Adresa: ?os. Kiseleff 28-30, Bucure?ti, Rom�nia, cod po?

tal 713211
tel: 222.91.03; 222.91.10; 222.91.06 fax: 222.90.68
e-mail: muzeulsatului@xnet.ro
Program de vizitare: 10-18.

Director general - Dr. Georgeta Stoica

Scurt istoric

[ Introducere | Muzeul satului rom�nesc | O intrecere ?tiin?ific? pozitiv? ]

[ Criterii care au invins timpul | �n loc de concluzii ]

Introducere

Organizarea Muzeului Satului nu trebuie discutat? independent de contextul a

ceea ce sociologia mondial? a numit "?coala sociologic? de la Bucure?ti", al
c?rui ini?iator ?i conduc?tor a fost prof. Dimitrie Gusti. Experiment
interdisciplinar inedit, comentat ?i azi favorabil �n Europa ?i �n S.U.A., axat
cu prec?dere asupra lumii rurale, "?coala sociologic? de la Bucure?ti" a oferit
afirmarea principiilor gustiene, �n cadrul c?rora activitatea de cercetare se
baza pe o leg?tur? permanent? care trebuie stabilit? �ntre "cunoa?tere" ?i "ac?
iune".
Din aceast? perspectiv?, Muzeul Satului din Bucure?ti este unul din rezultatele
"ac?iunii", la baza lui st�nd dorin?a, explicit afirmat?, de a demonstra global
structura sociologic? a satului rom�nesc.

Dar iat? cum s-au desf??urat evenimentele care au condus la cristalizarea ideii
de organizare a unui muzeu al satului. �n 1925, prof. Dimitrie Gusti alc?tuie?te
o prim? grup? format? din 10 monografi?ti, studen?i ai catedrei de sociologie a
Universit??ii din Bucure?ti, la care se al?tur? ?i studentul �n medicin? D.C.
Georgescu. Echipa este �nso?it? de profesor �n satul Goicea Mare, jude?ul Dolj
(Oltenia),
av�nd cu ei chestionare deja elaborate ?i care erau organizate pe "cadre" ?i
"manifest?ri",
adic? "cadrul cosmologic", "cadrul biologic", "cadrul istoric" ?i "cadrul
psihologic". "Manifest?rile" unei colectivit??i umane se puteau concretiza, dup?
p?rerea prof. Dimitrie Gusti, �n domeniile "economiei politice", "jurisdic?iei",
"etnofolclorului" ?i "?tiin?elor camerale". Se inten?iona, f?r? �ndoial?, ca
prin monografii s?te?ti, realizate �n localit??ile - e?antion, s? se alc?tuiasc?
o sociologie a na?iunii. Chiar dac?, �n final, nu s-a putut ajunge la
concretizarea acestui proiect ambi?ios, experien?a acumulat? ?i materialele
publicate au impus totu?i ?coala sociologic? rom�neasc? pe plan interna?ional,
fiind cea dint�i semnalat? �n istoria doctrinelor sociologice.

�n 1926, campania monografic? s-a desf??urat la Ru?e?u, jude?ul Br?ila (Muntenia),

echipa fiind alc?tuit? din 17 membri, iar cercetarea efectuandu-se pe durata a
dou? s?pt?m�ni. Este locul s? cit?m un excelent portret f?cut de H.H. Stahl
profesorului Dimitrie Gusti, consider�nd c? �n felul acesta vom �n?elege mai
exact spiritul de emula?ie care a stimulat rezultatele campaniilor monografice:
"Faptul c? profesorul nostru, personalitate at�t de marcant? a vremii, obi?nuia
s? ne trateze cu titlul de "domnule coleg", �ntotdeauna cu o deferen?? care
mergea, c�nd era cazul, p�n? la un v?dit respect, ne d?dea un sentiment de
m�ndrie. �n echip? eram deci "colegi" cu marele profesor, membru al Academiei,
de care mul?i al?ii, mai b?tr�ni, aveau o temere reveren?ioas?, ca fa?? de cel
pe care �l constatau mai �nv??at dec�t ei, oricare le-ar fi fost meseria.

C?ci Gusti ?tia filosofie ca un doctor ie?it din ?colile filosofice germane,
citind pe greci ?i latini �n original. ?tia economie politic? mai mult dec�t
al?ii, de specialitate chiar, elev fiind al lui Karl Bucher. ?tia drept, c�t
oricare dintre marii juri?ti rom�ni. ?tia psihologie ca unul care �?i d?duse
doctoratul cu Wundt. Oricare ar fi fost problema pus? �n discu?ie, �n domeniul
?tiin?elor sociale, Gusti �?i era superior, mai ales prin memoria sa
excep?ional?, care ?inea proasp?t? o erudi?ie extraordinar?, capabil fiind s?-?i
spun?, sistematic, numele autorilor care se ocupaser? de o anume problem?, unde,
�n ce volum, �n ce revist?, deseori ?i la ce pagin? puteai g?si informa?iile
necesare.

?i totu?i, acest savant ?i ad�nc filosof, �n cadrul ?edin?elor de seminar (de la

sf�r?itul fiec?rei zile de activitate �n sat) ?i se �nf??i?a ca un modest
cercet?tor, �n c?utare de adev?r, lucr�nd cot la cot cu tine, �ndrum�ndu-te, a?a
cum ar trebui s? fac? orice maestru cu ucenicii s?i, atunci c�nd sunt prin?i cu
to?i �n focurile crea?iei, �ntr-o munc? luat? pe r?spundere comun?. Gusti era
totu?i, aparent, distant, p?str�nd adic? o polite?e care ni se p?rea ostentativ?,
distan?? cuvenit? totu?i �ntre oameni de v�rste deosebite ?i de nivele
?tiin?ifice altele. Era cu toate acestea extrem de atent fa?? de orice elev al
lui pe care �l socotea de bun? credin??, bine preg?tit ?i cu destul? putere de
munc?, ca s? nu-i mai trebuiasc? dec�t s? fie ?lefuit ?i ajutat s? mearg?, pe
r?spundere proprie, �n aventura pasionant? a cercet?torului ?tiin?ific. ?i "?ef
de ?coal?" a putut fi, pentru c? pentru el suprema bucurie consta �n succesele
personale ale elevilor lui".

