ETNOSFERA

Integrarea socială a rromilor

Janina Micu

Introducere
Minoritatea romă este a doua minoritate, după cea maghiară ca proporţie numerică din
totalul populaţiei. Această minoritate se confruntă cu multiple probleme, cum ar fi: sărăcia,
lipsa educaţiei, probleme de sănătate, lipsa actelor de identitate, lipsa locuinţelor, şomajul şi
discriminarea. Bineînţeles că sunt şi probleme care pot fi de ordin psihologic, care amplificate
pot ajunge la extreme, generând astfel, la început comportamente deviante, ulterior
infracţiuni.
Romii au nevoie de sprijin pentru a se integra în societate şi nu numai ei, ci şi ceilalţi
cetăţeni, care datorită unor probleme legate de supravieţuire ajung să beneficieze de ajutor din
partea statului devenind astfel dependenţi de sistem. Pentru a putea rezolva situaţia în care
aceste familii se află, avem nevoie de studii care să arate situaţia prezentă, astfel încât să
sensibilizeze opinia publică pentru a lua măsurile necesare soluţionării problemelor.
Scopul lucrării este cel de a analiza situaţia minorităţii rome din România ca făcând
parte din subiectul mai larg al problemelor minorităţilor din ţara noastră, care preocupă atât
lumea ştiinţifică cât şi mediile politice româneşti. Lucrarea caută să aducă în atenţie atât
problemele cu care se confruntă minoritatea romă cât şi posibilele soluţii pentru rezolvarea
lor. Consider că este necesar o evaluare a situaţiei prezente a romilor pentru a cunoaşte în ce
direcţie de acţiune trebuiesc luate măsuri, în ce situaţie strategia de îmbunătăţire a situaţiei
romilor se implementează, soluţionează, rezultate atât din partea instituţiilor publice existente
pentru aceste probleme, cât şi a organizaţiilor neguvernamentale destinate minorităţii rome.
Datorită multiplelor probleme cu care se confruntă romii, tinându-se seama şi de
moştenirea ,,neagră” (o moştenire de suferinţă) a acestei minorităţi, influenţele prejudecăţilor
şi stereotipurilor asupra situaţiei lor prezente va trebui să coştientizăm problemele cu care
această etnie se confruntă. În actualele condiţii, pentru noi a devenit obligatorie cunoaşterea şi
rezolvarea problemelor acute – şi în aceeaşi măsură cronice – ale acestei minorităţi pentru a
putea creea un mediu democratic pentru toţii cetăţenii (indiferent de etnia căreia îi aparţin) şi
să construim în mod real o societate civilă. Consider că România pentru a se integra în
Uniunea Europeană (îndeplinind criteriile de la Copenhaga) are nevoie de reanalizarea

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 1

 ETNOSFERA

problemelor minorităţii rome, care necesită o intervenţie atât din partea statului cât şi din
partea ONG-urilor .

1.1. Profilul demografic al populaţiei de etnie romă din România

Începând cu anul 1989, în România, s-a pus accentul pe respectarea drepturilor etnice,
iniţiativa fiind luată la nivel european. Luându-se în considerare acest lucru, s-a început lupta
împotriva fenomenului de discriminare, punându-se accentul în mod special pe formele legale
precizate în lege.
Este important de menţionat faptul că a fost recunoscută oficial apartenenţa la o etnie,
odată cu Constituţia din 1991, în care se precizează că: ,,Statul recunoaşte şi garantează
persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la
exprimarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase”. 1
În consecinţă, minoritatea romă este recunoscută oficial ca grup etnic. Situaţia specială
a acestui grup etnic trebuie cunoscută şi rezolvată de actuala putere guvernamentală, ea fiind
şi un criteriu politic pentru integrarea în Uniunea Europeană.
Au existat o serie de cercetări pe acest domeniu al romilor şi cu toate acestea din
punctul meu de vedere nu cred că romii au reprezentat o problemă pricipală pentru guvernele
care au condus în perioada 1990-2000; acest fapt reiese din rapoartele instituţiilor care au
înregistrat puţine rezultate în ceea ce priveşte etnia romă. Totuşi, aceste rezultate puteau fi
datorate şi organismelor internaţionale care au finanţat şi recomandat României îmbunătăţirea
situaţiei rome.
O problemă semnificativă este necunoaşterea în realitate a numărului de romi din
România.
Problema estimării numărului de romi este importantă având nu doar conotaţii
statistice, ci şi consecinţe în plan social. Totodată, profilul general al etniei rome este asociat
cu problemele sociale cu care se confruntă această categorie de populaţie (sărăcie, lipsa
locului de muncă, lipsa educaţiei, lipsa actelor de identitate, lipsa locuinţei etc). În consecinţă,
pentru a rezolva problemele menţionate aveam nevoie de cunoaşterea dimensiunilor
principale ale acestei etnii.
Profilul demografic al populaţiei de etnie romă
Romii nu se declară la recensăminte ca aparţinând acestei etnii datorită imaginii
negative sociale. Se pune firesc întrebarea: de unde această atitudine? O sursă importantă sunt

