Tema și viziunea despre lume în “Baltagul”

Romanul este o creație epica în proza, de mari dimensiuni, cu actiune complexa, desfășurată pe mai
multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de personaje puternic
individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfățișate, romanul oferă o imagine ampla asupra vieții.

Romanul “Baltagul”, apărut în 1930, prezintă o arhitectura complexa conferita de țesătură de

teme(viata pastorală, natura, iubirea), motive, mituri și superstiții folclorice. Opera prezintă
monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a pastorilor, având în prim-plan
căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nichior Lipan. Astfel, pe lângă roman realist-obiectiv,
mai este considerat roman polițist(investigarea dispariției, reconstituirea scenei crimei),
bildungsroman (drumul maturizarii lui Gheorghiță), roman de dragoste(infatisand relația de
profunda iubire dintre Vitoria și soțul ei dispărut) dar și Roman mitic, fiind o reconstituire în plan epic
a baladei românești “Miorița”. Relația romanului cu balada populara este sugerata chiar de scriitor
prin motto(“Stăpâne, stapane, / Mai chiama s-un cane...”).

Romanul este structurat pe doua coordonate fundamentale: aspectul realist(reconstituirea

monografica a lumii pastorale) și aspectul mititc(sensul ritual al gesturilor personajului principal).
Orizontul mitic include modul de înțelegere a lumii de catre personaje, tradițiile pastorale, dar și
comuniunea om-natura.

Naratiunea se face la persoana a III-a iar naratorul omniscient și omniprezent reconstituie în mod
obiectiv, prin tehnica detaliului semnificativ, modul de viata al muntenilor și acțiunile Victoriei. De
multe ori asistam și la o focalizare interna întrucât naratorul extradiegetic urmărește gândurile
protagonistei: “ Vasazica Andrei[...]tot nu se astâmpara și tulbura mințile fetei.”

Din punct de vedere tematic, textul se dovedeste a fi variat, având ca teme principale, pe de-o parte
conditia umana tragica, confruntata cu schimbările sociale și de mentalitate,iar pe de alta parte
călătoria, ca mijloc de cunoaștere și autocunoaștere. Teme secundare cuprind comuniunea om-
natura, ciclicitatea viata-moarte, etc.

Titlul este sugestiv, “Baltagul” fiind un topor cu doua tăișuri, sugerând dualitatea simbolului: arma a
crimei dar și instrument justițiar. Baltagul tanarului Gheorghiță rămâne neatins de sângele ucigașilor,
însemnând ca a fost folosit în scopul dreptății.

Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale (“aproape de Sf Andrei “,”în postul
mare”. Cadrul acțiunii este satul Magura Tarcaului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și Balta Jijiei.
Fiind un roman realist, pentru veridicitate, traseul urmatde Vitoria împreună cu Gheorghiță, pe
urmele lui Nechifor, conține toponime existente pe.

Romanul a fost scris în 17 zile și este structurat în 16 capitole cu un singur fir epic, și acțiune
desfășurată cronologic, urmărind momentele subiectului.

Romanul debutează cu legenda pe care Nechifor Lipan(personajul absent) o povestea pe la nunti și

botezuri, prin care evidențiaza viata arhaica și aspra a muntenilor, a căror meșteșug principal era
oieritul.

