Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fig. 4. Cap de nobil dac conservat la Museo dell’Opera di Santa Maria del Fiore din
Florenta (foto autorul).
În aceasta situatie, se poate pune întrebarea: de ce oare au fost sculptate
trei statui de nobili daci reprezentand unul si aceiasi persoana, lucru
nemaiantalnit pana acum? Raspunzand la aceasta intrebare se poate deduce
ca acest personaj este un foarte important nobil dac, insusi regele Decebal.
Ipoteza noastra ar fi una din cele mai plauzibile explicatii ale enigmei (fig. 5,
I-XI).
I II
III IV
Fig. 5, I-IV. Detalii : (I) Roma, Columna lui Traian, « scena » XXIV (dupa Florea
Bobu Florescu) ; (II) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto autorul) ; (III)
Florenta, Giardino di Boboli (foto autorul) ; (IV) Florenta, Museo dell’Opera di Santa
Maria del Fiore (foto autorul).
V VI VII
Fig. 5. Detalii : (V) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto autorul) ; (VI)
Florenta, Giardino di Boboli (foto autorul) ; (VII) Florenta, Museo dell’Opera di Santa
Maria del Fiore (dupa Gabriella Capecchi).
VIII IX
X XI
Fig. 5.Detalii : (VIII) Roma, Columna lui Traian, « scena » CXLIV (dup¥ Florea
Bobu Florescu) ; (IX) Muzeul Vaticanului, sala Braccio Nuovo (foto autorul) ; (X)
Florenta, Giardino di Boboli (foto autorul) ; (XI) Florenta, Museo dell’Opera di Santa
Maria del Fiore (foto autorul).
REFERINTE
[1] [1] Emil Panaitescu, « Il ritratto di Decebalo », in Ephemeris Dacoromana,
t. I, Roma, 1923, p. 406 (« La testa di Decebalo del Museo Vaticano ») si
urmatoarele, fig. 11 (fata si profil) (« Decebalo del Museo Vaticano, Nr.
127 ») : « La conclusione s’impone : da se :il capo del nobile dacico del Museo Vaticano
non puo essere altro che quello del re Decebalo ».
[2] In legatura cu basoreliefurile de pe Columna lui Traian de la Roma, cele
opt « imagini » care au fost propuse de catre specialisti ca, probabil,
continand figura regelui Decebal, se poate spune ca doua sunt de o
certitudine evidenta : sinuciderea din « scena » CXLV si prezentarea capului
in « scena » CXLVII, cu toate ca aceasta « imagine » este foarte deteriorata.
Alte patru prezinta de asemenea un mare grad de siguranta : chipul din
« scena » XXIV – lupta de la Tapae, cel din « scena » LXXV – capitularea
Dacilor la terminarea primului razboi, cel din « scena » XCIII – la intrarea unei
cetati, organizand pe Daci in vederea unui nou razboi impotriva Romanilor, si
acela din « scena » CXXXV – sub arcada din padure, intre doua capetenii
dace. Ultimele doua « scene » unde identificarea lui Decebal este mai putin
sigura si prezinta unele dificultati : « scenele » CXXXIX si CXLIV. In « scena »
CXXXIX (discursul unui « sef »in fata unui grup de Daci, in mijlocul unei
paduri), problema este ca personajul principal nu poarta pileus, nefiind deci
un nobil dac. In « scena » CXLIV, (grup de calareti daci), scutul presupusului
Decebal nu este acelasi cu scutul regal din « scena » CXLV (momentul tragic
al sinuciderii). Doua « solutii » ar fi posibile : probabil ca « scenele » CXLIV si
CXLV fac parte din acelasi « tablou » ; grupul de calareti, reprezentand nobili
daci, incearca cu disperare sa vina in ajutorul regelui dac, sau efectiv el este
reprezentat in « scena » CXLIV si atunci sculptorii antici au « gresit »
reprezentand doua scuturi diferit ornamentate, sau au ignorat complet acest
detaliu, considerandu-l ca secundar.
[3] A se vedea de asemenea : Radu Vulpe, « Despre portretul lui Decebal, in
Apulum, t. XIII, 1975, p. 76 ; idem, Columna lui Traian, Bucuresti, 1988, p. 55.
[4] Semnalez cu aceasta ocazie articolul, destul de complet, cu privire la
aceasta statue din « Giardino di Boboli » de la Florenta, cu o buna
bibliografie, al lui Nicolae Sabau, « Trei statui din porfir, reprezentind daci, la
Florenta », in Apulum, t. XIV, 1976, p. 483-491, cu 7 figuri in text si un rezumat
in limba franceza ; Aurelio Gotti, Le Gallerie di Firenze, Firenze, 1872, p.
