Sunteți pe pagina 1din 10

Ψ Psihologie, 3, 2011

PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

INTERACŢIUNEA DINTRE VALORI ŞI FENOMENELE PSIHOLOGICE

Oxana PALADI

Termeni-cheie: valoare, sistem valoric, valori sociale, valori individuale, motivaţie,


atitudine, ideal, interes, trăsături de personalitate, conştiinţă de sine, socializare.

Summary
In this article is presented the interaction between the values and some psychological
phenomenon. Centered on the individual values of the personality of the teen-ager, on the man-
ner of hierarchy of these in different situations we presented the process of transformation and
interaction of the values.

În concepţia autorilor A. Biron, M. ţă şi trimite la tot ce caută sau evită un


Moraru, V. Pavelcu, P. Popescu-Nevea- anumit individ; procesele sociale şi or-
nu, noţiunea de valoare este considerată ganizaţionale – valoarea este echivalentă
o însuşire, un criteriu, o reprezentare, un cu utilitatea socială; ideologie – o valoa-
produs, în fond ca obiectivare a esenţei re este apropiată de un scop (libertatea,
umane [12, 13]. solidaritatea, cunoaşterea) şi conduce la
Mc Lauglin determină că valorile nu accentuarea semnificaţiei praxisului sau
sunt direct observabile, conţin elemente practicilor sociale [7].
cognitive, afective şi conative, nu operea- Sistemul orientărilor valorice de-
ză independent de individ şi de câmpul termină partea consistentă a direcţionă-
social, se referă la standardele dezirabi- rii personalităţii şi alcătuieşte baza re-
lului, sunt organizate ierarhic în sistemul laţiilor ei cu: lumea înconjurătoare, alţi
personalităţii şi relevante pentru compor- oameni, sinele, baza concepţiei despre
tamentul real. lume şi miezul motivaţiei vieţii active,
Gui Rocher menţionează printre alte baza concepţiei despre viaţă şi a „filoso-
caracteristici ale valorilor relativitatea fiei vieţii” [20].
acestora şi funcţia lor în determinarea C. Kluckhohn defineşte valoarea ca o
comportamentului, iar Max Scheler insis- concepţie, explicită sau implicită, distinc-
tă asupra atributului de valoare pe care îl tivă pentru un individ sau caracteristică
au trăirile şi relaţiile afective. Motivele şi pentru un grup, cu privire la ceea ce este
scopurile, aspiraţiile şi sentimentele, cu dezirabil şi influenţează selecţia moduri-
deosebire idealurile şi voinţa, reprezintă lor, mijloacelor şi scopurilor disponibile
valori psihice sau spirituale [13]. ale acţiunii; orientarea spre valoare este o
Unii autori, precum R. Doron şi F. concepţie organizată şi generalizată, care
Parot, consideră că există cel puţin trei influenţează comportamentul cu privire la
sensuri diferite ale noţiunii fundamentale natură, la locul omului în ea, la relaţiile
de valoare pe care o raportează la: moti- omului cu ceilalţi şi cu privire la dezirabil
vaţie – valoarea este apropiată de valen- şi indezirabil, aşa cum pot fi acestea lega-

