nu a făcut dovada unei legături de
cauzalitate între faptele pretins ilicite ale pârâţilor, respectiv nerespectarea deciziei nr. 451 din
17.11.2011 şi prejudiciul produs anterior acestei date.
Intimații sunt în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în cadrul
procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere care să tindă la
schimbarea hotărârii primei instanțe.
Decizia civilă nr. 706/22.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr.242/9.06.2015, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată excepţia

prescripţiei extinctive.
A respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta SC E. SA
în contradictoriu cu pârâţii N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R.
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2015 sub nr. 255/91/2015 reclamanta E. SA a
chemat în judecată pe pârâții N.M., C.L., B.D., L.R. şi S.D.R. solicitând instanţei ca prin
hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea fiecărui pârât la plata unor sume de bani
(indicate în dreptul fiecăruia), pentru repararea prejudiciului produs prin modul de îndeplinire a
obligațiilor derivând din contractele de muncă.
În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că în urma unui control al Curții de Conturi s-a
stabilit în sarcina conducerii pârâtei obligația de a lua măsurile care se impun pentru stabilirea
întinderii și recuperarea prejudiciului produs reclamantei ca urmare a imposibilității de
recuperare a unor debite de la debitori insolvabili.
După ce această obligație a rămas definitivă în urma exercitării contestațiilor
administrative și judiciare pârâta a constituit o Comisie care să pună în aplicare cele stabilite de
Curtea de Conturi, respectiv de a identifica prejudiciul și persoanele răspunzătoare de producerea
acestuia ca urmare a neluării măsurilor de întrerupere a furnizării energiei termice față de un
număr de 41 consumatori persoane fizice în privința cărora s-a constatat ulterior starea de
insolvabilitate.
În urma anchetei administrative s-a stabilit că situația de fapt s-a datorat inexistenței la
nivelul societății a unei proceduri interne formalizate și operaționale privind debranșarea de la
sistemul centralizat a clienților rău-platnici, așa cum s-a reținut și de către Curtea de Conturi. S-a
stabilit întinderea reală a prejudiciului ca fiind 31.360 lei și s-a apreciat că răspunzători de
producerea acestora sunt doi foști directori care au condus reclamanta, și anume, P.V. și V.M.
Urmare contestării anchetei administrative, părțile au apelat la procedura medierii în
cadrul căreia au convenit să se efectueze un audit extern de către un auditor independent, urmând
a se stabili vinovații de producerea prejudiciului.
În conformitate cu raportul de audit extern răspunzători de producerea prejudiciului sunt
atât cei doi foști directori, cât și pârâții din cauza de față.
Cei doi foști directori și-au însușit concluziile și au fost de acord cu o soluție de restituire
eșalonată a debitului, iar ceilalți au contestat acest raport, circumstanțe ce a determinat
reclamanta să introducă prezenta cerere de chemare în judecată.
În drept s-a invocat art. 254 din Codul muncii, art. 1357 din Codul civil, precum și decizii
ale Camerei de conturi, respectiv sentința civilă nr. 5182/09.10.2013 a Tribunalului Vrancea.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției, iar pe fond au
solicitat respingerea acțiunii.
În esență, pârâții au învederat că debitele avute în vedere de Curtea de Conturi au avut
termen scadent în anul 2003 astfel încât dacă ar fi existat acea procedură internă la acel moment
ar fi putut opera debranșarea. Termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data comiterii
prezumtivei fapte ilicite, respectiv din anul 2003.
De asemenea, s-a arătat că potrivit fișei postului pârâții nu aveau obligația de a elabora și
implementa o procedură internă și formalizată de debranșare de la sistemul centralizat, o astfel
de obligație revenind doar celor doi foști directori.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției
prescripției ca urmare a faptului că termenul curge de la data la care au cunoscut persoanele
răspunzătoare de producerea prejudiciului, acest moment fiind data de 16.09.2014 când s-a depus
raportul de audit extern.
Pe fond, s-a făcut referire la conținutul art. 2 alin. 1) din Ordinul MFP nr. 946/2005 și s-a
arătat că în baza acestui act normativ la data de 17.11.2011 directorul general al reclamantei de la
acel moment a emis decizia nr. 451/2011 prin care a dispus constituirea unei comisii formată din
toți șefii de compartimente în vederea monitorizării, coordonării și îndrumării metodologice a
implementării și dezvoltării sistemului de control intern/managerial la nivelul unității. În această
decizie sunt nominalizați și pârâții care aveau obligații specifice astfel încât este nefondată
apărarea acestora în sensul că singurii răspunzători ar fi cei doi foști directori ai reclamantei.
La primul termen de judecată, Tribunalul a reținut că cererea de chemare în judecată nu
cuprindea motivele de fapt specifice pretenției formulate în raport cu fiecare dintre pârâți, și
anume, nu s-au indicat, prezentat și descris fapta sau faptele săvârșite de fiecare dintre pârâți,
data săvârșirii faptei sau faptelor, conținutul dispozițiilor legale sau contractuale încălcate, modul
de producere a prejudiciului și explicații privind modul de determinare a acestuia, legătura de
cauzalitate dintre fapta săvârșită de către fiecare pârât și prejudiciul produs, precum și vinovăția
fiecăruia dintre pârâți.
