Cymru am byth.

Asta se zice în comentariul de la finalul articolului de pe blogul BBC – istoria Wales, postat mai
sus, la data de 8 octombrie 2017, de pb80tm, care încheie apoteotic astfel : gali care se lauda pe
internet ca ei sunt urmasii migrantilor de la nord de dunare de pe la 1000bc si ei au un limbaj
arhaic valah descoperit intr-o culegere de tatal nostru facuta de un „dacopat” pe la 1588. da hai
sa ne jucam cu fonetica si logica. tara galilor, prince of wales, wallicia, walachia,
walahia,vlah,daci, dutch, draci, vlad dracul,dracul vlah.

Dacă nu ar fi fost atât de dacizant – fenomen ca reflecția în oglindă a romanizării, care

globalizează în același mod toate explicațiile, forțat trăgându-le spre o singură sursă, cea dacică
de data asta, iar nu cea latină, poate că pb80tm ar fi priceput că gal nu este totuna cu briton sau
cu goedelic, asta chiar dacă denumirea generalizantă este aceea de Cymru, sau cimbri, despre
care doar există presupuneri că ar putea fi în legătură și cu niște așa ziși cimerieni stabiliți în
Crimeea, de unde și legătură făcută pe baze presupus fonetice. Despre triburile cimbrilor și
teutonilor, despre care nimeni nu a afirmat, încă, dar mai este timp, pentru ca dacizarea să-i
declare daci și pe aceștia, se stie că venind din nord, nu din estul gurilor de vărsare ale Dunării, ci
mai degrabă dinspre zona izvoarelor Dunării, fluviu care are circa 3000 de kilometri lungime. au
atacat Roma, pe vremea incipientă a expansiunii republicane, nu cea imperială, a Romei. Apoi
cymru – adică celții au pornit să prade Europa și Asia, avănd așezari temporare la sud de Dunăre,
de unde i-a scos bărbatul get Burebista. Deci, iarăși celții se dovedește că nu sunt totuna cu dacii,
chiar dacă numele celtic de Noviodunum, actualmente Isaccea, a fost preluat de romani, care au
așezat acolo sediul flotei de la gurile Dunării – Danuvium – Istros.

În ceea ce privește indicarea paginilor din Oratio Dominica: The Lord’s Prayer in above 100
Languages, Versions and Characters by Dan Brown, published in 1713, un Dan Brown anterior
celui din epoca noastră, da, acolo ar fi ceva mai mult de cercetat. Asta dincolo de toate
demonstrațiile lingvistice care s-au făcut și care indică faptul că lexicul sintaxa și morfologia din
text nu sunt de origine celtică, ci seamănă strict cu limba romănă, vorbită și de olații, (wallati??)
din Ungaria. https://www.scribd.com/document/358717438/Eugenio-Coseriu-Limba-romana-in-
fata-Occidentului-doc

Dacă pb80tm observă, citatul în wallica este poziționat lângă cel în hungarica, iar cel din
valachica lângă acela din berriensis. Despre hungarica este limpede, știm la ce se referă, dar oare
ce este berriensis? Este limba vorbită în “ducatum Berriensis”, adică BERRICHON (Langue
d’Oil), dialect al limbii franceze, vorbit în zona centrală a Franței, din preajma Bourges-ului
(former Duché de Berry). Adică este pe linia de poziționare conformă cu teoria despre latinitatea
(nu celticitatea) liniei de graniță a fostului imperiu roman, unde s-ar fi dezvoltat dialectele
romanice, din care fac parte wallonica – valachica.

Așa cum descrie ]n comentariul lui de pe internet, domnul Otis Beck, a man who has a wide
variety of interests in history, philosophy, humanities, languages and martial arts, studied at
Harris-Stowe State University, lives in St. Louis, MO :

“I can give you a historical perspective. Way back in the day, there were various Germanic tribes
(i.e. Teutoni, Franks, Saxons), though they were slight differences, they all spoke a common
language, which in pre-Germanic called theudo, meaning “of the people, nation or tribe.” Later,
words like diutisc, düütsch came later and would evolve to words like the German Deutsch, the
Dutch Duits aand the English Dutch. Before the 17th century, Dutch was the word used to all
West Germanic people (Germany, Austria and Switzerland) and the area which would form the
Netherlands (Low Countries historically included Belgium and Luxembourg). Before everything
became their own entity, everything was pretty much the same.”

Adică, denumireile de dutch și deutsch, provin din “theudo” sau “theudisci”, care înseamnă – de
la popor, populară, națională, tribală, altfel spus fiind vorba despre dialecte provenite din
germanica vulgară, vorbită în barbaricum, zona din afara imperiului roman, opusă latinei vulgare
care se uzita în interiorul imperiului, unde a doua limbă, considerată limbă cultă, era helenica.

Dar tot așa cum despre limba dacilor se susține că se pare, ar fi fost asemănătoare cu latina
vulgară, tot astfel despre geți, se susține că ar fi tot una cu goții, așa cum au scris Jordanes, Isidor
de Sevilla, Casiodorus, Carlo Troya etc. Și se știe că au dat biblia gothică a lui Wulfilias, care
este păstrată în Scandinavia, limba gothică fiind strămoașa limbilor germanice de astăzi, care
sunt evident diferite de limbile romanice, de proveniență latină.

Deci nu e cazul ca de la eroarea generalizării latinității să se treacă la altă eroare, generalizarea

dacismului. Cu stimă.

http://www.christusrex.org/www1/pater/JPN-walon.html