16
Interacţiunea dintre valori şi fenomenele psihologice Ψ

te de mediu şi de relaţiile interumane. Rokeach imaginează o organizare ierarhi-


Valorile servesc drept criteriu selectiv că a valorilor, cu valori centrale, ce devin
al acţiunilor. Pe de o parte, valorile susci- prioritare. Sistemul valoric este relativ
tă judecăţi, preferinţe şi alegeri, pe de altă stabil, însă el se poate schimba prin modi-
parte, valorile constituie principii pentru ficarea ierarhiilor valorice, prin schimba-
decizii de comportament. Indivizii, într- rea priorităţilor valorilor.
adevăr, preferă unele lucruri altora; selec- Stabilitatea este superioară atitudini-
tează din scara posibilităţilor un anumit lor, care se modifică mai uşor, fiind de-
mod de a acţiona, judecă propria conduită terminate de seturi diferite de valori, nu
precum şi conduita altor persoane. neaparat centrale. Pe de altă parte, inter-
După părerea lui M. Rokeach, meni- dependenţa dintre valori face ca centra-
rea valorilor umane rezidă în asigurarea litatea unora sau altora dintre acestea să
unui ansamblu de standarde pentru a di- reprezinte în fapt o centralitate a unui set
recţiona eforturile noastre în satisfacerea mai larg de valori. De aici apare dificulta-
necesităţilor şi pe cât este posibil de a ne tea de a distinge între orientările de valoa-
amplifica autoestimarea, adică a ne face re şi valori, cei doi termeni fiind folosiţi în
autoimaginea percepută de noi şi de al- general ca intersanjabili.
ţii corespunzătoare definiţiilor, social şi Valoarea presupune o preferinţă spe-
instituţional originale, ale moralităţii şi cifică pentru un anumit tip de comporta-
competenţei. Autorul defineşte valoarea ment sau anumite scopuri, care pot fi per-
ca fiind o convingere de durată similară sonale sau sociale.
cu un anumit mod de comportament sau În Dicţionarul Larousse, valoarea
scop al existenţei. Asemănător cu orica- este credinţă împărtăşită privind ceea ce
re alt tip de convingere, valoarea are trei este dezirabil sau util, adică ceea ce tre-
componente: cognitivă, afectivă şi com- buie prescris sau proscris, în materie de
portamentală [21]. comportamente şi de finalităţi [10].
Valorile nu există în sine, în mod Pentru H. Newcomb, R. Turner şi S.
independent. Orice valoare determină şi Converse, valorile constituie unul dintre
este determinată de alte valori. Rokeach obiectele centrale ale organizării atitudi-
nota că aceste legături de dependenţă nu nilor [apud 8].
sunt întâmplătoare. Oamenii sunt fiinţe În tipologia lui Rescher, accentul este
consistente, ceea ce presupune existen- pus pe domeniile de aplicare şi sunt dis-
ţa unei armonii minimale între valorile tinse valorile privind: lucrurile; mediul;
pe care le are fiecare individ. Valorile nu individul; grupurile şi societatea.
există niciodată dispersat, ci sunt integra- G. Allport, P. Vernon şi G. Lindzey
te în sisteme de valori. Aici relaţiile dintre pun accent pe scopuri şi identifică şase
ele sunt organizate consistent, alcătuind tipuri de valori: teoretică; practică; etică;
un mod latent de orientare a indivizilor socială; legată de putere; religioasă; iar
în toate acţiunile pe care le întreprind, ca S. Schwartz inventariază zece tipuri de
efect al unor patternuri stabile, de durată, valori, formulate explicit în tipuri de sco-
prin care fiecare individ îşi structurează puri: puterea, realizarea, plăcerea, căuta-
credinţele cu privire la scopurile existen- rea de senzaţii, autodeterminarea, univer-
ţei şi la modurile considerate dezirabile salismul, bunătatea, păstrarea tradiţiilor,
de atingere a acestora. Ca şi Kluckhohn, conformismul şi securitatea [1].

17
Ψ Oxana PALADI

Valoarea se consideră drept un produs nind de la clasificarea propusă de către D.


axiologic al conştiinţei umane, care atribuie Leontiev cu referire la natura psihologică
calităţi, entităţi sau stări existenţiale, fiind a valorilor individuale, Л. Каrpuşina, A.
influenţat de preferinţe, dorinţe, intenţii; Каpţov consideră că valorile personale au
valoarea este un atribut situaţional, relaţio- esenţă dublă. Pe de o parte, acestea pre-
nal ce se declanşează ca urmare a orientării supun că relaţia (raportul, atitudinea) are
omului într-o ordine transcendentă. funcţia de direcţionare şi structurare, iar
N. Sillamy defineşte noţiunea de pe de altă parte, este situată în acelaşi rând
valoare ca interes manifestat faţă de un cu trebuinţele şi motivele, prezentând ca
obiect; stimă arătată unei persoane. No- atare învăţământul valoric, care manifestă
ţiunea de valoare este esenţialmente su- putere de stimulare, adică are funcţia de
biectivă, variind în funcţie de individ şi orientare şi motivare [18].
de situaţie şi fiind legată de satisfacerea B. Lomov indică faptul că în procesul
trebuinţelor. Un obiect nu are valoare de- vieţii în societate la fiecare individ se for-
cât în măsura în care este dezirabil. Există mează cel mai complicat sistem subiectiv-
diverse valori: biologice, economice, mo- personal de relaţii care este multidimensio-
rale, religioase, estetice etc., dar numai nal, multinivelar şi dinamic, adică sistemul
prin afectivitate şi prin intersubiectivitate valoric este ierarhic şi schimbător. Totoda-
fiinţa umană ia realmente cunoştinţă de tă, ca rezultat al schimbării condiţiilor so-
lumea valorilor concrete. Valoarea unei ciale ale vieţii, „schimbările abordează nu
persoane este fluidă, labilă, pusă mereu atât înseşi valorile în totalitate, cât struc-
sub semnul întrebării; individul care ca- tura acestora – corelaţia interdependentă a
ută să se definească nu o poate face decât importanţei lor” [apud 16].
prin raportare la lumea sa socială; el nu Societatea, prin diferitele ei paliere
are valoare în propriii săi ochi decât în de generalitate, oferă şi induce individu-
măsura în care este purtător al valorilor lui atitudini, valori, idealuri. Aşa cum la
pe care i le recunoaşte grupul [l5]. naştere copilul găseşte o anume tehnolo-
V. Sopov şi L. Каrрuşina definesc gie, o anumită structură socială şi anumi-
noţiunea de valoare drept o atitudine a su- te cunoştinţe, tot aşa el găseşte un anumit
biectului faţă de diverse fapte, evenimente sistem de valori şi atitudini, un univers
ale vieţii, obiect şi subiect şi recunoaştere axiologic. Umanizarea şi socializarea co-
a acestora ca fiind importante în viaţă. Au- pilului, cristalizarea şi maturizarea etaje-
torii analizează următoarele valori şi sfere lor superioare ale personalităţii tânărului
ale vieţii: dezvoltarea sinelui; satisfacţia înseamnă, în primul rând, interiorizarea
spirituală; creativitatea; contactele socia- valorilor promovate de contextul socio-
le; prestigiul personal; situaţia materială cultural în care trăieşte [9].
înaltă; aptitudinile; nivelul personal de Valorile apar ca elemente ale univer-
individualitate; sfera vieţii profesionale; sului simbolic al realităţii şi au ca suport
sfera studii, învăţământ; sfera vieţii fami- direct nivelul informaţional al socialului
liale; sfera vieţii sociale; sfera distracţii; (diversele forme de mass-media) şi în pri-
sfera activităţii fizice [18]. mul rând comunicarea directă interumană
Valorile personale prezintă unul din prin limbaj. Valorile se nasc şi funcţionea-
cele mai importante subsisteme ale sferei ză în colectivităţi socioculturale, iar pur-
de conţinut a personalităţii [17, 19]. Por- tătorii lor materiali sunt indivizii concreţi