În aceste condiții, sub sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată, s-a pus în vedere
reclamantei să complinească aceste lipsuri.
Prin cererea depusă la termenul din 28.04.2015 reclamanta a formulat precizări cu privire
la cererea de chemare în judecată.
A prezentat reclamanta funcția fiecărui pârât și perioada pe care a exercitat-o, a indicat
faptele săvârșite de către pârâți, data săvârșirii acestora, a evocat dispozițiile legale sau
contractuale încălcate și a prezentat scurte referiri cu privire la modul de producere și
cuantificare a prejudiciului, cu privire la legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și forma de
vinovăție.
Reproducerea integrală a conținutului precizărilor reclamantei cu privire la fiecare aspect
constituie un demers lipsit de utilitate sub aspectul soluției finale după cum se va arăta în
continuare.
Informațiile esențiale cuprinse în aceste precizări se referă însă la data săvârșirii faptelor
imputate fiecărui pârât și modul de producere a prejudiciului.
Astfel, s-a învederat de către reclamantă că pârâții au săvârșit faptele ilicite începând din
data de 17.11.2011, moment în care directorul general a emis dispoziția nr. 451/17.11.2011, iar
în privința modului de producere a prejudiciului s-a arătat că este vorba despre 41 de debitori
persoane fizice în privința cărora nu s-a realizat operațiunea de debranșare deși aveau debite,
debite ce nu au mai putut fi recuperate ulterior ca urmare a stării de insolvabilitate a acestora.
La termenul din 12.05.2015, pentru a se elimina orice posibilă neînțelegere cu privire la
informațiile transmise prin cererea precizatoare, Tribunalul a solicitat apărătorului reclamantei să
confirme dacă în dosarul de față se solicită antrenarea răspunderii civile pentru pretinse fapte
săvârșite de către pârâți după data de 17.11.2011, iar apărătorul reclamantei a confirmat acest
fapt ce rezulta din cuprinsul cererii precizatoare.
La același termen s-a dispus unirea excepției prescripției cu administrarea probelor.
S-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri (pentru ambele părți) și interogatoriul
pârâților, iar din oficiu Tribunalul a solicitat reclamantei detalii despre fiecare dintre debitorii
insolvabili care a generat prejudiciul reclamantei, urmând a se indica perioada în care aceștia nu
au achitat facturile și demersurile realizate pentru recuperarea datoriilor.
Reclamanta a depus înscrisurile solicitate de către instanță.
S-a renunțat de către reclamantă la administrarea probei cu interogatoriul pârâților, iar
proba cu expertiză a fost respinsă ca inutilă.
Analizând cu prioritate excepția prescripției acțiunii, Tribunalul a reținut următoarele:
1. Scurte considerații privind principiul disponibilității în procesul civil. Natura juridică a
cererii aflate în dosar. Limitele învestirii prezentei instanțe.
a) Unul din principiile fundamentale ale procesului civil îl constituie principiul
disponibilităţii procesului.
Acesta este reglementat în prezent la art. 9 din Codul de procedură civilă sub denumirea
marginală ”dreptul de dispoziție al părților”.
În baza acestui principiu reclamantul are dreptul de a determina limitele cererii de
chemare în judecată (părţi, obiect, cauză), iar instanţa este obligată să cerceteze temeinicia
acţiunii doar prin raportare la cuprinsul acesteia.
În acest sens art. 9 alin. 2) C proc civ prevede că ”obiectul și limitele procesului sunt
stabilite prin cererile și apărările părților”, iar art. 22 alin. 6) din același act normativ stipulează
că ”judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele
învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
Particularizând aplicarea principiului disponibilităţii în cauza de față Tribunalul reține că
este învestit să cerceteze temeinicia cererii de chemare în judecată exclusiv în limitele situației de
fapt afirmate de către partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost
întregită ulterior.
b) Sub acest ultim aspect se impune a se menționa faptul că cererea aflată în dosar nu are
natura juridică a unei ”precizări” astfel cum a fost denumită de către reclamantă, ci constituie
parte componentă a însăși cererii de chemare în judecată.
Astfel, după cum s-a arătat prin încheierea de ședință de la primul termen de judecată,
cererea de chemare în judecată nu cuprindea motivele de fapt în baza cărora se formulaseră
pretențiile formulate împotriva fiecărui pârât (nu indica ce faptă concretă a săvârșit fiecare pârât,
data săvârșirii, elemente de determinare a prejudiciului, a vinovăției, a legăturii de cauzalitate
între faptă și prejudiciu) astfel încât s-a pus în vedere reclamantei să complinească această lipsă
sub sancțiunea nulității cererii.
Prin cererea depusă la dosar, reclamanta a complinit lipsa cererii de chemare în judecată
circumstanțe în care această cerere constituie astfel parte componentă a cererii de chemare în
judecată întrucât ea cuprinde unul dintre elementele acestui act de procedură, și anume,
motivarea în fapt, cerință prevăzută la art. 194 lit. d) Cod procedură civilă.
b) Revenind la principiul disponibilității procesului civil și procedând la identificarea
limitelor procesului în cauza de față Tribunalul reține următoarele.
Prin cererea aflată la dosar, ce cuprinde motivele de fapt ale cererii de chemare în
judecată, reclamanta a învederat că faptele ilicite săvârșite de către pârâți s-au realizat cu
începere din data de 17.11.2011.
Așadar, reclamanta a sesizat instanța cu o cerere de antrenare a răspunderii civile a