1
Constituţia României, 1991, art. 6, alin.1.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 2

 ETNOSFERA

stereotipurile, adică judecăţile însuşite de către un individ, care nu au fost trecute prin filtrul
experienţei şi gândirii proprii. Prin tenta lor generalizatoare, stereotipurile au o valoare mică
de adevăr şi au proprietăţi disfuncţionale, ce conduc la conflicte între minoritari şi majoritari.
Să luăm drept exemplu afirmaţia: ,,Toţi romii sunt hoţi şi proşti”. Aceasta este utilizată
frevent în toate mediile sociale, dar conţine, în mod cert, neadevăruri: pe de-o parte, nu toţi
romii pot fi catalogaţi în acest fel, iar pe de altă parte nu numai romii fură. În ceea ce priveşte
prostia, ea a existat, există şi va exista întotdeauna, nu doar în rândurile romilor, ci peste tot,
indiferent de rasă, religie, sex ori etnie.
Datele statistice efectuate şi înregistrate la recensământul din 1992 sunt de 409.723
cetăţeni români care s-au identificat ca fiind de etnie romă. În acelaşi an s-a realizat o
cercetare, care aparţine profesorilor Cătălin Zamfir şi Elena Zamfir (coordonatori), cu o
lucrare premiată în anul 1993 de către Academia Română, intitulată “Ţiganii între ignorare şi
îngrijorare”. Cercetarea şi-a propus abordarea tuturor problemelor etnice iar rezultatele
obţinute au demonstrat că dimensiunea numerică a populaţiei de romi este estimată la un
milion de persoane, o cifră mult mai credibilă la acea dată, deoarece cercetarea realizată a fost
elaborată prin diferite metode şi riguros argumentată, neexistând nici un interes de altă natură
decât cel pur ştiinţific.
În anul 1998, ICCV arată că numărul total estimat al tuturor romilor heteroidentificaţi
din România era în jurul cifrei de 1.515.626. Desigur, o anumită marjă de eroare ar trebui
aplicată la acest eşantion, dar ea nu ar modifica substanţial situaţia.2
Tabelul următor relevă numărul populaţiei de etnie romă în câteva ţări aflate în
tranziţie. Conform datelor prezentate se poate observa că procentul cel mai ridicat al
populaţiei de etnie romă se regăseşte în România. În condiţiile în care acest procent include şi
români declaraţi a fi de etnie romă, este posibil, totuşi, ca procentul de etnici romi să fie unul
asemănător pentru toate ţările studiate.

Romii declaraţi la ultimul recensământ în Bulgaria, Rep. Slovacă, România, Ungaria şi

Cehia
Bulgaria Rep. România* Ungaria Cehia
Slovacă** **
Nr. romi 365 160 91 284 535 250 190046 11718
Pondere din 5,0% 1,7% 2,5% 1,9% 0,1%
pop.
Sursa: Suport social pentru populaţia de romi, CASPIS, 2004

2
Zamfir,C., Preda, M., ,,Romii în România”., Bucureşti, Editura Expert, 2002, p.13

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 3

 ETNOSFERA

Tabelul următor prezintă o dinamică a populaţiei de etnie romă la ultimele

rencensăminte. Potrivit datelor de mai jos se poate constata că numărul populaţiei de etnie
romă este în creştere în anul 2002 faţă de anii anteriori. O explicaie poate fi dată de
caracteristicile de fertilitate ale acestei populaţii, care prezintă un nivel foarte ridicat al acestui
indicator.

