Muncă

Deşi este o carte veche, Biblia conţine principii universal valabile. Sfaturile ei referitoare la

muncă sunt la fel de utile în prezent ca pe vremea în care a fost scris ă.

Care este punctul de vedere corect cu privire la muncă?

CE SPUN UNII OAMENI

Pe o piaţă a forţei de muncă atât de competitivă, trebuie s ă pui munca mai presus de orice

dacă vrei să supravieţuieşti. Această mentalitate i-a făcut pe unii s ă fie atât de absorbi ţi de

munca lor, încât şi-au neglijat familia şi sănătatea.

CE SPUNE BIBLIA

Biblia prezintă un punct de vedere echilibrat cu privire la munc ă. Ea laud ă h ărnicia şi

condamnă lenevia (Proverbele 6:6-11; 13:4). Totuşi, nu încurajează dependenţa de muncă.

Dimpotrivă, ne îndeamnă să ne bucurăm, într-o măsură rezonabil ă, de momente de relaxare.

În Eclesiastul 4:6 citim: „Mai bine o mână plină de odihnă decât două mâini pline de trud ă şi

goană după vânt”. Prin urmare, nu trebuie să devenim atât de obseda ţi de munc ă, încât s ă ne

neglijăm familia ori sănătatea. Nu avem niciun folos dacă muncim până la epuizare!

„Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi bucure sufletul cu ce este
bun din truda lui.” (Eclesiastul 2:24)
Are importanţă ce tip de muncă alegeţi?

CE SPUN UNII OAMENI

Dacă salariul e bun, şi locul de muncă e bun. Acest mod de gândire, asociat cu perspectiva

atrăgătoare de a câştiga bani uşor, i-a determinat pe unii s ă recurg ă la practici necinstite în

afaceri şi chiar să muncească ilegal.

Alţii, influenţaţi de slogane precum „Împlineşte- ţi visul” şi „F ă ce- ţi place”, accept ă doar munci

pe care le consideră stimulatoare. Dacă locul de munc ă nu reprezint ă „voca ţia” lor sau o surs ă

constantă de adrenalină, îl consideră plictisitor. Aşadar, au o atitudine negativ ă fa ţă de munca

lor şi o prestează depunând minimum de efort. Ei ajung chiar s ă refuze oferte de munc ă bune

pe considerentul că sunt sub demnitatea lor.

CE SPUNE BIBLIA

Biblia condamnă munca necinstită şi cea care îi prejudiciază în vreun fel pe al ţii ( Leviticul

19:11, 13; Romani 13:10). O muncă potrivită le aduce foloase altora şi îl ajută pe cel ce o

prestează ‘să aibă o conştiinţă bună’ (1 Petru 3:16).

Biblia ne mai învaţă că munca serveşte unui scop nobil, acela de a ne întreţine şi de a ne susţine familia; rolul ei principal nu este

acela de a ne face să ne simţim împliniţi. Deşi nu e deloc greşit să ne placă munca pe care o desfăşurăm, ea trebuie totuşi să

constituie un mijloc de a ne câştiga existenţa, nu să reprezinte existenţa, sau viaţa, în sine.

„Tatăl meu este foarte ocupat. În afară de munca laică, el are şi responsabilităţi în congregaţia creştină, noi fiind Martori ai lui

Iehova. Totuşi, depune toate eforturile pentru a face o muncă de calitate. Se achită de toate sarcinile şi îi rămâne timp şi pentru

mine, sora mea şi mama. Deşi are mereu multe de făcut, tata reuşeşte să păstreze echilibrul.” (Alannah)

E adevărat, din cauza inflaţiei şi a preţurilor care cresc în permanen ţă, putem ajunge s ă ne

îngrijorăm, întrebându-ne cum vom reuşi să ne între ţinem. Biblia îns ă pune accentul pe

cumpătare: „Având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu acestea” ( 1 Timotei 6:8). Nu

înseamnă că trebuie să devenim asceţi, ci să fim realişti cu privire la ce ne putem permite şi

rezonabili cu privire la cantitatea de bunuri pe care le achizi ţion ăm (Luca 12:15).