pârâților pentru pretinse fapte ilicite săvârșite de către aceștia cu începere din 17.11.2011.
Astfel, înțelegând să formuleze actul de sesizare, instanța nu are posibilitatea să cerceteze
condițiile de antrenare a răspunderii civile decât în limitele situației de fapt deduse judecății.
Cu alte cuvinte instanța, cercetând condițiile antrenării răspunderii civile, nu are
posibilitatea de a depăși limitele învestirii.
De exemplu, constatând că prejudiciul a fost produs prin fapte săvârșite anterior datei de
17.11.2011 instanța nu ar putea să cerceteze condițiile de antrenare a răspunderii civile pentru
astfel de fapte deoarece reclamanta nu a înțeles să sesizeze instanța cu fapte săvârșite de pârâți
anterior datei de 17.11.2011.
Evident, în raport de limitele învestirii, se cercetează orice altă instituție de drept invocată
sau incidentă, inclusiv instituția prescripției invocată de către pârâți.
1. Analizarea excepției prescripției. Temeinicia acesteia.
a) După cum s-a arătat mai sus la pct. 1 reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu
pretinse fapte ilicite săvârșite de către pârâți ulterior datei de 17.11.2011.
Prin urmare, regulile de drept aplicabile instituției prescripției sunt cele prevăzute de
legislația în vigoare ulterior acestei date.
De asemenea, incidenta acestei instituții se va analiza prin raportare la faptele afirmate de
reclamantă prin cerere, deci în limitele procesului astfel cum au fost stabilite de partea
reclamantă, iar nu cu privire la fapte săvârșite în alte perioade de timp.
b) În privința legislației incidente în materia prescripției, Tribunalul reține că regulile
aplicabile sunt cuprinse în Noul Cod civil, act normativ ce era în vigoare la data de 17.11.2011,
dată începând cu care s-a pretins că pârâții ar fi săvârșit fapte ilicite generatoare de prejudicii. În
acest sens art. 5 alin. 1) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil stipulează în
mod foarte clar că ”dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau,
după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute
după intrarea sa în vigoare”.
Sub nicio formă nu ar putea fi incidente prevederile Decretului nr.167/1958 pe motiv că
prejudiciul invocat de către reclamantă s-ar fi produs anterior datei de 17.11.2011 deoarece
constituie o absurditate juridică să afirmi că prejudiciul s-ar putea produce înainte de săvârșirea
faptei ilicite afirmate prin cererea de chemare în judecată și, în aceste condiții, termenul de
prescripție ar putea curge de la data producerii prejudiciului, anterior momentului săvârșirii
faptei ilicite generatoare a acelui prejudiciu.
c) Cercetând prevederile Codului civil în materia prescripției extinctive prin
raportare la forma de răspundere civilă ce se solicită a fi antrenată, Tribunalul reține prevederile
art. 2528 care prevede că ”prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost
cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să
cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.
După cum s-a arătat mai sus la lit. b), în mod cu totul evident, paguba (prejudiciul) avută
în vedere de prevederile art. 2528 Cod civil este cea care rezultă din fapta ilicită pentru care se
solicită antrenarea răspunderii civile, iar nu o altă pagubă ce este urmare unei alte fapte pentru
care nu s-a sesizat instanța de judecată.
Așadar, în cazul de față, pentru a stabili dacă a început și s-a împlinit termenul de
prescripție extinctivă este necesar să existe elemente/informații privind paguba/prejudiciul
produs prin faptele ilicite pretins a fi săvârșite de către pârâți cu începere din 17.11.2011.
Din cercetarea conținutului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost întregită cu
cererea din dosar, se constată că reclamanta nu a furnizat nicio informație referitoare la vreo
pagubă rezultată din săvârșirea pretinselor fapte ilicite după data de 17.11.2011, prejudiciul
indicat de către reclamantă având drept sursă posibile fapte ilicite săvârșite cu mult anterior datei
de 17.11.2011.
În condițiile în care nu s-a invocat prin cererea de chemare în judecată o pagubă ce este
urmarea imediată sau ce derivă din pretinsele fapte ilicite săvârșite după data de 17.11.2011 se
constată astfel că nu se poate identifica sau reține un început al termenului de prescripție care să
se fi împlinit anterior datei sesizării instanței.
Pe cale de consecință, excepția prescripției a fost respinsă ca nefondată.
Analizând pe fond acţiunea de faţă, Tribunalul a constatat că este vădit nefondată.
Astfel, după cum rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată întregită sub
aspectul motivării în fapt, prin cererea din dosar, prin acțiunea de față reclamanta solicită
antrenarea răspunderii civile a pârâților.
Condițiile esențiale, cumulative, elementare și notorii ce trebuie îndeplinite pentru a se
admite o astfel de cerere, sunt cele care rezultă din cuprinsul art. 1350, 1530, 1531, 1547 și 1548
Cod civil, și anume:
a) săvârșirea unei fapte ilicite, în cazul de față fiind vorba despre neîndeplinirea unei
atribuții de serviciu ori îndeplinirea în mod necorespunzător;
b) existența unui prejudiciu;
c) vinovăția celui care a săvârșit fapta ilicită;
d) existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită afirmată și prejudiciul produs.
Cele 4 cerințe trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea antrena răspunderea civilă.
În cazul de față una dintre cerințe nu este îndeplinită, făcând astfel de prisos cercetarea
celorlalte.
Este vorba despre ultima cerință, și anume, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită cu