La aceste tr?s?turi amintite de H.H. Stahl mai ad?ug?m pe cele ale

academicianului ?tefan Milcu, antropolog, care spunea, la o mas? rotund?
dedicat? campaniilor monografice, c? Dimitrie Gusti a fost un profesor cum rar
se pot �nt�lni. Urm?rea evolu?ia ?tiin?ific? a fiec?rui student, chiar ?i a
acelora care promovau idei diferite de "sistemul" gustian. �i invita acas?, �i
chestiona asupra bazelor teoretice pe care �?i sprijineau demonstra?iile, le
�mprumuta c?r?i, nu alese la �nt�mplare, ci motivate de necesit??ile pe care le
impunea etapa ?tiin?ific? pe care trebuia s? o parcurg? cel ce urm?rea
elaborarea unui sistem sociologic propriu. Numai a?a ne putem explica de ce la
campaniile organizate de D. Gusti au aderat o serie de oameni de cultur? deja
consacra?i la vremea respectiv? sau care au devenit savan?i �n perioada imediat
urm?toare celui de al doilea r?zboi mondial.

�n 1927, satul ales a fost Nerej, jude?ul Vrancea (Moldova), prima localitate
aleas? �ntr-o zon? subcarpatic? unde se manifestase, de-a lungul timpului, "r?ze?
ia",
depresiune socotit? de Dimitrie Cantemir ca un fel de "republic? ??r?neasc?",
una din numeroasele "??ri" care p?strau �nc? evidente urmele autonomiei fa?? de
curtea domneasc? a Moldovei, tot a?a cum s-au manifestat �n timp ?i ?ara Oltului,
C�mpulung Moldovenesc ?i altele. Echipa a fost format? din 41 de echipieri, �n
care figurau ?i 9 studente. Succesul cercet?rilor anterioare a atras aten?ia
unor savan?i de renume, printre care trebuie s?-l numim aici pe prof. Francisc
Rainer, seful catedrei de anatomie a Facultatii de Medicin?, care a venit la
Nerej cu �ntreaga aparatur? necesar? studiilor sale de antropologie.

De asemenea, �n aceast? echip? �?i face debutul ?i studentul vr�ncean Ion

Diaconu, care va deveni unul din cei mai de seam? folclori?ti ai ??rii, crescut
la ?coala lui Ovid Densu?ianu ?i care va elabora studii de folclor deosebit de
pertinente, mai cu seam? asupra realit??ii spirituale a Vrancei. De men?ionat c?
monografi?tii nu mai noteaz? acum informa?iile pe care le culeg pe caiete
individuale, ci pe fi?e, care puteau fi mai u?or clasate �n func?ie de
probelemele urm?rite ?i consemnate. De asemenea, se continu? practica de a se
discuta, sear? de sear?, rezultatele investiga?iilor din ziua respectiv?, �n
felul acesta fiecare monografist put�nd s? ia cuno?tin?? de activitatea
celorlal?i colegi; �n func?ie de rezultatele ob?inute se stabilea ?i programul
din ziua urm?toare.
�n direct? leg?tur? cu experien?a c�?tigat? �n ?ara Vrancei, �n 1928 s-a trecut
la cercetarea celeilalte "??ri" moldovene, C�mpulung Moldovenesc, satul ales
pentru investiga?ie fiind Fundu Moldovei. Aici �ns? rezultatele nu au mai fost
at�t de pertinente, deoarece administra?ia austriac? de alt? dat? ?tersese
vechile legiuiri ale locului. Totu?i, datorit? experien?ei acumulate �n
trecutele campanii, s-a putut aduna un material destul de bogat, celor 60 de
membri ai echipei, din care 17 ajunseser? deja a fi adev?ra?i speciali?ti �n
materie, fiindu-le mai u?or s? observe acum aspecte mai subtile ale
problematicii sociologice. Este poate aici momentul s? facem loc unui alt
portret, al profesorului Francisc Rainer, apar?in�nd tot lui H.H. Stahl, pentru
a sublinia �nc? o dat? spiritul c?rtur?resc, de �nalt? eficien?? intelectual?
care domnea �n cadrul echipelor monografice organizate de Dimitrie Gusti: "V?z�ndu-
l
cum, peste zi, ceasuri de-a r�ndul, m?sura capete de oameni, dict�nd ucenicilor
?i colaboratorilor s?i cifre dup? cifre, l-am �ntrebat odat? la ce concluzii �l
pot duce str?duin?ele lui ?i �n ce m?sur? aveau ele leg?tur? cu via?a social? a
oamenilor.

R?spunsul a fost o lec?ie clar?: nu vedea deocamdat? care ar putea fi leg?tura,

dar orice cercetare trebuie f?cut? riguros, astfel ca, cine ?tie, �ntr-o alt?
genera?ie, al?ii mai pricepu?i dec�t tine, s? o poat? folosi. De la el am
�nv??at c? e?ti dator s? str�ngi cu migal? fapte concrete ?i s? le prelucrezi cu
�nd?r?tnicie, merg�nd p�n? la habotnicie, f?r? totu?i s? st�rpe?ti �n tine
viermele cel neadormit al �ndoielii, dorul ipotezelor �ndr?zne?e, care �?i dau
putin?a, �n cazuri de oboseal?, s? te odihne?ti �n visare". La care trebuie
ad?ugat c?, pentru 1928, era o adev?rat? performan?? s? realizezi m?sur?tori pe
om, credin?a popular? fiind obstruc?ionist?, deoarece a m?sura omul �nseamn? a-i
dori moartea. Numai �ncrederea s?tenilor �n cercet?tori realiza o apropiere
propice recolt?rii de date. Mai mult, echipa de medici d?dea ?i consulta?ii,
oferea medicamente, realiz�nd reciprocitatea de care era nevoie, sau, mai precis,
"ac?iunea" pe care o preconiza profesorul Dimitrie Gusti.

