Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunicare
CONCEPTUL DE COMUNICARE
Daca v-ati pus intrebarea cum ar trebui sa definiti comunicarea in cazul in care vi s-ar
cere acest lucru si ati ezitat, nu va faceti probleme!
efect sau cauza a unei anumite multimi de relatii sociale si structuri interactionale;
sursa de ordine, unitate si coeziune sau cauza a schimbarii, fragmentarii ori a conflictului;
optiune intre perspectiva activa (incercam sa-i influentam pe altii sau situatia in care ne
aflam) si cea reactiva (acceptam influenta, ne adaptam la imprejurari).
comunicarea ca transmitere;
comunicarea ca interpretare;
comunicarea ca schimb;
comunicarea ca "impartasire";
comunicarea ca relatie;
comunicarea ca interactiune.
Intr-o alta ordine de idei, majoritatea teoriilor comunicarii au fost fondate de modelul
codului (un emitator codifica un mesaj si un receptor decodifica mesajul, intre cei doi
interpunandu-se un "mijloc" de comunicare), deci comunicare egal codificare, respectiv
decodificare de mesaje. In opozitie cu aceasta interpretare, cercetatori ca Paul Grice si Davis
Lewis ne propun un model inferential,4 potrivit caruia a comunica echivaleaza cu a produce si
a interpreta "indici"/semne (in logica, inferenta este operatia de trecere de la un enunt la altul, in
care ultimul enunt este dedus din primul).
Prezentam succint unul dintre exemplele date de A. Mucchielli in sustinerea teoriei sale.
Un grup politic important declara public faptul ca se desolidarizeaza de alte grupuri cu care se afla intr-o
alianta guvernamentala, datorita unor afaceri in care sunt implicati aliatii lor. Aceasta reactie este mediatizata
si produce o restructurare a campului relatiilor politice dintre partide, deci are loc un proces de reconfigurare
in campul actorilor politici (transforma contextul aliantelor posibile). Orice comunicari ce vor fi facute
ulterior de partidele politice vor lua semnificatii prin raport cu noua pozitie relationala ce urmeaza a fi
definita. In plus, putem spune ca in timp ce se deruleaza, aceasta comunicare ia un sens de apel la alte aliante
politice. Aceasta actiune de transformare este fundamentala si confirma ca sensul unei comunicari se naste
din punerea in relatie cu alte elemente contextuale. In plus, putem spune ca in timp ce se
deruleaza, aceasta c
Din aceasta perspectiva o situatie de comunicare nu poate fi inteleasa decat daca se tine
seama de contextele constitutive, pe care le expunem in continuare:
contextul fizic si senzorial - ceea ce este spus ia sens prin raport cu ansamblul elementelor
senzoriale si fizice (privire, sunete, apropiere, miros, atingere etc.);
contextul temporal - ceea ce s-a spus anterior contribuie la formarea sensului a ceea ce se
spune ulterior;
contextul pozitiilor - ceea ce este spus ia sens prin raport cu pozitionarea actorilor intre ei
(vom intelege aici pozitia, nu ca pe o variabila spatiala, ci ca pe un una ce tine de rolul
social al actorilor);
contextul relational social imediat - ceea ce se spune ia sens prin raport cu calitatea relatiilor
dintre actori si depinde de ansamblul sistemului interactional creat;
contextul cultural de referinta la norme si reguli colective - sensul se creeaza prin raport
cu normele existente ori construite in cursul schimbului (nu se poate comunica fara un
minim acord asupra unor norme);
contextul expresie a identitatilor actorilor - ceea ce este spus ia sens prin raport cu ceea
ce se stie sau este afisat ca intentie si ca miza la nivelul actorilor relatiei comunicationale6.
Pentru a sesiza natura si particularitatile procesului de comunicare vom realiza un
inventar partial al principalelor interogatii legate de acesta, inspirat de cercetatorul Denis
McQuail (1994).
Procesul de comunicare, proces deschis sau inchis? Depinde de gradul in care rezultatul
comunicarii este predictibil si planificat sau supus unor incertitudini ce pot proveni din
diferite surse. Forme de comunicare ca cea artistica, comunicarea de masa, contactele
informale interpersonale sunt procese deschise.