care a fost sesizată instanța și prejudiciul invocat.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost întregită, a
înscrisurilor anexate cererii și a înscrisurilor depuse la ultimul termen de judecată rezultă că
prejudiciul invocat de către reclamantă constă în contravaloarea energiei termice furnizate unui
număr de 41 de persoane în perioade sau intervale de timp anterioare datei de 17.11.2011.
Astfel, în cazul acestor persoane s-a furnizat energie termică, nu au fost achitate facturile
emise, au fost acționați în judecată obținându-se titluri executorii, iar în etapa executării silite
executorul judecătoresc a constatat starea de insolvabilitate.
Menționarea exactă a intervalelor de timp în care s-a furnizat energie termică celor 41 de
persoane constituie un demers lipsit de utilitate pragmatică atât timp cât rezultă în mod lipsit de
echivoc din probe că aceste intervale de timp au fost cu mult anterior datei de 17.11.2011.
În acest sens, procesele verbale de constatare a stării de insolvabilitate au fost încheiate
de executorul judecătoresc în anii 2008 și 2010, rezultând astfel în mod lipsit de echivoc că
perioadele pentru care nu s-a achitat energia termică este anterioară acestor ani, deci anterioară
datei de 17.11.2011.
Rezultă astfel că prejudiciul suportat de către reclamantă și afirmat prin cererea de
chemare în judecată s-a datorat neplății energiei termice furnizate cu mult anterior datei de
17.11.2011.
Or, în aceste condiții, nu poate exista absolut nicio legătură de cauzalitate între prinsa
faptă ilicită săvârșită de către pârâți după data de 17.11.2011 (cu privire la o astfel de faptă a fost
sesizată instanța) și prejudiciul expus prin cerere.
Este cu totul ilogic și absurd să se susțină că dacă pârâții ar fi adoptat măsuri de
debranșare a unor persoane cu începere din 17.11.2011 s-ar fi evitat producerea unui prejudiciu
generat prin neplata energiei termice furnizate cu mult anterior acestei date!
Desigur, dacă reclamanta ar fi dorit și ar fi urmărit în mod real să se cerceteze de către
instanță îndeplinirea tuturor condițiilor atragerii răspunderii civile a pârâților nimic nu o
împiedica să susțină în cererea de chemare în judecată că fapta pretins ilicită a pârâților a fost
săvârșită anterior datei de 17.11.2011, cum de altfel se impunea în logica firească a lucrurilor.
Modul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată și sesizarea cu fapte pretins
ilicite care au fost săvârșite cu mult după producerea prejudiciului denotă faptul că scopul real
urmărit prin acțiunea de față nu a fost acela de a se antrena eventuala răspundere civilă a
pârâților, ci de a se justifica în fața organelor Curții de Conturi realizarea unui demers judiciar
pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse prin actul de control întocmit de această instituție.
Desigur, demersul este unul pur formal fiind de natura evidenței că soluția nu putea fi aceea de
admitere a cererii în condițiile în care reclamanta a înțeles să sesizeze instanța cu fapte ilicite
care nu au nici cea mai mică legătură cu prejudiciul expus.
În considerarea celor arătate mai sus, Tribunalul a constatat că pretenția principală
formulată prin cererea de chemare în judecată este nefondată, fiind respinsă în acest sens.
Evident, în raport de prevederile art. 451-453 Cod procedură civilă, nefondată este și
cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând
onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. E. S.A., criticând-o ca
netemeinică şi nelegală deoarece pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin decizia nr.
451/17.11.2011 şi prejudiciul adus unităţii a fost determinat din cauza inexistenţei unor proceduri
formalizate şi operaţionale de debranşare a consumatorilor de energie termică rău platnici,
respectiv în aceea că pentru 41 de consumatori s-a continuat furnizarea energiei termice deşi
aceştia înregistrau debite mult mai vechi de 45 de zile, debite care nu s-au mai putut recupera
datoria stării de insolvabilitate a acestora.
A mai susţinut apelanta că există o legătură de cauzalitate dintre fapta săvârşită de
fiecare pârâtă şi prejudiciul produs, iar instanţa a încălcat principiul disponibilităţii procesului
reglementat de art. 9 Cod procedură civilă în sensul că era obligată să cerceteze temeinicia
acţiunii doar prin raportare exclusiv la situaţia de fapt afirmată de reclamantă prin cererea de
chemare în judecată.
Instanţa a concluzionat că ”modul în care a fost redactată cererea de chemare în judecată
şi sesizarea cu privire la faptele pretins ilicite (…) denotă faptul că scopul real urmărit prin
acţiunea de faţă nu a fost acela de a se antrena eventuala răspundere civilă a părţilor, ci de a se
justifica în faţa organelor Curţii de Conturi realizarea unui demers judiciar pentru punerea în
aplicare a măsurilor dispuse prin actul de control întocmit de această instituţie.” A mai susţinut
apelanta că nici reclamanta, nici pârâţii nu au învestit instanţa să se pronunţe asupra acestui
aspect, aceasta depăşindu-şi limitele puterii judecătoreşti.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea apelului şi constatarea că în cauză sunt
îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale şi ca atare se impune admiterea acţiunii aşa cum
a fost formulată.
În drept a invocat art. 466 Cod procedură civilă.
Pârâţii N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R., au formulat întâmpinare şi apel incident în cauză.
În susţinerea acestora au arătat că acţiunea formulată de reclamantă este prescrisă şi în
subsidiar este nefondată şi că apelul declarat de reclamantă este nefondat.
