Atitudini politice si behavioriste

Fiecare dintre noi are propria atitudine fata de politica fiind indivizi motivati de interese
personale, idei si moduri in care actionam. Pentru ca indivizii nu traiesc izolat ci in societate
putem obseva un anumit tipar prin care putem clasifica cultura politica ca reunind sub o
atitudine generala valori si credinte despre politica constient sau inconstient, implicit sau
explicit. Valorile pot fi clasificate ca prioritati etice ce constang si modeleaza atitudinea
individuala si anumite credinte. Cultura politica sta la baza exercitarii drepturilor si modului
in care un stat este guvernat fiind structura pe care se sprijina un regim de guvernare.

Atitudinile politice

Interesele politice si identitatea

Cand vorbim despre atitudini sau despre cultura politica sau chiar despre un comportament
politic, acestea nu sunt aleatorii ci se formeaza in jurul unor pareri care au in comun mai
multe lucruri. Desigur ca indivizii construiesc ideile politice pe circustante personale si
interese dar cand vorbim despre interese politice trebuie sa luam in considerare doua lucruri :
interese materiale cum sunt banii, taxele, securitatea, promovarea si interese ideale cum sunt
valorile politice si ideile, simtul justitiei si a libertatii, credinte religioase. Nu trebuie sa
subestimam aceste interese ideale pentru ca istoria ne-a demonstrat cum de-a lungul timpului
oameni importanti au pus mai presus de orice lupta pentru aceste interese decat pentru
interese materiale. Oamenii vad lumea politica corespondent cu locul in care se incadreaza in
ea si in functie de identitatea politica.

Cultura politica

Conceptul studierii culturii politice este cel mai bine descris de o harta unde putem vedea
cum lumea gandeste si actioneaza. Cultura politica nu reprezinta fiecare detaliu al unui
individ dar poate genera un ansamblu de credinte si comportament valabile in spatiul
cercetarii sociale.

Cultura politica o unealta a stiintei politice : argumente pro si contra.

Argumente pro

 Cercetarile despre cultura politica au gasit anumite date empirice despre atitudinea
politica si comportament : spre exemplu rolul educatiei si a familiei, importanta si
originea nationalismului si a increderii sociale.
 Cultura politica reprezinta un strat de baza pentru ca se schimba foarte greu si are
continuitate. Ca si fundatie democratica valorile politice si predictiile tind deseori sa
fie mult mai importante decat atitudinile de moment vehiculate de mass-media sau
chiar sondaje de opinie
 Cultura politica e un concept cheie unit de micro-politica indivizilor cu macro-politica
statelor si institutiilor, unit de subiectivitate si obiectivitate si istoria si traditia
impreuna cu evenimentele curente
 Unele sondaje relevante arata cum comportamentul si atitudinea fata de politica este
influentata de variabile culturare « soft » precum valori, religie, educatie decat de
variabile « hard » precum clasa sociala sau bogatia sau variabilele structurale ca
puterea de guvernamant si regulile de scrutin
 Cultura politica in mod sigur nu explica totul dar ajuta la a explica o gama larga de
fenomene de la economia de dezvoltare pana la stabilitatea politica, sau dezvoltarea
democratica si comportamentul politic
 Cercetarile in cultura politica se bazeaza pe puternice date cantitative provenite din
sondaje

Argumente contra :

 Cultura politica este acuzata ca fiind un concept neclar, « soft » sau rezidual si este
folosit pentru a explica totul si defapt nimic si mai ales este folosit acolo unde alte
variabile nu pot fi interpretate asa ca se presupune ca un comportament este dictat de
o anumita forma comportamentala dicatata de cultura politica. Explicatiile culturii
politice sunt mai ales date dupa ce are loc un eveniment.
 Argumentele culturii politice tind sa fie circulare, se sugereaza ca credinta oamenilor
este influentata de modul in care se comporta si apoi se explica ca modul in care cred
este influentat defapt de modul in care se comporta de exemplu oamenii se comporta
democratic pentru ca retin valori democratice dar noi stim ca ei au valori democratice
tocmai pentru ca se comporta intr-un mod democratic
  Cultura politica este asociatia cu atitudinea si comportamentul pentru ca este foarte
aproape de aceste concepte in lantul cauzal al determinarii. Cercetatatorii politici
trebuie sa caute cauze insa care sunt mai indepartate de lantul cauzal determinist
precum conteste istorice, economice sau pshihologice.
 Cercetarea poate demonstra existenta unor sub-culturi dar nu si relativa lor
importanta, spre exemplu daca cultura elitelor este mai importanta decat cultura
maselor cum putem demonstra asta ?
 Explicatiile culturii politice se bazeaza pe ultima veriga a unui lant cauzal al
intamplarilor in timp ce adevaretele cauze ale unui comportament politic stau la baza
unor conceptii ce pleaca fie de la cauze istorice, economice sau poate se gasesc in
pshilogia individului

Cultura politica se dobandeste de-a lungul timpului prin procesul de socializare politica in
care indivizii dobandesc valori politice, atitudini si comportamente.