Procesul de comunicare are un scop precis? Cel mai adesea, da, dar exista forme de
comunicare cum este cea de masa in care nu se urmareste un scop foarte riguros definibil
- mesajele difuzate de media pot fi utilizate de oricare dintre membri audientei, prin
urmare putem vorbi de scop din perspectiva organizatiei media pe de o parte, ori de
interesul specific al unui agent de publicitate care face apel la media, pe de alta parte (vom
reveni asupra acestei abordari).
Sa incheiem aceasta prima etapa a abordarii comunicarii riscand o definitie. Prin urmare,
vom intelege prin comunicare procesul social prin care se urmareste realizarea transmiterii de
informatii, influenta si constientizarea, exprimarea identitatii actorilor, structurarea relatiilor,
constructia referintelor colective.
Comunicarea umana reprezinta un proces atat de important incat este greu de imaginat
niveluri de socializare in absenta comunicarii, de aceea aderam la afirmatiile lui E. Sapir,
potrivit caruia "numai in aparenta societatea este o suma statica de institutii sociale; in realitate
ea este reanimata si reafirmata creator in fiecare zi de actele particulare de natura comunicativa
care au loc intre indivizii care o alcatuiesc () orice structura culturala, orice act individual care
tine de comportamentul social implica intr-un sens explicit sau implicit, comunicare"9.
Semnal
mesajului
Sursa de
bruiaj
Desi modelul se bazeaza pe trei nivele - cel tehnic (A), cel semantic (B) si cel al eficientei
transmiterii (C), atentia celor doi a fost centrata indeosebi pe primul nivel (A).
Schema lui Lasswell prezinta cateva limite majore - limiteaza comunicarea la un proces
de persuasiune, netinand seama de context, adica de situatiile concrete in care se desfasoara, si
ignora fenomenul de feed-back, altfel spus, veritabilul rol de receptor, de decodificare personala
si de capacitate de raspuns.
Pe baza modelului Shannon & Weaver, Wilbur Schramm a elaborat propriul model, al
carui principal merit ramane acela de a fi subliniat natura interactiva16 a procesului de
comunicare. Schramm afirma ca in esenta, procesul de comunicare consta in "punerea in acord
a receptorului cu emitatorul, cu privire la un mesaj", ceea ce implica doua momente importante-
codificarea si decodificarea mesajului.
Codificarea consta in faptul de a traduce mesajul intr-un limbaj adecvat atat canalului de
transmitere, cat si receptorului, adica transformarea unei idei, a unei opinii, de exemplu, in
mesaj, constituit din semnale organizate dupa conventiile unuia sau mai multor coduri (vom
reveni asupra notiunii de cod). Altfel spus, a codifica inseamna a pune intr-o forma inteligibila,
accesibila si transmisibila semnalele si simbolurile. Decodificarea se refera la "retraducerea"
mesajului de catre receptor, la extragerea semnificatiilor necesare, adica intelegerea si
interpretarea semnelor codificate ce compun mesajul.
Campul Campul
experientei experientei
Sursa Semnal Destinatar
Codificare Decodificare
Interpret Interpret
Decodificator Codificator
Mesaj
Modelul Gerbner (1956)
In anul 1956, cercetatorul american George Gerbner a formulat un model in care apar
elemente noi, cum ar fi: perceptia, productia si semnificatia mesajelor; mesajul ca unitate a
formei si continutului; productia mesajelor si perceptia evenimentelor s.a.m.d. Modelul este
linear (pune in relatie evenimentele, productia mesajelor si perceptia acestora) si evidentiaza
caracterul subiectiv, selectiv, variabil si imprevizibil al procesului de comunicare.
E1 Selectie, context E
S Cn
forma continut
Tabel
Axa orizontala Axa verticala -
- reda cuprinde
procesul de elemente ce
perceptie: caracterizeaza
productia
mesajelor
(procesul
comunicarii) si
controlul relatiei
dintre M (agent)
si S/Cn (mesaj).