306 : « Quatro re pregioni, tre di porfido et uno altro di marmo, . .. »; P. G. Hubner, in
Monatshefte fur Kunstwissenschaft, t. IV, 1911, p. 353, 364-365 ; Richard
Delbrueck, Antike Porphyrwerke, Berlin-Leipzig, 1932, p. 43-49 si plansa 4 in
afara textului ; Francesco Gurrieri, Judith Chatfield, Boboli Gardens, Firenze,
1972, p. 40 si fig. 30-34 : « The Dacian prisoners … The two statues reprezent ancient
barbarian Kings .. . »; Ion I. Russu, Daco-getii in Imperiul Roman, Bucuresti,
1980, p. 81, nr. 22 si fig. 23 ; Jutta Pinkerneil, Studien zu den Trajanischen
Dakerdarstellungen, 1983, p. 187 si urmatoarele, si p. 333, nr.
60 : « Dakerstatue, Pileatus, Florenz, Giardino Boboli »; Lucilla De Lachenal, I
prigionieri daci della Collezione Medici-Della Valle.., in Boboli 90, Firenze,
1991, p. 609-621, fig. 201.
[5] Francois Inghirami, Description de l’Imp. et R. Palais Pitti et du R. Jardin de
Boboli, Poligrafia Fiesolana, 1832, p. 106, traducere : « … care apartineau alta
data de villa Medicis, si care au fost transportate la Florenta in 1785, si plasate in aceasta
gradina regala in anul 1819 sub indrumarile contelui Baldelli, care era conservator al
palatului [Pitti] ».
[6] Dupa inventarul publicat de F. A. Visconti, cf. Documenti Musei, IV, 81.
[7] Dupa Francois Inghirami (vezi de asemenea si nota 5), statuia a fost
adusa in Giardino di Boboli in anul 1819, in timp ce Nicolae Sabau ne da o
data ceva mai veche, anul 1810, in articolul sau, « Trei statui din porfir,
reprezentind daci, la Florenta », in Apulum, t. XIV, 1976, p. 489 :
« ,,Peregrinarile” acestor statui se incheie in anul 1810, cind doua dintre ele vor fi aduse
in ,,Giardino di Boboli ...” ».
[8] Richard Delbrueck, Antike Porphyrwerke, Berlin-Leipzig, 1932, p. 43-46 si
pl. 3.
[9] Nicolae Sabau, , op. cit., in Apulum, t. XIV, 1976, p. 484-490.
[10] Gabriella Capecchi, « Non di Arnolfo, ma antichi. Due precisazioni su un
falso Profeta e su un Dace prigioniero (Il Dace prigioniero dell’Opera del
Duomo a Firenze) », in Artista (Critica dell’arte in Toscana), 1992, p. 28-35,
traducere : « In treacat fie spus ca si capul de la Opera del Duomo poate fi plasat fara nici
o ezitare langa geamanul lui actualmente in gradina Boboli. Capul de la Boboli reda cu
fidelitate si din punct de vedere al proportiilor aspectul initial al capului despre care s-a
vorbit mai sus, mai inainte sa fi fost atat de iremediabil degradat de eroziunea datorata unei
expuneri exterioare seculare (mai intai la Gualfonda si apoi in Orti Oricellari). In acelasi timp
asa zisul ,,Profet” reda imaginea exacta a ceea ce va deveni Dacul din Boboli daca e lasat in
continuare expus in aer liber si fara nici o protectie ».
(*) Leonard Velcescu, istoric de arta, nascut la Pitesti, studii – Liceul de Arta,
la Pitesti, avind ca profesori de specialitate artistica in arte decorative, desen
artistic, arta grafica, pictura, sculptura : Dna Mariana Senila-Vasiliu, Dl.
Gheorghe Pantelie, Dl Ion Pantilie, Dl Georgescu Nicolae ; studii superioare la
Paris, Universitatea Paris IV – Sorbona, sectia istoria artei si arheologie, si
specializare-cercetare la Ecole Pratiques des Hautes Etudes, Paris – Sorbona.
Diplome obtinute in istoria artei si arheologie : licenta, masterat, D.E.A.
(Diplôme d’Etudes Approfondies), doctorat. Titlului de Doctor in istoria artelor
a fost obtinut in anul 2000, in urma sustinerii tezei de doctorat, cu
tema : Iconografia ” Barbarilor “, Dacii in sculptura romana. Studiu de
iconografie antica.