Valoarea culturala

Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale și spirituale create de

omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
Notiunea de valoare este, dupa cum afirma si Chombart de Lauwe P. H., prin
definitie legata de cele de diferenta si ierarhie. In acest sens, notiunea de
valoare nu poate fi discutata decat alaturi de complementul sau,
antivaloarea, si a caraceristicelor ce le disting una pe cealalta. Insa
proprietatea unui lucru, sau concept de a fi bun, dezirabil, important trebuie
judecata dupa un sistem logic si corect. O alta definitie pentru cultura este
cea oferita de Rickert, si anume: „Cultura este esenta bunurilor pe care le
apreciem pentru valoarea lor”. Aceasta esenta trebuie oferita de o filosofie a
valorilor in specificul lor, adica nu putem intelege calitatea unui bun decat
daca il comparam in contextul caruia ii apartine. Antivaloarea este opusul
valorii, acele bunuri ce nu sporesc cultura, ci mai degraba o omoara.
O alta tema importanta referitoare la valori este originea acestora. Daca
definirea conceptului este extrem de dificila, valorile nereprezentand un
atribut al unor materiale sau ideale, nu sunt o proprietate constitutiva ale
bunurilor, ci o relatie intre un moment obiectiv si unul subiectiv, atunci
explicarea modului in care valorile se formeaza este pe atat mai complicat.
Conform Danei Victoria Savu, valorile apar ca semnificatii umane care
confera o noua dimensiune lucrurilor, fenomenelor, idealurilor, etc,
transformandu-le in bunuri culturale.
Cultura reprezinta poate cea mai importanta realizare umana. Ea este insasi
cea mai deosebita caracteristica a umanitatii, un interes ce a marcat
existenta speciei inca din perioada paleolitica, cand samanii triburilor creau
picturi rupestre. Astfel, existenta omului nu e reductibila la existenta sa
obiectuala, evolutia, creatia, inventarea fiind scopuri nobile, ce pun fiinta
umana mai presus de restul vietatilor
In concluzie, cultura este o manifestare a spiritualitatii omului, fiinta care isi
doreste sa evolueze permanent, sa isi invinga propria conditie, intrucat
starea sa interioara este insuficienta.