Dinamica populaţiei de etnie romă la ultimele recensăminte

Anul Romi
1930 242656
1956 104216
1966 64.197
1977 227398
1992 401087
2002 535.140
Sursa: INS, 2002

Ultimele cifre oficiale sunt datele de la recensământul din 2002 privind structura
demografică etnică, unde s-au înregistrat romi/ţigani 2,5% (în creştere cu 0,7 puncte
procentuale). Cu această ocazie s-au autoidentificat un număr de 535.250 de romi din
populaţia totală.3
Din perspectiva vorbitorilor de limbă romanes s-au înregistrat majorări, concomitent
cu creşterea numărului de etnie romi/ ţigani, de la 415 persoane la 444. Dincolo de aceste
cifre statistice există tendinţa de creştere a numărului de persoane de etnie romă care se
autoidentifică ca aparţinând acestui grup etnic, datorită, probabil, şi a unei îmbunătăţiri a
imaginii, a percepţiei publice atît din partea majorităţii cât şi din partea minorităţii.

3
www.recesamant.ro

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 4

 ETNOSFERA

Structura populaţiei, după etnie

89,5%

6,6%
2,5%
0,3%
0,8%
0,3%

români maghiari rromi/ţigani

germani ucraineni alte etnii
Sursa: INS, 2002

Natalitatea reprezintă un indicator, de asemenea, relevant pentru profilul demografic al

populaţiei de etnie romă. Potrivit ultimelor studii din domeniu, acest indicator s-a caracterizat
printr-o scădere apreciabilă începând cu anul 1990 la toate categoriile de populaţie. Astfel,
natalitatea a scăzut, în cazul populaţiei de etnie romă de la 2,35 copii/la o femeie în anul 1992
la 2,08 copii/la o femeie în anul 1998 (autoidetificaţi ), respectiv la 1,93 copii la o femeie
(heteroidentificaţi).4 Un aspect problematic al populaţiei de etnie romă îl reprezintă nivel
fertilităţii. Studiile au demonstrat că populaţia de romi din România prezintă proporţia cea
mai ridicată de familii cu mulţi copii, respectiv de familii cu 4 şi chiar cu mai mulţi copii.
Spre exemplu, procentul pentru această dimensiune este de 43,7% în România, 35,9% în
Ungaria şi 25,1% în Bulgaria.

Structura pe vârste a populaţiei de etnie romă în comparaţie cu populaţia României

este relevantă pentru crearea unei imagini şi mai adecvate a nivelului natalităţii. Potrivit
datelor următoare se poate constata că, în cazul romilor, numărul populaţiei cu vârste cuprinse
între 0-14 ani este mult mai ridicat decât în cazul populaţiei totale a României.

4
Suport social pentru populaţia de romi, www.caspis.ro

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 5

 ETNOSFERA

Structura pe vârste a populaţiei de romi comparativ cu populaţia României

Populaţie totală Romi Romi
heteroidentificaţi autoidentificaţi
0-14 ani 19,2 34,8 37
15-59 ani 62,5 59,1 58
60 de ani şi peste 18,3 6,1 5
Vârsta medie 36,5 24,5 23,9
Sursa: Suport social pentru populaţia de romi, CASPIS

Un alt indicator relevant este reprezentat de rata mortalitaţii infantile. Acest indicator
prezintă valori mult mai ridicate decât în cazul populaţiei totale a României, de 72,8% în anul
2001, faţă de 18,4% în cazul populaţiei totale. Acest element conturează problematica
deosebit de gravă a acestei etnii, indicatorul menţionat fiind un exponent al unui complex de
probleme sociale, după cum urmează: sărăcie severă, nivel scăzut de trai, lipsa accesului la
servicii medicale de specialitate, lipsa actelor de identitate, a unui loc de muncă stabil ş.a.m.d.