Este axa
mijloacelor de
comunicare:
1. La originea 5. Mijloacele
procesului de comunicarii sunt
comunicare se formate de: 1.
afla Agenti care
permit
perceptia unui transmiterea
eveniment. fizica a
Primul semnalelor
element al (semnele,
modelului este mijloace tehnice,
M (cel care canale, media); 2.
percepe). Procedee de
alegere si
2. Perceptia combinare a
implica o mijloacelor
legatura intre utilizate; 3.
eveniment (E) Resursele
si administrative,
reconstituirea institutionale
lui senzoriala, pentru contextul
creativa si productiei si
cognitiva de distribuirii
catre M. El mesajelor. Toate
poate fi un aceste mijloace
eveniment permit
natural transformarea
(ploaie, foc) unei reactii
sau un (perceptii) intr-un
eveniment mesaj, care poate
mediatizat fi perceput.
care va fi un
mesaj de tipul 6. Mijloacele
S/E. servesc la a face
disponibile
3. Perceptia destinatarului
lui E este o elementele
reactie a lui componente ale
M, reactie mesajului.
care se "Disponibilitatea"
manifesta prin mesajului rezulta
din creatia si
diferite distributia sa intr-
mijloace. un context dat
(spatial si
4. Reactia si temporal) ca si
receptarea se din controlul
produc intr-o mijloacelor.
situatie data
care o poate 7. Forma (S) este
influenta si data de enuntul
modifica. mesajului; ea este
Situatia are legata de
dimensiuni mijloacele
psihologice, utilizate
fizice si si indisolubil
sociale. Intre legata de
E (eveniment) continutul
si E1 mesajului.
(perceptie, Mesajul trebuie
mesaj) sa posede o
intervin: 1. forma si o
Actiunea de structura (bine
selectie; 2. definite).
Accesibilitatea
evenimentului 8. Enuntul
(posibilitatea mesajului se
de a fi produce intr-un
perceput); 3. context dat.
Contextul in Contextul se
care se refera la
produce. elementele care
intervin pentru a
face ca un
eveniment sa fie
selectat pentru a
fi perceput.
9. Orice
transmisie
structurata si
nealeatoare este
un semnal. Forma
semnalului
(mesajului)
cuprinde calitati
de reprezentare,
de referinta, de
simbolizare sau
de
corespondenta.
Semnalul
cuprinde
elemente de
forma si de
continut ale
mesajului, adica
de semnificatie a
mesajului (S si Cn
sunt
indisolubile),
ceea ce face ca
mesajul sa aiba
calitati de forma
si de continut
specifice.
10. Orice
perceptie a unui
enunt produce
consecinte
(efecte). Unele
dintre acestea tin
de eficienta,
altele sunt
consecinte
neintentionate
sau nedorite ale
comunicarii.
Modelul circular al comunicarii sau modelul concentric, cum mai este numit, apartine
unui grup de cercetatori format din Ray Hiebert, Donald Ungurait si Thomas Bohn (HUB).17
El este inspirat de ideea din ce in ce mai raspandita in anii '70, ca procesul de comunicare
nu urmeaza o schema simpla, lineara, ci ca legaturile dintre emitator si receptor sunt mult mai
complexe si mai variate decat s-a crezut pana atunci. Prin urmare, s-au propus modele
concentrice, in spirala (vezi modelul Dance), in elice s.a.m.d. ale comunicarii, toate insistand
asupra capacitatii receptorului de a selectiona, a interpreta si a reinterpreta mesajele. Modelul
de fata este aplicabil in cazul comunicarii de masa/mediatizata, care implica in realitate o
negociere sau o tranzactie continua intre emitator si receptor (ceea ce justifica reprezentarea
intr-o forma dinamica).