18
Interacţiunea dintre valori şi fenomenele psihologice Ψ

şi instituţiile respectivelor comunităţi. prezentată de un sistem de acţiuni ordona-


J. Smith şi S. Schwartz [apud 8] des- te teleologic pentru formarea/dezvoltarea
prind cinci aspecte mai importante ale la indivizii umani a capacităţilor de a-şi
acestora: achiziţiona / acapara un număr cât mai
1. Valorile sunt idei (credinţe), dar nu mare de valori.
unele reci, ci infuzate de simţiri; Un şir de cercetări au fost realizate cu
2. Valorile se referă la scopuri dezi- scopul de a determina componenţa axio-
rabile (de exemplu, egalitatea) şi la mo- logică în structura personalităţii. L. Culda
duri de conduite prin care se promovează a întreprins analize comparative ale diver-
respectivele scopuri (corectitudine, ajutor selor accepţiuni date valorilor, desprin-
etc.); zând ca fiind comune pentru majoritatea
3. Valorile transcend acţiuni şi situa- construcţiilor axiologice următoarele
ţii specifice (supunerea, spre exemplu, se afirmaţii: valoarea este acel „ceva”, rela-
practică la şcoală, la locul de muncă, în tiv autonom, care intervine în aprecierile
familie, cu prietenii sau cu străinii); omului şi colectivităţii umane în aşa fel
4. Valorile servesc drept standarde de încât componentele mediului nu apar ca
selecţie şi evaluare a comportamentelor fiind „neutre”, acestea sunt fie preferate,
persoanelor şi evenimentelor; fie respinse, cu anumite grade de inten-
5. Ele se ordonează atât la nivel socie- sitate: numai acele componente ale me-
tal, cât şi individual, după importanţa uneia diului pentru care gradul de intensitate al
faţă de alta, formând sisteme de valori. preferării sau respingerii este foarte scă-
C. Marin clasifică valorile conform zut apar ca „neglijabile”; valorile nu au o
domeniilor de activitate umană în felul existenţă „naturală”, ele nu există în afara
următor: aprecierii subiectului (omului); valorile
1. Valori vitale necesare apărării vie- intervin în orientarea manifestărilor omu-
ţii şi mediului, cum sunt sănătatea (fizică lui în modalităţi ce nu pot fi explicate prin
şi mentală), tonusul şi forţa fizică, frumu- apel la „cauze”. Aceste afirmaţii sugerea-
seţea şi armonia organismului, starea de ză că valorile intervin în procesul gândi-
echilibru a mediului, bunurile materiale şi rii umane ca criterii de semnificare: dacă
prosperitatea economică etc.; cinstea este o valoare pentru om, atunci
2. Valori morale, politice, juridice şi acel om se va strădui să fie cinstit; dacă un
istorice necesare existenţei unui stat şi na- om consideră valori anumite creaţii cul-
ţiuni, cum sunt democraţia, suveranitatea, turale, atunci el nu va pierde niciun prilej
binele, dreptatea, curajul, înţelepciunea, să le admire sau să le achiziţioneze. Acest
independenţa, legalitatea, demnitatea, iu- mod de a desemna valorile are meritul
birea de neam etc.; de a indica implicarea psihicului celui ce
3. Valori teoretice necesare cunoaşte- evaluează în „afirmarea” unei valori [5].
rii şi creaţiei umane, cum sunt adevărul, Examinarea, chiar sumară, a stadiului
evidenţa, obiectivitatea, imaginaţia ştiin- actual atins în ceea ce priveşte conceptu-
ţifică, creativitatea; alizarea valorilor ne duce la următoarea
4. Valori estetice şi religioase, care concluzie: elaborarea în sine a unor taxo-
privesc contemplarea lumii şi a creaţiei nomii axiologice este puţin profitabilă, re-
umane [C. Marin, apud. 6]. prezentând în multe cazuri o simplă inven-
Esenţa educaţiei axiologice ar fi re- ţie expresională. Important este că aceste