CE PUTEŢI FACE

Fiţi harnici la locul de muncă şi implicaţi-vă în ceea ce face ţi. Chiar dac ă pare o munc ă umil ă

sau nu este genul de muncă la care aţi visat, străduiţi-v ă s ă deveni ţi pricepu ţi. Munca efectuat ă

cu conştiinciozitate generează un sentiment de împlinire, iar, dacă vă perfec ţiona ţi abilit ăţile,

veţi simţi probabilmai multă satisfacţie la locul de muncă.

În acelaşi timp, fiţi echilibraţi. Odihniţi-vă suficient şi relaxaţi-v ă din când în când. Dup ă o

muncă asiduă, astfel de momente sunt chiar mai plăcute. În plus, câştigându-v ă existen ţa în

mod cinstit, veţi avea sentimentul propriei valori şi veţi dobândi respectul celorlal ţi, inclusiv al

membrilor familiei (2 Tesaloniceni 3:12).

„Nu vă îngrijoraţi deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne
vom îmbrăca?». . . . Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri.” (Matei
6:31, 32)

Parintele Ioan Buliga despre MUNCA SI LIPSA DE OCUPATIE

28-01-2013
Print
 Despre munca
Intr-un anume sens, munca este socotita ca o pedeapsa. Astfel, ne
gandim la muncile vesnice la care vor fi supusi pacatosii, dar si
la canonul primit de Adam de la Dumnezeu, atunci cand a
cazut in pacat:
„Blestemat va fi pamantul pentru tine! Cu osteneala sa te
hranesti din el in toate zilele vietii tale” (cf. Facerea 3,17).
Daca, pe pamant, pentru multi viata este un chin, aceasta se
datoreaza caderii in pacat a omului, si rautatii pe care o au oamenii,
pentru ca oricat de mult ar munci omul, daca o face cu
bucurie si bunatate, este mult mai usoara munca, decat
atunci cand o faci trist si cu rautate.
Astfel, depinde de noi ca viata sa ne fie mai usoara, dar in acelasi
timp si mai de folos, la fel cum, atunci cand viata devine nesuferita
poate sa fie tot din vina noastra.

Intre timp, de la Adam si pana la noi, munca a fost cea care a

implinit viata omului, deoarece muncind, omul implinea acel cuvant
spus de Dumnezeu catre Adam, or implinirea cuvantului lui
Dumnezeu aduce bucurie in suflet, si nadejde pentru
viitor. Astfel, inteleptul Solomon spune ca:
„Cea mai scumpa comoara pentru un om este munca” (cf. Pilde 12,
27),

iar harnicia este socotita o virtute, care-l ajuta pe om sa se

mantuiasca.

Daca la inceput, munca omului a inceput cu cresterea animalelor si

cu cultivarea pamantului, cu timpul oamenii s-au inmultit, si au
trebuit sa faca fata unor noi provocari, si iata ca am ajuns sa
muncim la calculator sau in diverse servicii in beneficiul omului.

De fapt munca intelectuala este socotita mai grea decat cea

fizica, deoarece implica o solicitare a nervilor, care de multe
ori, daca se exagereaza, duce la dureri de cap, stres si boala.
Pentru cei care se lupta cu pacatul, munca este un ajutor
minunat, deoarece munca ocupa mintea, si diavolul nu ne
mai poate ispiti.
De aceea este bine sa avem permanent o ocupatie, care
poate sa fie si altceva decat munca, cum ar fi: cititul,
invatatura sau rugaciunea.
Omul harnic este mai de pret decat omul frumos, la fel cum spune
proverbul ca: „Pisica care pandeste soareci este mai de pret decat
leul care leneveste”.

