Se poate descoperi cu usurinta faptul ca mintea functioneaza pe baza prezumtiilor,

care sunt, �n mod simultan, emotionalizate si categorisite dupa prioritati. Acestea

furnizeaza modele temporare pentru convingeri si actiune, dar si pentru acord sau
dezacord. Apoi, pot aparea procesari ulterioare, at�t �n sensul ne�ncrederii, c�t
si al certitudinii, si drept urmare, o slabire sau o �ntarire a identificarilor
personale, dar si de grup, cu orientarea catre devotament si consacrare.
Simtul realitatii este un punct focal ce deriva din experienta, subiectiv, de o
complexitate interactiva, care apare dintr-o multitudine de factori, at�t
identificabili, c�t si spirituali. Analiza si enumerarea acestor factori releva
faptul ca orice moment de constientizare subiectiva implica, literalmente, milioane
de elemente, cu o ierarhizare interna a importantei si influentei. Unii dintre cei
mai evidenti factori care influenteaza opinia, convingerile, credinta si alte
procese mentale sunt v�rsta, sexul, educatia, psihologia creierului, experienta
anterioara, instruirea, abilitatile lingvistice, IQ-ul, competenta si capacitatea
psihologica si intelectuala. Acesti factori sunt dominati de nivelul general de
evolutie a constiintei, care este influentat de intentie, dedicare, de scopurile
interiorizate si de ansamblul atentiei (Medina, 2006). Toti acesti factori sunt
influentati ulterior de supozitiile si axiomele culturale si sociale politizate,
care sunt acceptate ca fiind realitatea si fiind inerente structurii sociale.

Realitatea ca o interpretare

Din cele mai sus mentionate, este evident ca un simt al realitatii e o supozitie
cu adevarat subiectiva, care e utila din punct de vedere operational/al
functionarii, dar care nu poate fi demonstrata - cum sunt, de exemplu, descrierile
si dimensiunile lineare ale obiectelor materiale. Toate afirmatiile mintii sunt, �n
cel mai bun caz, vremelnice, iar o constienta at�t de limitata reprezinta o
calitate a �ntelepciunii. �ntelepciunea denota un anumit nivel de smerenie, dar si
de flexibilitate. De asemenea, ea presupune o atitudine prudenta si moderata, care
este constienta de faptul ca va creste cantitatea de informatii ulterioare, odata
cu trecerea timpului si acumularea experientei. De aceea, �ntelepciunea considera
ca �ntreaga cunoastere este provizorie si pasibila de schimbare, nu doar �n ceea ce
priveste interpretarea, ci si semnificatia si valoarea ei. Caracterizarea de "real"
implica, de asemenea, adevarul verificabil care, p�na de cur�nd, nu a fost
accesibil; astfel, realitatea/adevarul/veridicitatea ce pot fi confirmate au aparut
de foarte putin timp �n constiinta umana.

Capacitatea de a recunoaste realitatea

Mintea umana crede �n mod automat �n validitatea propriei sale experiente

subiective, si de aceea, actiunile sale se bazeaza pe o trasatura caracteristica
�nnascuta, numita "credinta/convingere". Recent, calitatea credintei �nsasi a fost
supusa atacului din partea scepticilor de profesie, care manifesta o credinta
extrema �n propriul lor scepticism (cal. 160) si �n sofismul narcisist aferent.
Astfel, scepticii nu izbutesc sa fie sceptici �n privinta propriului lor scepticism
si de aceea afi-seaza un sistem de credinta naiv, care rezulta �n respingerea unor
niveluri mai �nalte de constiinta si o inabilitatea de a �ntelege sensul,
abstractizarea sau contextul (c�mpul), din continutul linear (aparenta), conform
tabelului referitor la Psihologia Creierului, din Capitolul 4.
Inerenta adevaratei constructii de baza a egoului uman este inocenta �nnascuta,
prin faptul ca el crede �n realitatea sau adevarul propriilor sale programe si e
inconstient ca �i lipseste o capacitate inerenta de autocorectare. Egoului �i
lipseste �n mod inerent capacitatea de verificare deoarece informatiile...