(gate-
keepers)
Continuturi
distorsiune
si zgomot
CONTINUTURI Comunicatori CONTINUTURI
Coduri
Mass media
Regulatori
Filtre
Audiente
Efecte
Intr-o prima etapa, comunicatorii (redactia unui ziar ori a unei televiziuni) produc mesaje
ce trec mai intai prin diferite stadii de codificare (coduri), sub forma informatiilor scrise ori
audiovizuale. Anterior difuzarii, acestea sunt filtrate de controlor ("Gatekeepers"), adica de
profesionistii ce decid asupra procesului de selectie. In fine, mesajele sunt emise prin media
(ziar, televiziune). Intr-o a doua etapa intervin "regulatorii", ce pot fi grupuri de presiune,
institutii (asociatii) ce pot exercita o anumita influenta asupra media, prin urmare pot afecta
continutul si eficienta mesajelor. Urmeaza filtrele informationale de ordin fizic (oboseala
receptorului, de exemplu) sau psihologic (centrul de interes al receptorului). In fine, mesajele
ating audienta si provoaca anumite efecte.
4. TIPURI DE COMUNICARE
Criteriul Tipuri de comunicare
- Comunicarea bidirectionala -
emitatorul si receptorul
schimba alternativ rolul in
procesul de comunicare,
mesajul circula in doua
sensuri - caz: dialog, discutie
telefonica.
Participantii/actorii - Comunicarea intrapersonala
- o singura persoana care
vorbeste cu sine;
- Comunicarea
interpersonala/interindividuala
- implica minimum doua
persoane;
- Comunicarea de masa -
comunicatorii profesionisti se
adreseaza unor mase (indivizi
numerosi, eterogeni, dispersati
geografic diferit) prin
intermediul canalelor.
Forma/ - Comunicarea verbala - prin
apel la cuvantul scris sau
expresia vorbit;
comunicarii
- Comunicarea nonverbala -
prin apel la gesturi, pozitii etc.
Natura -
interactiunii Comunicarea intrapersonala,
interpersonala, in grup mic,
publica
Finalitatea - Comunicarea accidentala,
consumatorie sau subiectiva,
instrumentata, defensiva,
informativa, persuasiva,
fatica.
Codul utilizat - Comunicarea verbala (orala,
scrisa), paraverbala,
nonverbala
Continutul - Comunicarea referentiala,
dominant operational-metodologica,
atitudinala
Natura informatiei - Comunicarea digitala si
analogica
5. MESAJ SI INFORMATIE
Cea mai simpla definire a mesajului ar fi suita de semnale "impachetate" dupa unul sau
mai multe coduri; ceea ce trece de la emitator la receptor. Un cod (sau un sistem de semne) este
alcatuit din unitati (semne) si structuri (reguli de combinare), rolul sau fiind acela de a asocia
structuri de date cu structuri de semnificatie. Prin urmare, un cod (sau un limbaj) reprezinta o
pluralitate de semne care au o semnificatie comuna pentru un numar de interpreti (participanti
la procesul de comunicare).
1. mesaje vizuale
2. mesaje sonore
- izomorfe: zgomote
- imaginare: muzica
3. mesaje tactile
4. mesaje olfactive
Cat priveste informatia, iata cateva tentative de definire. Pentru R. Rieffel (1995, loc. cit.)
informatia reprezinta un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) transferat prin procesul de
comunicare; comunicarea este cea care permite fiintei umane sa creeze semnificatii noi, sa
interpreteze mesajele, deci sa valorifice informatiile. D. Miller defineste informatia referindu-
se la "prezenta unuia dintr-o multime de stimuli diferentiabili", un stimul reprezentand influenta
care este "simbolic si arbitrar asociata cu un obiect (stare, eveniment sau proprietate) si care
permite organismului stimulat sa distinga acest obiect de altele"19. Limita acestei definitii consta
in aceea ca implica un criteriu particular de relevanta: masura in care receptorul il gaseste util
pentru a opera diferentieri.