19
Ψ Oxana PALADI

clasificări ne dau posibilitate să le selectăm 2. cele care spun că valorile sunt re-
pe cele cu relevanţă epistemică, adică pe flectări ale proprietăţilor obiective (rea-
cele care angajează cele mai profunde şi lism naiv);
numeroase implicaţii în sistemul teoreti- 3. concepţiile care văd în axiologic un
co-metodologic al implicării conştiinţei de domeniu aparte, ce nu ţine nici de lucruri
sine în valorile adolescenţilor [9]. şi nici de oameni, valorile fiind obiective
Formarea atitudinilor de valoare şi a şi transcendentale (idealism obiectiv) [5].
sistemelor de valoare reprezintă o parte Prezintă interes relaţiile dintre valori
organică a procesului de socializare. So- şi alte fenomene umane. Conceptul de va-
cializarea este un proces de continuă in- loare se intersectează şi are diferite relaţii
teracţiune şi adaptare socială prin care se cu: atitudinea, norma, idealul, interesul,
asimilează aptitudinile şi deprinderile ne- nevoia şi trăsăturile de personalitate.
cesare activităţii specifice fiecărui individ Dacă ne referim la raportul valoare-
posesor de statuturi şi roluri sociale de- atitudine, dintr-o perspectivă preponderent
finite. Rolul valorilor, în motivarea unor macrosocioculturală, valorile ne apar ca
decizii de acţiune în defavoarea altora, se date obiective, supraindividuale, ca fapte
manifestă mai ales când există un conflict sociale în expresie durkheimiană. În acest
motivaţional imediat premergător acţiunii fel putem vorbi îndreptăţit despre atitudi-
alese. Purtătorul de valoare în acest con- nea faţă de valoare, aşa cum vorbim despre
flict motivaţional este acţiunea, în timp ce atitudinea faţă de şcoală, faţă de părinţi sau
realizarea unei acţiuni este de fapt valo- faţă de alte componente ale mediului în-
rizarea concretă, adică o acţiune aleasă conjurător. Astfel, diferenţa noţională din-
prin excluderea altora ca fiind mai puţin tre valoare şi atitudine este clară, prima re-
valoroase [10]. prezentând obiectul atitudinii, iar cea de-a
Omul, prin construcţie este o fiinţă doua reacţiile, poziţiile indivizilor. Acesta
care se raportează proiectiv, atitudinal este însă doar un nivel al relaţiei dintre
şi preferenţial la realităţile din jurul lui, valori şi atitudini. Dacă privim valorile ca
având o bază de ghidare a acţiunilor sale principii despre dezirabil interiorizate, în-
individuale şi sociale. Această bază de capsulate în structura personalităţii, atunci
relaţionare axiologică se prezintă ca to- distanţa dintre subiectiv (reacţie atitudina-
talitatea mobilurilor individuale şi a nor- lă) şi exterior (valoare obiectivă) dispare,
mativelor supraindividuale, interiorizate delimitarea atitudine/valoare (interioriza-
de subiect, care fiinţează în orice set de tă) devenind mai greu de realizat [9, 14].
valorizare. Astfel, am putea spune că una Valorile ocupă un loc mai central în
dintre cele mai importante condiţii exis- configuraţia personalităţii umane şi ghi-
tenţiale ale fiinţei umane este cristaliza- dează deopotrivă atitudinile, judecăţile şi
rea unui spaţiu axiologic care emerge din acţiunile noastre; într-un anumit sens, va-
acţiunile sociale, dar care totodată este şi lorile se exprimă în atitudini. Atitudinile
fermentul acestora. apar astfel ca fiind instrumentale, faţă de
Vizavi de geneza valorilor la ora ac- valori. Plasate mai în centrul sistemului
tuală deosebim o mulţime de teorii, care motivaţional, valorile determină şi asigu-
pot fi regrupate în trei clase: ră direct procesele de apărare şi manifes-
1. cele care văd originea valorilor în tare a Eului, stima de sine. Conţinutul ati-
subiect (psihologism); tudinilor este legat de aceste mecanisme