Pârâtele, prin apelul incident, au criticat sentinţa deoarece în mod nelegal prima instanţă
a respins excepţia prescripţiei extinctive, deşi aceasta era întemeiată, în raport de prevederile art.
254 Codul muncii, de art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 şi de art. 2528 din Codul civil,
precum şi în raport de faptul că debitele vin din anul 2003.
În drept au invocat art.472 şi art.474 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta apelantă a reiterat solicitarea de a i se admite
apelul său ca întemeiat pentru motivele invocate în apel.
Cu privire la apelul incident reclamanta nu a avut nicio menţiune.
Curtea apreciază că ambele apeluri sunt nefondate.
Apelul reclamantei vizează încălcarea principiului disponibilităţii.
Potrivit art. 9 din Codul civil ”(1) procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat
sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi
sau instituţii publice ori de interes public.
(2) obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”
Curtea constată că prima instanţă nu a încălcat acest principiu, ci a analizat acţiunea aşa
cum a fost formulată şi s-a pronunţat în raport de toate susţinerile părţilor.
Potrivit art.22 alin. 2 Cod procedură civilă „judecătorul are îndatorirea să stăruie prin
toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză pe
baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unor hotărâri
temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt şi motivarea în drept pe care
părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să
pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept chiar dacă nu sunt menţionate
în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare,
precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.”
Or, din actele dosarului rezultă că tocmai aceste dispoziţii legale prima instanţă le-a
urmărit şi le-a aplicat. Astfel, din prima încheiere de şedinţă rezultă că prima instanţă,
examinând cuprinsul cererii de chemare în judecată a constatat că aceasta nu cuprinde motivele
de fapt corespunzătoare pretenţiilor formulate şi anume, nu s-au indicat, prezentat şi descris
fapta, sau faptele săvârşite de fiecare dintre pârâţi, data săvârşirii acestora, dispoziţiile legale
sau contractuale încălcate, modul de producere a prejudiciului şi explicaţii privind modul de
determinare a acestuia, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârşită de fiecare pârât şi prejudiciul
produs, precum şi vinovăţia fiecăruia dintre pârâţi.
În raport de aceste lipsuri instanţa a pus în vedere reclamantei să le complinească sub
sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată.
La termenul acordat în acest scop reclamanta, prin apărător, a precizat că în dosar se
solicită antrenarea răspunderii civile a pârâţilor pentru fapte ilicite săvârşite cu începere de la
data de 17.11.2011.
Instanţa de judecată i-a solicitat reclamantei înscrisuri în care sunt evidenţiate
obligaţiile încălcate de către fiecare parte, din care să rezulte cuantumul prejudiciului produs cu
indicarea persoanelor cărora li s-a furnizat energie termică şi care nu au fost debranşate după
expirarea termenului contractual, facturile emise acestor persoane şi informaţii detaliate cu
privire la fiecare debitor, respectiv perioada în care li s-a furnizat energie termică şi nu au
achitat, şi eventualele demersuri juridice pentru recuperarea datoriilor.
Aşadar, prin exercitarea rolului în aflarea adevărului, aşa cum este prevăzut de art. 22
alin. 2 din Cod procedură civilă, nu se poate susţine că judecătorul a încălcat principiul
disponibilităţii părţilor.
Pe fondul cauzei, soluţia de respingere a acţiunii ca nefondată este corectă în condiţiile în
care nici în prima instanţă şi nici în apel reclamanta nu a făcut dovada unei legături de
cauzalitate între faptele pretins ilicite ale pârâţilor, respectiv nerespectarea deciziei nr.451 din
17.11.2011 şi prejudiciul produs anterior acestei date.
Pentru aceste considerente şi în baza art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va
respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Şi apelul incident formulat de pârâţii N.M., C.L., B.D., L.R., S.D.R. este neîntemeiat.
Potrivit art.472 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, după împlinirea
termenului de apel să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judeca apelul făcut
de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
În cauză, prima instanță a respins ca nefondată excepţia prescripției dreptului material la
acțiune invocată de către pârâţi, şi totodată a respins ca nefondată şi acțiunea reclamantei.
Potrivit art.9 alin.1 Cod procedură civilă, procesul civil poate fi pornit la cererea celui
interesat.
În această situaţie în care acţiunea a fost respinsă pe fondul cauzei, pârâţii nesuferind
nicio vătămare, nu se justifică interesul acestora în promovarea apelului incident şi în solicitarea
respingerii acțiunii pe excepţie.
Pe de altă parte, cererea privind excepţia prescripţiei materiale a acţiunii a fost corect
respinsă de către prima instanță în condiţiile în care faptele imputate pârâților prin cererea de
chemare in judecată au constat în încălcarea obligațiilor stabilite după data de 17.11.2011, iar
din conţinutul aceleiași acțiuni de chemare în judecată nu rezultă crearea vreunei pagube
societăţii după acest moment.
În concluzie, în conformitate cu prev. art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va
respinge ca nefondat şi apelul incident formulat de pârâţi.
3. Titlu: Dreptul asigurărilor sociale;