J.J. Van Cuillenburg et. al.20 apreciaza informatia ca "ceea ce se comunica intr-unul sau
altul dintre limbajele disponibile", deci combinatia dintre semnale si simboluri.
aspectul sintatic:
aspectul semantic
Jacques Attali ne asigura ca informatia este forma sau ordinea detectabila in orice materie
sau energie, fiecare obiect putand fi privit ca mesaj (exista sau nu), semnal (provoaca o reactie),
discurs (realizat printr-o "tehnologie"), simbol (pentru ca el semnifica ceva din punct de vedere
social) si relatie (cine l-a facut, de ce, cu ce intentie).21
O definitie mai accesibila a informatiei este data de W.R. Garner (1962) - informatia este
ceea ce reduce, prin transmiterea ei, ignoranta si incertitudinea privind starea unei situatii date
si mareste capacitatea de organizare, structurarea si functionare a unui sistem dat.
Daca "informatia are valoare si se masoara in campul cunoasterii, iar comunicarea in cel
al actiunii si al organizarii"22 (D. Bougnaux) rezulta ca a doua o precede si o conditioneaza in
mod necesar pe prima. Informatia este, in cele din urma, un "apel" venit dintr-o lume exterioara
si care strabate ceea ce ne inconjoara pentru a ne ghida, a ne imbogati si, eventual, a ne complica
vietile (loc. cit.).
Pe acest temei, L. Quere23 constata ca un obiect poate constitui suportul unei informatii
prin intermediul determinarii cauzale a starii in care se afla (girueta indica directia vantului);
informatia vehiculata de un fapt este relationata de o constrangere (fara o evaluare/relationare
sistematica si univoca a doua sau mai multe fapte, nu se poate considera ca unul il indica pe
celalalt), in fine, informatia este de natura relationala: un fapt nu contine informatii despre el
insusi, ci despre un altul.
Pentru G. Bateson, informatia este "diferenta care face diferenta"24, exemplul ales de el
fiind o harta care, daca ar avea toate datele teritoriului a carui reprezentare este, ar trebui sa aiba
dimensiunile teritoriului. Deci cartograful va reproduce decat unele diferente de nivel, de
vegetatie etc., adica acele elemente "care fac diferenta", care aduc informatii, in functie de scara
hartii, de mijloacele de reproducere, de destinatia documentului. Analogia de mai sus arata ca
informatia nu este "substanta", ci un raport intre doua variabile.
Comunicarea umana cuprinde doua aspecte - continutul si relatia - indisociabile, cea de-
a doua aparand ca o metacomunicare25. Prin continut intelegem informatia, mesajul, aspectul
cantitativ al comunicarii, neputand avea interactiune intre indivizi fara ca un mesaj sa nu fi fost
transmis de la unul la celalalt.
Exista cercetatori care reunesc totalitatea trasaturilor nonverbale (vocale si non vocale)
pe care le utilizeaza cei aflati in relatie de comunicare sub denumirea de paralimbaj. Intelegand
prin paralimbaj manifestarile auxiliare limbii propriu-zise, Laver si Hutcheson (1972) disting
intre informatia cognitiva (legata de mijloacele lingvistice si paralingvistice, cum ar fi gesturile
ce se substituie cuvintelor), informatia injonctiva (preocupata de reglarea interactiunii, care
include mijloace paralingvistice ca gesturi, miscari, intonatii pentru a sugera unui interlocutor
sa ia cuvantul, de exemplu, dar si unele mijloace lingvistice cum ar fi frazele de bun venit) si
informatia indiciala, incluzand comunicarea non verbala in special in ultimele doua categorii.31
Informatia indiciala este oferita pentru a transmite un element important despre sine, se
poate realiza prin limbaj, imbracaminte, insemne (insigne, de exemplu), dar mijlocul cel mai
frecvent este paralingvistic.
indiciale - indreptate spre locutor in scopul definirii si controlarii rolului pe care il joaca in
timpul conversatiei;
Pentru a relua termenii de mai sus, fiintele umane utilizeaza doua moduri de comunicare
- digital si analogic. Limbajul digital "are o sintaxa logica foarte complexa si relativ accesibila,
dar nu poseda o semantica adecvata pentru relatie. Limbajul analogic, din contra, poseda
semantica, dar nu si sintaxa potivita unei definiri neechivoce a naturii relatiei"35 (Watzlawick,
Beavin, Jackson, 1972).