Cultura civica

Cultura politica poate fi definita ca un tipar al orientarii politice in functie de anumiti factori
precum alegerile parlamentare, natiunea. Aceste orientari pot fi de trei feluri : cognitive,
afective si evaluative.

Potrivit lui Almond si Verba ce au definit acestea de mai sus pentru a face o cercetare despre
cultura politica trebuie preluate date despre cele mai importante aspecte ce influenteaza
aceste dimensiuni. In studiul lor efectuat in Germania, Italia, Mexic, USA si Marea Britanie
au identificat 3 tipuri pure de de cultura politica si care sunt combinate in functie de tara in
care s-a efectuat studiul. Au identificat si un al patrulea tip care este defapt un mix si care
reprezinta cel mai bine cultura democratica.

 Culturile parohiale au un nivel scazut de mobilizare, cunoastere si implicare in

politica. Aceasta apartine in special Lumii A Treia unde exista societati rurale cu o
educatie precara, o proasta dezvoltare economica si comunicatii, dar pot exista forme
izolate de parohialism si in tarile dezvoltate. In aceasta cercetare Mexic este cel mai
aproape de acest tip de cultura.
 In cultura subiectiva oamenii sunt constienti de ceea ce face guvernamantul dar nu
prea se implica foarte mult. Culturile subiective sunt dezvoltare mai ales in statele
care nu sunt democtratice care pun mare pret pe puterea politica decat pe drepturile
 oamenilor si responsabilitati. Germania de Vest din 1950 avea unele elemente din
aceasta cultura.
 In cultura participanta sau cultura civica cetatenii stiu destule despre politica si ii
da importanta cuvenita, participa pentru ca simt nevoia sa se implice considerandu-se
competenti si stiutori. Aceasta cultura a fost gasita in cercetare ca fiind dominanta in
SUA si Marea Britanie. Riscul acestui tip de culturi o reprezinta supra participarea
democratica in care exista foarte multe cereri politice.

Cea mai buna forma de cultura politica este cultura civica si ea vine ca o balanta intre cultura
subiectiva si cea participanta si poate cel mai bine sa sustina democratia. Cand cultura
politica se pliaza foarte bine pe modul de organizare a unui stat si pe structura societatii
devine o cultura continua dar atunci cand nu se pliaza si exista o mare neconcordanta apare
alienarea politica.

Materialism si post-materialism

Cercetarile lui Almond si Verba au fost continuate de Inglehart care a fost mai mult interesat
de schimbarile culturale si politice ce apar. Studiile sale pleaca de la doua asumptii :
dezvoltarea economica rapida in Vest a facuta ca nevoile materiale sa fie satisfacute astfel
facand trecerea intr-o era post materialista in care oamenii devin preocupati de drepturi si
libertati, de mediul inconjurator, de participarea politica, de calitatea vietii. O a doua
asumptie pleaca de la faptul ca trecerea de la materialism la post-materialism se face foarte
incet pentru ca oamenii dobandesc o cultura politica in perioada de inceput a socializarii si isi
schimba incet parerile dupa aceasta. Schimbarile clare se vad in generatia tanara si educata a
societatii. Cateva consecinte a schimbarilor catre post-materialism sunt :

 Mobilizarea cognitiva – educatia si bunastarea cresc receptivitatea si imbunatateste

calitatile participative
 Inlocuirea claselor cu clivaje culturale
 Cresterea conflictelor religioase pentru ca schimbarea se accentueaza mai ales si in
preaja traditiilor
 Apar noi forme de participare
 In acelasi timp se ridica si noi probleme politice
Sub-culturile si culturile de elite

Elita politica reprezinta un numar restrans de oameni ce se afla in varful sistemului politic si
care exercita o influenta disproportionata in detrimentul deciziilor politice si daca devine
destul de puternica poate fi o elita conducatoare. Cultura elitelor este diferita de cultura
maselor pentru ca aduna oameni ce au avut acces la o educatie superioara, oameni proveniti
din randurile claselor de mijloc sau bogate. Comparate cu cultura maselor cultura elitelor
tinde sa fie organizata in jurul unor idei politice abstracte, tind sa fie complexe, informate si
sa fie deschise incat sa acopere o gama larga de probleme politice.

Din acest motiv culturile de elit tind sa devina ideologii care au o viziune mult mai complexa,
sofisticata si informata decat a oamenilor obisnuiti.

Clivaje politice

Pentru ca un clivaj social sa devina politic trebuie sa indeplineasca anumite conditii : sa

exista diferente sociale obiective, sa existe o receptivitate subiectiva in care grupurile sociale
sau indivizii sa fie constienti de propriile interese, sa existe o organizare politica si indivizii
sa isi doreasca sa faca parte din diferite organizatii, partide, etc. Exista diferite clivaje ce s-au
format de-a lungul istoriei sau care au aparut in timpuri moderne in anumite circumstante,
acestea fiind date fie de religie, etnie, dispunere geografica.