Cuprins pe materii: Plata sumelor neîncasate de către pensionar, reprezentând pensia pe luna în
care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la
deces;
Legislaţie relevantă: art. 120 (1) din Legea nr. 263/2010;
Rezumat: Potrivit art. 120 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, sumele neîncasate de către
pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi
restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor,
copiilor, părinţilor sau în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
Actele necesare în vederea acordării acestor sume sunt, după caz: cerere; certificatul de
deces, în original şi în copie; actul de identitate al solicitantului (original şi în copie); acte de
stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul (original şi
copie); certificatul de moştenitor (original şi copie) și copia talonului de plată a pensiei
persoanei decedate, după caz.
Potrivit art. 1133 alin. 1 Cod civil, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de
moştenitor legal sau/precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi
asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Reclamantul trebuie să facă dovada calității de moștenitor testamentar cu un certificat de
moștenitor, nu doar cu testamentul.
Decizia civilă nr. 728/29.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr. 494/16.06.2015 a Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr.
…./196/2015, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.V., în
contradictoriu cu pârâta C.J.P.
Pentru a pronunţa sentinţa civilă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Brăila sub nr. …../196/2015, reclamantul
I.V. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. pentru a fi obligată la plata către reclamant a
drepturilor de pensie aferente lunii februarie 2012 care se cuveneau defunctei C.N.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este posesor al testamentului cu nr.
…/05.09.2006, care prevede că în cazul încetării din viaţă a numitei C.N. să moştenească
anumite bunuri ce s-ar cuveni acesteia, printre care şi ultima pensie. La data de 20.02.2012, C.N.
a decedat şi cu toate că la acea dată era emis cuponul de pensie al defunctei, aferent lunii
februarie, când s-a prezentat factorul poştal şi reclamantul a prezentat testamentul, nu a putut
intra în posesia ultimei pensii a defunctei. Totodată reclamantul a solicitat indexarea pensiei la zi
cu indicele de inflaţie pe ultimii trei ani.
Prin precizările depuse la data de 30.01.2015, reclamantul a arătat că solicită drepturile
băneşti aferente defunctei C.N., ce reprezintă pensia pe luna februarie 2012.
Prin întâmpinare, pârâta C.J.P. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei
Brăila susţinând că din dispoziţiile art. 153 lit. g din Legea nr. 263/2010 rezultă în mod clar că
tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind plata pensiilor şi a altor drepturi de
asigurări sociale. S-a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată arătând
că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă sub nicio formă că anterior formulării acţiunii,
reclamantul ar fi formulat cerere la C.J.P., prin care să solicite acordarea drepturilor de pensie
rămase neîncasate la data decesului defunctei C.N. Reclamantul s-a adresat direct instanţei de
judecată, fără ca în prealabil să solicite prin intermediul unei cereri adresate CJP acordarea
drepturilor restante de pensie aşa cum prevede art. 80 alin. 2 din HG nr. 257/2011.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. S-au invocat prevederile
art.120 alin.1 din Legea nr. 263/2010 şi s-a arătat că din înscrisurile depuse de reclamant la
cererea de chemare în judecată rezultă faptul că, acesta nu are nici calitatea de soţ supravieţuitor,
nici calitate de copil sau părinte al pensionarului decedat. Conform art. 80 alin. 2 din HG nr.
257/2011 actele necesare în vederea acordării acestor sume de bani sunt, după caz: cerere;
certificatul de deces, în original şi în copie; actul de identitate al solicitantului (original şi copie);
acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul (original
şi copie); certificatul de moştenitor (original şi copie); copia talonului de plată a pensiei
persoanei decedate, după caz. Din textul de lege rezultă că legiuitorul a prevăzut expres că în
cazul moştenitorilor acordarea drepturilor de pensie rămase neîncasate în urma decesului
pensionarului, se face în baza certificatului de moştenitor. Cum reclamantul nu a anexat un
certificat de moştenitor, ci doar un testament s-a considerat că cererea reclamantului este
nefondată.
În drept s-au întemeiat susţinerile pe dispoziţiile Legii nr. 263/22010 şi a HG nr.
257/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 2137/19.03.2015 pronunţată de Judecătoria Brăila în dosar nr.
…../196/2015 s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de
soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila la data de 7.04.2015.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit certificatului de deces seria … nr. ……., numita C.N. a decedat la data de
20.02.2012. Aceasta avea calitatea de pensionară, numărul dosarului de pensie fiind …, iar
pensia era în sumă de 597 lei.
Reclamantul I.V. a solicitat să i se plătească drepturile de pensie aferente lunii februarie
2012 care se cuveneau defunctei C.N., invocând în acest sens testamentul autentificat sub nr.
…/5.09.2006. Prin acest testament, C.N. a dispus ca în cazul încetării sale din viaţă, I.V. să
moştenească drepturile băneşti care i se cuvin, printre care şi ultima pensie rămasă neridicată.
În drept s-a reţinut că potrivit art. 120 (1) din Legea nr. 263/2010 „Sumele neîncasate de
către pensionar, reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi
restante de pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor,
părinţilor sau, în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun”.
Art. 80 alin. 2 din HG nr. 257/2011 prevede actele necesare în vederea acordării sumele
rămase neîncasate de către pensionarul decedat, printre acestea fiind şi certificatul de moştenitor.
Conform art. 1133 alin. (1) Cod civil „Certificatul de moştenitor face dovada calităţii de
moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor
acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.
Faţă de dispoziţiile legale reţinute, Ttribunalul a constatat că drepturile de pensie rămase
neîncasate de către pensionarul decedat, se plătesc moştenitorilor legali şi testamentari ai