Rata mortalităţii infantile şi la grupa de vârstă 1-4 ani în funcţie de etnie

Până la 1 an Între 1-4 ani Total (până la 4 ani)
Total populaţie 18,4 3,6 22,0
(2001)
Romi 72,8 7,2 80,0
Sursa: Suport social pentru populaţia de romi, CASPIS

În ceea ce priveşte migraţia internă, studiile au arătat că nu s-a datorat practicării în

trecut a unui stil de viaţă nomad, ci specificului resurselor deţinute de romi în comparaţie cu
populaţia majoritară a României.
Migraţia externă constituie un fenomen complex, care este greu de apreciat. Migraţia
romilor în afara graniţelor ţării poate fi situată undeva între caracterul nomad al romilor şi
emigrarea definitivă, probabil datorată oportunităţilor existente în ţările în care romii au
emigrat.
Excluziunea socială afectează populaţia de romi. Aceasta este strâns legată de sărăcie,
însă presupune, pe lângă aceasta, mult mai multe probleme: lipsa oportunităţilor, inegalitate
de şanse şi interzicerea accesului în diferite reţele sociale, economice, politice şi culturale.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 6

 ETNOSFERA

1.2. Diagnoza problematicii sociale a populaţiei de rromi din România

Modul de obţinere al resurselor economice
Modul de obţinere al resurselor economice constituie un determinant al profilului
populaţiei de etnie romă, motiv pentru care acesta reprezintă o dimensiune frecvent analizată
de către cercetători.
Participarea romilor la viaţa economică a României este caracterizată prin gradul de
participare pe piaţa muncii, acesta depinde foarte mult de pregătirea profesională. Conform
studiului realizat de ICCV puţin peste jumătate din romi nu au nici o meserie sau practică
activităţi care nu necesită o calificare prealabilă prin sistemul formalizat de pregătire
profesională (33,5% nu au nici o calificare, 14,3% sunt agricultori şi 4,6% sunt zilieri;
calificările moderne se întâlnesc în 37,3% din cazuri iar cele tradiţionale în 10,3% din cazuri).
Astfel, se face distincţie între pregătirea profesională a bărbaţilor şi femeile de etnie romă
(doar 15,3% dintre bărbaţi nu au nici o pregătire în vreme ce proporţia femeilor este de
37,1%).
O importanţă deosebită o reprezintă nivelul calificării profesionale a populaţiei de etnie
romă, acesta fiind influenţat de tipul de comunitate din care provin. Astfel, în comunităţile
compacte şi oarecum izolate sunt specifice fie lipsa calificării, fie existenţa unor meserii de tip
tradiţional. Existând puţine posibilităţi de a se angaja cu meseriile de tip tradiţional, o parte
dintre ei devenind calificaţi în meserii moderne. Gradul de ocupare al populaţiei de romi este
mai mic faţă de cel al populaţiei la nivel naţional (47% faţă de 61,6%). O mare parte din romi
nu au nici o ocupaţie (13,2%), iar rata şomerilor care beneficiau de ajutor de şomaj
înregistrată în 1998 la nivel naţional era mai mare decât în rândul romilor (6,3% faţă de
0,5%). Ponderea şomerilor înregistraţi este scăzută în rândul romilor, pe de o parte datorită
faptului că puţini dintre aceştia au finalizat şcoala profesională sau liceul şi au lucrat cu carte
de muncă iar, pe de altă parte, pentru că o mică parte dintre romi au fost salariaţi şi şi-au
pierdut locul de muncă, depăşind perioada ajutorului de şomaj.
Standardul economic al gospodăriilor este analizat prin prisma veniturilor realizate.
Astfel, avem clasificarea veniturilor în permanente (care participă constant la bugetul
gospodărie) şi nepermanente (care sunt obţinute în mod ocazional), aceasta din urmă fiind o
particularitate specifică a romilor declarată de 53,4% gospodării.
Veniturile salariale contribuie la formarea bugetelor în aproape un sfert dintre cazuri,
iar pensiile pentru limită de vârstă în 11,7%. Ajutorul de şomaj completează veniturile
familiale în aproape 1 din 10 cazuri. Venitul mediu declarat pe persoană era aproximativ 15%
din salariul mediu net pe economie al momentului. Aprecierea gradului de acoperire a