Tot �n campania de la Fundu Moldovei trebuie semnalat? ?i prezen?a, pentru prima

dat?, a lui Constantin Br?iloiu, �ntemeietorul etnomuzicologiei, savant de
renume mondial, una din figurile cele mai proeminente ale folcloristicii
muzicale europene. De asemenea, subliniem aici, c?, la Fundu Moldovei,
sculptorul Mac Constantinescu, laureat al ?colii Louvrului, expert �n probleme
de muzeografie ?i istoria artelor, a pus formal ?i problema organiz?rii unui
muzeu, idee care s-a conturat din ce �n ce mai precis, p�n? la a deveni ceea ce
este ast?zi Muzeul Satului din Bucure?ti.

�n 1929, campania monografic? s-a desf??urat �n satul Dr?gu?, jude?ul Bra?ov (sudul

Transilvaniei), relief�nd tendin?a profesorului D. Gusti ?i a colaboratorilor

s?i apropia?i de a investiga localit??i din zone bine delimitate din toate
punctele de vedere, adic? acele "??ri" care, de-a lungul timpului, avuseser? un
regim special al organiz?rii social - economice. Dr?gu?ul, amplasat �n ?ara
Oltului, la poalele versantului nordic al Mun?ilor F?g?ra?, a prilejuit o
activitate deosebit de intens?, prefigur�ndu-se ca un adev?rat laborator de
crea?ie metodologic? ?i tehnic?, ceea ce a determinat marcarea unui punct
culminant �n istoria "monografiilor" rurale rom�ne?ti, c�t ?i �n cercetarea
sociologic? mondial?. De data aceasta echipa a fost format? din 86 de membri,
iar rezultatele deosebite �nregistrate au f?cut ca aceast? campanie s? fie
repetat? �n 1932, 1933 ?i 1938, unii din fo?tii monografi?ti, ca H.H. Stahl,
revenind �n aceast? zon? ?i �n 1974 cu obliga?ii legate de un program
interna?ional de studii avansat de U.N.E.S.C.O. Tot la Dr?gu? se realizeaz? ?i
primul film documentar despre via?a social? a satului, film care apoi a fost
prezentat ?i �n str?in?tate, la Leipzig ?i la Paris, unde a �nso?it conferin?ele
?inute de prof. D. Gusti la universit??ile din aceste dou? ora?e europene. Era
pentru prima data c�nd, pe plan mondial, filmul era folosit ca instrument de
lucru �n cercetarea sociologic?.

�n practica echipelor monografice se impusese, de la �nceput, ?i organizarea de

expozi?ii �n s?lile de seminar ale catedrei de sociologie, imediat dup?
�ntoarcerea din campanii, expozi?ii �n care erau prezentate rezultatele
cercet?rii, �n scheme ?i grafice de tot felul ?i care c?utau s? surprind? datele
esen?iale ale vie?ii sociale, ale colectivit??ii rurale cercetate. Tot cu
aceast? ocazie, erau expuse ?i obiecte achizi?ionate de la s?teni ?i care puteau
surprinde mai concret creativitatea din localitatea respectiv?. �nc? de la Fundu
Moldovei, aceste expozi?ii erau organizate chiar �n sat, astfel c? aici a fost
ref?cut un interior specific locului, deci monografi?tii c�?tigau �n experien??
?i din punct de vedere muzeal, obiectul fiind aranjat �n contexte �n care el
putea s? capete �ntreaga semnifica?ie cu care �l investise me?terul popular �n
clipa c�nd �l f?urise.

Am amintit aceste aspecte pentru a sublinia c? expozi?ia dedicat? Dr?gu?ului a

�nsemnat, ?i �n acest domeniu, un pas �nainte deoarece problema achizi?ion?rii
de obiecte specifice a fost pus? pregnant �n aten?ia monografi?tilor, de a?a
manier? �nc�t obiectele identificate s? �nlesneasc?, �n totalitatea lor,
�nf??i?area vie?ii satului ca un fel de explica?ii ample asupra fenomenelor
descoperite. Numai a?a se explic? de ce expozi?ia Dr?gu?ului a �nsumat circa 420
de obiecte, num?r cu mult mai ridicat dec�t acela al "recoltelor" de la Fundu
Moldovei ?i Nerej. Obiectele din expozi?iile Seminarului de Sociologie au
circulat ?i �n str?in?tate, la Barcelona, Dresda, Tokyo, Londra ?i Belgrad,
multe din piese nemaivenind �n ?ar? sau disp?r�nd, pur ?i simplu, imediat dup?
aceea. �n 1930, grupul de monografi?ti, ceva mai modest de data aceasta (67 de
participan?i), au f?cut cercet?ri �n satul Runcu, jude?ul Arge? (Muntenia),
localitatea fiind aleas? din acelea?i motive care au determinat ?i alegerea
satelor Nerej, Fundu Moldovei ?i Dr?gu?. La campanie au participat ?i 19
studen?i germani, condu?i de Helmuth Klocke, asistent la catedra de sociologie a
Universit??ii din Leipzig, ?i care g?siser? indicat? urm?rirea la fa?a locului a
sistemului de cercetare gustian, unii dintre ace?tia revenind �n Rom�nia ?i cu
prilejul altor campanii.

�n 1931, cercetarea a fost efectuat?, cu 55 persoane, �n satul Cornova,

profesorul D. Gusti, la acea dat? ministru, rezum�ndu-?i participarea doar la
c�teva vizite de scurt? durat?. �n 1932, din nevoia de completare a materialului
cules �n 1929, se reia campania de la Dr?gu?, cu o echip? de 40 de cercet?tori,
Dimitrie Gusti fiind informat �n scris de felul cum decurg cercet?rile, acesta
d�nd �ndrum?ri, tot �n scris, asupra diferitelor aspecte metodologice.
Materialele acumulate �n campaniile din 1929 ?i 1932 la Dr?gu? au impus
organizarea, �n 1933, a unei "campanii de redactare", la F?g?ra?, ora?ul cel mai
apropiat de localitatea cercetat?. Subliniem c? lucr?rile publicate despre
Dr?gu? sunt cele mai numeroase, cu toate c? nici acestea nu au reu?it s?
surprind? �n totalitate aspectele �nregistrate pe teren.