acestuia cu condiţia să fie făcută dovada calităţii de moştenitor printr-un certificat de moştenitor.
În prezenta cauză, s-a reţinut că deşi i s-a pus în vedere de către instanţă, reclamantul I.V.
nu a depus la dosar un certificat de moştenitor emis în baza testamentului, astfel că s-a constatat
că acesta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor testamentar de pe urma defunctei C.N.
Pentru considerentele reţinute, Tribunalul a apreciat ca nefondată acţiunea reclamantului,
astfel că a fost respinsă.
Asistenţii judiciari, cu vot consultativ, au fost de acord cu soluţia instanţei.
Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamantul I.V. fără a-l motiva în termenul
legal.
În drept, a invocat prevederile art. 466, art. 467 alin. 1, 3 şi 5, art. 470 alin. 1 şi art. 471
alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata CJP B a invocat nulitatea apelului susținând că potrivit art. 468
alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenul pentru motivarea apelului curge de la data
formulării cererii de apel.
De asemenea, conform art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, când un drept
procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din
exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut
peste termen este lovit de nulitate.
Cum cererea de apel formulată de către apelant nu a fost motivată în termenul prevăzut de
lege, urmează să fie respins ca nul apelul declarat în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a solicitat punerea în executare a prevederilor
stipulate în testamentul întocmit în favoarea sa de către defuncta C.N., pentru a intra în posesia
ultimei pensii care se află la pârâtă şi nu a fost revendicată de nimeni în termenul legal.
De asemenea, solicită ca suma respectivă să fie indexată la zi cu indicele de inflaţie şi
dobânda acordată de CEC Bank.
Examinând hotărârea apelată potrivit dispoziţiilor legale incidente în materie, în
conformitate cu prevederile art. 476 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, curtea apreciază că
apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 476 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă în cazul în care apelul nu se
motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau
dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima
instanţă.
Textul de lege enunţat reprezintă expresia caracterului devolutiv al apelului, limitele
devoluţiunii apelului nemotivat fiind cele prevăzute de art. 461 alin. 1 coroborate cu art. 477 alin. 1
din Noul Cod de procedură civilă, astfel că instanţa de apel va analiza legalitatea şi temeinicia
soluţiilor ce se reflectă în dispozitiv, dar, implicit şi a considerentelor decisive şi decizorii, care
susţin soluţia pronunţată şi care cuprind rezolvări ale unor chestiuni litigioase, în legătură cu soluţia
redată în dispozitiv.
Prin răspunsul la întâmpinare apelantul a solicitat ca suma respectivă să fie indexată la zi cu
indicele de inflaţie şi dobânda acordată de CEC Bank.
Drept urmare, apelul reclamantului va fi examinat doar în limitele sesizării instanţei şi în
măsura în care are legătură cu obiectul judecăţii cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 478 alin. 3 din
Noul Cod de procedură civilă, în apel neputându-se schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul
cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. De asemenea, potrivit art.
22 alin. 6 din Noul Cod de procedură civilă judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea
ce s-a cerut fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune
altfel.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. .../196/2015, reclamantul
a solicitat obligarea pârâtei CJP B la plata drepturilor de pensie aferente lunii februarie 2012 care
se cuveneau defunctei C.N.
De menţionat că, potrivit certificatului de deces seria … nr. .., numita C.N. a decedat la
data de 20.02.2012. Aceasta avea calitatea de pensionară, numărul dosarului de pensie fiind …,
iar pensia era în sumă de 597 lei.
Potrivit art. 120 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, sumele neîncasate de către pensionar,
reprezentând pensia pe luna în care a avut loc decesul şi/sau, după caz, drepturi restante de
pensie, cuvenite şi neîncasate până la deces, se plătesc soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor
sau în lipsa acestora, celorlalţi moştenitori, în condiţiile dreptului comun.
Conform art. 80 din Hotărârea nr. 257 din 20 martie 2011 pentru aprobarea Normelor
de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată
în Monitorul Oficial nr. 214 din 28 martie 2011, sumele rămase neîncasate de către pensionarul
decedat, prevăzute în art. 120 alin. (1) din lege, se plătesc:
a) soţului supravieţuitor;
b) copiilor;
c) părinţilor;
d) în lipsa acestora, moştenitorilor în condiţiile dreptului comun.
Actele necesare în vederea acordării acestor sume sunt, după caz:
- cerere;
- certificatul de deces, în original şi în copie;
- actul de identitate al solicitantului (original şi în copie);
- acte de stare civilă ale solicitantului, din care să rezulte gradul de rudenie cu decedatul
(original şi copie);
- certificatul de moştenitor (original şi copie);
- copia talonului de plată a pensiei persoanei decedate, după caz.
Iar, potrivit art. 1133 alin. 1 Cod civil, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de
moştenitor legal sau/precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi
asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale menţionate rezultă fără echivoc că
drepturile de pensie rămase neîncasate de către pensionarul decedat, se plătesc moştenitorilor
legali şi testamentari ai acestuia cu condiţia să facă dovada calităţii de moştenitor printr-un
certificat de moştenitor.
După cum se observă, conform certificatului testamentar, defuncta C.N. a dispus ca în
cazul încetării sale din viaţă, I.V. să moştenească drepturile băneşti care i se cuvin, printre care şi
ultima pensie rămasă neîncasată.
Este adevărat că apelantul, în baza testamentului autentificat sub nr. …/05.09.2006 a
solicitat plata drepturilor de pensie aferente lunii februarie 2012 care se cuveneau defunctei C.N.,
însă, acesta nu a făcut dovada calităţii de moştenitor testamentar de pe urma defunctei C.N.
printr-un certificat de moştenitor emis în baza testamentului, aşa cum prevăd dispoziţiile legale
invocate.
În consecinţă, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă va fi respins ca
nefondat apelul declarat de reclamant.