Prima 6 capitole cuprind framantarile Vitoriei în asteptarea sotului. Intriga o constituie momentul
începerii pregătirii pentru plecare în căutarea adevărului cu privire la dispariția sotului ei. Anunță
autoritățile, face rost de bani de drum, o lasă pe Minodora la mănăstire și ii încredințează lui
Gheorgita un baltag sfintit.
Capitolele 6-13 conțin desfășurarea acțiunii și releva traseul lui Nechifor, reconstituit de Vitoria și de
fiul ei, întrebând în stânga și în dreapta de “bărbatul cu căciulă brumarie și cal negru tintat”. Afla
astfel ca împreună cu el se mai aflau doi munteni ce ii erau cunoștințe vechi.Pe drum întâlnesc o
cumetrie la Borca și o nunta la Cruci. Succesiunea acestor mari momente din viata omului da de
gândit Victoriei și anticipează înmormântarea din final. Poposind la Suha, constata cu mirare ca aici
nu au ajuns decât doi ciobani și devine limpede ca în undeva în apropiere s-a petrecut omorul. Cu
ajutorul câinelui lui Nechifor, pe care îl găsește în ograda unui gospodar, ea găsește osemintele lui
Lipan intr-o prăpastie, iar arma crimei pare a fi un baltag.

Capitolele 14-16 surprimd momentele de după găsirea osemintelor. Cu o luciditate și stăpânire de

sine extraordinare, îndeplinește datinile necesare pentru mort, cheamă autoritățile sa constate
crima și apoi organizează parastasul la care ii invita și pe cei doi suspecți, Calistrat Bogza și Ilie Cutui
cu scopul de a-i demasca. Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate
scena crimei, lucru ce ii îngrozește pe Cutui și Bogza. Primul își recunoaște vina, iar al doilea devine
agresiv și este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor. Deznodământul povestii aduce
mărturisirea faptelor, ceea ce încheie în sfârșit ancheta Vitoriei. După terminarea ritualurilor de
comemorare a răposatului, viata își va relua cursul normal:”și le-om lua de coada toate cate le-am
lăsat”.

Vitoria Lipan este o femeie puternica, hotarata(“N-am sa mai am hodina cum n-are pârâul Tarcaului
pan'ce l-oi găsi le Nechifor Lipan “, curajoasa și lucida. Personajul complex este realizat prin tehnica
badoreliefului și individualizat prin caracterizare directa(de catre narator) și indirecta(prin fapte,
vorbe, atitudini, gesturi, nume). Călătoria cu scopul reconstituirii traseului sotului ei ii evidențiaza
inteligenta nativa, abilitățile de detectiv, tenacitatea și darzenia cu care pune cap la cap informațiile
pentru a descoperi adevărul. Ea apare în ipostaza taranului pastrator al lumii vechi, arhaice și
patriarhale, lucru cel mai bine evidențiat prin relația mama-fiica pe care o are cu Minodora(fiica
receptiva la noutățile civilizației). În calitate de mama, ea se dovedeste protectiva dar și stricta,
interzicandu-i sa se îndepărteze de tradiție:” Iti arat eu coc, valț și bluza..!”. Ea este totodată și o
soție iubitoare, loiala și deosebit de îngrijorată de starea sotului ei “era dragostea ei de douăzeci și
mai bine de ani”. Tipatul dinaintea coborârii cosciugului și gesturile concentrează iubirea și durerea
pierderii sotului.

Portretul ei fizic releva frumusețea personajului prin tehnica detaliului semnificativ: “ ochii ei căprui
în care parca se rasfrangea lumina castanie a parului erau duși departe” “gene lungi și rasfrante în
carligase” etc.

Personajul secundar, Gheorgita, reprezinta generația tânără, care trebuie sa ii ia locul tatalui
sau(motivul dublului și al moștenirii). Romanul poate fi considerat inițiatic deoarece prezintă drumul
sau spre maturizare, finalizat în momentul găsirii osemintelor tatalui sau.

În concluzie, Sadoveanu a construit un univers în care se întrepătrund realul și mitul , un roman

realist dar și mitic concomitent, prin care si-a evidențiat viziunea asupra lumii. Reușește printr-o
maniera inedita sa ilustreze Filosofia și modul de viata al mediului rural, în antiteza cu cel citadin.

Consider ca romanul “Baltagul “ este o opera monumentala a cărei măreție consta în densitatea
epica și grandoarea compozitonala, prin care oferă cititorul o monografie completa a satului de
munte.