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 7

 ETNOSFERA

nevoilor cotidiene ale gospodăriei pe baza câştigurilor curente confirmă situaţia de dificultate
a majorităţii romilor: 86,1% dintre gospodării afirmă că veniturile câştigate le ajung cel mult
pentru asigurarea strictului necesar.
Este important de amintit faptul că gospodăriile din mediul rural sunt mai sărace decât în
mediul urban. De asemenea, educaţia are un rol semnificativ pentru creşterea veniturilor
permanente prin faptul că facilitează mai târziu intrarea romilor pe piaţa muncii.
Populaţia de romi deţine condiţii mai proaste în dotarea locuinţei comparativ cu
populaţia majoritară a României. Acest fapt se datorează şi dificultăţilor economice cu care
etnia romă se confruntă şi datorită modului tradiţional nomad al romilor. Este nevoie de
programe ale guvernului care să scoată din sărăcie populaţia care se confruntă cu această
problemă.
Romii din comunităţile sărace şi-au dezvoltat o strategie proprie de a-şi procura
resursele financiare, căutând meserii unde nu există competiţie cu membrii comunităţii
majoritare (colectarea sticlelor, a fierului, comercializarea de floricele, seminţe, porumb, etc).
Această situaţie generează o poziţie inferioară a romilor pe plan social, care se poate extinde
ca prejudecată şi stereotip la nivelul întregii comunităţii.
Meseriile tradiţionale ale romilor sunt relativ modest remunerate şi din ce în ce mai
puţin căutate (lăutari, argintari, fierari, spoitori, cărămidari etc.) Transmiterea cunoştiinţelor
legate de aceste meserii au fost preluate din generaţie în generaţie, ele fiind strâns legate de
neamurile din care fac parte.
Meseriile moderne au fost dobândite prin participarea la cursuri într-un sistem de învăţământ
sau la locul de muncă. Acesta fiind: zidar, zugrav, tâmplar, mecanic auto, şofer, sudor etc.
Conform statisticilor aceste meserii sunt mai prezente în mediul urban decât în mediul rural.
Ponderea romilor cu meserii moderne este de 37,3% iar a celor cu meserii tradiţionale de
10,3%.5
O parte din romii care nu deţin un loc de muncă apelează şi la anumite tehnici (cerşit, mici
înşelătorii), care afectează atât populaţia majoritară cât şi membrii etniei rome, punându-se
astfel amprenta asupra întregii populaţii, motiv pentru care pot fi catalogaţi ca fiind ,,toţi la
fel”.
De asemenea, există preferinţa faţă de prestarea unor activităţi fără forme legale,
datorate fie responsabilităţii scazute a angajaţilor, fie pentru a nu pierde beneficiile de
asistenţă socială (Venit Minim Garantat, ajutor de şomaj).

5
idem, p.181

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 8

 ETNOSFERA

Totodată, romii din comunităţile sărace şi-au construit o imagine de victime ale sistemului
social, devenind astfel dependenţi de serviciile oferite de asistenţă socială.
Cauza principală a sărăciei este lipsa veniturilor. Aceasta creează în plan psihologic şi
social o serie de atitudini specifice: ,,demoralizare, lipsă de speranţă, lipsa capacităţii, lipsa de
voinţă de efort de a ieşi din situaţia de dificultate, resemnare, adaptarea la un mod de viaţă
sărac”.6 Astfel, sărăcia este de cele mai multe ori caracterizată printr-o situaţie de
marginalizare şi excludere socială.
Situaţia dificilă în care se află o mare parte a etniei rome se datorează şi ,,căderii”
acestora în ,,capcana sărăciei”, aşa cum a fost descrisă de prof. Catălin Zamfir.7

Deficit de
capacităţi/
oportunităţi
de obţinere
de resurse EFORT
SCĂZUT

Venituri Deficit Patternu Margin Practici Demora Depend Degrad

scăzute de ri de alizare/ ilegale lizare/sc enţă de area
consum consum excluzi de ăderea suport capacit.
distorsi une obţinere nivel de social de
onate/in socială a aspiraţii obţinere
eficient resursel a
e or resuse.