20
Interacţiunea dintre valori şi fenomenele psihologice Ψ

doar mijlocit. De asemenea, atitudinile nu R. Williams arată că valorile sunt


sunt prin ele însele standarde ale condui- standarde ale dezirabilităţii, aproape in-
telor noastre, în vreme ce valorile au prin dependente de situaţiile specifice. Ace-
excelenţă această funcţie [8]. eaşi valoare este punct de referinţă pentru
G. Allport vede legătura dintre va- mai multe norme particulare. Totodată,
loare şi atitudine ca o stare de deprindere normele sociale, chiar însuşite şi practi-
sufletească, spirituală şi neurologică care cate de către individ, îi apar acestuia mult
născându-se din experienţă direcţionea- mai exterioare şi impersonale, în timp ce
ză sau influenţează dinamic toate reacţi- valorile sunt resimţite mai intim ancorate
ile individului faţă de obiectele şi situa- în Eu [apud 2].
ţiile cu care el intră în contact. În acest Norma socială este definită ca regu-
context, făcând diferenţa dintre opinie şi lă specifică de comportament ce poale
atitudine, E. Aronson arată că opinia are fi folosită ca imbold imediat în raporta-
numai o componentă cognitivă, pe când rea soluţionativă a oamenilor în situaţii
atitudinea are o componentă cognitivă şi date. După R. Nisbet, putem să concepem
afectivă [1]. normele sociale ca soluţii de rezolvare a
Diferenţa esenţială dintre atitudinea problemelor sau a situaţiilor, iar în ceea
de valoare şi sistemul de valori este că ce priveşte relaţia valoare-normă, nivelul
atitudinea se referă totdeauna la lucruri, de generalitate este net superior valorii,
obiecte concret-unice, pe când sistemele astfel putem enunţa că valoarea este baza
de valoare sunt raportări axiologico-eva- orientativă pentru mai multe norme soci-
luative la categorii sau clase de obiecte. ale. În acelaşi timp normele sociale sunt
Relaţia atitudine-valoare, în opinia lui resimţite de individ ca fiind exterioare lui,
P. Iluţ, se observă când atitudinea se re- iar valoarea, după cum am arătat mai sus,
feră la un complex de convingeri vizavi este percepută ca o stare subiectivă sau
de un obiect sau situaţie specifică, pe o relaţie internă. Valorile sunt acele idei
când o valoare se referă la o singură con- care sprijină şi/sau justifică normele [4].
vingere, însă una de mare generalitate, R. Williams găseşte semnele valori-
traversând situaţii şi obiecte particulare: lor în raport cu convingerile şi cunoştin-
valorile, ca principii fundamentale des- ţele: judecata umană „cum trebuie să fie”
pre moduri de comportament sau scopuri concordă întotdeauna cu judecata „cum
ultime ale existenţei sunt la nivelul indi- este”. Schimbarea orientărilor valorice
vidului de ordinul zecilor, atitudinile de vechi este parţial o schimbare în cunoştin-
ordinul sutelor sau chiar a miilor [4]. ţele biologice, psihologice şi sociologice,
Este stabilită o relaţie între valoare şi dar convingerile schimbate influenţează
normele sociale. Faţă de normele sociale, substanţial standardele evaluative chiar
care sunt şi ele standarde ale conduitei, dacă schimbările de valori vor afecta con-
valorile sunt prescrieri mai generale ale cepţiile noastre despre realitate [apud 8].
modului de comportament, fiind, în ace- Nu este uşor de descifrat raportul din-
laşi timp, şi scopuri, stări ultime de atins tre ideal şi valoare. Acesta este un alt aspect
ale existenţei noastre. Normele sociale ne ce merită atenţie, în încercarea de a trata
spun cum să ne comportăm în împrejurări cele mai importante faţete ale impulsurilor
date, fără a constitui însă mobiluri ale or- motivaţionale ale comportamentului. Ge-
ganizării vieţii cu bătaie pe termen lung. neralitatea valorică este limitată de existen-