Decizii Relevante CA Galati Trim. IV 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizii Relevante CA Galati Trim. IV 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURTEA DE APEL GALAŢI

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

1.Titlu: Amenda penală. Stabilire cuantum zi-amendă.

Decizia penală nr. 1350/A/02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Decizia penală nr. 1275/A/16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Rezultă faptul că prin neînregistrarea în evidenţele contabile a veniturilor realizate în

Achiziţia intracomunitară a SC M.T. SRL Călăraşi de floarea soarelui.

1. DREPT PROCESUAL PENAL

1.Titlu: Renunțarea la pretențiile civile. Imposibilitatea constituirii ca parte civilă.

Decizia penală nr. 1229/A/04.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr.334/28.08.2015 a Tribunalului Galaţi, în baza art.386 Cod

Decizia nr. 326/C/16 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi

Încheiere din 22 Decembrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin încheierea din 24.09.2015, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul

Decizia civilă nr. 214/A din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

2. Titlu: Recunoaşterea hotărârii străine

Decizia civilă nr. 195/A din 16.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

3. Titlu: Cerere de revizuire. Admisibilitate

Decizia civilă nr. 308/R din 04.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Decizia civilă nr. 202/A din 23.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată sub nr.1051/91/2015 pe rolul Tribunalului Brăila, revizuentul

5. Titlu: Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare

Decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

1.Titlu: Imposibilitatea acordării de despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 290/2003, pentru

Decizia nr. 1832 din 20.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 184/Fca/10.03.2015, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.

2.Titlu: Aplicarea condiţiilor de dobândire a calităţii de avocat definitiv fără susţinerea

Sentinţa nr. 258/F din 27.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Sentinţa nr. 259 din 28.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

4.Titlu: Obligaţia debitoarei de a plăti accesoriile aferente debitelor fiscale principale în

Decizia nr. 2120 din 03.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa nr. 427/17.06.2015, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.

1. Titlu: Dreptul muncii; Drept procesual civil

Decizia civilă nr. 104 din 12.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Decizia civilă nr. 706/22.10.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.242/9.06.2015, Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată excepţia

3. Titlu: Dreptul asigurărilor sociale;

S-ar putea să vă placă și