De aceea, atunci cand alegem un partener de viata sa cautam

ce virtuti sufletesti are, iar nu sa ne pacalim cu o frumusete
plina de capricii, care oricum se trece. Munca si credinta il fac
pe om frumos, insa nici munca fara credinta, si nici credinta fara
munca nu pot sa implineasca viata omului. De aceea sa avem si una
si cealalta, pentru ca numai asa ne implinim rostul in viata.
 Lipsa de ocupatie – un pericol
Dupa cum am mai scris si in cartea Desertaciunile Lumii, parintele
Arsenie Boca spunea camunca taranului nu este atat de
importanta pentru faptul ca ne hranim din dansa, pe cat este
de importanta datorita temperamentului pe care taranul si-l
face muncind.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu ar fi putut sa faca ca omul sa se
hraneasca fara ca sa munceasca, insa nu-i era de folos
omului. Omul trebuie sa inteleaga ca prin silinta ajunge mai bun, si
prin putina osteneala poate sa ajunga fericit.
De aceea chiar daca ar fi cineva bogat si nu ar avea nevoie sa
munceasca, el tot trebuie sa-si caute ceva de munca, pentru ca
altfel nu se mai poate bucura de viata si ajunge sa se si
imbolnaveasca. Asta deoarece Dumnezeu a lasat ca bucuria sa
vina in urma ostenelii.Cei cu bani multi se plictisesc de toate, si
devin cei mai nefericiti oameni. Acest lucru nu-l inteleg cei care nu
sunt bogati, dar ravnesc sa fie.
Crearea oraselor suprapopulate este o greseala mare a
oamenilor. In vechime, orasele se numeau cetati, si erau
astfel construite pentru ca sa aiba fortificatii si sa se poata
apara. Astazi, insa, cand s-au terminat razboaiele clasice, ar
fi fost bine ca oamenii sa traiasca fiecare pe langa casa sa,
iar pe langa casa sa aiba strictul necesar pentru intretinerea
vietii.
Aici s-a gresit, in industrializarea aceasta a lumii, si in faptul
ca au adunat oamenii sa stea cu milioanele impreuna, si ei
depind de modul de organizare a sistemului aflat la putere in
tara respectiva. Cand este un sistem mai cu frica de Dumnezeu
mai merge, insa daca vine un sistem fara frica lui Dumnezeu, atunci
sa vezi.
Omul care nu are o ocupatie este intr-un mare pericol, nu atat
pentru existenta sa, ci chiar daca ar fi bogat tot este in pericol,
deoarece diavolul ii lupta cel mai tare pe cei fara ocupatie.
Intr-o istorioara de la Sfintii Parinti, se spunea ca diavolul nu putea
sa faca nimic unui pustnic, deoarece zilnic acesta ridica un zid, si
apoi il darama. Astfel, pustnicul fiind ocupat, nu mai baga de
seama gandurile prin care diavolul dorea sa-l surpe.
Din cauza lipsei de ocupatie multi ajung sa se imbolnaveasca
de depresie, insa ei sunt vinovati, deoarece nu au abordat situatia
duhovniceste, deoarece si rugaciunea, cititul, curatenia in casa
si altele sunt lucruri care constituie o ocupatie.
Si copiii sunt in pericol atunci cand nu au o ocupatie
educativa. Cu jocurile pe calculator si cu desenele nebunesti
pe care le vad astazi, ajung niste catastrofe.Parintii sunt datori
sa-i faca sa le placa muzica de biserica, sa le placa animalele si sa-i
stimuleze sa se deprinda cu unele mestesuguri pentru a-i
departa de televizor si calculator.
Traim intr-o lume care tinde sa devina imposibila, insa
pentru ca noi insine sa nu ne vatamam, trebuie sa urmam
calea lui Hristos. Traind cu Hristos vom supravietui sufleteste, si
daca ne mantuim sufletul, nu ne mai pasa de cele ce le sufera
trupul in aceasta viata.
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in
zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Despre muncă
Obârşia multor rele stă în aceea că mulţi oameni cred că-i mai bine să-şi
„deturneze”, de ruşine, profesia.