Cu aceast? campanie se �ncheie o prim? etap? a cercet?rilor monografice. Ele au

continuat, dar �n alte condi?ii, p�n? �n 1946. S-a �ncercat, de pild?,
organizarea unor grupuri mai mici care s? culeag? material din mai multe sate
ale aceleia?i zone, iar datele s? fie coroborate pentru a se prilejui
posibilitatea unor compara?ii ?i a deprinderii de concluzii juste, �n dorin?a de
a ob?ine mai rapid o "sociologie a na?iunii", scop care, p�n? la sf�r?it, nu a
putut fi atins.

Muzeul satului rom�nesc

Este evident c? activitatea de cercetare a fost mult mai ampl? dec�t cea
rezumat? �n capitolul precedent. Dovad? stau exemplarele demontate ?i
transportate �n Bucure?ti, �n 1936, care ilustreaz? elementele de via??
tradi?ional? specifice ?i altor sate dec�t cele cercetate, m?rturie c? aten?ia
?colii Sociologice ?i a corifeilor ei cuprindea �ntregul spa?iu al Rom�niei de
atunci. Din p?cate, nu avem documente suficiente din care s? ne putem dimensiona
drumul parcurs p�n? la realizarea �n fapt a muzeului. Cunoa?tem �ns? c�teva
elemente de context. �n 1932 debuteaz? lucr?rile de hidroameliora?ii pentru
regularizarea r�urilor Colentina ?i Mosti?tea, lucr?ri ample care aveau s?
conduc? la realizarea salbei de lacuri ?i spa?ii recreative situate la nord -
estul Capitalei din care face parte ?i Parcul Her?str?u. Lucr?rile acestea se
vor finaliza �n 1937.

Totodat?, ideea institu?iei de care discut?m este concretizarea teoriei lui

Frederic le Play ?i a ?colii sale despre un a?a-zis "muzeu social", care nu
trebuia s? aib? un caracter "etnografic", acesta din urm? fiind un demers al
culturii materiale a unei colectivit??i date. Concomitent se �ntocme?te ?i un
plan al acestui "muzeu social", care urma s? cuprind?: 1) un pavilion central
menit s? �nf??i?eze trecutul, prezentul ?i viitorul social al ?arii, �n sinteze
grafice, uz�nd de datele statistice puse la dispozi?ie de cercet?rile
�ntreprinse; 2) un muzeu �n aer liber, dar "care nu trebuie s? fie o colec?ie de
case �n?irate sau �nghesuite �n aer liber, ci s? fie un "sat-muzeu", adic?
prezentarea unui sat ca atare, sintez? a tuturor satelor din �ntreaga Rom�nie...
deci s? reprezinte, �n unic, un sat real, cu uli?ele, planta?iile, f�nt�nile,
pie?ele lui"; 3) satul de m�ine ar fi trebuit s? fie un sat - model, crea?ie
ie?it? de pe plan?ele arhitec?ilor �n colaborare cu sociologii ?i �n deplin?
concordan?? cu teoriile avansate p�n? atunci.

Acest ultim proiect nu a putut fi realizat �n Bucure?ti. A fost realizat �ns? pe

seama localit??ii Dio?ti, jude?ul Dolj, a?ezare care a suferit un puternic
incendiu �n 1938 ?i care a fost ref?cut? conform prerogativelor sociologice
gustiene. Cel care a �ntocmit raportul asupra celor necesare reconstruc?iilor ?i
care avea s? supravegheze lucr?rile din Dio?ti se numea Gheorghe Foc?a. Acelea?i
om pe care Dimitrie Gusti l-a chemat s? participe la campaniile monografice
�ncep�nd cu aceea din 1929 de la Dr?gu?, apoi a fost �ns?rcinat cu aducerea unei
gospod?rii din satul Moi?eni, ?ara Oa?ului, pentru a fi remontat? �n muzeu,
pentru ca ulterior s? fie numit directorul Muzeului Satului pentru ceva mai mult
de 30 de ani (1948 - 1978).

Pentru organizarea Muzeului Satului Rom�nesc (aceasta a fost titulatura ini?ial?

a institu?iei), edilii Bucure?tilor, convin?i de prof. D. Gusti, au atribuit un
teren de 4,5 ha situat �ntre ?os. Kiseleff ?i lacul cu acela?i nume. Sarcina
construc?iei lui a fost �ncredin?at? lui H.H. Stahl ?i lui Victor Ion Popa,
ultimului revenindu-i partea cea mai dificil?, aceea a proiect?rii acestui
ansamblu. Iat? ce spunea, referitor la "scen?", cum o numea Victor Ion Popa,
regizor, scenograf, dramaturg ?i romancier: "Va s? zic? avem de montat o pies?
original?, nemaiv?zut? ?i nemaiauzit?: un sat viu. S?-i scriem �nt�i scenariul...
Degeaba aduci at�tea case, c? pe teren tot nu �ncap dec�t cel mult 30.. Muzeul,
chiar ?tiin?ific, e o oper? de art? ?i arta e simpl? ?i clar?. S? facem un sat
rom�nesc, cu spa?ii largi... D?m publicului un , adic? o iluzie, mai greu de
realizat dec�t la teatru, c?ci aici nu avem scen? ?i sal?, ci un spa?iu care e
?i sal? ?i scen?. Publicul o s? se plimbe �n mijlocul decorului ?i, oriunde ar
privi, trebuie s? i se par? c? e la ?ar?, nu �n �nghesuiala unui ?ir de vitrine".