Clivajele pot fi extinse in cazul unor grupari de state sau diferite regiuni ale lumii astfel
existand diferite clivaje ce se coaguleaza in jurul unor factori diversi cum ar fi factorii
economici, factorii sociali, factorii nationali, istorici, din punct de vedere a resurselor.

Comportamentul politic (behaviorist)

Comportamentul politic sau behaviorist se manifesta prin toate activitatile ce le fac cetatenii
si care influenteaza spatiul public dar si prin toate atitudinile si orientarile ce reies din aceste
activitati.

Modele de comportament politic

Cercetarile efectuate in anii 1950, 1960 in democratiile vestice scot in evidenta 3 mari
grupuri in functie de participare politica:
  Gladiatorii acestia sunt liderii si activistii ce conduc partide, organizatii politice si
campanii si au un birou politic stabil, aproximativ intre 5 si 8% din populatie se
incadreaza in acest grup.
 Spectatorii o reprezinta marea masa a populatiei ce sunt implicati in politica prin votul
ce il exercita, citesc ziare si se uita la TV intrand uneori in diverse discutii despre
politica.
 Apaticii o reprezinta acea categorie a populatiei care stiu foarte putine despre politica
sau nu ii intereseaza si nici nu voteaza.

Variatii ale comportamentului politic (behaviorist) :

Conventional : votul, citirea ziarelor si urmaritul stirilor, discutii despre politica, afilierea
intr-un grup politic, partid, organizatie non-guvernamentala, participarea la sedinte, prosteste,
mitinguri, contributii directe in bani, contactarea mass-mediei, oficialilor alesi, voluntariatul
in activitati politice, participarea pentru o functie publica

Ne-conventional : proteste, demonstratii si mitinguri neoficiale, incalcarea legii cu motivatii

politice, violenta politica, boicotarea unor produse sau unor producatori.

Modele extinse ale comportamentului politic :

 Inactivii – rareori voteaza sau se implica in vreo activitate cu caracter politic

 Suporterii pasivi – voteaza regulat, sustin natiunea, sustin tacit sistemul politic
 Specialistii de contact – consultanti ce pot fi consultati pe diferite probleme
 Activisti comunitari – coopereaza cu ceilalti in privinta comunitatii din care fac parte,
se inscriu in diferite organizatii, contacteaza oficialii locali pentru diferite probleme
 Muncitorii de partid – sunt inscrisi in partid sau sunt voluntari pentru diferite
campanii, pot contribui cu bani, sunt prezenti la diferite sedinte, pot participa pentru a
fi alesi
 Liderii – sunt reprezentanti alesi, lideri de partid, lideri ai miscarilor de presiune, sau
miscarilor sociale, analisti politici
 Protestatari – specializati in proteste si comportament neconventional

Exista multi oameni care sunt in afara politicii, sunt nepasatori sau ignoranti in privinta
politicii, pot fi clasificati in: margininali, cei ce evita conflictele si discutiile politice, alienati,
cei ce si-au pierdut increderea in politica sau apatici.
Unii votanti nu sunt neaparat lipsiti de constiinta politica, dar voteaza in functie de propriile
interese si propria cultura politica, conceptul de joasa informare rationala sau politica de
instinct descrie cel mai bine acei votanti care nu au suficiente dovezi sau informatii cu privire
la sistemul politic, la alesi sau la ce ar trebuie sa aleaga ci merg in special pe un instinct
propriu pentru ca voteaza cum simt si cred ca e bine. Modelul standard al participarii politice
cuprinde cativa factori deosebit de importanti cum sunt clasa sociala din care provin, statusul
social, educatia si modelul de familie din care provin. Acesti factori contribuie la formarea
unui model standard reprezentativ pentru cei se se implica in campul politic suficient incat sa
detina informatii relevante politic si sa voteze sau sa se implice.

Exista atitudini si comportamente se se pot schimba sau se pot forma asupra unei probleme
specifice, care vizeaza imbunatatirea sau schimbarea unei anumite probleme.

Teorii ale comportamentului politic si atitudinilor politice

Marxismul si teoria claselor se refera la teoria strict marxista ce critica capitalismul pentru
ca creaza o falsa constiinta si considera o societatea dreapta cea lipsita de clase sociale in care
clasele proletare se pot uni. (aici e strict teoria marxista pe care am discutat-o de multe ori)

Teoria elitelor care se axazeaza pe teoria elitista a dominarii sistemului social, dar uneori
aceste elite se pot transforma in oligarhii (conducerea abuziva a unei clase de elite ce au ca
unic interes lupta pentru putere)

Teoria alegerii rationale care demonstreaza cum alegatorii in maximizarea propriilor

interese si in virtutea propriilor preferinte tind sa aleaga reprezentantii ce le sustin cel mai
bine interesele si ideile. Aici apare si conceptul de cursa gratis ( exemplul autostopistului)
unde unii cetateni profita de alegerea celorlalti fara a-si asuma anumite responsabilitati.

Teoria capitalului social si al participarii civice ce se concentreaza mai ales pe participarea

voluntara si implicarea activa civica din prisma unor motivatii intrinsesci rationale.