Ori Sfântul Pavel însuşi, nu se ruşina să mânuiască cuţitul şi să coase

pieile; ba chiar se lăuda cu asta, când veneau la el bărbaţi mari şi cu
faimă. Nu numai că nu se ruşina, dar în epistolele sale, ca pe un stâlp de
bronz, şi-a arătat îndeletnicirea. Ceea ce învăţase la începutul vieţii lui, a
urmat să facă, cu toate că fusese răpit în paradis, unde avusese tainice
vorbiri cu Dumnezeu.

Şi noi, care nu facem cât tălpile încălţămintei lui, ne ruşinăm de ceea ce

el era atât de mândru! In fiecare zi păcătuim şi nu ne întoarcem – şi-n
aceasta nu vedem nimic ruşinos – iar ca să ne scoatem hrana dintr-o
cuviincioasă muncă, iată de ce ne este ruşine şi fugim ca de o nelegiuire!

Spune-ţi-mi: în ce v-aţi pus nădejdea că veţi fi mântuiţi?

Să ne ruşinăm dacă păcătuim, dacă supărăm pe Dumnezeu, dacă facem

un lucru neîngăduit.

Fiecare să se mândrească cu meşteşugul său, cu munca sa. Prin muncă,

vom goni lesne din duhul nostru gândurile vinovate, vom veni degrabă în
ajutorul celor lipsiţi şi vom împlini porunca Domnului Hristos, când spune:
„E mai mare fericire să dai decât să primeşti”…