?i tot a?a, rectific�nd, ad?ug�nd, �nbun?t??ind permanent, spa?iul �ncredin?at a

fost umplut cu tot ceea ce fusese identificat pe teren �n cei unsprezece ani de
activitate monografic?, ac?iunea de demontare ?i remontare a obiectivelor put�nd
�ncepe. Iar aceasta s-a declan?at la �nceputul lunii martie 1936, pentru ca,
dou? luni mai t�rziu, adic? la 10 mai s? se desf??oare inaugurarea oficial? a
lui, odat? cu �ntreg Parcul Her?str?u ?i cu deschiderea pavilioanelor
expozi?ionale din cadrul "Lunii Bucure?tilor". Dintre numeroasele pavilioane
destinate acestei ultime manifest?ri, ne-a mai r?mas ast?zi doar pavilionul H
din Parcul Her?str?u, centrul de greutate expozi?ional mut�ndu-se la RomExpo.

�n discursul inaugural, prof. D. Gusti a subliniat c�teva cifre, care, din

perspectiva timpului, au semnifica?ii deosebite: "Casele ne-au venit �n 56 de
vagoane, care au transportat o cantitate total? de 470.564 kg. Nu erau simple
b�rne care puteau fi aruncate de ici-colo, ci fiecare parte era un obiect de
pre?, care urma s? fie m�nuit cu grij?. Majoritatea lor erau b�rne scluptate, ba
chiar, cum a fost cazul cu Biserica de lemn din Maramure?, b�rne cu pre?ioas?
pictur? pe ele (biserica, datat? 1722, este din com. Dragomire?ti, ?i a fost
adus? la Bucure?ti de prof. dr. doc. Mihai Pop, la sugestia altui �mp?timit de
muzeologie, regretatul Francisc Nistor, �nt�iul director al Muzeului
Maramure?ean din Sighetul Marma?iei; n.n.). Noroc c? cei care au desf?cut casele
?i cei care le-au construit la Bucure?ti au fost �n?i?i me?terii satelor. Din
fiecare sat au sosit s?tenii cei mai pricepu?i la asemenea treburi. Num?rul lor
a fost de 130. ?i, cum lucr?rile erau urgente, le-am ad?ugat m�na de lucru din
Bucure?ti, zidari, vopsitori, dulgheri, ridic?tori de schele ?i salahori.

P�n? la sf�r?it, se perindaser? prin ?antierul nostru 1.046 lucr?tori, numai

pentru ridicarea gospod?riilor ??r?ne?ti, f?r? s? socotim pe aceia �ntrebuin?a?i
�n construc?ia unei s?li centrale de Muzeu, �n form? de clopotni??, cu
arhondaric, ?i nici lucr?torii municipiului care au organizat drumurile, lumina
etc. Socoti?i pe zile de lucru, ace?ti muncitori au lucrat 5.729 zile, iar,
ad?ug�nd ?i cele 3.900 zile ale s?tenilor me?teri, totalul s-ar ridica la 9.629
de zile de lucru, adic? la vreo 25 de ani ?i 250 de zile.... Numai datorit? unei
preg?tiri de peste zece ani am putut construi �n mai pu?in de dou? luni Muzeul
Satului Rom�nesc, pentru care altfel ar fi fost nevoie de mul?i ani". Un volum
impresionant de munc?, o organizare de excep?ie ?i o tutelare pe m?sur? -
Funda?iile Culturale Regale, �nsu?i regele Carol al II-lea venind de c�teva ori
pe ?antier pentru a vedea stadiul lucr?rilor.

I se recunoa?te lui D. Gusti calitatea de excelent organizator. �nc? de la

�nceputul campaniilor monografice, temele de cercetare au fost riguros alese ?i
distribuite studen?ilor, cu evidenta inten?ie de a acoperi tematic �ntreaga
sfer? a existen?ei rurale, ele av�nd totodat? ?i un rol formativ �n educa?ia
?tiin?ific? a tinerilor participan?i. Din �n?iruirea pe care o d? Mircea
Vulc?nescu (cosmologia, biologia, psihologia, istoria, economia, manifest?rile
spirituale, limba ?i obiceiurile, literatura ?i arta, religia ?i moralitatea,
manifest?rile administrative, manifest?rile politice), ne convingem de
complexitatea ?i valoarea, pentru acea vreme, a viziunii sociologice gustiene,
fiind vorba de cercet?ri multidisciplinare, �n cadrul c?rora poate fi surprins?
cu u?urin?? �ntrep?trunderea ?tiin?elor de grani?? �n laturile lor sociologice,
sau, mai bine spus, de �nscrierea acestora �ntr-un context larg sociologic.

Pentru ca aceast? viziune sociologic? s? fie c�t mai conving?toare, trebuie s?

amintim c? gospod?riile din muzeu au fost locuite de familii de ??rani, la
�nceput chiar de fo?tii proprietari ai caselor, veni?i din satele de unde
proveneau ?i casele, solu?ie spectaculoas?, dar care a dat na?tere unor serioase
impedimente ?in�nd de starea de conservare a obiectelor de inventar ?i care a
condus la decizia, din 1948, de a se elibera casele de locuitori, ace?tia
�ntorc�ndu-se �n localit??ile lor de ba?tin?. Aceast? decizie, precum ?i
amploarea lucr?rilor viz�nd extinderea muzeului, ca ?i modalitatea de
structurare a interioarelor cu accent spre tradi?ional au atenuat caracterul
"sociologic"
al muzeului, �nclin�ndu-l spre"etnografic". Dar linia directoare a �nceputului,
amprenta nucleului ini?ial, au impus o conduit? care, pentru ochiul atent ?i
specializat, nu poate sc?pa.
O �ntrecere ?tiin?ific? pozitiv?