21
Ψ Oxana PALADI

ţa unor idealuri care nu sunt purtătoare de servi funcţiilor de adaptate, apărare, cu-
valori, ci sunt neutre axiologic. Există însă noaştere şi actualizare a Eului. Dar inte-
şi idealuri ale umanităţii care se pot actua- resul (...) nu este clasificabil ca un mod
liza prin comportamente individuale sau de ideal de comportament sau stare ultimă a
grup şi au un nivel dat de valoare socială la existenţei. Ar fi dificil de argumentat că
un anumit timp dat. Idealul, până la urmă, un interes este un standard sau că are ca-
este valoarea ce apare în sfera comporta- racter de „trebuie” [21].
mentelor şi a acţiunilor umane [4]. P. Iluţ, analizând atitudinile şi valori-
Pentru P. Andrei, idealul ar fi o valoa- le la preadolescenţi şi tineri, vede geneza
re generală pe care individul o formulea- valorilor în întâlnirea, intersecţia, cores-
ză sub influenţa societăţii şi spre a cărei pondenţa dintre nevoile, propensiunile
realizare tinde din toate puterile, valoare umane şi calităţile obiectelor. Se poate
ce devine criteriu de apreciere a tuturor afirma deci că în cadrul procesului de
celorlalte valori. Idealurile apar mai con- adaptare, omul îşi construieşte existenţa
crete decât valorile şi nu au funcţii de proprie prin raportarea optimă a interese-
criterii în evaluarea acţiunilor noastre sau lor şi nevoilor sale la obiectele şi situaţiile
ale altora: idealul de a deveni medic im- mediului social ambiant.
plică anumite valori, dar nu operează ca Prezintă un mare interes relaţiile din-
un standard al aprecierii conduitelor pro- tre valori şi trăsăturile de personalitate.
prii sau ale altora. Trăsăturile de personalitate, prin gradul
Valorile nu pot fi identificate nici cu lor de generalitate în structura persona-
nevoile, propensiunile şi trebuinţele. Ele lităţii, se aseamănă cu valorile. Dar, în
apar ca o reprezentare şi distilare pe plan vreme ce valorile sunt criterii ale dezira-
cognitiv a nevoilor şi, la nivel individual, bilului, trăsăturile sunt mai degrabă ca-
ca o sinteză a trebuinţelor personale cu cele racteristici instrumentale neutre axiologic
grupal-societale. Eul simte de multe ori ten- ale personalităţii. Caracteristicile „intro-
dinţa de a nega, de a nu recunoaşte anumite vertit”, „extravertit”, „vorbăreţ”, „domi-
propensiuni; valorile însă nu sunt nicioda- nant” sunt stiluri de comportament, şi nu
tă negate de Eu. Spre deosebire de nevoi şi scopuri de urmărit [9].
propensiuni, valorile sunt proprii omului. În Diferenţele dintre trăsăturile de perso-
acest sens, Ludwig von Bertalanffy notează nalitate şi valori se plasează în planul mo-
că „...valorile sunt în parte verbalizări ori bilităţii. M. Rokeach afirmă că trăsăturile
simbolizări ale datelor biologice şi acestea de personalitate sunt componente de struc-
se aplică la multe valori egotiste şi socie- tură ale personalităţii fixe şi stabile, iar va-
tale din comportament. Dar anumite valori lorile sunt dinamice şi schimbătoare.
transcend universurile biologice; acestea re- Valorile nu sunt unităţi finale în co-
prezintă aşa-numitele valori superioare, ce ordonarea comportamentului uman, ci
sunt frecvent fără utilitate biologică”. reprezintă ansamblul intereselor clădite
M. Rokeach consemnează distincţia pe nevoile sociale şi necesităţile biologi-
dintre valoare şi interes în următorii ter- ce ale oamenilor. Relaţia valoare-normă-
meni: „Un interes este doar una dintre comportament nu este o legătură unidirec-
manifestările valorii şi, prin urmare, are ţională, ci se poate concepe ca un sistem
doar câteva dintre atributele acesteia. Un deschis autoreglabil în care feedbackul
interes poate (...) ghida acţiuni (...), poate dinspre comportament spre normă are ro-

22
Interacţiunea dintre valori şi fenomenele psihologice Ψ

lul de a raţionaliza existenţa noastră [8]. P. Iluţ [8, 9] face o analiză minuţioasă
Există teorii ce joacă un anumit rol în a rezultatelor experimentale efectuate în di-
istoria cristalizării unor modele explicative verse regiuni asupra valorilor dominante în
ale comportamentului social ca aspect acţi- legătură cu tipurile de personalitate. Anali-
onal al omului. Astfel, A. Pareto defineşte zându-le pe cele indicate în teoriile clasice,
acţiunea logică ca punct de plecare în anali- ne convingem că ierarhia valorică diferă în
za acţiunilor umane. O acţiune logică con- funcţie de ambianţa culturală, prezumţia
ţine un şir de activităţi care vizează reali- omogenităţii şi cvasiomogenităţii contex-
zarea unor scopuri ce apar în conştiinţa su- tului cultural, influenţele macro-, medio- şi
biectului, dar sunt recunoscute şi de ceilalţi. microgrupale ş.a. Autorul evidenţiază că
Toate celelalte tipuri de acţiune A. Pareto le proliferarea grupurilor şi rolurilor sociale,
consideră alogice, produse şi motivate de mobilitatea geografică şi socioprofesională
reziduuri, care se identifică cu instinctele şi tot mai accentuată ce caracterizează epoca
mobilurile iraţionale psihice ale omului. actuală pot duce, îndeosebi la preadoles-
T. Parsons elaborează o tipologie a ac- cenţi, adolescenţi şi tineri, la fenomene de
ţiunilor în funcţie de orientările individului, vidare, indiferenţă sau derută valorică. Şi
evidenţiind două aspecte ale orientărilor: mai pronunţată este confuzia axiologică în
a) orientare motivaţională în care in- ieşirea din sistemele totalitar-comuniste şi
dividul se referă la situaţia acţionată după în trecerea la economia de piaţă şi demo-
dispoziţia, necesitatea acţională (satisfa- craţia pluralistă. Într-o anume măsură, re-
cerea-nesatisfacerea); spectiva trecere înseamnă şi o tranziţie de
b) orientarea valorică, adică după la un cod valorico-normativ la altul.
acele aspecte ale acţiunii care-l constrâng Vidul axiologic, anomia şi anormali-
la respectarea unor norme şi valori. tatea s-ar explica prin absenţa sau slaba
În cazul modului de orientare valori- operativitate a reîntăririlor: studenţii nu
că, T. Parsons face o triplă diferenţiere a învaţă nu pentru că nu sunt interesaţi, ci
acţiunilor: acţiunea intelectuală – au su- pentru că standardele au fost coborâte sau
perioritate standardele şi criteriile cogni- pentru că subiectele de studiu nu mai au
tive asupra celorlalte; acţiunea expresivă suficientă importanţă pentru viaţă [11].
– se folosesc principiile judecatei afecto- „Dacă individul este afectat într-
gene; acţiunea morală sau responsabilă – adevăr de o stare internă numită lipsă de
funcţionează criteriile morale. În alegerea valori, atunci putem rezolva problema
scopurilor se manifestă raportările expre- numai prin schimbarea acestei stări - de
siv-sentimentale, iar în procesul atingerii exemplu, prin „reactivarea puterii mora-
scopurilor – criteriile cognitive [4]. le”, „animarea forţei morale”, „întărirea
M. Rokeach descrie rolul Eului în fibrei morale şi a ataşamentului spiritual”.
procesele manipulării orientărilor valori- Dacă însă considerăm condiţionările ca fi-
ce. Deşi există posibilităţi largi de influ- ind responsabile pentru un comportament
enţă asupra profilelor axiologice individu- deficitar ori pentru trăirile care spunem că
ale (mass-media) şi sunt descrise căile de explică respectivul comportament, atunci
schimbare, cercetările prezintă răspunsuri aceste condiţionări trebuie schimbate”.
negative vis-a-vis de schimbarea arbitrară De asemenea, P. Iluţ afirmă că persona-
a sistemului de valori individuale fără im- litatea în procesul dezvoltării sale şi a axio-
plicarea conştientă a persoanei [21]. logiei trece prin două faze, numite sociali-