CRESTINUL< MUNCA SI BANII

În 14.02.1991, student fiind încă la Cluj, am cumpărat o carte cu titlul : „Adevărata ucenicie şi
Unde este inima voastră”, avându-l ca autor pe William MacDonald. Editura sub egida căreia s-a
publicat cartea se numea Christliche Literatur - Verbreitung. DE ACELASI AUTOR Deserviciile
nostalgiilor Nu e bine Fiscul şi DNA-ul, îndeajuns ? De atunci au trecut 23 de ani şi abia în luna
martie a acestui an, a rânduit Dumnezeu a o citi. Câtă răbdare a avut Dumnezeu cu mine, câtă
îndurare în toţi aceşti 23 de ani...Eu nu ştiam. EL ştia... La fel a rânduit Dumnezeu ca acum să
vină vremea în care eu, trebuie a vă prezenta o sinteză a acestei cărţi, a perspectivelor cu suport
biblic pe care ea le aduce ( prin cercetarea, munca autorului şi a harului divin ) cu privire la relaţia
titlu a acestei postări : creştinul, munca şi banii. Se cuvine însă a face de pe acum
câteva necesare şi utile precizari : - despre autor : William MacDonald, a fost un creştin născut în
SUA în anul 1917 si decedat tot acolo in 2007. A fost preşedintele Emmaus Bible College,
conducând după 1965 o misiune de predare a Bibliei in SUA. A fost un prolific autor creştin, el
publicând peste 84 de cărţi pentru care nu a solicitat nici un drept de autor, ci doar constituirea
unui fond destinat exclusiv traducerilor din engleza ale scrierilor sale. - despre sinteza mea:
Acesta face referire doar la partea a doua a cărţii, dedicată temei : Unde este inima voastră ? În
sinteza mea, veţi gasi de fapt o ordonare a interpretărilor autorului pornind de la textele biblice şi
de la practica sa de credinţă. De altfel, nu de puţine ori în cele de mai jos, am găsit util a folosi
însăşi cuvintele şi exprimarea autorului şi aceasta pentru a păstra forţa ideii, a mesajului. Iar
acum, sinteza învăţaturilor considerate şi de mine necesare şi utile creştinului în relaţia sa cu
munca şi banii : 1. Un creştin nu trebuie să dea întâietate caştigului, ci lucrului pentru Domnul.
* cea mai înaltă îndatorire a unui creştin este să urmărească mai întâi - Împăraţia lui Dumnezeu
şi neprihănirea Lui ( Matei 6 : 33 ) * slujba de mai sus şi închinarea aferentă ei, nu trebuie să
fie împiedicate prin suprasolicitare profesională 2. Îndatoririle familiale nu trebuie să fie
neglijate ( 1 Timotei 5 : 8 ) * daca cineva se ocupă mai întâi de câştigul banilor, de obicei îi
rămâne puţin timp pentru soţia şi copiii lui. Chiar şi darurile cele mai scumpe şi cel mai mare lux,
nu sunt o compensaţie pentru familie, ci duc numai la sărăcirea duhovnicească si sufletească a
familiei lui. * familia nu se poate lipsi de prezenţa şi conducerea unui soţ care ascultă de
Dumnezeu, mai mult decât de un cont bancar în creştere. 3. Câştigul trebuie să vină dintr-o
muncă cinstită ( Proverbe 10 : 16 ) * un creştin, nu trebuie să-şi folosească timpul şi puterea
pentru producerea şi vinderea unor articole care din punct de vedere moral sau al sănătăţii nu
sunt ireproşabile. * munca unui creştin trebuie să fie constructivă şi de utilitate generală 4. Un
creştin, trebuie să se asigure că îşi câştigă banii într-un mod cinstit. Metodele contează.
Astfel, nu este bine ca un creştin : * să se sustragă de la plata impozitelor ( Matei 22 : 21 )
* să declare fals, despre cantitate şi calitate ( Proverbe 11 : 1 ) * să mituiască reprezentanţii
legii ( Proverbe 17 : 23 ) * să-şi înregistreze cheltuielile personale în cadrul firmei ( Proverbe
13 : 5 ) * să plătească salarii mici, pentru o muncă care merită o plată mai mare ( Iacov 5 : 4 )
* să muncească într-atât, încât munca să dăuneze sănătăţii trupului său ; căci, trupul este
Templul Duhului Sfânt. Câştigul nu merge niciodată înaintea sănătăţii. ( 1 Corinteni 6 :
19 ) 5. Un creştin, poate câştiga bani; însă el nu trebuie să devină lacom de câştig. * un
creştin, nu are voie să devină un rob al lui Mamona ( Matei 6 : 24 ) * e corect să câştigi bani,
dar este greşit să iubeşti banii ( Psalmul 62 : 10 ) Şi acum, o scurtă sinteză a celor mai
sus prezentate. Un creştin, poate să câştige oricât de mult : * câtă vreme îi
acordă lui Dumnezeu primul loc în viaţa lui * câtă vreme nu-şi neglijează familia * câtă
vreme lucreză constructiv * câtă vreme acţioneză cinstit * câtă vreme ţine de sănătatea
lui * câtă vreme evită lăcomia de avere În ceea ce priveşte, activitatea creştinului de
strângere a banilor, învăţăturile sintetizate de mine, sunt : 1. Noi suntem ispravnicii sau
administratorii lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 4 : 12 ) * aceasta înseamnă, că tot ce avem îi
aparţine lui Dumnezeu şi nu nouă * este responsabilitatea noastră să folosim banii spre