Dup? numirea prof. Gheorghe Foc?a la conducerea muzeului, �n 1948, pentru o

perioad? de peste 20 de ani, pentru etape mai lungi sau mai scurte, �nc? patru
personalit??i au marcat existen?a institu?iei, fiind salaria?i ai acesteia �n
func?ia de ?efi de sec?ie: Paul Petrescu, Boris Zderciuc, Ion Chelcea ?i
Georgeta Stoica. Un aspect foarte pu?in cunoscut �n afara zidurilor muzeului l-a
format �ns? "controversele" ?tiin?ifice ivite �ntre directorul muzeului ?i Boris
Zdrenciuc. Controvers? este mult spus, pentru c? linia muzeului era deja trasat?
?i nici unul dintre cei aminti?i mai sus nu avea de g�nd s? abdice de la ea. Dar,
cum prof. Gheorghe Foc?a avea de g�nd s? extind? muzeul ?i s? aduc? noi
obiective, era firesc ca sarcina aceasta s? fie distribuit? �ntregului colectiv
de speciali?ti. A?a a ap?rut benefica �ntrecere �ntre cei doi.

Mai �nt�i, prof. Foc?a a adus �n muzeu dou? bordeie din jude?ele Olt ?i Dolj,
ambele databile �n sec. al XIX-lea, despre existen?a c?rora chiar prof. D.Gusti
�?i exprimase �ndoiala. Ambi?ia lui Ghe. Foc?a a fost s?-i demonstreze
eminentului savant c? investiga?iile de teren pot conduce la noi surprize. A
avut dreptate. Dar tot acum debuteaz? ?i �ntrecerea celor doi, iar
amplasamentele alese �n muzeu �i a?eaz? ?i acum fa?? �n fa??, cu exemplare de
excep?ie, c?rora nu le po?i repro?a absolut nimic: respect? tipicitatea
arhitectural? a zonelor de unde au fost aduse, sunt obiective cu o stare de
conservare bun?, cu aspect muzeografic, adic? au plasticitate volumetric?
deosebit?, ceea ce le confer? statutul de monumente. Astfel, Ghoerghe Foc?a a
ales din teritoriu gospod?riile Dumitra, jude?ul Alba, (sec. al XIX-lea), C�mpul
lui Neag, jude?ul Hunedoara (sec.al XIX-lea) ?urde?ti, jude?ul Maramure? (sec.
al XVIII-lea), Jurilovca, jude?ul Tulcea (1898), Ostrov, jude?ul Contan?a (sec.
al XIX-lea), Curteni, jud. Vaslui (1844), Z?podeni, jude?ul Vaslui (sec. al XVII-
lea),
Straja, jude?ul Suceava (sec. al XVIII-lea).

Boris Zdrenciuc a ales ?i a amplasat �n muzeu al?turi sau "peste drum" tot
exemplare de excep?ie, dovedindu-?i tendin?a spre monumentalitatea
construc?iilor: Bancu, jude?ul Harghita (1862), Berbe?ti, jude?ul Maramure? (1775),

Cherchelu?, jude?ul Arad (sec. al XVIII-lea), biserica R?pciuni, jude?ul Neam?

(1773)
?i o construc?ie monocelular? din aceea?i localitate (sec. al XIX-lea), Voitinel,
jude?ul Suceava (sec. al XVIII-lea), precum ?i multe alte interven?ii menite a
corecta licen?ele muzeografice efectuate �n timpul scurt avut la dispozi?ie de
edili �n 1936. Pentru cei care cunosc mai �n am?nunt Muzeul Satului nu cred ca
le-a sc?pat aten?iei aceast? str?duin??, benefic? pentru ceea ce �nseamn? ast?zi
satul din Capital?, format din monumente de o valoare incontestabil?.

Criterii care au invins timpul

Ceea ce am �nv??at noi, cei de ast?zi, de la experin?a gustian? nu mai este de

mult un secret. C�nd, mai t�rziu, �n 1964, s-a impus ideea de a construi ?i alte
rezerva?ii de arhitectur? tradi?ional? �n Rom�nia, nu s-a putut face abstrac?ie
de la ceea ce era deja un bun c�?tigat, adic? experien?ele furnizate �n acest
sens de prof. Romulus Vuia, care crease, primul, rezerva?ia din Parcul Hoia (Cluj-
Napoca)
?i de rezultatele ob?inute �n Bucure?ti. Ast?zi, func?ioneaz? 16 rezerva?ii de
arhitectur? �n ?ar?, multe av�nd caracter de reprezentare zonal?, dou? fiind
�ns? consacrate unor aspecte reprezentative pentru �ntreg arealul na?ional:
Muzeul Civiliza?iei Tradi?ionale "Astra" din Sibiu, care ?i-a cristalizat
tematica �n jurul tehnicilor tradi?ionale �nt�lnite �n diferitele ocupa?ii ?i
meserii, ?i Muzeul Pomiculturii ?i Viticulturii de la Gole?ti, jude?ul Arge?, a
c?rei tematic? este cuprins? �n titlu. Cum Muzeul Satului a fost luat ca model
nu numai de alte institu?ii similare din ?ar?, dar ?i de mul?i speciali?ti din
str?inatate, ne rezum?m la a aminti succint principiile care au stat ?i stau
�nc? la baza alc?tuirii expozi?iei �n aer liber din Bucure?ti.

I. Principiul istoric - este reprezentat habitatul tradi?ional �n dezvoltarea sa

spa?ial?, �ntre sec. al XVII-lea ?i �nceputul sec. al XX-lea;
II. Principiul geografic - vizita �n muzeu prilejuie?te cunoa?terea comparativ?
a arhitecturii tradi?ionale, monumentele fiind grupate pe provincii istorice
(Transilvania,
Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea ?i Moldova);
III. Principiul autenticit??ii - toate construc?iile sunt originale, desf?cute
pies? cu pies?, transportate �n condi?ii deosebite ?i remontate �n muzeu,
reconstruc?ia interioarelor respect�nd �n general o viziune de sintez?,
specific? secolului al XIX-lea.