Penalităţi/
discriminări
sociale

Sursa: Zamfir, E., (coord)., ,,Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară”., Bucureşti,

Editura Expert, 2000, p.28

Solidaritatea de grup şi rezistenţa la autoritatea statală

Solidaritatea de grup, în formele ei tradiţionale presupune menţinerea, pe cât posibil,
în afara grupului, a autorităţilor locale şi a populaţiei majoritare. Acest lucru poate fi datorat şi
discriminărilor etnice, din păcate, manifestate şi în prezent.
Cu toate acestea, o parte dintre membrii comunităţilor tradiţionale se aliniază normelor
impuse de societatea modernă, respectând astfel cerinţele etnice, morale şi legale (creşterea
6
Zamfir, E., (coord)., ,,Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară”.,Bucuresti, Editura Expert,2000, p.28
7
ibidem

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 9

 ETNOSFERA

numărului de persoane care nu au acte de identitate, creşterea numărului de căsătorii legale,

etc).

Familia extinsă
Familia extinsă în comunităţile de romi se confruntă cu multe probleme: sărăcia, vârsta
scăzută la căsătorie, probleme de sănătate etc. Trecerea rapidă de la copilarie la maturitate se
face prin învăţarea meseriilor şi practicarea acestora pentru a obţine resursele necesare vieţii
de zi cu zi. Din păcate copiii sunt implicati în viaţa de familie, lucrând la vârsta la care ar
trebui să se afle la şcoală, de aici declanşându-se o serie de procese care explică gradul scăzut
de analfabetism în rândul romilor şi slaba participare la sistemul formal al pieţei muncii.
O altă problemă caracteristică familiei de romi este mărimea ei. ,,Dimensiune mediei a
gospodăriei de romi în 1998 este de 5,6 persoane (luând în calcul toate gospodăriile incluse în
eşantion, indiferent de autoidentificarea etnică). La nivelul întregii populaţii a ţării,
dimensiunea medie a gospodăriei este de 2,8”.8
În consecinţă, un număr mare de membri într-o familie duc proporţional la o creştere a
necesităţilor acelei familii. Un element important îl reprezintă trăsăturile familiei de romi:
căsătorie precoce, nelegalizată, număr ridicat de copii, divorţialitatea scăzută. În anul 1998
ponderea vârstnicilor (peste 60 de ani) era de 5%, iar copiii reprezentau aproximativ o treime
din populaţia de romi Populaţia de romi are media de vârstă 24 de ani comparativ cu cea de
35 de ani în cazul populaţiei României.
Planificarea familială rămâne un subiect delicat pentru această categorie de populaţie.
Neutilizarea metodelor contraceptive în familiile de etnie romă se datorează, fie lipsei de
informare, fie pentru că aceste mijloace sunt considerate costisitoare, fie pentru că femeia nu
doreşte să le utilizeze.

Nivelul de educaţie
Un alt subiect deosebit de important îl reprezintă educaţia formală la romi, dimensiune
care deţine o serie de caracteristici specifice. Astfel, ,,participarea preşcolară a populaţiei de
romi este de aproximativ patru ori mai mică comparativ cu participarea preşcolară pe
ansamblul populaţiei României”.9
Participarea romilor la şcoală este de 15-25 de ori mai scăzută decât participarea pe
ansamblul populaţiei, în cazul ciclului primar şi cu aproape 30% pentru ciclul gimnazial.