slava lui Dumnezeu 2. Să fim mulţumiţi dacă avem ce mânca şi cu ce ne imbrăca ( 1 Timotei 6 : 8
) * trebuie să fim mulţumiţi cu lucrurile de importanţă vitală - hrană, îmbrăcăminte, locuinţă
* Domnul Isus, ne permite să avem mai mult decât a posedat El. El nu a avut unde să-şi
culce capul. (Matei 8 : 20) * omul de afaceri creştin, trebuie desigur să posede, resursele
necesare plăţii salariilor, furnizorilor şi a obligaţiilor financiare zilnice. 3. Ar trebui să trăim cât mai
economicos cu putinţă, şi să nu lăsăm să se strice nimic ( Ioan 6 : 12 ) * după hrănirea celor
5.000 de oameni, Isus i-a rugat pe ucenicii Săi, să strângă firimiturile rămase (Ioan 6 : 12) *
ar trebui să ne disciplinăm, pentru a ne împotrivi ispitei de a cumpăra 4. Tot ceea ce nu este de
importanţă vitală, ar trebui să fie folosit integral pentru Domnul ( 1 Timotei 6 : 8 ) * totul îi
aparţine lui Dumnezeu, noi suntem doar administratorii Lui * poate părea nebuneşte şi
nechibzuit, ca tot ceea ce nu avem nevoie pentru hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă să punem în
lucrul Împărăţiei lui Dumnezeu. Nu uitaţi că văduva săracă, a aruncat în cutia milei, ultimii ei 2
bănuţi, reprezentând tot ce avea. ( Luca 21 : 3 - 4 ) 5. Nu ne este îngăduit să strângem bani pe
pământ ( Matei 6 : 19 - 21 ) * nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi
rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii ; ci strângeţi-vă comori în cer. Nu uitaţi că : unde este
comoara voastră, acolo este şi inima voastră. * se spune că, vizitând o proprietate luxoasă,
fostul preşedinte american Johnson a spus : " Acestea sunt lucruri care ne fac să ne fie greu să
murim. " 6. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi în ceea ce priveşte viitorul nostru. ( Exod 16 :
14 - 22 ) Şi acum, o scurtă sinteză a celor mai sus prezentate. Voia Domnului
nostru, este deci : * să recunoaştem că suntem adminsitratorii Săi şi că tot ce avem îi
aparţine * să fim mulţumiţi cu necesităţile vitale * să trăim cât mai economicos cu
putinţă * să dăm pentru Împărăţia lui Dumnezeu ceea ce nu avem de neapărată trebuinţă
* să nu strângem comori pe pământ * să îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul nostru
Am găsit de asemenea, bine de reţinut şi următoarele idei din cuprinsul cărţii lui William
MacDonald : - Nu puţini oameni ai societăţii ( şi româneşti, zic eu ) de azi, critică creştinismul.
Este însă important a observa că ei nu protestează împotriva învăţăturilor credinţei, împotriva lui
lui Isus, ci ei se opun cu toată tăria bogăţiei bisericilor, a proiectelor grandioase ale acestora, a
dorinţei de bogăţie a creştinilor, şi aceasta într-o lume încă puternic dominată de sărăcie.
Oamenii judecă autenticitatea credinţei noastre şi după poziţia noastră faţă de avere. - Multe din
tulburările nervoase şi psihice izvorăsc din grija pentru lucrurile materiale şi niciodată dintr-o
umblare cu Dumnezeu prin credinţă. - Este nesănătoasă şi rea făţărnicia de care dăm dovadă ca
şi creştini, atunci când îi cerem lui Dumnezeu, lucruri pe care le putem realiza noi înşine, din
resursele noastre deja existente. Astfel, ori de câte ori ca şi creştini îi cerem lui Dumnezeu
intervenţia şi suportul în obţinerea resurselor necesare unui proiect ( când noi înşine deţinem
aceste resurse - bani, obiecte, relaţii, etc. ) uităm de fapt că banii noştrii îi aparţin lui Dumnezeu şi
astfel nu facem altceva decât a ne lăsa cuprinşi de lăcomie şi dragostea de bani. - Este cu
neputinţă să ştim cât este destul. De aceea, ne petrecem viaţa cu " umplerea până la refuz " a
contului nostru, ca să ne îngrijim ( spunem noi ) din vreme de amurgul scurtei noastre vieţi. Între
timp însă, Dumnezeu este jefuit, iar propria noastră viaţă a slujit ca să caute siguranţă acolo unde
nu o poate găsi. - Ştim că banii noştri sunt folosiţi pentru lucrarea lui Dumnezeu, numai dacă îi
dedicăm acesteia în timpul pe care-l trăim aici pe pământ. De altfel, numai în acest mod primim şi
răsplata căci " omul strânge comori, şi nu ştie cine i le va lua " ( Psalmul 39 : 6 ) - " Negreşit,
evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu
putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm,
ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte
nesăbuite şi vătămătoare care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este
rădăcina tuturor relelor ; şi unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns
singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută
neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. " ( 1 Timotei 6 : 6 - 11 )
Dumnezeu să ne însoţească cu înţelepciunea, priceperea şi harul Său şi în ceea ce priveşte
relaţia noastră cu munca, relaţia noastră cu banii.