Din punct de vedere al dispunerii planimetrice, locuin?a propriu-zis? este, �n

general, compus? din trei �nc?peri: 1. camer? �ngust? ?i dispus? pe l??imea
construc?iei ("tinda"), amplasat? median ?i care asigur? accesul �n cas?,
destinat? �n special activit??ilor gospod?re?ti - preparatul hranei diurne ?i
�ndeletnicirilor legate de realizarea unor opera?iuni ale prelucr?rii fibrelor
textile (de provenien?? animal? sau vegetal?) necesare ?esutului; 2. camera de
oaspe?i, numit? ?i "casa de parade" sau "camera rece", fiindc? nu dispune de
nici un sistem de �nc?lzire; este �ntodeauna orientat? spre strad? ?i conserv?
cele mai frumoase obiecte de?inute de o familie (mobilier, ceramic?, piese
textile), aranjate de o a?a manier? �nc�t etalarea lor s? determine aprecieri
favorabile asupra h?rniciei familiei; din acestea se va alege, mai t�rziu, dota
("zestrea") fetei atunci c�nd ea se va m?rita ?i va pleca la noul s?u c?min,
evident al?turi de alte bunuri (vite, oi, p?s?ri, p?m�nt etc.); 3. camera
familiei ("la sob?", "la foc") �n care locuie?te �ntreaga familie.

Accesul �n cele dou? �nc?peri se face, de cele mai multe ori, prin tind?,
rareori lipsind aceast? �nc?pere median?, iar intrarea f?c�ndu-se direct din
afar?. �ntodeauna, dac? nu au existat alte comandamente de ordin administrativ
impuse comunit??ilor rurale, ??ranul ?i-a construit casa a?ez�nd-o cu fa?ada la
sud, pentru a o avea luminat? de-a lungul �ntregii zile ?i a o feri, pe c�t
posibil, de v�nturile dominante ?i de precipita?ii care, �n Rom�nia, sunt
direc?ionate dinspre nord ?i est.

Un element constructiv caracteristic locuin?ei tradi?ionale rom�ne?ti este "prispa"

sau "t�rna?ul", adic? prezen?a unui spa?iu suplimentar, dispus �n afara planului
propriu-zis al casei ?i aflat sub acela?i acoperi? cu acesta. Prispa poate s?
fie construit? doar la fa?ad? sau poate s? fie amplasat? pe 2 - 3 sau pe toate
cele patru laturi ale casei. Trei sunt argumentele care justific? existen?a
acestui spa?iu suplimentar: 1. fere?te pere?ii locuin?ei de contactul imediat cu
umiditatea cauzat? de precipita?ii, mai consistente �n zonele de deal ?i de
munte; 2. augmenteaz? spa?iul de locuit, pentru c?, �n timpul verii, aici se pot
desf??ura o mare parte din �ndeletnicirile casnice, se poate scoate de pild?
r?zboiul de ?esut ?i continua lucrul la el sau se poate dormi �n nop?ile
c?lduroase ?i lini?tite; 3. constituie un spa?iu-tampon �ntre mediul familial ?i
cel natural, intermediind trecerea dintr-o realitate �n cealalt?. De altfel,
trebuie recunoscut aici felul cum satele rom�ne?ti coexist? �n mediul ambiental,
faptul c? niciodat? ele nu agreseaz? natura, ci �?i aleg amplasamantul ca urmare
a unei fraternit??i ancestrale: omul folose?te natura f?r? s? o exploateze
nes?buit, iar natura �l recompenseaz? pe om ocrotindu-l.

Prispa poate s? fie complet deschis?, �ntre "talpa" casei ?i acoperi? fiind
dispu?i st�lpi de sus?inere, sau semi�nchis?, �n care caz piesele de lemn
amplasate �ntre st�lpi sunt traforate sau scluptate. �n toate cazurile �ns?,
tratamentul ornamental al prispei ?i al frontonului de sub strea?in?, �mpreun?
cu dispozi?ia volumetric? a construc?iei eviden?iaz? plasticitatea deosebit? a
arhitecturii tradi?ionale rom�ne?ti.

F?r? s? intr?m �n am?nunte, ad?ug?m c? interiorul unei camere ??r?ne?ti se

structureaz? �n patru spa?ii care atrag semnifica?ii ample, func?ie de
destina?ia lor: 1. col?ul cu vatra - loc prin excelen?? al femeii ?i �nc?rcat de
un num?r mare de credin?e din cauza prezen?ei permanente a focului; 2. col?ul cu
pat - loc al intimit??ii sau loc �n jurul c?ruia se aglomereaz? cele mai
realizate iese textile produse �n gospod?rie; 3. col?ul sau spa?iul mesei, �n
jurul c?reia se adun? toat? familia; 4. col?ul de dup? u??, spa?iu b�ntuit, �n
general, de spirite malefice.

�n fine, trebuie s? remarc?m ?i influen?a mediului natural, care ofer?

materialele de construc?ie dominante ?i determin? volumetria construc?iilor
rurale. Astfel, �n zonele de deal ?i de munte predomin? �n general funda?iile
�nalte din piatr?, cu pere?i din trunchiuri de copac ?i acoperi?uri cu pantele
foarte �nclinate, uneori (cum se �nt�lne?te �n Mun?ii Apuseni) acoperi?ul
reprezent�nd dou? treimi din totalul �n?l?imii construc?iei. �n zonele de c�mpie,
construc?iile tradi?ionale folosesc cu prec?dere lutul (chirpici, suluri de lut
amestecat cu paie ?i pleav?, fixate pe panouri din nuiele �mpletite sau lut
b?tut �n cofrag), av�nd acoperi?uri cu pant? lin?. �n dezvoltarea Muzeului
Satului se remarc? trei etape distincte : la inaugurare, �n 1936, expozi?ia se
desf??ura pe o suprafa?? de 4,5 ha; din 1948 suprafa?a acesteia a crescut la
aproape 9 ha, ca �n prezent perimetrul total s? m?soare12 ha, prin acordarea de
c?tre Prim?ria Municipiului Bucure?ti, �n 1990, a unui spa?iu suplimentar care
urmeaz? s? fie amenajat �n viitor.