8
CNS., Anchetă Integrată în Gospodării, 1998.
9
Idem, p.106

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 10

 ETNOSFERA

Participarea copiilor de etnie romă la studiile liceale este cu 40% mai mică faţă de participarea
în ansamblu a populaţiei. Înscrierea la facultate este o situaţie excepţională în rândul
persoanelor eşantionate în cercetare. Cauza principală a neparticipării copiilor la şcoală o
reprezintă sărăcia familiilor din care provin copiii romi. Un rol important îl au şi factorii
sistemici, din interiorul sistemului şcolar, dar şi influenţele culturale, care au un rol important
în explicarea interesului scăzut pentru şcoală. Cercetările făcute în comunităţile compacte de
romi, vorbitori de limbă romani, arată că participarea şcolară este mult mai scăzută decât în
rândul altor comunităţi de romi.
Educaţia în comunităţile de romi nu este văzută ca o contribuţie la formarea socială şi
profesională, ci ca o cale de a ieşi din comunitate, existând riscul de a se asimila populaţiei
majoritare de etnie ne-romă. Această concepţie afectează viitorul copiilor romi, limitând astfel
posibilitatea de acces la serviciile de educaţie formală.
Datele statistice referitoare la ,,participarea şcolară a copiilor romi sunt sensibil mai
scăzute în comunităţile compacte de romi (12,1% faţă de 19,1% în comunităţile mixte şi
29,3% în cazul romilor care traiesc dispersaţi printre alte etnii). 10
Motivul neparticipării şcolare poate fi datorat, atât gradului ridicat de sărăcie, cât şi
distanţei semnificative faţă de şcoală. ,,Proportia mare a copiilor neşcolarizaţi (17,3% în
totalul copiilor de vârsta şcolară) indică faptul că sistemul de învăţământ în forma sa actuală
nu răspunde adecvat nivelului de educaţie ale populaţiei de romi”.11 Interesul scăzut pentru
şcoală se datorează şi faptului că romii aleg alte variante strategice pentru a reuşi în viată. În
consecinţă, pentru ei ,,educaţia şcolară nu reprezintă o strategie fundamentală de viaţă decât
pentru un număr foarte mic de subiecţi 4,1%”. Majoritatea subiecţilor nu privesc educaţia ca
pe o investiţie pe termen lung, considerând mai important: banii (28,5%), munca (23,9%) şi
norocul (14%)“.12
Concluzia este că săracia este un factor important al participării şcolare scăzute, dar şi
,,modelele culturale specifice diferitelor tipuri de comunităţi de romi au, de asemenea, o
putere explicativă ridicată”.13

10
Idem, p. 108
11
Idem, p.110
12
Idem, p.123
13
Dobrică., P., Jderu, G., (coord), ,,Educaţia şcolară a copiilor romi.Determinări socio-culturale”,
Bucuresti,Vanemonde, 2005.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 11

 ETNOSFERA

Preocupări pentru dobândirea/ întreţinerea locuinţei

Sărăcia are o influenţă importantă asupra neglijării pe care familiile rome o au faţă de
propria locuinţă. Caracterul lipsit de interes poate fi datorat şi modului tradiţional nomad al
romilor.
Romii din România deţin condiţii de locuit mai proaste decât populaţia majoritară.
Acest lucru se datorează veniturilor medii pe persoană, cu cât acestea sunt mai reduse, cu atât
condiţiile de locuit sunt mai proaste. ,,Dincolo de nivelul scăzut al veniturilor există şi alţi
factori determinanţi/favorizanţi ai unor condiţii de locuire inadecvate, factori ce ţin de diverse
contingenţe socio-educaţionale:14
- nivel redus de şcolarizare al capului de gospodărie (bărbat);
- numărul mare de copii;
- vârsta scăzută a cuplului (ceea ce presupune absenţa timpului necesar achiziţionării unor
bunuri de folosinţă îndelungată);
- situaţia gospodăriilor în zone omogene;
- mediul de rezidenţă (condiţii de locuire mai proaste în mediul rural)“.
Prin urmare, un grad ridicat al fenomenele de marginalizare şi excludere socială faţă
de populaţia romilor se datorează atât condiţiilor socio-economice foarte dificile cât şi datorită
unor caracteristici psihosociale ale comunităţilor de romi.