23
Ψ Oxana PALADI

zare primară şi socializare secundară [8]. găsi sinteze între cele două „lumi”.
Astfel, în cadrul socializării primare În ceea ce priveşte formarea siste-
are loc procesul necontenitei interacţiuni mului de valori, P. Iluţ consideră acest
dintre individul în creştere şi ceilalţi, are sistem într-un sens mai propriu, în peri-
loc şi formarea Eului şi a identităţii de oada preadolescenţei, putem vorbi despre
sine. De fapt, în mare măsură Eul (sinele) perioada preaxiologică, iar spre sfârşitul
reflectă atitudinile persoanelor semnifi- adolescenţei, începutul tinereţii procesul
cative faţă de individul respectiv, deşi nu orientărilor valorice atinge un apogeu, ră-
putem reduce autoidentificarea la o sim- mânând un proces deschis [9].
plă copie a identificării de către ceilalţi. În procesul studiului ne-am axat pe
Mai degrabă putem vorbi despre o perma- valorile individuale ale personalităţii ado-
nentă circularitate între ele. lescentului, precum şi pe modul de ierar-
Socializarea secundară este legată de hizare a acestuia în diferite situaţii. Valo-
diviziunea socială a muncii şi de distribu- rile sociale pot deveni valori individuale
irea socială a cunoştinţelor. Ea presupune după trecerea lor prin prisma conştiinţei
internalizarea cerinţelor, informaţiilor, de sine. Procesul de transformare şi inter-
valorilor promovate de diferite instituţii acţiune, în viziunea noastră, are o structu-
specializate. Spontan sau conştient, indi- ră asemănătoare cu cea din fig. 1.
vidul va selecta din potenţialul relaţiilor
interpersonale pe acelea care îi confirmă şi
întreţin autoidentificarea şi stima de sine.
Intrarea în socializarea secundară ar
coincide în general cu trecerea la pubertate
şi adolescenţă şi, prin urmare, condiţiilor de
statut socioprofesional li se suprapun noi
faze ale dezvoltării intelectuale. În această
perioadă este foarte importantă pentru tâ-
nărul în devenire legitimitatea sistemului
axiologic propus, gândirea lui devenind
din ce în ce mai mult critic-dubitativă şi Figura 1. Procesul de transformare şi inter-
pretinzând argumente raţionale pentru di- acţiune a valorilor.
ferite practici, norme şi valori. Odată cu
trecerea înspre adolescenţă şi tinereţe, per- Valorile sociale filtrate prin conştiin-
sonalitatea este mult mai independentă faţă ţa de sine a personalităţii, fiind înţelese,
de influenţele, sugestiile din exterior. gândite, analizate, comparate, generaliza-
Prin socializarea secundară (re-soci- te, devin valori individuale. Bineînţeles că
alizare), preadolescentul, adolescentul şi nu toate valorile sociale devin valori indi-
tânărul îşi însuşesc o lume mai mult sau viduale, deoarece acestea sunt selectate în
mai puţin apropiată de cea a socializării funcţie de scopurile, motivele, interesele,
primare, dar nu total diferită. Astfel încât, aspiraţiile, direcţionările personale ale in-
pe planul mentalităţii, al axiologicului, dividului [3, 4, 6 etc.].
problema nu este atât de a nega, minima- Susţinem poziţia autorilor D. Leonti-
liza sau distorsiona trecutul din perspec- ev, Л. Каrpuşina, A. Каpţov [18, 19] con-
tiva prezentului, cât de a armoniza, de a form căreia valorile personale au esenţă