8. COMUNICARE-RELATIE.. PRIVIREA,TACEREA,GESTUALITATEA
Cele mai multe informatii despre particularitatile comunicarii non-verbale le datoram
psihologilor. Iata cateva din concluziile lor.37
Importanta relativa pe care o au in fiecare moment al schimbului verbal cele doua surse de
informare implicare, pentru fiecare din parti, mai exact sursa externa, partenerul,
discursul sau, manifestarile sale verbale si nonverbale si sursa interna, propriile procese
de producere de informatie ale subiectului. Preponderenta temporara a primei surse
suscita centrarea vizuala: cea de-a doua, decentrarea.
Al doilea factor implicat este legat de calitatile fizice ale canalului de comunicare: nivelul
atentiei vizuale pentru partener este functie de importanta relativa a surselor de inferente
active in canal (zgomote).
In interactiunea comunicativa, privirea are mai multe roluri, dintre care retinem:
indicare a rolului in comunicare - un subiect care vorbeste, priveste mai putin interlocutorul
decat atunci cand asculta (41% fata de 75%);
exprimare a feed-back-ului;
Tacerea in comunicare
Intr-o interactiune se pot inregistra mai multe tipuri de "taceri", semnificativa fiind nu atat
absenta sunetului, desi are si ea o importanta relativa, ci absenta unui tip specific de sunet. Jack
Bilmes (1996) gaseste ca simplei absente a sunetului ii putem spune "tacere absoluta"40, in timp
ce "tacerea notabila" ar fi absenta pertinenta a unor anumite sunete. In cazul conversatiei, de
exemplu, absenta sunetului - "tacerea conversationala" - care este o specie a tacerii notabile,
poate avea, la randul ei, mai multe semnificatii. Tacerea ar fi mai mult decat ceea ce precede,
intrerupe sau se opune conversatiei, ar deveni o anumita "forma de discurs". Ea se integreaza
comunicarii, alaturi de cuvintele "nespuse", ajutand la atribuirea de semnificatii unui enunt -
"comunicarea nu este nici o reactiune, nici o interactiune, ci o tranzactie in care omul inventeaza
si atribuie semnificatii pentru a-si realiza proiectele".41
Gest si comunicare
Comunicarea verbala este insotita aproape intotdeauna de gesturi, incat gestul este
deopotriva o practica sociala (chiar intr-o conversatie fara vizibilitate, cum ar fi cea telefonica,
gesturile sunt prezente), o mostenire culturala si un "fenomen social total", un revelator al
identitatii individului si comunitatii.42 In anul 1951 antropologul Gregory Bateson si psihiatrul
Jurgen Reusch publicau lucrarea "Communication: the social matrix of psychiatry", in care
prezentau complexitatea procesului comunicational, sustinand ca fiintele umane sunt "biologic
constranse" sa comunice, comunicarea nereducandu-se la transmiterea de mesaje verbale,
explicite si intentionale, ci integreaza "ansamblul de procese prin care subiectii se influenteaza
mental"43, ceea ce avea sa devina unul dintre postulatele Mental Research Institute (Palo Alto,
California) - este imposibil sa nu comunici. La randul sau, Ray Birdwhistell44, avea sa dea
comunicarii amploarea acordata in mod traditional de antropologi notiunii de cultura: "cultura
si comunicarea sunt termeni ce reprezinta doua puncte de vedere sau doua metode de
reprezentare ale interrelatiei umane (interconnectedness), structurala si regulata. In cultura,
accentul este pus pe structura; in comunicare, pe proces".
9. COMUNICARE - INTERACTIUNE
Pentru J.B. Thompson (2000) exista trei tipuri importante de interactiune: a) fata in fata;
b) mediata; si c) cvasiinteractiunea mediata.45
b) Interactiunea mediata implica interlocutori aflati in contexte distincte din punct de vedere
spatial si temporal, si prezenta unui mijloc tehnic ce se interpune intre ei (telefon,
scrisoare etc.); intr-o astfel de situatie, cei doi vor oferi un plus de informatie contextuala
in mesajele lor prin raport cu interactiunea fata in fata. O particularitate semnificativa este
aceea ca are loc o restrangere a referintelor simbolice: de exemplu, nu apar unele referinte
asociate coprezentei fizice, cum sunt gesturile, intonatia etc., dar sunt prezente alte
referinte simbolice, cum ar fi cele legate de scris, daca este vorba de o corespondenta,
deci interactiunea mediata dobandeste un caracter relativ mai dechis.