Starea de sănătate
Un alt subiect important îl reprezintă starea de sănătate a populaţiei de romi. În
cercetarea realizată de ICCV (sursa: Ancheta” romi 1998”) s-au utilizat o serie de indicatori
subiectivi, înregistrându-se rezultate care arată că 72,5% din totalul populaţiei studiate
apreciează că nu au probleme grave de sănătate, 11,2% au mici probleme sănătate, 14,0% ,, au
probleme grave de sănătate” iar 2,3% se declară persoane cu handicap. Principalele cauze
care influenţează negativ starea de sănătate în rândul populaţiei de romi sunt reprezentate de
alimentaţia deficitară, stilul de viaţă (care poate fi caracterizat prin tratarea unei boli după
metodele tradiţionale), aspecte legate de un nivel de trai scăzut, acces limitat la serviciile
medicale şi primare. Toate acestea pot fi datorate imposibilităţilor financiare sau unor cazuri
de discriminare.

14
Idem, p.214.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 12

 ETNOSFERA

Excluziunea socială
Un fenomen negativ este şi excluziunea socială, acesta poate fi întâlnit în rândul
diferitelor categorii sociale, precum: şomerii, familiile monoparentale, copiii instituţionalizaţi
etc. Romii fac parte din această categorie deoarece ei nu deţin un nivel optim al integrării
sociale (o parte din ei neavând acte de identitate). Aceste probleme sociale determină la
rândul lor alte forme de excluziune socială (fără acte de identitate romii nu pot beneficia de
anumite drepturile oferite de către statul român). De asemenea, nefrecventarea şcolii duce tot
la excluziune socială deteminând diferenţe în ceea ce priveşte nivelul de educaţie între copiii
romi şi ne-romi. Angajarea romilor fără forme legale duce şi la excluziune socială şi la
imposibilitatea de a beneficia de asigurări de sănătate. De asemenea, este probabil ca o parte
din romi, datorită formelor de discriminare, tradiţiilor culturale şi problemelor existente cu
care se confruntă, să se automarginalizeze, fiind vorba într-o anumită măsură de
autoexcluziune.
În concluzie problemele romilor trebuie rezolvate, ele fiind şi un criteriu politic pentru
integrarea în Uniunea Europeană în 2007.

BIBLIOGRAFIE

Achim Viorel (1998). Ţiganii în Istoria României, Bucureşti: Editura Enciclopedică.

Dobrică, P. şi Jderu, G. (coord.). (2005). Educaţia şcolară a copiilor romi. Determinări socio-
culturale. Bucureşti: Vanemonde.
ICCV (2002) Indicatori privind comunităţile de romi din România. Bucureşti: Editura Expert.
Pop, L. M. (2002) Dicţionar de politici sociale. Bucureşti: Editura Expert.
Zamfir, C. şi Preda, M. (coord.). (2002). Romii în România. Bucureşti: Editura Expert.
Zamfir, C. (coord.). (1999). Politici Sociale în România: 1990–1998. Bucureşti: Editura
Expert.
Zamfir, E. (coord.). (2002). Strategii antisărăcie şi dezvoltare comunitară. Bucureşti: Editura
Expert.
Zamfir, E., Zamfir, C. (coord.).(1993). Ţiganii între ignorare şi îngrijorare. Bucureşti:
Editura Alternative.
Zamfir, E. Şi Zamfir, C. (coord.). (1995). Politici Sociale. România în context European.
Bucureşti: Editura Alternative.
*** Ancheta Integrată în Gospodării, CNS, 1998.
***Constituţia României 1991- 1998. Bucureşti: Editura Virgiliu.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 13

 ETNOSFERA

Constituţia României, 2003.

Revista de Asistenţă Socială. Nr. 1-6. 2002.
*** Studiu social pentru rromi. Disponibil pe pagina de internet:
http://www.caspis.ro/pagini/ro/studii.php.
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, INS: www.recensamant.ro.

Etnosfera, nr 1, 2009, p 11-24 14