24
Interacţiunea dintre valori şi fenomenele psihologice Ψ

dublă: 1. presupun relaţia (raportul, ati- din perspectivă psihosocială. Bucureşti: Ed.
tudinea) ce are funcţia de direcţionare şi Didactică şi Pedagogică, 157 p.
structurare; 2. sunt situate în acelaşi rând 9. Iluţ, P., (2004). Valori, atitudini şi
cu trebuinţele şi motivele, reprezentând comportamente sociale: teme actuale de psi-
învăţământul valoric, care manifestă pu- hosociologie. Iaşi: Polirom, 256 p.
tere de stimulare, adică acestea au funcţia 10. LAROUSSE, (2006). Marele dicţio-
de orientare şi motivare. Valorile sociale nar al psihologiei. Trad. Ardeleanu A., Dor-
influenţează valorile individuale, dar şi neanu S. ş.a. Bucureşti: Ed. Trei, 1358 p.
11. Malim, T., (2003). Psihologia socia-
valorile individuale fac, la rândul lor, să
lă. Ed. a 2-a. Bucureşti: Ed. Tehnică, 223 p.
se schimbe valorile sociale. Schimbarea
12. Pavelcu, V., (1982). Cunoaşterea de
condiţiilor sociale nu duce la o transfor- sine şi cunoaşterea personalităţii. Bucureşti:
mare radicală a valorilor, ci doar schimbă Ed. Didactică şi Pedagogică, 268 p.
structura acestora, corelaţia interdepen- 13. Popescu-Neveanu, P., (1978). Dicţi-
dentă a importanţei lor. onar de psihologie. Bucureşti: Albatros, Hu-
Deoarece societatea este în perma- manitas, 384 p.
nentă schimbare, reflectându-se asupra 14. Roco, M., (2001), Cercetări privind
persoanei în integritate, precum şi asupra gândirea morală şi ierarhia valorilor. // Re-
sistemului de valori al acesteia, ea modi- vista de psihologie, t. 47, Bucureşti, nr. 3-4,
fică nivelul de implicare a conştiinţei de p. 151-163.
sine în sistemul de valori al personalităţii 15. Sillamy, N., (2000). Dicţionar de
adolescentului. psihologie. Larousse. Bucureşti: Ed. Univers
Enciclopedic, 351 p.
Referinţe bibliografice: 16. Ţîbuleac, A., (2002). Implicaţiile ac-
1. Allport, G. W., (1991). Structura şi tivităţii muzicale în constituirea orientărilor
dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Ed. Di- valorice ale adolescenţilor. Teză de doctor în
dactică şi Pedagogică, 578 p. psihoologie. Chişinău, 151 p.
2. Calancea, A., (2006). Psihologia per- 17. Журавлева, Н. А., (2006). Динами-
sonalităţii: Suport de curs. Chişinău: F. E. P. ка ценностных ориентаций молодежи в
„Tipografia Centrală”, 271 p. условиях социально-экономических измене-
3. Ciobanu, V., (2000), Valorile în societatea ний. // Психологический журнал, том 27, №
contemporană. // Prodidactica, nr. 4, p. 20-23. 1, с. 35-53.
4. Csaba, M., (1995), Orientările de va- 18. Карпушина, Л., Капцов, А., (2006).
loare ale tineretului universitar român. // Ti- Социокультурные детерминанты от-
neretul şi dimensiunea sa valorică. Simpozion ношения к жизни современного подрос-
naţional, Eforie Nord. Timişoara: Ed. Heli- тка. // Aspecte psihosociale ale procesului
con, p 171-179. educaţional. Chişinău, c. 109 – 111.
5. Culda, L., (1982). Omul, valorile şi 19. Леонтьев А. Н. (1971). Потребнос-
axiologia. Bucureşti: Ed. Ştiinţifică şi Enci- ти, мотивы, эмоции. Изд-во Московского
clopedică, 214 p. Унив-та, 38 с.
6. Cuzneţov, L., (2010). Educaţie prin 20. Столяренко Л. Д., (2003). Основы
optim axiologic. Chişinău: „Primex-com” психологии. Практикум, 4-у издание. Рос-
SRL, S.n., 159 p. тов-на-Дону: Феникс, 703 с.
7. Doron, R., Parot F., (2001). Dicţionar de 21. Rokeach M., (1979). Introduction in:
psihologie. Bucureşti: Ed. Humanitas, 384 p. Understanding Human Value. Individual and
8. Iluţ, P., (1995). Structurile axiologice Societal. New York, The Free Press.

25