Comunicarii fata in fata (relationala), A.P. Bocher (1984) ii atribuia cinci functii: 1) a genera
o impresie favorabila interlocu-torului; 2) a organiza o relatie (a crea o structura de putere
si control); 3) a construi si a valida un mod comun de a privi lumea; 4) a exprima
sentimente si ganduri, si 5) a proteja punctele vulnerabile46. In aceasta situatie,
comunicarea non-verbala ofera, in principiu, sugestii despre atitudinea fata de sine si fata
de altii a locutorului, atitudinile fata de gradul de confort cu privire la interactiunea in
sine, in timp ce unele trasaturi minore ale limbajului indica preferintele, intimitatea si
statusul.
c) Cvasiinteractiune mediata (sau "interactiunea parasociala") este cea mai extinsa in spatiu si
timp, implicand o disponibilitate extinsa a informatiei si a continutului simbolic - aici intalnim
mijloacele de comunicare in masa - "este o situatie structurata in care unii indivizi sunt angajati
in primul rand in producerea formelor simbolice pentru cei care nu sunt prezenti fizic, in timp
ce ceilalti sunt implicati in primul rand in primirea formelor simbolice produse de cei carora nu
le pot raspunde". Prin urmare, are un caracter monologic, fluxul informational fiind
unidirectionat.
NOTE
1. D. Dance, "The concept of communication", Journal of Communication, 20, 1970, pp. 201-
210, apud Denis McQuail, Comunicarea, Institutul European, Iasi, 1999
3. R. Rieffel, "Notions et modéles" in C.J. Bertrand, Médias, Ellipses, Paris, 1995, pp.13-25
4. D. Sperber, D. Wilson, Relevance. Communication and Cognition (1986), dupa La
Pertinence. Communication et Cognition, Minuit, Paris, 1989, p. 14
5. P. Livet, "Les intentions de la communication", in Reseaux, nr. 50/1991, Paris, pp. 63-76
12. M. Weber, The Theory of Social and Economic Organization, ed. T. Parsons, Free Press
of Glencoe, 1947, apud D. McQuail, op. cit., p. 35
14. I. Dragan, Paradigme ale comunicarii de masa, {ansa, Bucuresti, 1996 - vezi pe larg Denis
McQuail, Sven Windahl, Communication Models for the Study of Mass Communications,
Longman, London-New York, 1989, pp. 10-36
20. J.J. Van Cuilenburg et al., {tiinta comunicarii, Humanitas, Bucuresti, 1998, p. 25
26. C. Seron, T. Garcia, "Metacommunication", in L. Sfez (coord.), op. cit., pp. 431
35. P. Watzlawick, J.H. Beavin, D.D. Jackson, Une logique de la communication, Paris, Seuil,
1072, apud Comunicarea in campul social. Texte alese, Iasi, 1997, pp. 87-106
36. P. Babin, Langage et culture des médias, Edition Universitaire, Paris, 1991, p. 25
39. D. R. Frumusani - Semiotica, Societate, Cultura, Institutul European, Iasi, 1999, p. 196
40. J. Bilmes, "La silence constitué. La vie dans un monde de plénitude du sens", in Reseaux,
nr. 80, Paris, 1996, pp. 129-135
41. L. Sfez - "Théorie et pratique des mass media", in L. Sfez (coord.), op. cit., p. 1083
45. J.B. Thompson, Media si modernitatea. O teorie sociala a mass-media, Antet, Bucuresti,
c. 2000.
Copiaza codul
in pagina web a site-ului tau.
<a href="http://www.scritub.com/sociologie/ps