�n prezent, expozi?ia cuprinde 76 complexe distincte, totaliz�nd 322 construc?ii

(47 locuin?e, anexe gospod?re?ti, 3 biserici din lemn, 3 mori de v�nt,
instala?ii tehnice care folosesc for?a apei etc.). Muzeul Satului nu a avut �ns?
o istorie lini?tit?. �n 1937, �ncepe construc?ia Palatului Elisabeta ?i, pentru
a face loc acestui ?antier, sunt demontate construc?ii din Caliacra, Basarabia,
o cherhana din Delta Dun?rii ?i circa 6 mori de v�nt din Dobrogea. Nimeni nu le-a
mai reconstruit; apoi modificarea frontierelor ??rii a impus o restr�ngere a
ariei de reprezentare. �n fine, muzeul ?i-a pierdut ?i adjectivul "rom�nesc" din
titulatur?, pentru c?, au zis autorit??ile culturale ale timpului, prezen?a
acestuia ar exclude politica de bun? convie?uire interetnic? promovat? de statul
comunist, dar existent? �n fapt de sute de ani �n satul totu?i rom�nesc.

A mai venit peste muzeu ?i "Epoca Ceau?escu", care a ambi?ionat s? opreasc? la

barierele metropolei tot ceea ce avea miros de cojoc de oaie. Poate p?rea
paradoxal, dar Muzeul Satului, care ar fi trebuit str?mutat fie �n Parcul
Tineretului, fie la Mogo?oaia, a sc?pat datorit? cutremurului din 1977, care a
impus o alt? prioritate aloca?iilor bugetare. La care s-a ad?ugat, determinant,
presiunea tacit?, dar continu? ?i vehement? a tuturor intelectualilor. Este ?i
aceasta o victorie care trebuie subliniat?, �ntr-un context �n care preocuparea
general? era eviden?ierea unui metodologii a supravie?uirii.

A urmat deceniul sinistru al anilor�80, �n care a fost promovat cu ostenta?ie

principiul autofinan??rii. Autofinan?are la un muzeu c?ruia trebuia s? i se dea,
ca s? poat? rezista! Fiind catalogat �n r�nd cu toate celelalte institu?ii
muzeale pavilionare, Muzeului Satului i se refuza dreptul de a fi el �nsu?i; se
uita c? un asemenea parc presupune fonduri, c? obiectivele muzeale �mb?tr�nesc
?i ele, c? expozi?ia sa �n aer liber este o oper? definitiv?, care nu te las? s?
gre?e?ti sau s? apelezi la �nlocuitori.

Dup? 1989, a fost adus la conducerea muzeului un om cu experin?? canadian?, dar

nu muzeografic?. A luat masuri cu de la sine putere, a amestecat �n a?a hal
principiile ?i criteriile (�ntr-un muzeu ?i a?a �obosit" de nep?sarea celor 10
ani anteriori), �nc�t ast?zi ne trebuie o munc? �nzecit? ?i fonduri pe m?sur?
pentru ca aceast? bijuterie s? nu ne dispar? de sub ochi. Ar mai fi de ad?ugat
dezastrul produs de incendiul din 5 septembrie 1997, care ne-a dat �napoi cu
aproape cinci ani ?i a consumat numai �n 1998, peste 1 miliard de lei.
Mul?umirea noastr?, dar nu deplin?, este c? am reu?it s? elimin?m, �ntr-un
singur an, urm?rile focului. Mai r?m�ne s? relu?m cercet?rile de teren ?i s?
refacem inventarele distruse ale construc?iilor afectate, pentru a le putea reda
�n circuit de vizitare. S? sper?m c? se vor putea g?si resursele financiare
necesare, ca s? nu fim nevoi?i s? am�n?m o activitate care trebuie desf??urat?
acum, al?turi de tot ceea ce presupune conservarea ?i restaurarea acestui tezaur.

Anual, muzeul este vizitat de circa 300.000 de persoane din Rom�nia ?i din
str?in?tate. Ast?zi, �n Rom�nia func?ioneaz? 16 muzee �n aer liber, majoritatea
av�nd reprezentare zonal? (Cluj, Timi?oara, Sighetul Marma?iei, Baia Mare, Bran,
Suceava, Foc?ani etc.), alte dou? muzee fiind concepute s? reprezinte aria
na?ional? : la Gole?ti, l�ng? Pite?ti, Muzeul Pomiculturii ?i Viticulturii a
c?rui tematic? se axeaz? pe construc?ii provenite din zonele caracteristice
pentru acest gen de produc?ie, ?i la Sibiu, unde sunt oferite vizitatorilor cu
prec?dere monumente ale civiliza?iei tehnice tradi?ionale - "Muzeul Civiliza?iei
Tradi?ionale - ASTRA".

�n loc de concluzii

Muzeul Satului, este �n ultim? instan??, o poveste minunat?, un dar extraordinar

f?cut Rom�niei, Europei ?i Terrei. Este o ofert? f?urit? cu mintea, str?dania,
dar mai ales cu sefletul. S?-i pomenim pe to?i cei care au �nf?ptuit-o este
imposibil. Vom �ncerca totu?i o rememorare: Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl,
Victor Ion Popa, Constantin Br?iloiu, Francisc Reiner, Mircea Vulc?nescu, ?tefan
Milcu, Mac Constantinescu, Gheorghe Foc?a, Lena Constante, Harry Brauner, Florea
Bobu Florescu, Vasile Caramelea, Octavian Neam?u, Ovidiu B?dina, Mihai Pop,
Boris Zederciuc, Georgeta Stoica, Ion Chelcea, Paul Petrescu, Nicolae Pascu,
George Laz?r, Gheorghe Dinu??, Corneliu Mirescu, Maria Socol, Natalia Marcu ?i
??ranului rom�n, marele anonim f?r? de care aceste amintiri nu ar fi existat.

dr. Romulus Antonescu